96 matches
-
la sfârșitul lunii august 1476, Senatul venețian știa că turcii se retrăseseră din Moldova „fără să fi pus stăpânire pe nici un târg și, nepunând la socoteală prada apucată, n-au pricinuit nici o altă stricăciune; și după ce ieși voievodul neînfricat cu călărimea sa prin toată Moldova, drumurile trebuie că sunt ferite” (sigure). Nu este exclus ca Ștefan să fi întreprins incursiuni în Dobrogea. Cronicarul bizantin Sphrantzes scria că sultanul „în septembrie... s-a întors mai mult învins decât învingător”. Campania din 1476
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în Codrii Cosminului. Două fapte ne fac să credem că s-a întâmplat așa. Moldovenii i-au atacat pe călăreții în „hier”, cum zice Ureche, le-au provocat pierderi, iar comandantul lor, Jan Terzynski, a fost făcut prizonier. Dacă floarea călărimii regale ar fi obținut succesul descris de Wapowski, firesc era ca ei să-i fi despresurat pe tovarășii lor aflați în dificultate și să le fi deschis drumul ca să treacă prin pădure. Același cronicar ne spune însă că: „Polonii, ghemuiți
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
apar relațiile feudale în sânul societății românești. Datorită ofensivei musulmane spre inima Franței, după cucerirea Spaniei, Carol Martel a fost obligat să formeze o armată de călăreți, care să se opună cavaleriei musulmane. Neavând venituri, care să îngăduie organizarea unei călărimi greu înarmate, Carol Martel a înzestrat pe cavalerii săi cu o bucată de pământ numită feud. În schimbul feudului, stăpânul acesteia era obligat să meargă la oaste, la chemarea regelui. Astfel s-a născut o societate feudală, care avea la bază
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
manevreze în fața alteia, trebuie mai bine să se lupte în locul în care a găsit-o dușmanul”. La Pavia, în 1525, Francisc I avea o numeroasă artilerie, care fusese amplasată în prima linie cu gândul de a lovi primele rânduri ale călărimii adverse, de a speria caii acesteia și de a provoca dezordine, urmând ca francezii să atace în aceste momente dificile pentru adversar. Regele însă, ținând seama de onoarea de cavaler, nu a îngăduit ca cineva să atace mai înainte de a
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în poala codrului, le luăm urma; ne ținem de ei, ca scaiul de oaie! Clipă de clipă! Zi de zi! Noapte de noapte! Îi hărțuim! Îi lovim! Îi ciomăgim! Le punem foc! Îi altoim cum ne vine bine la socoteală! Călărimea de harț pe caii cei iuți să-i hărțuie, zi și noapte să-i hărțuim! Să-i lovim! Fantastic! Ei au puterea; noi răzbim cu istețimea! Să fim șireți ca vulpea! Perfizi ca năpârca! Feroci ca tigrul! Să scornim alte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
a fost stricată(viitorul meu a fost distrus)”. Autoritatea lui Bisto i-a făcut pe unii conducători locali să se răscoale cum a făcut Rebodeno iar isprava este spusă pe tăblița 40. ,,Nobilul boeri Bisto, conducătorul cetății geților a adunat călărimea și s-au dus toți către Sibiu, să-l atace și să-l prindă pentru judeca- re pe vicleanul Rebodeno. Arcașii au cercetat cu mare grijă și cu chiote, norodul a atacat clanul dușman pe care l-a tăiat rău
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe care o ocupaseră ultima, sfertul din Dacia ocupată? Faptul că D. Cantemir nu s-a sfiit să-l numească pe Marcus Acilius Aureulus ajuns în anul 268 Împărat dac al Romei - păstrându-și titlul până în vremea lui Aurelian, „hatmanul călărimii Aureulus Dacul", consfințindu-i originea de familie ca cioban din Carpați, nu-i numai un act de responsabilitate istorică, ci și de chemare la restudierea istoriei daco-romane. De altfel, istorici care cu 30 de ani în urmă negau dacismul unor
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
