598 matches
-
cealaltă parte, revoluționarii "aveau o satisfacție într-un fel livrescă de a repeta momente antice." Este desigur o viziune îngroșată, specifică lui Călinescu. A transpune Revoluția Franceză în cheie clasică pare un paradox pe care însă savoarea persuasivă a stilului călinescian îl atenuează. Ca peste tot în scrierile sale, ceea ce rămâne în memoria cititorului este spectacolul frazelor, după cum sugera Nicolae Manolescu, accentuând faptul că "G. Călinescu umple de viață spațiul ideilor; între două definiții estetice ne așteptăm la o lovitură de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
un punct de vedere destul de subiectiv, luând în considerație faptul că perioada interbelică a reprezentat una din cele mai fertile din istoria literaturii române, revigorarea producându-se astfel și în lipsa impunerii unui canon clasic. Pe de altă parte, nici aspirațiile călinesciene către o dimensiune apolinică a creației și a existenței nu sunt întru totul utopice, mărturie stând în acest sens reușita romanelor sale care urmăresc într-o manieră aproape programatică concretizarea principalelor aspecte teoretizate. V.7. Concluzii În urma prezentării textelor alese
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
poezie din paginile romanului. Cartea, remarcabilă prin unitatea și concentrarea acțiunii ce oscilează între idealitate și grotesc, s-a bucurat de o receptare critică extrem de favorabilă atât la apariție, cât și după. Cronica entuziastă a lui Virgil Ierunca din săptămânalul călinescian „Lumea” a dus de altfel la interzicerea publicației de către cenzura comunistă. Articole substanțiale au și Pompiliu Constantinescu (o cronică radiofonică), Dan Petrașincu, Al. Piru și Mihnea Marmeliuc, iar mai târziu I. Negoițescu, Gabriel Dimisianu ș.a. Vântul și pulberea poate fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290574_a_291903]
-
un amplu studiu lui Ion Creangă. Cele mai multe idei de aici vor fi reluate în micromonografia editată postum, în 1971. Deși combătuse biografismul chiar și în studiul din Clasicii noștri, exegetul își schimbă după câteva decenii atitudinea, adoptând modul de cercetare călinescian, și anume reconstituirea biografică extrem de scrupuloasă documentar. O făcuse și în monografia Calistrat Hogaș, apărută în 1968. El contestă caracterizarea lui Creangă drept scriitor rabelaisian ( G. Călinescu) sau renascentist (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) și afirmă că „miracolul Creangă” izvorăște din folclor, scriitorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289977_a_291306]
-
fi lipsită de memorialiști, comentatorul demonstrează convingător că opera literară reflectă, mai mult decât în alte arii culturale, conștiința prezenței în timp. Itinerarii mirabile (1992) investighează aspecte ale creației-proiecție imaginară, considerate din unghiul unui parcurs inițiatic. Este confirmată astfel teza călinesciană a dialogului contemplativ, pe verticalitate, în detrimentul amplitudinii spațiale în sensul călătoriei odiseice (V. Voiculescu, Mihail Sadoveanu, Dan Botta). Se conturează ideea că fără a fi înlănțuit de metafizică, dar nici respingând-o, creatorul român își asigură durata în planul valorilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
nici respingând-o, creatorul român își asigură durata în planul valorilor spirituale. Pentru ca, în Istoriografia literaturii române vechi (I, 1996), cercetătorul să reia problematica tezei sale de doctorat (Metode de cercetare a literaturii române vechi), ilustrând, de asemenea, un concept călinescian: opoziția dintre istoria literaturii de tip cultural (N. Iorga, Sextil Pușcariu, Ștefan Ciobanu) și cea cu finalități comparativ-estetice (N. Cartojan, G. Călinescu). Unele idei vor spori în consistență în monografia Nicolae Cartojan regăsind calea spre Padova (2001). Întemeiată, în buna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287031_a_288360]
