608 matches
-
străbat. Acum cu sfială m-apropii de banca pe care am stat. Și pieptul începe să-mi bată. De sus, fluturând, a căzut pe bancă o foaie uscată; o frunză din anul trecut... * B1: Mi-ai dăruit, frumoasă doamnă, o călimară de argint cu două guri întunecate, ca două porți de labirint prin care gândurile mele s-or afunda neștiutoare și-adesea n-or găsi ieșire, din bezna umedă, la soare... Cu două guri ca de fântână, din care ultimul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Cuvinte șterse peste-o clipă; un madrigal, o amintire a unei clipe viitoare, sau o poemă de iubire pe care voi citi-o, poate, atras de noaptea lor bizară, în ochii tăi cei mari și negri ca două guri de călimară... CORTINA ÎNTRE RAI ȘI ILINCA LUI DUDĂU Versiune scenică după romanul Minunile Sfântului Sisoe și Epilog Personaje (în ordinea intrării în scenă) Regizorul Dracul Sisoe Sf. Mavrichie Sf. Terentie Sf. Habacuc Sf. Pafnutie Sf. Farnachie Ilinca Baba Rada Baba Safta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pentru un moment chinuitor, avu Îndoieli. Scap din mână subiectul meu cel mai bun? Să nu fie aici subiectul cel mai bun, ci la școala de pe coasta de sud, printre clădirile de cărămidă roșie, băncile de pin lăcuit, suporturile pentru călimări, clopoțeii fisurați și mirosul hainelor de băieți? Îndoiala o făcu mai puțin sigură de sine și vorbi blând, mult mai blând decât intenționase, căci Îi era greu să-și moduleze adecvat vocea răgușită. Vom merge mână În mână, mârâi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
clipa următoare stătea față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui se ridică până când acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
căminului, ca și peria de dinți și ustensilele de bărbierit din dormitor (săpunul era tot al doamnei Purvis) Îi aparțineau lui Rowe. Mai avea și o cutie de carton, În care-și ținea somniferele. În salonaș nu exista nici măcar o călimară sau hîrtie pentru corespondență: Rowe nu scria nimănui, și-și plătea impozitul prin poștă. O carte și un cozonac Îi sporeau, așadar, considerabil zestrea. CÎnd ajunse acasă, o sună pe doamna Purvis și-i spuse: — Doamnă Purvis, am cîștigat cozonacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
panglici. Un tablou înfățișându-l pe cel dispărut dintre noi, la masa de lucru, cu un teanc de foi în față, în postură gânditoare. Nu știu dacă începuse să scrie sau aștepta inspirația. Îmi place prespapierul greu, îmi place și călimara veche, din bronz, cu locul unde altădată ar fi stat penele ascuțite și despărțitura pentru cenușa ce-ar fi trebuit presărată la sfârșit peste litere. Nu-mi dau seama dacă tabloul din spate, de pe peretele biroului, e reproducere sau original
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cu el cu cruzimea cu care o făcuse. Oberlus rămăsese de asemenea tăcut, contemplînd marea, cufundat În propriile-i gînduri, și după o bună bucată de vreme Își aținti privirea asupra penei de cormoran care rămăsese pe piatră, lîngă grosolana călimară care nu era altceva decît o cutie veche de tablă, și comentă sec: - Învață-mă să scriu. - Ce-ați spus? se miră Lassa. - Ai auzit doar: să mă Înveți să scriu... Luă pana și Începu să se joace cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de pădure. Grai de păsări legănând luceferi (I. Pillat). Alcătuire de cuvinte românești (V. Eftimiu). ,,Sărut vatra și-al ei nume Care veșnic ne adună, Vatra ce-a născut pe lume Limba noastră cea română.” Despre mare: țărmul tristei mări; călimara cu guri întunecate; marea cea nesfârșită; valuri înspumate; nisip fin și argintiu; oglinda sufletului; oglinda diafană a cerului senin; marea se continuă până la granițele pescărușilor, până la pupila mov a soarelui și palmele orizontului; ascult glasul înspumat și adânc al ghiocurilor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trezi din visare. Se înserase bine și mă simțeam mai singură, dar mai stăpână pe mine ca oricând. Peisajul acela de basm îmi încânta privirea, era atât de feeric. Cerul și marea căpătaseră aceeași culoare; parcă se amestecaseră într-o călimară cu tuș negru. Luna, poetica lună, ieșea din valuri cu discul ei roșu, parcă de foc. Lumina ei se propaga pe undele, liniștite acum, ale mării, aducându-mi în ochi acea lumină dulce. Cerul era minunat, pudrat cu stele, care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
