253 matches
-
pământului” și ceva înainte cu ... ”lucie”!. „Și cei mai de sus, au fost tot așa ? Adică, la fel !?, a întrebat cineva. „Și ei, ce credeai? „Și-acum!? „Ce și-acum!? „Vorbe! Vorbim, vorbe ... „La muncă, nu la întins mâna, a căinat unul strecurând parcă cinic o șuviță de optimism care nu s-a adeverit pe parcurs. Ba, dimpotrivă. „Și uitătura, peste marginile locului în care te-ai crezut că ești buricul pământului. Și stăpân peste el și peste multe alea, a
CONFESIUNILE UNUI AJUNS DE RÂSUL...CURCILOR ! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360830_a_362159]
-
zboară se mănâncă, aia care te împingea să confunzi aparența cu realitatea și să intri cu oiștea-n gard. Degeaba te întrebi cu mintea înțelepciunii bătrânești: „Cum am putut? Ce mi-a venit? Unde mi-a stat capul?” Degeaba te căinezi: „Dacă eram atent, dacă aș fi stat să cântăresc, dacă aș fi știut... Dacă, dacă... Dacă aș putea acum să schimb ceva!” Dar nu se poate. Din greșelile trecutului tău nu mai poți drege nimic. Ai căzut în capcana unei
MINTEA CEA DE PE URMĂ de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368355_a_369684]
-
gonind lumina slabului soare. Peste zi preajma albise. Căciuli mițoase acoperiseră case, acareturi, căpițe ori șire din plin. Odată cu lăsarea întunericului se iscase o viforniță furioasă, spulberând așternutul de zăpadă ocrotitor al grădinilor și livezilor. Oamenii, mai ales cei bătrâni, căinau pomii înșelați, sortiți să-și prăpădească rodul, se tânguiau că bietele animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de iarbă, cum firesc ar fi fost! Ăl mai mic al Zamfirei sta pitit sub velnițe, cu urechea ciulită
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și cum li se duceau produse acasă cu microbuzele. Acest om care-și lăsase barbă de călugăr și-și căina tatăl - țăran român realist, care-l sfătuise de bine, în vreme ce Postelnicu își arăta prostia plângând și justificându-se cu stupida replică: „înainte ... Citește mai mult Cel mai spășit și mai dreptmerituos în dezicerea de vechiul regim - invocându-și până și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și cum li se duceau produse acasă cu microbuzele.Acest om care-și lăsase barbă de călugăr și-și căina tatăl - țăran român realist, care-l sfătuise de bine, în vreme ce Postelnicu își arăta prostia plângând și justificându-se cu stupida replică: „înainte ... XXIII. CORNELIU LEU - PROGRAM DE CANDIDATURĂ LA CONDUCEREA UNIUNII SCRIITORILOR, de Corneliu Leu, publicat în Ediția nr. 980
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/367810_a_369139]
-
și generoasă, îngăduitoare. În pofida războiului din Irak aflat în plină desfășurare - pentru a nu vorbi de cel din Afganistan care trena de mulți ani, sărbătoarea ca atare nu părea afectată de sacrificiile făcute (și nu erau deloc puține!), nu se căinau și nici nu strigau lozinci împotriva cuiva, nu se arătau cu degetul vinovații, tocmeala manifestării căpăta conotații exclusiv pacifiste, mândria americanilor de a fi primii cei care „mută” pe jocul de șah al politicii mondiale părând ceva firesc, presupus de
ZIUA AMERICII LA LANSAREA REVISTEI PIATRA CRAIULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 182 din 01 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367078_a_368407]
-
încrunt de sprâncene pe loc mi-a tras o chelfăneală. - Aia n-a fost bătaie să îți dau eu ce meriți ... Și-I simt și-acuma palma grea. La marele incendiu din 1953, țața Marioara vorbise-n stradă și se căina: - Văleu, maică ce pălălaie ! - Arde satu țață Mărioară ! - Las să arză că e lumea rea ... În port rucărean, cu ie și fotă și maramă ajunse odată la un teatru de pitici. În timpul piesei au trecut-o toate neputințele și sărind
ŢAŢA MARIOARA MOŞOIULUI, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367160_a_368489]
-
o pațachină... Vip, model, târfă, patent - Harem ca în orient... A răsuflat și Gigel Și privind, ca un vițel, Când la bar, când la Ilie Cre-și toarnă-n pălărie Vreo trei stropi, ca pe mormânt Pentru GUVERNUL defunct: - Ia nu-mai căinați, vă zic! Sunt pe creacă doar un pic... Să le dăm repede,-acum Funie, ardei și fum, O bucată de săpun, Că vor ajutor, săracii... Nu i-ar mai răbda toți dracii! Iar ne-ndeamnă și ne mint C-au
SCRISOARE DESCHISĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1159 din 04 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347641_a_348970]
-