-
o vândă la iarmaroc drept găinușă), ridică, jucându-se cu fratele Zahei de-a biserica și popii, „casa în slavă”, nu își ajută mama pe cât ar trebui etc. Despre Nică nu se mai pot spune multe dacă se acceptă axioma călinesciană potrivit căreia „Creangă povestește copilăria copilului universal”. Soluția ar fi de a citi Amintirile... din perspectiva din care au fost scrise, de un om în jur de 40 de ani, iar în ce privește ultima parte, de unul ce mergea spre 50
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
maioresciană ca la o pledoarie pentru rigurozitate, metodă și argumentație logică, la publicistica postpașoptistă, în genere, cu Eminescu vârf de lance, teoretizând chiar aspecte formale și stucturale ale argumentației polemice, apoi la spiritul polemic interbelic și, implicit, la binecunoscuta metaforă călinesciană a duelistului sau la considerațiile teoretice, primele de acest gen la noi, ale lui Lovinescu despre opoziția polemică-pamflet, la definirile poetice argheziene despre polemică și pamflet, cu o percepție intuitivă asupra naturii lor consubstanțiale; mai departe la Iorga, în dubla
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
președinte al Comitetului Național Român UNESCO pentru Deceniul Mondial al Dezvoltării Culturale. Între alte distincții, i s-au acordat Ordinul „Steaua României”, iar în 2002 Legiunea de Onoare a Franței. Continuator al lui E. Lovinescu, dar fructificând adesea și sugestii călinesciene, S. se identifică subtextual cu cel dintâi, prin asumarea unui tablou cvasicomplet al literaturii din ultimele șase decenii de istorie românească. Actul critic-analitic este continuu confruntat cu perspectiva istorico-literară și cu demersul teoretic modern, ale cărui tendințe și soluții autorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
Reluarea în dezbatere a marelui critic, cât și a rolului decisiv pe care l-a jucat programul său estetic după 1919, era, în chiar momentul dificil al „tezelor” ceaușiste de la Neptun, un act afirmat împotriva curentului oficial. Elaborată în tradiția călinesciană (viața și opera), paralel cu îngrijirea seriei Scrieri ale marelui critic (I-IX, 1969-1982), monografia lui S. semnifică tentativa restabilirii unei ierarhii valorice reale în perspectiva istorică a secolului al XX-lea românesc și, cu toate eschivele sau rostirile neduse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
-se Radu Stanca, Vasile Netea, Mihai Beniuc, I. Negoițescu, Grigore Popa, Ștefan Aug. Doinaș, Romeo Dăscălescu, Victor Felea. De menționat cronica semnată cu pseudonimul Gelu Vifor la Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G. Călinescu, calificată „perfidă manieră călinesciană de maltratare a creațiilor literare autohtone” ( În jurul unei cărți de scandal, 414/1942). Se realizează - la rubrica „O revistă pe zi”, dar și în afara ei - o panoramă a publicațiilor din toate provinciile românești: „Revista Fundațiilor Regale”, „Dacia”, „Dacia rediviva”, „Transilvania
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290077_a_291406]
-
lumen, transparentă. Mircea Eliade a sesizat ambivalența insulei eminesciene, deopotrivă "cea mai desăvârșită viziune paradiziacă din literatura românească", împlinire a clipei de iubire a perechii Ieronim și Cezara, dar și tărâm al morții 173. Totuși, el înclină să accepte interpretarea călinesciană în spiritul metafizicii romantice, ca recuperare a paradisului pierdut. Dar nu e vorba doar de atât, căci ambivalența dată de statutul de "insulă în insulă", ne trimite nu la monismul metafizicii tradiționale, ci la arheitate, care transcende dualismul spirit-materie174, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și cazul lucrării Mateiu I. Caragiale comentat de... (1996), sinteză la hotarul dintre didacticism și eseistică, prin intermediul căreia se conturează o bună schiță de portret. În schimb, Ion Creangă - spectacolul lumii (1996) își are punctul de pornire mărturisit în aserțiunile călinesciene referitoare la caracterul dramatic al prozei lui Creangă, analizată printr-o grilă care evidențiază ludicul și spiritul carnavalesc, demers susținut de mai multe modalități de exegeză critică: tematism, naratologie, critică arhetipală ș.a. Cu o instrumentație asemănătoare, T. dă în Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
