138 matches
-
manevreze în fața alteia, trebuie mai bine să se lupte în locul în care a găsit-o dușmanul”. La Pavia, în 1525, Francisc I avea o numeroasă artilerie, care fusese amplasată în prima linie cu gândul de a lovi primele rânduri ale călărimii adverse, de a speria caii acesteia și de a provoca dezordine, urmând ca francezii să atace în aceste momente dificile pentru adversar. Regele însă, ținând seama de onoarea de cavaler, nu a îngăduit ca cineva să atace mai înainte de a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că se trage. Ei sânt împărțiți în trei stări: în cea dentîi sânt boierii acei pe carii îi rânduiește domnul în trebile țării, într-al doilea curtenii sau oamenii cari au de moștenire case și sate, întru al treilea sânt călărimea slujitorilor, care pentru veniturile moșiilor ce li s-au dăruit lor de la Domni sânt datori numai cu a lor cheltuială să iasă cu domnii la oaste. În sfârșit, sânt răzeșii, cari mai bine s-ar chema oameni de țară, slobozi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
oamenilor mari și pe care noi, mirm idoni de generați, nu le putem nici prețui, nici înțelege, le vizitam călăuzit de un bătrân mazil din Cotnari, la care trăsesem la gazdă. Nu știi care e balta unde au pierit atâta călărime leșească în vremea domnului Constantin Cantem ir, am î ntrebat pre călăuzul meu. — N a fost niciodată baltă, ci numai un loc hleio s, p lin de mlaștini, colo devale. — Unde mi se înglodaseră roțile trăsurii? — Așa; și încă acum
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
pe care o ocupaseră ultima, sfertul din Dacia ocupată? Faptul că D. Cantemir nu s-a sfiit să-l numească pe Marcus Acilius Aureulus ajuns în anul 268 Împărat dac al Romei - păstrându-și titlul până în vremea lui Aurelian, „hatmanul călărimii Aureulus Dacul", consfințindu-i originea de familie ca cioban din Carpați, nu-i numai un act de responsabilitate istorică, ci și de chemare la restudierea istoriei daco-romane. De altfel, istorici care cu 30 de ani în urmă negau dacismul unor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
întinsă a lucrării este, la rându-i, o parodie a temei războiului de tradiție epopeică, pe "fatala câmpie de bătaie din biblioteca Saint James" înfruntându-se, ce-i drept, mai puțin numeroasa oaste a Anticilor, în care "Homer era căpetenia călărimii, iar Pindar a cavaleriei ușoare; Euclid era starostele inginerilor; Platon și Aristotel erau mai mari peste arcași; Herodot și Titu-Liviu peste pedestrași; Hipocrat conducea dragonii"276 și oastea Modernilor, "unde fiecare răcan pretindea să fie căpetenie (...) de la Tasso și Milton
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al poporului său vreme de douăzeci de ani. Dar profeția a fost numai în parte împlinită de Samson; ea se va împlini cu totul în Anticrist, după cum spune Ieremia: „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul” (Ier. 8,16). Iar Moise spune, la rândul lui: „Dan, pui de leu, care se va avânta din Basan” (Deut. 33,22). Trebuie să luăm bine seama și să nu ne înșelăm crezând că aceste cuvinte
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nume este considerat „foarte verosimil” (ualde uerisimile). Credem că traducerea corectă este „dintre numeroase nume”, subînțelegem, „propuse”, „alegem” pe cel de Titan. Traducerea din SC are însă rațiunile sale. . „Auzi‑vom nechezatul cailor sprinteni [veniți] de la Dan; la nechezatul cailor călărimii lui a tremurat pământul; el va veni și va mânca pământul și tot ce e pe el, cetatea și pe cei ce locuiesc într‑însa.” . Lista numelor propuse pentru identificarea Anticristului este enormă (cf. articolul lui Renoir, „Chiffre de la bête
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie! Clipă de clipă! Zi de zi! Noapte de noapte! Îi hărțuim! Îi lovim! Îi ciomăgim! Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț pe caii cei iuți să-i hărțuie, zi și noapte să-i hărțuim! Să-i lovim! Fantastic! Ei au puterea; noi răzbim cu istețimea! Să fim șireți ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
