103 matches
-
gata să ațipească. La un moment dat, lotrul a auzit un zgomot mărunt. „Poate a căzut vreo crenguță sub greutatea omătului de pe ea” - și-a zis el ascuțindu-și auzul. După câteva clipe, s-a auzit scrâșnet de omăt sub călcătură de om... „Cineva se apropie tiptil de bordei” a gândit lotrul. I-a șoptit hangiței: ― Tu stai ascunsă sub ogheal, că eu mă duc la ușă, să văd ce e... Hangiul mergea cu pas mare, gâfâind. Când a ajuns în fața
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Deci, domnii Philipi distrug cu bună știință și sistematic, cu tălpile lor marginale și mârșave, panseluțele expuse la marginea aleii. Iar eu, imaginați-vă, cât muncesc zi de zi, să le recuperez, să le resuscitez, să netezesc pământul deranjat de călcătura ireverențioasă și greoaie a domnului Philip. Și totul din cauza ei! Numai din cauza ei! (Arată spre Dora cu degetul.) Numai din cauza ei s-a ajuns aici. Îl înnebunea cu susceptibilitățile și insistențele. Ea poartă întreaga vină a transformării lui, ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este iremediabilă și ireversibilă. Judecătorul: Vă mulțumesc. Acuzația dumneavoastră este întemeiată. Trigamia este o chestiune deosebit de gravă, chiar dacă e dobândită fără premeditare. După cum, indiferent de dimensiunea extinsă impusă de noua condiție tripartită, acuzatul nu are niciun drept să disturbe cu călcătura sa stricăcioasă și greoaie priveliștea minunată din fața blocului, realizată cu atâta migală și devoțiune de doamna Cleopatra. Cleopatra: Zi de zi florile sunt distruse, domnule. Aspectul grădiniței este din ce în ce mai depresat și derizoriu. Nicio scară nu arată acum atât de rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
suspendată în aer. Numai pe bârnă și în visele mele din copilărie aveam senzația că zbor. Căci nu te poți lăsa aici cu toată greutatea, trebuie cumva să te propulsezi în aer, nici eu nu prea-mi dau seama cum, călcătura trebuie să-ți fie ușoară și agilă, imponderabilă. Ăsta ar fi secretul mersului pe bârnă... Mama mea ura exercițiile mele la bârnă. Spunea că într-o zi am să cad și am să-mi rup spatele. Când sunt pe bârnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a dracului!... - ...Apoi cum să descânte de îngropătură, cu pielea de la o broască, găsită între fălcile șarpelui... - Să te rupi în figuri! - ...Sau cum să șubrezească baierele inimii cu apă în care s-a oglindit luna. Ori cu pământ din călcătura piciorului stâng... De învățat au învățat-o o droaie. Dar nici o verișoară de-a lui Ducă-se pe pustii nu i-a știut sifona fermecătoarei ora și ziua când îi vor ciocăni în fereastră Cei șapte prăduitori ce poate că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
curieri..." Patricia rezistă cu bine complimentului. 254 DANIEL BĂNULESCU Ultima parte a programului, "Ummagumma" avu disperarea concisă și pe jumătate disimulată, cerută de această bucată, înzestrare cu care îi subjugă pe toți. Începuseră să se obișnuiască cu stilul, ascultau transportați, călcătura sa aeriană le devenise necesară și nimeni nu mai clipea. Însuși Pink Floyd hotărî că interpretarea tensionată pe care o dădu unui "Brain Damage" nu era chiar de lepădat. Nu-și făcu vreo iluzie că fusese mai bun. Nu-și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la cele mai pitorești și brutale straturi ale poporului său... În urmă cu vreo trei zile, prezentul Brav Conducător fugise incognito dintr-o vizită de lucru din județul Satu-Mare. Și, căptușit într-un postav gros, vernil, de pădurar, c-o călcătură de bărbat încă tânăr, c-o pălărioară de vânător și-o mustăcioară ce le înnebunea și scotea, uneori, tot bâzdâcul din muierile trecute de 40 de ani, colindase așezările, dinspre Satu-Mare, către Dâmbovița. Se băgase prin case de văduve. Înnoptase
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce călătoreau fără vâsle. Păstra sub ele un ochi aparte, care se încuscrea cu urzeala și bătătura. Într-o după- amiază, se trezise vorbind: „Covorul ăsta nu-l da, e al meu!“. Era un kelim Ghashgai, înțepător și tenace sub călcătură, ca un blestem. Dar sunt câteva zeci la fel de frumoase! zisese bunicu-său. Nu făcea să se încontreze de față cu mușteriii, însă Omar se îndârji iar: „Nu îl da, că îl vreau!“. Tată-său se schimbase la față, dar găsise, totuși
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
