598 matches
-
aceste versiuni (de n-ar fi decât echivalentele joyciene și faulkneriene ale lui Mircea Ivănescu) sunt autentice monumente de limbă română. Adaptându-se la asemenea surse, Angela Martin obține în traducerea de față rezultatee ce merita, după mine, sagacele diagnostic călinescian despre scrisul lui Rebreanu: ăFrazele, considerate singure, sunt incolore că apa de mare ținută în palmă, câteva sute de pagini au tonalitatea neagră-verde și urletul măriiă. E izbândă unui instinct sigur, dar și - de ce nu? - a unui sentiment simpatetic trezit
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
Și: "...Adevărată critică de valoare conține implicit o determinatiune istorică", după cum "nu e cu putință să faci istorie literară fără examen critic." Din acest moment, conceptul de istorie literară își capătă plenitudinea. O dată proletcultismul apus, critică postbelică revine la Principiile călinesciene că la o biblie a domeniului sau. Nici structuralismul, nici celelalte curente antiistoriste din anii '60-'70 nu-i pot clinti pe criticii literări de pe poziția călinesciana. Chiar dacă, paradoxal, nu prea se mai scriu istorii literare, iar aceea a lui
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
istorie literară își capătă plenitudinea. O dată proletcultismul apus, critică postbelică revine la Principiile călinesciene că la o biblie a domeniului sau. Nici structuralismul, nici celelalte curente antiistoriste din anii '60-'70 nu-i pot clinti pe criticii literări de pe poziția călinesciana. Chiar dacă, paradoxal, nu prea se mai scriu istorii literare, iar aceea a lui Călinescu nu se reeditează pînă în 1982. Conceptele, ca și cărțile, își au soarta lor.
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
un Nu decis, explicîndu-ne prin ce păcătuiește grav teoreticianul clujean: Nu este un practician al criticii literare aplicate și consecvențe, activitatea să desfășurîndu-se în principal în domeniul istoriei și al esteticii literare." În continuare, i se impută îndepărtarea de spiritul călinescian, erezie gravă care se manifestă - citez - "printr-o anumită disperare (sic!) a discursului critic și o viziune livresca asupra fenomenului investigat." Adică, ce mai încoace și încolo, dl Marino se lasă surprins în flagrant delict de abordare livresca... a literaturii
"...Nici tobe, nici trompete..." by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/18097_a_19422]
-
deplin conștienți de ea. an orice caz, "tactică" noastră s-a dovedit corectă. Fie și limităndu-ne pledoaria la aspecte secundare, cum ar fi eseul, pe care pariam ămpotriva studiului și a monografiei, fie și radicalizând, nu foarte științific, celebra teza călinesciana a raportului cap-pajură dintre critică și istorie literară, ăn sensul preferinței exclusive pentru cea dintâi, am reușit să ne impunem opțiunile estetice, să schimbăm scară de valori și să-i citim pe clasici ca si cum ne-ar fi fost contemporani. O
O idiotenie periculoasă by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17420_a_18745]
-
criticului și universitarului ieșean este că festivitățile centenarului Eminescu din 1950 (de care și subsemnatul își aduce aminte, fără mare bucurie, deoarece avusese ocazia să citească pînă atunci Viața lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, precum și ultimul volum din seria călinesciana consacrată Operei acestuia) reprezintă momentul în care "noua cultură" totalitara, atît de înrudită cu cea fascist-nazistă, isi rostește cu maximă impudoare pretențiile de a "reconsidera" întreaga "moștenire a trecutului", asupra căreia consideră că ar avea drepturi absolute: "Riglă ideologică are
"Literatura orizontală"(II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17513_a_18838]
-
atunci, devenitul "transfug", Petru Dumitriu (o veritabilă palmă pentru regim!), cititorul se poate delecta cu sugestiile unor idei care "bîntuiau" fantasmatic prin epoca: "Nu ne îndoim cîtuși de puțin că un folclorist nu va putea trece indiferent pe lînga titlul călinescian Ideea de clasă în basm, așa cum nici noi, dintr-un explicabil orgoliu local, nu putem citi fără emoție titlurile unor articole din ăIasul literar, cum ar fi Partidul în noile creații libere ale poporului (Dan Simonescu) sau În legătură cu idealul revoluționar
"Literatura orizontală"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17533_a_18858]
-
Gheorghe Grigurcu Semnalam, într-o cronică la volumul lui Sergiu Pavel Dan, intitulat Fiul craiului și spinul, opinia acestui critic potrivit căreia Cezar Petrescu este, la ora actuală, un nedreptățit, în baza "condamnării călinesciene", care ar fi sunat "că o sentință fatală": "Spaimă conformista, esențial snoaba, de a nu trădă cumva slăbiciuni desuete față de un scriitor contestat, în numele unor pretinse exigente estetice, de către înaltele foruri ale istoriei literare, a cuprins rînd pe rînd sintezele
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