se de castel. Nici o surlă nu sfâșie noaptea cu tonurile ei... Neliniștit, Conrad se plimba În sus și În jos prin Încăperile lui, chibzuind ce era de făcut. În cele din urmă se hotărî să plece el Însuși, cu toată călărimea pregătită pentru marea Întâlnire de a doua zi. Dar părintele Bernhard clătină din cap: — Unde să-l cauți pe duce, Înălțimea Ta? știe cineva Încotro a plecat? Îl cauți Într-o parte și el apare din alta! și apoi mâine
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
3. Mare medelnicer: stă și el la mesele mari îmbrăcat într-un costum la fel cu stolnicul. Are subt el alți medelniceri îmbrăcați cu caftane și încinși cu brâie roșii. 4. Serdar, general de cavalerie cătră tătari, având subt mână călărimea dela Orhei și Lăpușna. 5. Mare clucer adună la camară cele trebuitoare, cum și vânatul și sarea. El adună mierea, untul, brânza pentru peșcheșul la Turci.10 Pe când visa în lumina zorilor, a venit un înger grăbit ș-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Mircea 3 1469 Costache 1 = 466 Teodora 2 466 Lucia 2* D. 10 L. 11 M. 12 52 M. 13 23 58 1 156 23 2 104 174 1196 116 1234 Vara anului 1469 Neagu comis Toma logofăt Căpitanul de călărime Vlaicu Dunea Chiriac Sturza Luca stolnic p. Hotin Negrilă paharnic Badea spătar Căpitani mai mici: Isaiia vornic Toma Cândea Yonée Rugină Iuga vistiernic Alți slujitori: Boureanu Onofrei Herța Iuga postelnic Ștefan Mertic Anton Saviu Petrică Ionchimovici Toader Hârea Albu p.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
tatăl lui Soliman Mărețul, purta șapte stigmate, semne ale omorurilor fraților și nepoților săi, când s-a suit pe tron. Ianicerii purtau ciubote ferecate. Sultanul poartă turban cu surguciu trei pene de bâtlan de Creta albe cu spic fumuriu. Akivgiii călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în case de lemn și pae, acoperite cu trestie. * V. Veranțiu De situ Transilv. Mold. Transalp. Verancsics ... casele țărănești puțin ridicate de la pământ, făcute din lemn de pădure, lipite cu lut și acoperite cu pae sau trestie. * V. Veranțiu ... Numărul călărimii lor te pune în mirare, și țăranii atât sunt deprinși de a infesta inimicul în acele locuri (munți și păduri) dificile, încât cel ce n-a văzut, cu anevoe ar putea să creadă asemenea lucru. Ei poartă îmbrăcăminte de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
româna veche (180) și este prezent ca strategie și în româna modernă (cu majoritatea verbelor care pot avea complement propozițional) (181) (fiind prezent și în alte limbi, v. Holmberg 1997). (180) a. Iar tătarâi și cu o samă de turci călărime le-au ieșit înainte și-i tot ceheiea prenpregiur, de le lua oamenii di pre la iarbă, iar să le stea împrotivănu putea. (NL.~1750−66: 363) b. Năcăji-i-vor și a sta / N-or putea, nice sălta (CPV
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
făcând de multe ori la fel, iau seama mereu la adausurile frumuseții printr-o probă Îngrijită, așa și acum Lecuitorul aurului Înnegrit, făcând sufletul strălucit, prin leacurile folosite, ca printr-o topire, la Început aseamănă frumusețea dobândită cu a unei călărimi, iar acum Îi recunoaște frumusețea apărută ca a unei fecioare”<footnote Idem, In Canticum canticorum, IV, P. G. XLIV, col. 832ABC; PSB 29, p. 158. footnote>. Prin cele spuse, cuvântul Învață că frumusețea dobândită din nou constă În a veni
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
Neculce îl introduce în narație cu o fină intuiție a contrapunctului sau contrastului: cade o ploicică... întru acele vremi, cînd să bătč, venit-au un nouraș can mic și tropič de ploaie. Și avemu grijă să nu dč atunce năvală călărimea... Iar muscalii nici să mira și ne îmbărbăta și dzicč că mai pre mari ploi să băte ei cu sfedzii, că avč mantale în spate și ținč flintele suptu mantale... Și n-au ținut mult acel nouraș, ce ca giumătate
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
dăduse de zestre fetei lui, nevasta lui Solomon. 17. Și Solomon a zidit Ghezerul, Bet-Horonul de jos, 18. Baalatul și Tadmorul, în pustia țării, 19. toate cetățile slujindu-i ca magazii și fiind ale lui, cetățile pentru cară, cetățile pentru călărime, și tot ce a găsit cu cale Solomon să zidească la Ierusalim, la Liban, și în toată țara peste care împărățea. 20. Iar pe tot poporul care mai rămăsese din Amoriți, Hetiți, Fereziți, Heviți și Iebusiți, nefăcînd parte din copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