împotriva dusmanului învingător la centru si zdrobindu-l (o manevră clasică de "dublă învăluire" - vezi a doua hartă). Presiunea deosebit de puternică exercitată de rândurile compacte ale hopliților greu înarmați a zdrobit și risipit masa lipsită de coeziune a arcașilor și călărimii persane. Flota persană i-a cules pe învinși și a ridicat ancora. Pierderile lor erau importante: 6400 de morți, precum și 7 corăbii arse de greci spre finalul bătăliei. Pierderile atenienilor au fost surprinzător de mici: Herodot vorbește despre 192 de
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă, iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii
Ioan Vodă cel Viteaz () [Corola-website/Science/298812_a_300141]
-
de hărțuire și înfometare iar planurile de luptă a domnitorului foloseau toate avantajele terenului. El a dat poruncă să fie părăsite toate așezările omenești care puteau nimeri în calea dușmanilor, să fie tăinuite proviziile. Ștefan a repezit în calea dușmanului călărime care să supravegheze deplasarea oștii otomane, să o hărțuiască și să nu îngăduie cetelor prădalnice să se desprindă de grosul oștirii ca să meargă după hrană și să jefuiască. Locul ales pentru bătălie se afla în preajma târgului Vaslui, pe valea Bârladului
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
infanteria rusă, al cărei atac este oprit. Apoi, Garda pedestră formează careu pentru a-l proteja pe Napoleon. Martor ocular, partizanul rus Denis Davidov observă Garda: „Coloană după coloană, dispersându-ne cu puștile și bătându-și joc de derizoria noastră călărime... Garda imperială, cu Napoleon în mijlocul ei, traversă rândurile cazacilor noștri așa cum ar trece un vas cu o sută de tunuri prin mijlocul unei flotile de vase de pescuit.” În 1814, Napoleon câștigă aproape doar cu Garda o serie de bătălii
Garda Imperială Franceză (Primul Imperiu) () [Corola-website/Science/312737_a_314066]
-
Serdarii apar în Țara Românească și Moldova în sec. XVII-XVIII, fiind comandanți de oaste în genere și în special de călărime. În sec. XVIII-XIX funcția devine boierească (de rang mijlociu). Cuvântul vine din turcescul serdăr. Au existat un număr de funcții legate de sau înrudite cu cea de serdar: Cel puțin în prima etapă a existenței acestei funcții în Țările române
Serdar (dregător) () [Corola-website/Science/304899_a_306228]
-
măsură extremă: a confiscat o parte din comorile bisericii, pentru a plăti solda mercenarilor, iar în mai i-a atras de partea sa pe venețieni, oferindu-le mari privilegii comerciale. Alexie și-a instruit trupele să acționeze cu viclenie împotriva călărimii grele a cavalerilor: să arunce în fața cailor ghimpi de oțel, să folosească pentru apărare carele; el a organizat detașamente de țintasi, înarmați cu arcuri puternice cu bătaie lungă. Pe lângă aceasta, Alexie, fiind un diplomat de excepție, i-a încurajat cu
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
zice Miron Costin, avea oastea tocmită în două . Aflând că o parte din seimenii învinși se regrupau undeva pe Cricov, Rakoczi și-a luat călării pentru a-i urmări mai ușor pe fugari și a-i distruge. După îndeplinirea misiunii călărimea sa a beneficiat de odihna meritată "La Răpaos", înainte de a porni spre Gherghița unde urma să se întâlnească și cu Const. Șerban pentru a sărbători împreună victoria. Crucea, aflată pe Lista Monumentelor Istorice sub codul PH-IV-m-B-16877, se afla până nu
Monumente istorice ale orașului Urlați () [Corola-website/Science/313827_a_315156]
-
își așează propria cavalerie (1.000 de oameni) pe această aripă; în spatele cavaleriei, oblic sunt așezate 6 cohorte de elită. Cezar dă instrucțiuni speciale cavaleriei și acestei rezerve pe care adversarul nu avea cum să o vadă (se afla în spatele călărimii), explicându-le oamenilor că soarta luptei depinde de felul cum se vor comporta ei. Era evident că 1.000 de călăreți cu greu puteau suporta șocul a 7.000, de aceea, în momentul în care acești 1.000 de călăreți