contrastantă a luminii și a umbrei, violența Întâlnirii și rezolvarea sa picturală, atât În peisajele sale În plein air cât și În atelierul său cu lumină din vest. În această natură statică, recuzita este modestă: o cutie pentru tutun, o călimară, un cuțit, câteva obiecte mici rezolvate prin pete informe, un vas albastru predominant, cu contraste puternice de umbra și lumină, toate așezate pe pervazul unei ferestre. Putem citi ușor dialogul compozițional al ferestrei cu linia descendentă a pervazului. Prin fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
brusture, de ce mă cheamă la ei? Miroase a tranșee mâlită de cer, supraviețuirea de unul singur mă înspăimântă. Dumnezeule, de ce atâta neglijență sub cerul tău? Cine este îngerul ce doarme într-un registru cu pagini nescrise, peste care ai vărsat călimara: cămașa albastră, sarafanul albastru, ciorapii albaștri, bentița albastră, ochii, picioarele, părul, buzele albastre? Cine este și de ce mă cheamă în șotronul acela velin, acoperit cu praf de cretă, cu sânge, cu frunze, cu cioburi de sticlă, cu cenușă, cu furnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
penar, scăriță pe ale cărei vergele transversale de oțel se Înșirau, ca niște pie tricele prețioase, rotițele albastre de la una pînă la nouă, În completarea altor rotițe, de data asta albe, de la nouă pînă la una, apoi tocul, penița și călimara la care țineam mai mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mult decît la cea mai mare și mai colorată minge de cauciuc. Asta pentru că inventasem un joc la care nu voia să ia parte nimeni, toți se plictiseau repede, dar de care nu puteam să mă las. Băgam tocul În călimară și-l ridicam În așa fel ca un singur strop de cerneală să ajungă În despicătura din capătul peniței și să rămînă În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În aer, gata să cadă. Dar nu cădea, ci se-ncli na doar a picurare pînă-l plimbam eu prin lumină ca să scînteieze. Se desprindea În cele din urmă și picura pe bancă, pe caiet ori pe podea, uneori chiar Înapoi În călimară. Preț adevărat avea numărul de clipe cît, ținîndu-se de vîrful peniței ca de o geană, rămînea lacrima albastră În soare, uneori mai mult, alteori prea puțin. O revăd apoi pe Învățătoarea noastră, doamna Margareta Șpan, mai mult o prezență decît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe ea, Încadra masa la care Diego Alatriste, Licențiatul Calzas, Dómine Pérez și Juan Vicuña tăifăsuiau după ce Își puseseră burta la cale. Eu stăteam pe un taburet lângă ușă și făceam exerciții de caligrafie cu o pană de gâscă, o călimară și un vraf de foi de hârtie pe care mi le adusese Licențiatul, la sugestia căpitanului: — Așa ar putea Întâi să Învețe, apoi să studieze legile, ca să-i stoarcă de ultimul lor maravedí pe Împricinați; cum faceți domniile voastre hârțogarii, advocații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
numai strictul necesar. Însă celălalt, cel cu capul rotund și părul urât și rar, era acolo, cu aceeași mască pe figură, așezat În spatele unei mese lungi pe care se aflau un candelabru aprins și ustensile de scris: pene, hârtie și călimară. Aspectul lui neplăcut și atitudinea-i ostilă ar fi părut cele mai neliniștitoare din lume, dacă altcineva, mult mai Îngrijorător, n-ar fi stat lângă el la masă, fără mască și cu mâinile ieșindu-i ca niște șerpi osoși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
ceva ciudat, o notă discordantă În toată daravera aceea. Ceva nu mergea ca lumea. Sau nu era ce părea a fi. Întrebările inchizitorului și ale Însoțitorului său, care din când În când se apleca peste masă ca să Înmoaie pana În călimară și să noteze vreo observație, se prelungiră preț de jumătate de oră; la capătul ei, căpitanul putu evalua mai exact situația și Înțelege de ce se afla acolo, viu și În stare să-și miște limba În gură pentru a articula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pana În sus, ca să-i acorde o scurtă privire ironică. — Ce om rău! Și domnia ta? — Eu nu mă bucur să omor. Pentru mine, a lua viața cuiva nu e o plăcere, ci o meserie oarecare. — Înțeleg. Celălalt Înmuie pana În călimară, reluându-și activitatea. O să aflăm cu ocazia aceasta și că sunteți Înclinat spre mila creștinească... — Domnia voastră greșește, răspunse cu seninătate căpitanul. Sunt cunoscut ca fiind mai aplecat spre lovituri de spadă decât spre sentimente Înălțătoare. — Așa ne-ați fost recomandat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