urmărind, poate, o muscă, sau ferindu-se, poate, de un alt pește mai mare. Cercetă urmele lăsate în nămol. Fuseseră patru iar, printre ei, și cel pe care îl cunoștea drept Kano, purtătorul celei mai lungi sarbacane din tot ținutul. Călcătura lui era inconfundabilă, urma aceea diformă nu se asemăna cu nici o alta. De ce acest mister? De ce să vină noaptea, să se așeze ca să-l privească, să mănânce ceva și să plece fără să aștepte lumina zilei? Era poate un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
confuz de alcool și cloroform - Anna - uite-o s-a așezat pe jos sprijinită de bibliotecă, toată În negru, nefardată, cu paharul de vodcă alături. Dar cel mai rău Îl chinuiește pe domnul D. apăsarea din creștetul capului ca o călcătură de gheață pe care i-a lăsat-o mîngîierea lui Niki Bârsan. Domnul Algazi și-a tras taburetul lîngă Wanda. Barba lui aspră, căruntă, se atinge de lobul delicat al urechii scăpat ca prin minune din vîlvătaia de păr roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ordine, uniformă și pași de defilare. Pe măsură ce dalele se uscau, Începu Însă a stârni din tocuri ecouri cadențate, pe care le potrivi după imensa pendulă din capătul holului, gândindu-se totuși că era invers și că secunda lua naștere din călcătura sa. În sala mare de așteptare din fața băii comune se Întâlnesc trei coridoare. Pentru cititorii care au parcurs În mod ordonat capitolul, de sus În jos și de la stânga la dreapta, Începând deci cu titlul, lucrurile Încep să se limpezească
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
-o pe Gioconda de braț și, urmat de ceilalți, ne-am strecurat Într-un gang alăturat, care dădea Într-o alee Îngustă, străjuită de clădiri Înalte. Acolo, surpriză! Un ciocan pneumatic se apropia cu un duduit Înspăimântător, străpungând caldarâmul cu călcătura sa. — Lăsați pe mine! a strigat Silvio, aplecându-se după un bolovan. Pălită drept În frunte, unealta a căzut la pământ, unde a continuat să se zbată convulsiv, ciupind cu talpa mecanică din baza zidului. Deasupra, din toate apartamentele se
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
tine. Vrei să prinzi o <limbăă, cum îi place lui să spună?... Ai mâini, ai cuțit, ai cap cu care trebuie să gândești, dar trebuie să te miști ca o pisică, nu ca ursul. Să nu-ți auzi nici tu călcătura, necum inamicul... Și dacă ai prins <limbaă, trebuie s-o faci să tacă mâlc, că altfel poate să dea de veste camarazilor săi și te-ai dus pe copcă”. Locotenentul Făgurel ședea lângă Toaibă, iar sergentul Cicoare se afla în
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
pași de încălțări grele pe pietriș. Asta-i o patrulă. Înseamnă că pe aici pe aproape trece și șoseaua care atinge gara. Trebuie mare grijă, să nu ne zăpsească inamicul. Domn’ sărjănt - a intervenit în vorbă Trestie. Te ascult. După călcătură, se pare că sunt doi. Oare nu putem pune mâna pe ei? Poate mai aflăm câte ceva în plus. Tot chichirezul îi să știm dacă merg în aceeași direcție cu noi sau ne vin din față. Între timp, a răsunat chemarea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
cei douăzeci de pași făcuți ca vântul, au cotit-o spre șosea, cu armele în cumpănire. Parcă abia atingeau iarba prin care treceau. Toaibă și cu Trestie pipăiau drumul cu tălpile goale... Nu se auzeau decât zgomotele din gară și călcătura grea a patrulei. Sergentul număra pașii pe care trebuie să-i mai facă: unu... doi... trei... și ieșind pe rambleul mai ridicat al șoselei, le-a tăiat calea. S-au oprit pentru a-și da seama dacă distanța până la patrulă
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se băga. Știi de ce îi spuneam noi, Trestie? Că pe el îl cheamă altfel... De ce îi spuneați așa? Comandantul nostru - pâinea lui Dumnezeu, nu alta - i-o zis așa, fiindcă era subțire ca o trestie și nici nu-i simțeai călcătura când era în misiune. Pășea ca o pisică. Din vorbă în vorbă, nici nu și-au dat seama când calul urca deja dâmbul din fața casei... Uite ce repede am ajuns acasă! - a remarcat Toaibă bucuros. Apoi dacă tu ai povestit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
se pare primul rachiu băut ca cărăuși? a întrebat moș Dumitru mustăcind a râde. Alecu și Gheorghe au privit unul la altul și au rămas cu vorbele pe buze, înroșindu-se ca două fete mari... Măi flăcăi! Voi nu aveți călcătură de cărăuși, ci mai degrabă de muieri. Eu vă întreb cum îi rachiul și voi vă fasoliți de parcă nu ați mai băut rachiu niciodată - a insistat moș Dumitru, străduindu-se să nu izbucnească în râs, lucru ce nu i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