de corvoadă, și așa au fost pînă în ziua de astăzi. 22. Dar Solomon n-a întrebuințat ca robi de corvoadă pe copiii lui Israel, căci ei erau oameni de război, slujitorii lui, căpeteniile lui, căpitanii lui, cîrmuitorii carelor și călărimii lui. 23. Căpeteniile puse de Solomon peste lucrări erau în număr de cinci sute cincizeci, însărcinați să privegheze pe lucrători. 24. Fata lui Faraon s-a suit din cetatea lui David în casa ei, pe care i-o zidise Solomon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
înțelepciunea pe care o pusese Dumnezeu în inima lui. 25. Și fiecare își aducea darul lui: lucruri de argint și lucruri de aur, haine, arme, mirodenii, cai și catîri; așa era în fiecare an. 26. Solomon a strîns cară și călărime; avea o mie patru sute de cară și douăsprezece mii de călăreți, pe care i-a pus în cetățile unde își ținea carăle și la Ierusalim lîngă împărat. 27. Împăratul a făcut ca argintul să fie tot așa de obișnuit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85038_a_85825]
-
sebastocrator. Acest general dovedea multă circumspecțiune și trezvie, și-ncepu treaba foarte cu băgare de seamă și știu să biruie pe inamic în multe lupte și să-i și facă alte însemnate păgubi, când puterea întrunită a acestuia și anume călărimea se coborâse în șesul plin de pășuni. Dar norocul lui și mintea lui serioasă stârniră împrotiva lui prepusul c-ar solicita să uzurpe tronul, deci trebui să depuie comanda. Urmașul său a fost asemenea un prinț, Caesar Ioannes Kantacuzenus, cumnat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cale intrarea lui în munți. O strâmtoare care ducea prin râpe înguste de munte, pe lângă poboară de stânci și înălțimi piezișe, de-a lungul unui pârâu repede, neșesuit, și-n care nu se putea dezvolta pedestrimea, deci și mai puțin călărimea, dar prin care puteai să ajungi mai repede la orașul Berrhoe (Veria), puse oastea romeică și pe imprudentul împărat în cea mai mare primejdie de pieire. Avantrupa oștirii o conducea protostratorul (comisul curții) Manoil Kamytzes și Isaac Komnenos, ginerele lui
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
-nainte contra unui inamic ce nu se vedea încă și porni în galop, cu toată oastea tot mereu înainte, parc-ar fi mers la un vânat cu hăitași sau la vreun joc de întrecere de-a călare. Astfel alerga atât călărimea în galop cât și pedestrimea, cu grabă pripită, 30 de stadii (3/4 de milă pătrată) contra inamicului și osteniră nebunește înainte de-a se-ncepe atacul, pentru a căruia esecutare temeinică le-ar fi trebuit puterea lor întreagă, care
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
când Mircea găsi de cuviință de-a se retrage mai înlăuntrul țării cu trupele sale romîno-turcești dinaintea unui inamic pe cât de viteaz pe atât de bine armat. {EminescuOpXIV 173} Retragerea n-a făcut-o fără oarecare pierdere de oameni, dar călărimea cea grea ungurească neputând ajunge trupele sprintene ale lui Mircea, acesta au izbutit de-a-și scăpa aproape toată oastea sa mai întîi la munte, apoi noaptea pe malul drept al Dunării. Nemaifiind supărat de inamic pe câmp limpede, Sigismiund înainta
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
sprintene dintr-ale lor și anume cele moldovenești și muntene, iar cu părțile de oștiri grele și bine armate să lovească fruntea și sâmburele oamenilor vrăjmașului, pe ieniceri și pe spahii. Fiii Franței, cei mai mulți dintre dânșii, răspunseră cu răstire precum călărimea franțuzească nu poate sta nici într-un chip în coada pedestrimei ungurești și că sub toate împrejurările francejilor li se cuvine locul de onoare în luptă. Căpeteniile franțuzești luară oarecum cu asalt hotărârea consiliului de război și regele, de voie
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de altmintrelea Iuga Vodă gândea la înflorirea țării. La locuri potrivite el descălecă sate și orașe, le dădea hotare suficiente, dăruia pe boierii ce se distingeau și pe oștenii viteji cu moșii și puse în fine temelie la înființarea unei călărimi regulate, de care avea nevoie pentru apărarea țării sale. Cu toate acestea intră în ceartă și scurt război cu Mircea; viteazul voievod al Valachiei, în a cărui prinsoare își încheie scurta sa domnie. Fratele său mai mic, Alexandru, îi urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]