este un scriitor genial, dar care nu apare din goluri, ci dintr-o continuitate fecundă a spiritului critic românesc. Accentuarea unor erori sau gesturi oportuniste ale „bietului Ioanide” a avut drept consecință un veritabil scandal, alimentat îndeosebi de închinătorii cultului călinescian. Campania violentă dusă dinspre tabăra lui Eugen Barbu a asigurat autoarei cea mai bună apărare în fața rezervelor pe care demersul său le formulează. Acută dialectic, lucrarea produce totuși mistificație prin manipularea de citate și de contexte. Presiunea politicului asupra culturalului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290650_a_291979]
-
îi acaparează spiritul. „Se asvârle în Goethe”, de pildă, sau petrece o vreme cu Paul Claudel. Participă la seratele muzicale ale lui George Enescu și își notează cu acuitate impresiile. Portretul Marucăi Cantacuzino Enescu este bun. O scenă epică remarcabilă, călinesciană, este aceea care înfățișează o nuntă aristocratică după război. Bine prinsă e atitudinea demnă, puțin scorțoasă a oamenilor scăpătați. Dar religioasa diaristă nu se arată invariabil blândă. Pe Elena Văcărescu, marea doamnă franco-română, o bănuie de impostură: „Nu e om
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
posibile care vin din direcția dinspre interpretare. Sigur că asemenea încercări se pot face și aci am căutat să întregesc viziunea care vine asupra cercetării laturii acesteia teoretice la Eminescu, teoria spațiului poetic mai ales, cu rădăcini în tradițiile cercetării călinesciene și a generației care a urmat. Astfel de preocupări le au tinerii mei colegi și foștii mei doctoranzi, între care cel mai apropiat exemplu este Ștefan Munteanu, a cărui lucrare Eminescu și India mi s-a părut excelentă, scriind pentru
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
pagini), s-a lansat recitalul liric „Poetul în Cetate”. În alți trei ani, cenaclul s-a extins la profilul literar artistic. Aceste trepte pregătitoare au făcut posibile inaugurarea, în 1969, a unui colocviu de anvergură, dialogul cultural anual „Zilele Culturii Călinesciene” și permanentizarea lui în cele patruzeci de ediții de până azi. Între timp, instituționalizarea a continuat cu etapele Societate Culturală (1972) și Fundație Națională (1991). Am întâlnit, în aproape cinci decenii, multe tipuri de criză, înclusiv de natură politică, precum
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
întâi prin editarea revistei Jurnalul literar, apoi prin alcătuirea și tipărirea culegerilor cu același generic, iar din 1992 și ca editor atestat, în fruntea Editurii „Aristarc”, pe care ați inițiat-o și o conduceți. Alături de ediția anastatică a celebrei Istorii călinesciane, care sunt celelalte izbânzi ale acesteia? Am publicat câteva zeci de titluri, încercând să încurajez nume din zonă și cărți despre această zonă, cu poeme, proză, eseuri, memorialistică, studii științifice, dicționare, monografii. O carte de succes, în premieră absolută: Umbre
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
este o amplificare și o intensificare a funcției eroului masculin ("the melodramatic function of the heroine is an enlargement and intensification of that of the hero", în Michael R. Booth, op. cit., p. 20). 98 Vezi și o foarte provocatoare opinie călinesciană privind legătura dintre melodramă și viață, formulată într-un articol din 1934 și intitulat "Imaginația vieții" (textul a fost retipărit în volumul G. Călinescu, Publicistică, vol. II [1933-1935], ediție coordonată de Nicolae Mecu, text îngrijit, note și comentarii de Nicolae