comenzile profesorului. Cei doi medici executau manevrele ca doi prestidigitatori... Din antecamera sălii de operație, a răzbătut până la ei vorbă agitată și zgomot nedeslușit... În clipa următoare, ușa sălii de operație s-a dat de perete, ca smulsă de vânt... Călcătură apăsată ca de cizmă cazonă a răsunat pe pavimentul sălii de operație... ― Da’ ce, Hlibocene, te tragi de șireturi cu organul...? - s-a auzit glasul colonelului Zdup, care Înainta vertiginos spre masa de operație... „Asta Întrece orice măsură. Este ceva
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
undi mai pui cî a tali Îs puicuțî? Vorba ceea: ochi’ văd, inima ceri... Și asta mai Însamnî cî porumbacu’ meu Îi flăcău vrednic, fa Catincî”. „Apâi la tini În ogradî ci-i a tundi chelbosu’, Ileanî? CÎ din douî călcături o mântuit treaba, bietu’ cocoș. Cautî șî el prospăturî” - răspundea bunica Catinca râzând. ― Parcă sunteți de acolo, domnule profesor, așa de frumos reproduceți cuvintele locului! ― Abia aștept să-i reîntâlnesc și să-i aud vorbind pe mama Maranda și pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Așa am pățit și noi, cei din spatele lui Toader, care atunci când pornește la drum apoi merge nu se Încurcă. Și numai nu se gândea să treacă În urma șirului. Motivul oboselii venea și fiindcă nu mergeam tropăind precum elefanții, ci cu călcătură de pisică...Când am simțit că Încep să obosesc, am alergat să-l ajung... A Întors spre mine o privire ucigătoare. Așa mi s-a părut mie, În prag de Înserare. ― Ce s-a Întâmplat? - a Întrebat. ― Păi... ar cam
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mladă. Eu cu Toader eram În față, ca să avem câmp de vedere, iar cei doi cercetași, lateral și puțin mai În spate. Nu a fost nevoie să așteptăm prea mult și ne-am dat seama că pașii se depărtau. După călcătură, erau cătane. Dar de unde până unde militari În acest loc? „În Țara nimănui”? Ai noștri nu aveau cum să ajungă aici fără știrea noastră. Locul unde ne aflam - după spusa colonelului de la divizie - nu era sub controlul inamicului. Îți mai
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
apa. A pornit-o într-acolo și a căzut, de sus, în lac. A bătut aerul cu palmele și s-a dus la fund. Pălăria i-a rămas deasupra; a fost înghițit ca un bolovan. Nu mă opream din rîs. Călcătura aceea în ridicol îmi stîrnise hohote nemiloase. "Mă rîzi". Cînd a spus asta, am apucat să văd că mai ținea în gură frunza retezată. A scos-o și mi-a lipit-o de umăr. Cred că pot intra acuma în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
vînd cărți în librăria mea lăturașă, dar cu titluri bine selectate. Știam ce să comand, cum să mă feresc de aparițiile-vîsc. Nu mai scăpai de ele decît băgîndu-le pe gît clienților, "la pachet". Pachetele erau ca podul lui Păcală: o călcătură tare, fermă, alta moale. Lîngă Noica, nu'ș ce filozofard marxistoid; lîngă Preda, vreun prozator narcisiac, frecînd un ness pe-o sută de pagini și oloindu-și orgoliul; lîngă Cezar Ivănescu, vreun jucăuș optzecist, care pierdea programatic tema (impusă, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
țară, din Paris, în 1891, trupul lui Mihail Kogălniceanu 19). Zincul, bronzul și arama n-ar fi sunat potrivit, însă, în poemul lui Bacovia, lucru de care își dă seama oricine: „Dormeau adînc sicriele de zinc”... Versul nu mai are „călcătura” apăsată, implacabilă, de dinainte, nu mai evocă un semn de moarte. Zincul, bronzul, arama zăngănesc, sînt mai potrivite pentru trezire 20). înfundat, sumbru, cu un potențial enigmatic mai mare decît altele, cuvîntul „plumb”, ca și materialul ce-l denumește, îi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
intitulată Cartea lll a Macabeilor care spune cum pe la anul 150 î.e.n. regele Ptolomeu Vl Phiskon, su-părîndu-se rău pe iudei, i-a adunat pe toți cu mic cu mare în hipodromul orașului și a adus elefanți să le facă o călcătură de să le iasă toate relele din ei. Numai că Iah-we cel milostiv le-a șușotit la ureche ceva pachidermelor și acestea au refuzat să-i facă terci pe nevinovații ivriți. Într-un hipodrom nu puteau încăpea mai mult de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]