se rostogoliră pe masă și rămaseră să lucească În lumina candelabrului. Fray Emilio Bocanegra nici nu se uită la ele, considerându-le parcă blestemate. Însă mascatul Întinse mâna și le numără una câte una, așezându-le În două grămăjoare lângă călimară. — Lipsesc patru dubloni, zise. — Da. I-am păstrat pentru deranj. Și pentru c-am fost luat drept tâmpit. Dominicanul ieși din nemișcare cu un gest mânios. Ești un trădător și un iresponsabil, zise, cu ură În glas. Cu scrupulele dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu un aspect la fel de solemn ca și bărbatul așezat În spatele ei. Omul acela citea scrisori și acte, metodic, pagină cu pagină, și din când În când Însemna câte ceva pe margine cu o pană de gâscă pe care o Înmuia În călimara de majolică de Talavera. Făcea aceasta fără nici o Întrerupere, de parcă ideile Îi lunecau pe hârtie cu aceeași ușurință ca ochii În momentul lecturii, sau cerneala În clipa scrierii. Continua așa neabătut, neridicându-și capul nici măcar când locotenentul de alguazili Martín
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
să trăiesc. Deci scriu numai cu stiloul. Am sentimentul că există o inducție între cap, braț, mînă și stilou. Cînd nu funcționează, iese rău“. Cu toate că onorabilul confrate a fost cîndva, aidoma subsemnatului, contemporan și cu tocul cu peniță, muiat în călimară, ceea ce indică, o dislocare ... Dinu Flămând e de părere că pentru un autor nu va fi benefic să lucreze numai la computer. O misterioasă inerție a scrisului „cu creionul sau cu pixul“ nu e cumva și o replică împotriva mecanizării
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
nu de copaci ca să vedem pădurea, dar chiar de frunze, ramuri etc. pentru ca să vedem copacii? Practic, opera eminesciană este dizolvată în așternerile ei pe hârtie, s-ar putea spune că această eră a calculatorului nu mai are decât să inventeze călimările și cum s-ar putea aduna aceste urme ale penelor ori condeielor și duce înapoi, în măduva creionului ori în recipientul pentru lichidul negru sau violet. Deja acest "ne-a mai rămas decât" se vehiculează ca refren prin presă ori
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
o enciclopedie. Biroul ca atare e aproape pătrat și acoperit de un teanc de foi scrise. În stânga, un telefon negru, iar pe suprafața mesei sunt răsfirate câteva dicționare și cărți. În centru, perpendicular pe paginile deja acoperite cu litere, o călimară închisă, iar ceva mai în față, un stilou mare, negru. Cu adevărat fermecătoare e atmosfera camerei în întregul ei. Lumina puternică vine din stânga, prin geamurile ce dau într-o curte al cărei gazon de-un verde intens te copleșește. Grădina
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
și mai aproape de rinichi. După vreo zece lovituri, Claudiu a acceptat să facă declarații în scris. Îi explodaseră bubele de pe dos și tremura. Pomenea nu l-a lăsat să se îmbrace. L-a luat sus, la masa cu toc și călimară și i-a pus o coală ministerială în față. Începuse o ninsoare groasă. Pomenea s-a dus să se spele pe mîini și pe față de sîngele și de lichidul lăptos care sărise pe el din coșurile lui Claudiu. Jandarmul de la
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
sînt vedete. Sub ochii sub care se derulează mărturii, păreri, declarații de dragoste. Toate cu miez, toate de citit. La sfîrșit, o predare de ștafetă. Spre Norvegia, cu trandafirii ei pictați, reproduși color, către finalul volumului. Spre Anglia, spre Liverpool, "călimara lumii". Lidia Vianu, cu un chestionar. Răspund Denis Joe O'Driscoll, Elaine Feinstein, Nigel Walker, Paul Farley, Phil Bowen, Roger Shannon, George Szirtes. Nume despre care ar trebui să știm mai mult, cum ar trebui să prețuim mai mult aceste
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7798_a_9123]