169 matches
-
membrii acestuia au expediat o telegramă adresată ministrului de Interne, Mihail Pherekyde, document primit la ministerul de Interne la 18 noiembrie 1897, în cuprinsul căruia consilierii județeni aduceau "mulțumiri și asigurări de deplină încredere actualului prefect, domnul Luca Ionescu, care, călăuzit numai de interese publice și de cauza românismului, a știut, prin măsurile sale înțelepte (...) să restabilească liniștea populațiunei, adânc druncinată în ultimul timp, și să redeștepte încrederea ei în legile și instituțiile patriei"2118. Semnatarii acestei telegrame erau consilierii județeni
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
amenințându-mă cu Închisoarea, un activist de partid care precis nu a terminat nici școala elementară...!?” Șeful Șantierului făcu o confidență. „Sunt membru al Pardidului Comunist Român În urmă cu peste treizeci de ani. Am intrat În rândurile acestui partid călăuzit fiind de promisiuni mărețe care În cele din urmă s’au dovedit a fi demagogice!! Acești aventurieri, au acaparat puterea cu ajutorul tancurilor sovietice - ce de fapt era producție americană ca mai târziu să reușească să Îngenuncheze țara Întreagă. În visurile
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ca să ajungă la distanța potrivită. — Bravo! strigă Proculus. Dar rețiarul veni în stânga lui Valerius și își aruncă plasa. Valerius o văzu deschizându-se asemenea unui evantai și transformându-se într-un zid vertical ce-i bloca toată partea stângă. Apoi, călăuzită parcă de o entitate nevăzută, plasa se întinse orizontal și-l lovi, îl învălui. Scutul și coiful îi erau blocate. Când rețiarul slăbi strânsoarea, Valerius își simți capul clătinându-se în dreapta și în stânga, cu neputință de controlat. Greutatea plasei îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
începînd iarăși să-l izbească peste cap. Atunci băgă de seamă că Petre, strîngînd-o și sărutînd-o, se retrăsese până aproape de divanul cu plapuma boțită de pe care se sculase ea adineaori. Și, fără a-și fi ridicat fața dintre sânii ei, călăuzit numai de lăcomia instinctului, o așeză încet pe spate, de-a curmezișul canapelei, încolăcindu-i mijlocul cu un braț, iar cu celălalt sprijinindu-se. Nadina își înfipse degetele în părul lui, zgâlțâind cu furie. Deodată simți mâna lui grea ca
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
parte „ca pionier pontonier” cu diferite operații din marile bătălii de la Mărăști, Mărășești și Oituz și revenit acasă s-a înhămat la o muncă stăruitoare, pentru a asigura, pe cât posibil, bunăstarea celor dragi. Era de o hărnicie ieșită din comun, călăuzit și de o minte isteață privind acțiunile ce avea să întreprindă. Cu ce avea până la război și cu ce a primit după război s-a străduit pentru bunul trai al familiei ce avea. Prin 1922 a făcut o nouă casă
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
nou portal ni se înfățișa. Am intrat încurajator prin el, sperând să fie noi plăceri de întâmpinat. Și eu simțeam că am aripi din sunete străvechi ce mă îndemnau pe calea spre drumul regilor pierduți. Există oameni ce nu-s călăuziți? Ei joacă jocul lui Atrax mai mult de o eternitate pentru a găsi calea după harta voinței, dar li se întâmplă doar adulților, celor care uită poveștile din copilărie, uită totul, chiar și joaca și nu-și mai amintesc nici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bine, ceea ce m-a impresionat cel mai mult citind textele tânărului teolog a fost ortodoxia lui deschisă, capacitatea lui de a scrie teologie „la timpul prezent”, intrând astfel în dialog chiar cu lumea în care trăiește și lăsându-și acribia călăuzită mereu de dragoste. Fără, bineînțeles, ca asta să aducă după sine o dezlânare a discursului. Dimpotrivă. Dar nu cred că e cazul să mă afund în continuare în problematica volumului de debut al tânărului nostru autor și să nu prezint
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
intimitate umană, al dorinței de "apartenență"" (Horney, 1998, pp. 43-44). Individul "are nevoie să fie plăcut, căutat, dorit, iubit, acceptat, binevenit, aprobat, necesar, important pentru ceilalți, în special pentru o anumită persoană; el are nevoie să fie ajutat, protejat, îngrijit, călăuzit" (idem, p. 44). Individul din această categorie încearcă să trăiască atât cât poate pe măsura așteptărilor celorlalți sau a ceea ce crede el a fi așteptările lor, pierzând, adesea, din vedere propriile sale sentimente. În multe ipostaze, devine ascultător, hiperpoliticos, hiperaprobator