operă esențial didactică ce se află de la origini până în prezent, și, cu atât mai puțin, că Istoria lui Călinescu se abătea copios de la acest principiu școlăresc. Școlarul din mine se revolta spontan. Mult mai târziu voi lua cunoștință de teoria călinesciană despre istoria literară ca altă față a criticii, din care judecata de valoare nu poate lipsi, tot așa cum nu poate lipsi determinarea istorică din critică. Atunci când îi voi citi pe Thibaudet sau pe De Sanctis, voi descoperi că toți marii
Istorie și critică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2515_a_3840]
-
o strategie care, în spatele exagerărilor, urmărește conștient și neabătut un scop mai înalt și mai pedagogic în același timp: să salveze de cuțitul brutalei critici ideologice a vremii opera marilor scriitori, începând cu Eminescu: „Citite în afara acestui scenariu, toate textele călinesciene asupra lui Eminescu din intervalul menționat par niște aberații lipsite de orice suport motivațional” (p.1177) sau „fără a ține cont de această strategie, multe afirmații ale marelui eminescolog par niște puerilități, când nu frizează chiar stupiditatea” (1179). Enunțată cu
Ultimul Călinescu by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2524_a_3849]
-
mai mare amploare. Înclin să cred că la rădăcina acestui poem stă mai degrabă un eseu al lui Nicolae Manolescu (publicat într-una din Teme) și care se intitulează . El începe cu o serie de nuanțări pe marginea unor observații călinesciene și ajunge la o interesantă speculație pe marginea relației dintre tehnică și poezie. Rezum cât pot eu de bine argumentația: Manolescu tranșează diferența dintre atitudinea de tip european (încă sceptică față de revoluția obiectuală a postmodernismului) și cea de tip nord-american
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
din artă. Artă și, vorba lui Călinescu, atât. Aș zice că-i destul. Povestește pe îndelete, cu largi citate, nuvelele și schițele, de parcă s-ar adresa unor ignoranți. Însă ignorantul n-ar face față, l-ar scoate din sărite considerațiile călinesciene, de intelectual subtil și sofisticat. Călinescu găsește la Macedonski „Ceva din solemnitatea străfulgerătoare a lui Dante, din sălbăticia lui Byron, din jovialitatea mistică a lui Blake”. Eu, cu anvergură mică, prefer știutele: „Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit!”, „Clar
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2394_a_3719]
-
analize ale Florilor răului ? Nu sunt articolele lui H. Sanielevici despre primul Sadoveanu niște bijuterii ale discursului caustic ? Oameni fini, cultivați (și unul, și celălalt), cei doi au căzut, totuși, în capcana lipsei de gust. Punând problema așa, în termeni călinescieni, riscăm să comitem noi înșine două grave erori. Una de atitudine (arogându-ne postura, poate nemeritată, de arbitri ai eleganței), cealaltă de metodă (căci nu e legitim să combați o argumentare construită rațional opunându-i simple alegații bazate exclusiv pe
Paiul și bârna by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2405_a_3730]
-
grinda. sat/oraș, pe fondul „modei din apus, intelectual format, responsabil pe Încastrarea ei în structura de aduse de conferințele numeroaselor afirmații și argumente. rezistență a edificiului se face după grupări culturale ale timpului”, s-ar fi După un model călinescian, orice calcule matematice destul de pronunțat tranșant: „Nu sunt alții critic sau istoric literar se cuvine să-și riguroase, de temeinice.termenii dezbaterii: Ci aceștia: verifice gândul de înălțare scripturală, Prin trei deschideri/închideri Neamul și babilonia”. începând cu... Eminescu. Ori
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
și acest loc trebuie cedat unei cărți scrise de o persoană însemnată (...), anume Enigmă Otiliei". Demonstrația psihologică, ce, fără a fi neverosimila, e însă mai puțin convingătoare decît sesizarea unei inadvertente de apreciere pur estetică, anevoie de parat, în sentința călinesciana: "Cezar Petrescu nu e decît un jurnalist cu un bun condei, insă istoricește el a adus literaturii române un element ce-i lipsea: invenția". Pe bună dreptate, exegetul se oprește la "vădita contradicție în termeni din rîndurile de mai sus
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
Virgil Ierunca fără a se avea în vedere funcția d-sale formatoare în raport cu mai tinerii critici și, în general, cu oamenii de litere români de-o anume vîrstă. Dacă în răstimpul formației noastre am fost mai toți înrîuriți de scriitura călinesciană, fascinantă fugă asociativă pe claviatura neologismelor, prodigios-metaforică descriere a operelor, Virgil Ierunca ne-a deschis orizonturi de conștiință eliberatoare, încercînd mai întîi să denunțe impostura, apoi "să umilească uitarea". Să rostească adevărul cel făcător de dreptate prin sine, în sfera
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