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui «situația» din aceeași. Deci lipsa obiectivității pe care dl. Lovinescu o impută d-lui Călinescu se referă la el însuși, așa că răspunsul d-sale este oricum pro domo.” În același timp, Adrian Marino face o cronică literară elogioasă operei călinesciene. Autorul insistă pe primatul esteticului în construcția lucrării, polemizând astfel indirect cu detractorii operei călinesciene: „Neînțelegerea acestui principiu de bază, în aplicarea căruia stă de fapt cea mai mare parte din originalitatea și valoarea lucrării, poate duce la reaua ei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
Călinescu se referă la el însuși, așa că răspunsul d-sale este oricum pro domo.” În același timp, Adrian Marino face o cronică literară elogioasă operei călinesciene. Autorul insistă pe primatul esteticului în construcția lucrării, polemizând astfel indirect cu detractorii operei călinesciene: „Neînțelegerea acestui principiu de bază, în aplicarea căruia stă de fapt cea mai mare parte din originalitatea și valoarea lucrării, poate duce la reaua ei interpretare și e recomandabil ca, înainte de a porni la lectură, cititorul să pătrundă acest punct
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286591_a_287920]
-
și lucid, tinerețea lui Odobescu e înțeleasă ca mod de îmbrățișare pasionată a vieții și a ideilor epocii. Acumularea informațiilor, verificate riguros, nu devine obositoare și pedantă, căci Ș. scrie expresiv și viu, cu o certă vocație portretistică de sorginte călinesciană, știind să coloreze afectiv constatarea istoriografică și trădându-și simpatia, uneori exagerată, pentru autorii în discuție. În 1980 își reunește intervențiile publicistice de aproape două decenii în volumul Ispita istoriei, cuprinzând „investigații, precizări, demersuri metodologice”, în care face utile identificări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289628_a_290957]
-
culegere de studii urmărind destinul romanului european, surprins în ipostaze paradigmatice și din perspectiva reflexelor lui asupra celui românesc, rod al familiarizării cu epica franceză modernă, de la Eugène Sue și Victor Hugo (al cărui roman Mizerabilii este definit, cu un călinescian curaj al expresiei, drept o „caricatură genială”) la François Mauriac și Michel Butor. Centrul de greutate îl constituie interpretările referitoare la romanele lui Émile Zola și curentul naturalist, privite din unghiul receptării lor în Franța și în România, apoi cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
în problema romanului modern”. Alte pagini definesc ipostaza rebreniană a epicului (nici aici nu lipsesc formulările care se rețin: „contemporan ca om cu Proust și Gide”, Liviu Rebreanu ar fi, în plan literar, „contemporan cu Tolstoi și Zola”) și cea călinesciană (sunt analizate romanele Bietul Ioanide și Scrinul negru, pe fundalul conceptului structurat de criticul și istoricul literar), în fine, un substanțial studiu se referă la jurnal și la romanul diaristic, într-un demers care trece de la Benjamin Constant și C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
Ciobanu, Opera, 334-336; Vlad, Lectura rom., 50-60; Al. Săndulescu, Fața ascunsă a lunii, RL, 1989, 21; Teodor Vârgolici, Imaginea prismatică a lui G. Călinescu, ALA, 1996, 348; Ion Bălu, G. Călinescu, APF, 1996, 11; Velea, Universaliști, 196-205; Gabriel Dimisianu, Contribuții călinesciene, RL, 1997, 1; Daniel Cristea-Enache, Marele alchimist, ALA, 1997, 364; Carmen Brăgaru, „G. Călinescu sau «Seriozitatea glumei estetice»”, RITL, 1997, 1-2; Teodor Vârgolici, „Destinul unei întâlniri. Marcel Proust și românii”, ALA, 2001, 597; Popa, Ist. lit., II, 1104; Al. Săndulescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]