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a fost izolată o situație ideală, în care se presupune că cei doi termeni ai scenariului au consimțit aceluiași țel: omogenizarea libertății prin actualizarea optimă a posibilului celui călăuzit. Or, în lumea reală a istoriei sânt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu, deznodământul este revolta împotriva călăuzitorului care insistă în vederea împărtășirii celorlalți din libertatea lui. Ambele scenarii se bazează pe dispariția colectivă a instinctului libertății, pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat, înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății, care este cauză a scenariului, dar nu și efect al lui. Apare astfel problema "celui ce se eliberează singur" sau a
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se întâmplă ca noi, orice am pune la cale, să ducem lucrurile la bun sfârșit.”158 Personajul feminin boccaccesc se plasează încă sub sfera protecției masculine, are unele rețineri în ceea ce privește posibilitatea de independență personală, se dorește în continuare ocrotit și călăuzit. Apariția celor trei tineri este providențială, dar nota ironică nu poate lipsi, ei sunt doar un paravan, un scut necesar pentru o imagine respectabilă, iar cuvintele Elisei despre neputința feminină în propria coordonare sunt false modestii curtenitoare, deciziile importante revenindu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau cel puțin să fie aleasa celui care o va fi iubit mai mult. Destinul personajelor este lăsat în mâna sorții. Donna angelicata ilustrată de Emilia dorește puritatea, se lasă călăuzită, ca de altfel și celelalte personaje, de credința puternică în destin și în fatalitatea lui, nu are puterea de a decide după bunul plac, nu are curajul să ia vreo atitudine, este obedientă și morală până la sfârșit și, de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
se întâmplă ca noi, orice am pune la cale, să ducem lucrurile la bun sfârșit.”158 Personajul feminin boccaccesc se plasează încă sub sfera protecției masculine, are unele rețineri în ceea ce privește posibilitatea de independență personală, se dorește în continuare ocrotit și călăuzit. Apariția celor trei tineri este providențială, dar nota ironică nu poate lipsi, ei sunt doar un paravan, un scut necesar pentru o imagine respectabilă, iar cuvintele Elisei despre neputința feminină în propria coordonare sunt false modestii curtenitoare, deciziile importante revenindu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
închină zeiței Diana, pledând în rugăciunea ei pentru păstrarea castității sau cel puțin să fie aleasa celui care o va fi iubit mai mult. Destinul personajelor este lăsat în mâna sorții. Donna angelicata ilustrată de Emilia dorește puritatea, se lasă călăuzită, ca de altfel și celelalte personaje, de credința puternică în destin și în fatalitatea lui, nu are puterea de a decide după bunul plac, nu are curajul să ia vreo atitudine, este obedientă și morală până la sfârșit și, de aceea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ceea ce trebuie făcut: „Ceea ce i lipsește umanității azi este o linie de conduită generală.” De aceea el îndemna la strângerea cu grijă și cu metodă a sforțărilor disparate, pentru că - adăuga el - „Perioadele de tranziție ating echilibrul vital, viața materială, rău călăuzită, copleșesc întreaga existență. Omul este sclavul complexității sociale și al instrumentelor create de dânsul .” Care era ieșirea din impasul în care se afla România? „Să privim lucrurile în adevărata lor realitate, să ne dăm seama că ordinea eternă a lumii
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
între ordinea empirică și cea logică în sens hegelian, observăm că, pe de o parte, formarea conceptelor are ca punct de plecare experiența personală ceea ce exclude din capul locului promovarea unor formule universal-valabile și admite în schimb o Weltanschauung proprie, călăuzită doar de niște repere generale (stabilite și ele tot pe baza experienței) -, iar pe de altă parte, că nu putem acoperi cu conceptele noastre diversitatea formelor de manifestare a vieții. În plus, concluzia majoră pe care o desprindem este următoarea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
constatase că metafizica tradițională nu poate conceptualiza totalitatea existenței și se dovedește incapabilă "să construiască o știință a absolutului"125. Printr-o astfel de metafilozofie, Dilthey a încercat să înlăture tocmai neajunsurile istorismului de care în destule cazuri se lăsase călăuzit până într-o Sackgasse a relativismului radical, unde criteriile se fluidizaseră peste măsură, normele riscau să rămână la cheremul subiectivismului, iar efortul de cunoaștere nu-și mai găsea o reală motivație. Am recurs la acest paralelism nu numai de dragul plasticității