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
ca tactician pe care le are Cezar. Pompei își așează oastea cu aripa dreaptă sprijinindu-se pe râul Enipeus, sub comanda lui Lentulus, centrul sub comanda lui Scipio și arpa stângă sub comanda lui Ahenobarbus. Pe aripa stângă este așezată călărimea, 7.000 de oameni plus arcașii și aruncători cu praștia de sub comanda lui Labienus. Nici o dispoziție specială, în privința desfășurării bătăliei. Superior numericește, Pompei considera firesc să înfrângă cavaleria inamică și să atace flancul și spatele armatei lui Cezar. Se aștepta
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
lui Pompei stau imobile. Cezar, care se aștepta să fie atacat, avansează primele două lini, le oprește la jumătatea distanței care depășea cele două armate și, văzând că adversarul nu se clintește pornește el, primul la atac. Abia acum șarjează călărime lui Pompei. Călăreții lui Cezar se retrag in ordine, cele șase cohorte de elită atacă în flanc, din fața și cavaleria lui Pompei este împrăștiată. Arcașii și prăștierii sunt masacrați. Între timp cele două infanterii angajaseră lupta pe tot frontul. Pompei
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
de luptă, fără să mai aștepte deznodământul; Ioan de Thessalia, fiul nelegitim al despotului și vlahii săi nici nu au apucat să intre în luptă. Pentru grecii vicleni au trebuit să suporte consecințele aliații franci. Cavalerii regelui Siciliei, Manfred, și călărimea grea a lui Guilaume de Villehardouin, principele Ahaiei, au avut un sfârșit lipsit de glorie, iar comandantul lor, principele Guillaume, a căzut prizonier. La sfârșitul anului, niceenii au ocupat Arta, capitala despotatului. Cruzimea lor a provocat o puternică răscoală populară
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
prin împrejurimi, ariegarda bizantină a descoperit ca forțele turcomane se apropiau și au dat alarma. La căderea serii, călăreții lui Arslan s-au ivit pe dealurile din apropiere, transformând orice posibil contraatac bizantin într-o adevărată sinucidere. În acea noapte, călărimea ușoară a lui Alp Arslan a hărțuit neîntrerupt tabăra bizantină, la lumina flăcărilor. Spionii sultanului au luat legătura cu mercenarii pecenegi și turcomani din oastea împăratului și i-au convins să i se alăture lui Arslan. Om de onoare, sultanul
Bătălia de la Manzikert () [Corola-website/Science/320209_a_321538]
-
acolo o cireadă de vite și o turmă de oi. Bătălia a fost filmată câteva ore, timp în care aveau loc șarja hoardei tătărești care-i lua pe oameni în robie, precum și cireada de vite și turma de oi, atacul călărimii și pedestrimii Moldovei și lupta crâncenă între cele două oști. Mircea Drăgan a purtat discuții și cu conducerea Mănăstirii Dragomirna. În încăperile mănăstirii au fost filmate cadrele în care avea loc sfatul domnesc a lui Ștefan cel Mare cu boierii
Frații Jderi (film) () [Corola-website/Science/327429_a_328758]
-
trimite în lanțuri la Gheorghe Ștefan. Totuși, domnitorul îl iartă pe Hîncu, făcându-l armaș al doilea (însărcinat cu paza temnițelor și aplicarea pedepselor). În 1660, pe timpul lui Ștefăniță Lupu, Mihalcea Hîncu este deja serdar (comandant de oști, îndeosebi de călărime), fiind trimis de domnitor, în fruntea unei oști de 1000 de oameni, să lupte alături de turci împotriva principelui Transilvaniei Gheorghe Rákóczi al II-lea. Pe 22 mai 1660, oastea otomană, împreună cu moldovenii și muntenii, îl zdrobește pe Rákóczi la Gilău
Mihalcea Hîncu () [Corola-website/Science/325861_a_327190]