aflat.. Spuse Alin că s-a lovit de el când intră, Dorin era vesel, nu avea o mina blegită, Boală? oricum, părea ciudat ca nicidecum, Niciodată nu-i nebun cum a părut acum...! Din vorbă-n vorbă, Mălin iar se căina, Că-i fu așa la ore dor de a lui Despina, Cu-n dor nemângâiat de vrerea adorată, Simțind și că nu va mai fi a lui vreodată.. Alin, om blând și bun iar îl îmbărbăta, Spunându-i calm ca
TRILOGIA PRIETENIEI ŞI A IUBIRII. (III) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350049_a_351378]
-
păcătoasă a nevesti-si care voia tot timpul ca lucrurile să se facă numai și numai cum pretindea ea, iar dacă nu se-n¬tâm¬pla așa, lua foc, nu alta; atunci, bietul om își punea mâinile în cap și se căina cu amar: - Iii, al hăluia măi ie neamu’ ăsta ăl cornesc, cine hăla m-o fi pus să mă bag în iel? Apoi, ridicâdu-și brațul drept și apropi- indu-e amenințător de nevastă, îi striga cu voce tunătoare, de data asta
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (III) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366405_a_367734]
-
nu vă dați seama? Niciun semn „drăgălaș” din partea conașului, care se înegrise la față de mânie, o făcu pe Didina să tresară și să se retragă rușinată că îndrăznise să-i mângâie pulpele picioarelor. - Vai, vai de mine!... ce pățirăți?... îl căina bietul Naie, mai să plângă de „durerea” boierului. - Pe dracu, domnule!... și se aplecă spre urechea lui Naie, vezi Doamne că se jena de „coana” Didinica, adăugând distrus: mă înțepă un gărgăune drept în capul prepuțului... Didina, care avea un
PARTEA A VI-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351763_a_353092]
-
e vânzător la MAT!” "Băă, da' nu-l mai cunosc, s-a schimbat!" Aprinde o țigară și trage cu foc din ea. Urmărește cu o curiozitate de copil toate fotografiile. Pe unii nu-i mai cunoștea, îmbătrâniseră. Pe alții îi căina: Amărâți mai sunt, dar eu nu i-am văzut așa!...” Marian Ciobanu: Vorbiți la prezent, de parcă trăiți acele clipe, dar nu mă deranjează, dacă ăsta vă este stilul, doar ați fost proful meu de română în gimnaziu la Rîca. Ce
„BĂIETE, ĂŞTIA VOR SĂ MĂ OMOARE!” INTERVIU DESPRE MARIN PREDA CU PROF. ION IONESCU-BUCOVU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351429_a_352758]
-
cred că ai auzit.... CONSTANTIN BRÂNCUȘI: (trist, pierdut) Da, Doamne, am auzit... VOCEA : Vreuna dintre statuile tale a prins viață, și merge ca omul pe lume, și naște la rândul ei și ea viață ? CONSTANTIN BRÂNCUȘI : ( trist ) Nu, Dooamne... VOCEA : (căinându-l ) Vezi, Costache, că ai greșit în fața mea... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Da, Doamne...este adevărat. Dar vinovat nu sunt. Ci trebuie să mă răsplătești. Eu cred în opera mea și în truda mea, și mă și îndoiesc de ea, și tu
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
cunoaște, și-i zâmbește liniștită. - Geaba, soro, mă mai chemi, numai roata-i vinovată; Moară blestemată, plec, n-am să te mai văd vreodată! Dusă-a fost și nu se știe, căci pe nimeni n-a întâlnit, Doar morarul o căinează: „Doamne, cum a-nebunit!” Și de-aceea, când auzi pe-un morar că-ți povestește; Nu-l lua-n glumă, se întâmplă, roata morii-l zăpăcește. "Fire-ai roată blestemată! Nu te mai oprești odată?" Blestema bietul morar... Pe Olteț
ÎN CUMPĂNĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 401 din 05 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346665_a_347994]
-
o și zbughise spre postul de jandarmi din centrul satului, fără să mai aștepte vre-o vorbă de încuviințare și fără să mai privească îndărăt. În jurul hoțului, se strânsese buluc de lume, tot satul, cu mic cu mare. Unii-l căinau alții-l înjurau și-i mai băgau câte un ghiold scurt pe sub coaste. Dacă nu erau nea Ion Săndulescu și cu Nea Niță, să-l protejeze de ăia care-i tot căutau coastele hoțului, clar cu mult mai mulți decât
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
și-i mai băgau câte un ghiold scurt pe sub coaste. Dacă nu erau nea Ion Săndulescu și cu Nea Niță, să-l protejeze de ăia care-i tot căutau coastele hoțului, clar cu mult mai mulți decât ăi care-l căinau, bietul Ivan nu cred că scăpa cu viață. Lui Ivan i se dusese vestea în întreaga Oltenie. Cei cu o oarecare stare nu prea dormeau liniștiți. Se spuneau despre el multe. Unele adevărate, altele... ! De pildă se spunea că-și
NIŢǍ AL POPII de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369483_a_370812]
-
al lu ‘ Lipici cu Mărin al lu’ Sandu lu Din?!’’ ** Mărin, țăran cu stare, fu îngropat după datina creștină, la marginea cimitirului. Biata Ioană l-a jelit căt a putut. Nu avusese copii cu Mărin, lucru pentru care unii o căinau și alții o fericeau. Ba s-a făcut și o anchetă încercându-se aflarea cauzei pentru care Mărin își pusese capăt zilelor. Nu s-a putut stabili nimic și Mărin a început să fie uitat și de sat, dar ce
