89 matches
-
secția de poliție locală. — Ce crimă! exclamă el, cu un accent local aproape imposibil pentru urechea lui Michael. E o crimă să scoți un om din casă într-o noapte ca asta! Ne-am dori cu toții să stăm acasă, la căldurică. Ce pot face pentru dumneavoastră, domnule sergent? întrebă Dorothy. — Nu vreau să vă sperii, doamnă, spuse polițistul, dar am considerat că e mai bine să vă previn. Să mă preveniți? De ce anume? — O anume domnișoară Tabitha Winshaw stă aici în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aștept aici până duminică, în zi de vizită, și să lipsesc de la producție? caut eu să-i invoc simțământul responsabilității. Continui, plusând: Mă determini să absentez de la mină!? Acolo unde nu e de joacă și unde lumea nu mănâncă, la căldurică, așa, ca aici, conserve de stavrizi. În Spital, nu e nici un fel de căldurică (bolnavii dârdâie în saloane, sub păturile rupte), conservele de stavrid nu constituie un etalon al belșugului (poate o fi, dar numai în comunism!), dar acesta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
eu să-i invoc simțământul responsabilității. Continui, plusând: Mă determini să absentez de la mină!? Acolo unde nu e de joacă și unde lumea nu mănâncă, la căldurică, așa, ca aici, conserve de stavrizi. În Spital, nu e nici un fel de căldurică (bolnavii dârdâie în saloane, sub păturile rupte), conservele de stavrid nu constituie un etalon al belșugului (poate o fi, dar numai în comunism!), dar acesta e un fel de a sublinia confortul aproximativ al unui portar de spital, vizavi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura ca un ombilic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu tot atâta generozitate oferită de prietena noastră verde, vița. Se vede treaba că Burebista a cam greșit tăind viile dacilor; dreptu-i, pe atunci Încă nu exista nici poluare, nici Cernobîl. Dar, despre asta, las sămânță de vorbă mai la căldurică, atunci când viața va deveni, În veșnica ei ciclicitate, mai evidentă pentru ochii noștri mai mult Închiși. À propos: E lumea minunată? Nicidecum. Ea este așa cum e, și doar neștiința ne face să percepem minuni, atunci când - când și când - catadicsim să
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
trecător Cum trec în fugă uneori Cu câtă dragoste privesc Și stau la geam și mă gândesc Și-mi spun singură-n gândul meu Așa cum le pot spune și lor Aici ți-ai construit un cuib In care stai la căldurică Nu te-ndura să-l părăsești Vin alte păsări și ți-l strică. Nu mai plecați în lumea mare Acolo ești un venetic. Ce tineri și frumoși sunteți Cu ură toți vă vor privi. Aș vrea să fiu și eu
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
dată, par a fi mai puțin numeroși. 7 decembrie 2012. Ora 8.15 dimineața. Soare cu dinți, strălucitor și un cer pur, dar destul de frig (-3° sau -4° Celsius). De data aceasta singur, neînsoțit de fiul meu Matei, rămas la „căldurică” - nu e un diminutiv deplasat, chiar așa mi-a zis : „Tata, îmi place cu tine la pelerinaj, dar prefer să rămân aici, la căldurică”. Fără să vreau, adopt tactica pelerinului cu experiență, grăbesc pasul, știind că orice persoană depășită se
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
frig (-3° sau -4° Celsius). De data aceasta singur, neînsoțit de fiul meu Matei, rămas la „căldurică” - nu e un diminutiv deplasat, chiar așa mi-a zis : „Tata, îmi place cu tine la pelerinaj, dar prefer să rămân aici, la căldurică”. Fără să vreau, adopt tactica pelerinului cu experiență, grăbesc pasul, știind că orice persoană depășită se traduce în mai puțini timpi de așteptare. De departe se aude un soi de vuiet prelung, nedefinit, un fel de „Aăăuuuaaa...” răgușit. Este slujba
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau eu la o cafea pe un scăunel mai la căldurică? Nu? Zic... VOI N-AȚI ÎNTREBAT fără zahăr V| R|SPUNDE O seamă de observații inutile asupra Gării de Nord BOBO Am ajuns mai devreme cu 3 minute. E nasol că n-am apucat să vorbesc cu nimeni, să-mi zică ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
duc înspre birouri, poate a venit cineva să-mi zică și mie ce am eu de făcut aicea, că decât să mă plimb ca tăntălăul prin gară, nu mai bine stau eu la o cafea pe un scăunel mai la căldurică? Nu? Zic... ENȚICLOPEDIA ENCARTA „Ta na na na“ Luiza VASILIU „E murdar. Sunt porumbei și curți negre. Oamenii au pielea albă.“ Despre ce credeți că vorbea Meursault atunci când folosea cuvintele astea disprețuitoare? Nu despre vreun orășel de provincie prăfuit, ci
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
pă canceru ăsta. Că mi-a-nghețat și panca relu-n mine. Că dacă era vară o duceam în parc și-o rezolvam acolo. Haidi, Boss, ajută și tu un frate la greu. Hai, nu te lăsa rugat, că vreau și io la căldurică cu păsărica asta gigea de gigea. Și să mor io că-ți fac lipeala cu ea. Mai întâi o aburesc io și dup-aia intri și tu pă felie, m ai înțeles? Hai, vorbește cu nevastă-ta și sună-mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
copii, când ei sunt rațiunea mea de a fi? Și-apoi ce-i voi spune soțului meu când va veni de la închisoare dacă ferească Dumnezeu! s-ar întâmpla vreo nenorocire?? Ce, domnule doctor? Că am mâncat bine, am dormit la căldurică și că i-am lăsat în plata Domnului, abandonându-i în momentele cele mai grele, ca o ticăloasă??! Doamnă, argumentele dumneavoastră m-au convins. Mergeți cu bine! Dumnezeu cel mare și bun să vă ocrotească. Încă ceva: cât timp va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății!" continuă Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fără cîini, pe onoarea mea! Fără să mai aștepte răspunsul, luă o ceașcă de pe etajeră și începu să-și toarne tacticos rachiu. - Sper că n-ai de gînd să-mi bei și ultimul strop! - Bine-i că stați aci la căldurică, domnișoară Céleste! Vîntu- s-a pornit acu- dinspre Dealu- Popilor. M-a pătruns pînă la os. Poți să-ți pui broboadă peste broboadă, degeaba! Se șterse cu șorțul la gură, scuipă simandicos în cenușă și continuă pe un ton în
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]