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
18. Se poate constata cu ușurință că și Blaga are în vedere caracterul "impersonal" și "supratemporal" al științei, opunându-l caracterului puternic personalizat al filozofiei. Însă spre deosebire de Husserl, Blaga are în vedere exclusiv știința, și nu filozofia "științifică", în care călăuzit fiind de conceptul diltheyean al unei Weltanschauungsphilosophie nici nu crede. De fapt, atitudinea lui Blaga față de știință este mult mai nuanțată. În Ființa istorică operă importantă, ce încheie ultima Trilogie (cosmologică) și sintetizează liniile de forță ale viziunii sale metafizice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
manifest care este realitatea aparentă. 2. Simbolul "sufletului" 1) SUFLET ȘI PSIHIC Așa cum Dumnezeu este simbolul personificat al misterului creației sufletul este simbolul personificat al misterului animării manifestat sub forma elanului animant. Elanul nu este altceva decît intenționalitatea motivantă supraconștient călăuzită: dorința esențială a armonizării, în vederea obținerii satisfacției esențiale: bucuria. Ceea ce se opune autosatisfacției, dorinței esențiale supraconștient imanente, elanului animant, este egocentrismul vanitos și falsa lui promisiune de satisfacere (subconștient imanentă). Elanul animant și combativitatea lui clar definite nu constituie așadar
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
valorile. Acestea preexistă independent de el. Spiritul uman ar trebui să redescopere valorile-călăuză din cauză că omul este expus opțiunii valorificatoare între o multitudine de dorințe contradictorii. Supraconștiința etică nu este altceva decît reminiscența biogenetic imanentă a unității originare preconștient impulsivă, instinctiv călăuzită și scutită de orice rătăcire, devenită la nivel uman instinct supraconștient, imperativ etic al reunificării armonioase a dorințelor multiple în vederea satisfacerii lor raționale. Valorile autentice ale supraconștiinței etice reprezintă armoniile gîndirii, ale sentimentelor, ale actelor de voință și deci armonia
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
pur, ci analizeză evoluția de la instinct la rațiune". Opunîndu-se psihologiei clasice, care arunca anatema asupra introspecției, în cartea lui, Psychologie de la inotivation (Psihologia motivației, PUF, 1947), Paul Diel demonstrează riguros modul în care introspecția de obicei morbidă poate deveni, metodic călăuzită, baza unei psihologii științifice. Studierea funcționării psihice și a instanțelor ei conștiente și extraconștiente îi oferă prilejul de a clarifica sensul ascuns, dar precis al miturilor, al viselor nocturne și al simptomelor psihopatice. În prefața sa la Symbolime dans la
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în mai multe poezii din Norul de marmură, joacă și pentru autorul lor rolurile cunoscute, de înțelepți, rapsozi sau poeți itineranți, fiind așadar înzestrați cu darul divinației, al cântecului sau al profeției: "Doar orbii orbii aceia/ Cititori de balade, orbii,/ Călăuziții de stele./ Vorbele lor vor cădea/ Ca niște zăpezi peste o junglă aprinsă" (Norul de marmură). Precum acestor orbi hărăziți unei altfel de lumini decât aceea a vizibilului, eului liric îi este interzis accesul la fața diurnă, banală, superficială a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
marxiste". Adoptarea cuvântului "creator" și a derivatelor sale (intrate mai intens în uzul propagandei după anul 1965) a atras după sine o țesătură lingvistică ce s-a perimat între timp. Iar diferențele de sensuri nu sunt transparente pentru un intelect călăuzit doar de percepțiile vizual-auditive. Nici explozia informațională nu poate fi garant al bunelor receptări ale "filosofiei de compromis", cum numea B. Russell (1870-1972) liberalismul pe la mijlocul secolului al XX-lea. (20, 1, pp. 15-16) Adversarii săi estici citau încântați afirmația acestui
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Pentru civilizația europeană lucrurile nu sunt nimic: sensul lucrului, care călăuzește istoria Occidentului, este nimicnicia lucrurilor. Esența civilizației europene este nihilismul, întrucât sensul fundamental al nihilismului este de a nimici lucrurile, persuasiunea că ființarea nu este nimic, și este acțiunea călăuzită și stabilită de această persuasiune 245. Începând cu Parmenide, Occidentul rămâne pentru Severino în interiorul orizontului unui astfel de nihilism. Mai mult, nihiliste ar fi toate civilizațiile, toate popoarele și religiile, instituțiile sociale, masele și indivizii care și-au păstrat credința
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]