COLAIE AL LUI LIPICI de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369482_a_370811]
-
mine. Dar peștele, lipa-lipa, din trei patru zvârcoliri ajunsese la apă, și ... cum a dat de apă ... dus a fost, pentru totdeauna! - Băi, ce-ai făcut, Viorele! Băi, ce ghinion!... Să scapi tu așa un pește frumos ca prostul!... se căina înciudat George. Eu m-am liniștit repede, Dumnezeu a dat, Dumnezeu a luat peștele cel fălos și lucios. George s-a întors iar la undița lui, urmărea aprig dopul de plută. - Băi, așa ghinion, băi, Viorele!... Să scapi tu ditamai
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și cum li se duceau produse acasă cu microbuzele. Acest om care-și lăsase barbă de călugăr și-și căina tatăl - țăran român realist, care-l sfătuise de bine, în vreme ce Postelnicu își arăta prostia plângând și justificându-se cu stupida replică: „înainte comandam eu închisorile astea și acuma stau în ele”, iar alții aveau cinismul să-și bârfească partenerii de
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
v-am slugărit pe tine și vrăjitoarea de mă-ta. V-ați bătut joc de mine. Spălat, călcat, mâncare, cumpărături. Veneam încărcată ca un hamal, că domnu' urla pe stadion! Deh ... era obosit. Nu m-am distrat niciodată. Mamițica te căina tot pe tine, eu picam frântă. Până și Leanța femeia de serviciu era mai dichisită ca mine. Acum mi-a venit rândul să-mi trăiesc viața la maxim. Bărbatul corpolent o privea furios, nu-și găsea cuvintele. Coafată, machiată..ce
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
nu vă dați seama? Niciun semn „drăgălaș” din partea conașului, care se înegrise la față de mânie, o făcu pe Didina să tresară și să se retragă rușinată că îndrăznise să-i mângâie pulpele picioarelor. - Vai, vai de mine!... ce pățirăți?... îl căina bietul Naie, mai să plângă de „durerea” boierului. - Pe dracu, domnule!... și se aplecă spre urechea lui Naie, vezi Doamne că se jena de „coana” Didinica, adăugând distrus: mă înțepă un gărgăune drept în capul prepuțului... Didina, care avea un
PARTEA A IV-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359277_a_360606]
-
pațachină: Vip, model, târfă, patent - Harem ca în orient... Apoi a crâcnit Gigel Și privind... ca un vițel, Când la bar, când la Ilie Și-a turnat în pălărie Vreo trei stropi, ca pe mormânt Pentru guvernul defunct: - Ia nu-mai căinați, vă zic Sunt pe creacă doar un pic... Să le dăm repede-acum Funie, ardei și fum, Și-o bucată de săpun, Că vor ajutor, săracii... Nu i-ar mai răbda toți dracii! Iar ne-ndeamnă și ne mint C-au
SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE POLITICIENII ŢĂRII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360281_a_361610]
-
cap... o pălărie Și o gură fără dinți? Ba aminte și-a adus, Când era vinu-năsprit: Mânca pastramă de urs Și-avea dinți de ronțăit. Când s-a limpezit molanul, Prostul nu poate să-l bea. - Tensiunea, vai, sărmanul!... Îl căinează soața sa. Îi dau ceai de rogodele, De susai, de păpădie... El ar bea și de nuiele - M-ascultă, că-i sunt soție. La grătar întoarce puiul, N-are voie nici să guste! Văd că nu-i place rachiul... A
C I O C Ă N I T O A R E A de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/359983_a_361312]
-
încremenită de groază a lui Hugh Grant... Ce vă amintiți din acea întâlnire cu reprezentanta pipițelor noastre analfabete, care ar fi fost oripilată de enunțul șocant al lui Cioran, emis în 1943, într-o scrisoare către Noica, pe care-l căina că a rămas la „gurile Dunării, unde totul va intra în doină și unde Miorița va deveni curvă.” „Da’, dar zice ea, cine-i Noi ca și Cioran?...” Cristina DELEANU: Printre menirile mele, stabilite de zodie în sintagma „de ajutor
INTERVIU CU ACTRIŢA CRISTINA DELEANU LA ANIVERSAREA CELOR 75 DE ANI DE VIAŢĂ de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340358_a_341687]
-
Spre sfârșitul lui iulie, încă nu plouase deloc. Satul era pârjolit. Până și din pomi, fructele căzuseră, stafidite, iar frunzele păreau că stau să se-aprindă. Oamenii se căinau, se rugau, blestemau temători că vine sfârșitul. Era în anul 2000 și lumea se aștepta ca Dumnezeu să piardă Pământul cu foc. Dar ploi veneau; ocoleau satele și se revărsau de jur împrejur, pe cercul de munți. În așezări ajungeau
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]