inconștiență" demontează câte o grenadă abandonată de alții. Volumul recent apărut, Arena actualității, cuprinde numeroase rediscutări ale unor subiecte explozive: Cazul Panait Istrati, Are Paul Goma talent?, Postmodernism și gazetărie, Ce-i lipsește criticului Gheorghe Grigurcu?, Carențele criticii actuale, Posteritatea călinesciană, într-un nou impas, Miron Radu Paraschivescu - eretic sau cabotin?, Norman Manea: un scriitor evreu, român și american, deopotrivă, Prețul erorilor optzeciste etc. Și din toate, fără nici o excepție, criticul iese neatins. Vreau să spun neatins de bănuiala că ar
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
cartea, ni-l închipuim din când în când pe autor surâzând enigmatic. Expertul incoruptibil Primele două compartimente ale cărții - Simptome și Cardiograme - cuprind dosarele complete ale unor probleme literare complicate cum ar fi situația actuală a romanului românesc sau posteritatea călinesciană, conștiința apartenenței noastre (fie și prin literatură) la Europa Centrală sau locul ocupat de postmodernism în istoria literaturii române (alte subiecte le-am menționat anterior). în al treilea compartiment, intitulat Egografii, figurează interviuri luate lui Ion Simuț în ultimii ani
PRIVIREA CARE îNNOBILEAZĂ TEXTELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16872_a_18197]
-
ultimii ani (Florin Șindrilaru, Antologia poeziei românești culte, Ed. Teora, 1998), am recitit cu grijă această compunere romantică. Că pentru multe alte scrieri din zestrea națională, îndelung frecventate, totul îmi părea cunoscut, cu multe strofe știute pe de rost. Comentariul călinescian, mai în verva că niciodată, constituie o fantastică punere în valoare a poemului lui Dimitrie Bolintineanu. Criticul montează cu măiestrie bijuteria și, tot admițându-i imperfecțiunile, le escamotează prin rostire, îndreptându-ne mereu privirea spre focurile pietrei prețioase. El ne
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
Explicația e poate legată de caracterul edifiant al scenei, necontenit valabilă; poetul precizează, deci, că nu ne aflăm în timp fără durată, suspendat de zenit sau de nadir, ci într-unul care trece; și tocmai de aceea, "sabatul carpatin" (formulă călinesciana) poate avea o desfășurare, nu mai lungă de câteva ceasuri. Strofele 2 și 3 descriu o recuzita de orori care va fi servit în multe scrieri (Bürger, Goethe ori, mai înainte, vrăjitoarele din Macbeth); nicăieri vreun "ce horcăit"... Cuvintele se
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
de departe insuficiențele și lacunele" - prin urmare, lucrarea se impunea prin merite literare. În cronica sa, după ce-i trasează autorului Istoriei literaturii române un grațios portret în purul stil al celor din carte, Șerban Cioculescu pune la îndoială calitatea impresionismului călinescian de a îmbrățișa vastul obiectiv ales, contestând matematic structura acelei lucrări ce expedia în 55 de pagini epoca secolelor XVI-XVIII, pe când secolul literar de la 1779 până la Junimea primise 275 de pagini: "După proporțiile ei, Istoria literaturii române de la origini până în
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
să creeze puncte de vedere din care să iasă structuri acceptabile." Cine și cum stabilește această acceptabilitate? Un remarcabil talent al ponderii și echidistanței a dovedit Dinu Pillat și la parcă cel mai fierbinte capitol al antologiei, referitor la proza călinesciană. Se află aici cuprins faimosul articol al lui Marin Preda analizând literatura cu aristocrați. În epocă, față de parada de cultură din studiu, se bănuia lucrul a mai multe mâini la el. Figurează și cronica lui Al. Piru intitulată De la Bietul
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
romancier lipsa vocației tragicului - cât ne privește considerăm operând mai îndată limitele stilistice ale prozatorului, ceea ce, poate, duce tot acolo - cu verdictul: "Rareori într-o operă literară moartea modernă a tragicului poate fi mai ușor urmărită ca în opera imaginarului călinescian." Judecățile de astăzi, păstrând aceleași înalte procente pentru Enigma Otiliei și Bietul Ioanide se pronunță mai direct față de Scrinul negru - vezi, bunăoară, punerile la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
Ioanide se pronunță mai direct față de Scrinul negru - vezi, bunăoară, punerile la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și nu numai. De altfel, în articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru considerată de un psihologism exagerat, neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
consonanțe, începînd cu un articol din 1945, intitulat Destinul criticului tînăr, nu înainte de-a fi elaborat Viața lui Alexandru Macedonski și Opera aceluiași (publicate în 1966 și 1967), care pot fi socotite un fel de urmare la cunoscutele cărți călinesciene consacrate lui Eminescu. Spre deosebire de, bunăoară, Al. Piru, coechipierul d-sale din tinerețe, dl Marino n-a acceptat, de la un punct, o participare pur decorativă la o succesiune la care structura d-sale intelectuală, ca și genul de interese derivînd din
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]