276 matches
-
critică, cu anticipare, metoda de evocare a lui Proust. Abia după ce opera a fost făcută bucăți pe masa de disecție, criticul, plin de sânge pe mâini, izbutește a-i pune diagnosticul, niciodată în chip scurt, totdeauna în spiritul adevărului. G. CĂLINESCU Fanatic și sceptic, religios și ateu, pesimist și optimist, aristocrat și democrat, delicat și violent (și s-ar mai putea găsi încă multe dublete de acestea), iată atâtea dualisme care fac din G. Ibrăileanu una din cele mai complexe personalități
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
Peste tot, în programele revistelor, redactorul știe ce vrea. „Dacia literară” se cheamă așa (spre deosebire de perfida „Abeille moldave” a lui Asachi) fiindcă, făcând abstracție de loc, vrea să se îndeletnicească cu „producțiile românești fie din orice parte a Daciei”. G. CĂLINESCU SCRIERI: Esquisse sur l’histoire, les moeurs et la langue des Cigains, connus en France sous le nom de Bohémiens, Berlin, 1837; Histoire de la Valachie, de la Moldavie et des Valaques transdanubiens, Berlin, 1837; ed. 2 (Histoire de la Dacie, des Valaques
KOGALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
lui arbitrare, cu hazardul lui prevăzut. Un fel de alfabet Morse.”). Dar fiindcă în poezia lui se vorbea de vaci, de priveliști provinciale, a fost catalogat ca poet tradiționalist, în afara modernismului. În realitate, tradiționalismul reprezintă o formă de modernism. G. CĂLINESCU În Priveliști (1930) - titlu polemic și ironic față de o întreagă tradiție contemplativă - scenele agreste, familiaritatea cu ritualurile câmpenești nu trebuie să ne inducă în eroare. Bucolismul acesta e fals, Fundoianu nu este nici un poet sentimental, nici unul descriptiv. El nu se
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
unui poet mare, tot așa de mare ca și Eminescu, în punctul cel mai înalt atins. Macedonski nu putea fi înțeles decât după formația limbii și după ce o satisfăcătoare evoluție poetică scotea opinia publică din prejudecățile curente despre poezie. G. CĂLINESCU Macedonski este poetul dematerializărilor succesive, al transfigurărilor graduale, care introduc în univers organizări și modificări calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
învăluitoare, cu arome ușor arhaice, ce susține un registru narativ de o fină, rafinată intelectualitate. Scrisorile lui G. sunt o capodoperă a literaturii noastre memorialistice. Opera lui Ion Ghica este muzeul Carnavalet al nostru, organizat de un bun artist. G. CĂLINESCU Scrisorile lui Ion Ghica, de o încântătoare varietate, trecând în revistă un secol de viață românească, din sumbrele vremi ale lui Mavrogheni până în pragul istoriei contemporane, reușesc să afirme triumful scrisului spontan, al spiritului digresiv și al euforiei anecdotice. ȘERBAN
GHICA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
desfăcută de conținutul politic [...] După Eminescu și Macedonski, Goga e întâiul poet mare din epoca modernă, sortit prin simplitatea aparentă a liricei lui să pătrundă tot mai adânc în sufletul mulțimii, poet național totdeodată și pur ca și Eminescu. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii, Budapesta, 1905; ed. București, 1907; ed. Sibiu, 1910; ed. București, 1916; O seamă de cuvinte, Sibiu, 1908; Ne cheamă pământul, București, 1909; Însemnările unui trecător. Crâmpeie din zbuciumările de la noi, Arad, 1911; Din umbra zidurilor, București, 1913; Domnul
GOGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287305_a_288634]
-
acolo și a tratat tema în fundamentul ei. Multă vreme istoricul următor va fi osândit să corecteze, să sporească sintezele lui N. Iorga (de unde și critica tehnică), plăcerea de a intra într-o pădure virgină îi va fi refuzată. G. CĂLINESCU SCRIERI: Poezii (1890-1893), București, 1893; Schițe din literatura română, I-II, Iași, 1893-1894; Amintiri din Italia. Giosuè Carducci, București, 1895; Cronicile muntene, București, 1899; Opinions sincères, București, 1899; Opinions pernicieuses d’un mauvais patriot, București, 1900; Istoria literaturii române în
IORGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287605_a_288934]
-
București, 1999; N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, pref. Dan Horia Mazilu, București, 1996 (în colaborare cu Rodica Rotaru); N. Iorga, Istoria literaturii românești, București, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, G. Călinescu, polemist, RL, 1988, 29; Geo Șerban, Încă o dată Călinescu, RL, 1992, 73; Z. Ornea, Călinescu, cronicar literar, RL, 1993, 7; Al. Piru, G. Călinescu, cronicar literar, L, 1993, 17; Z. Ornea, „Bietul Ioanide”, RL, 1995, 37; Z. Ornea, Bălcescu în proza istorică, RL, 1997, 38; Iordan Datcu, Sub semnul
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
e un scriitor adesea cu totul inferior al lumii de la nivelul orizontului nostru. Cu toate aceste inegalități, Liviu Rebreanu este un mare scriitor și pe drept cuvânt creatorul romanului românesc modern, cu mult asupra a ceea ce epoca lui produsese. G.CĂLINESCU Rebreanu scrie un roman al marilor ciocniri, al marilor conflicte dramatice, al momentelor de tensiune. Este un romancier al luptei și al pasiunilor. Schema tuturor creațiilor sale ar putea fi reprezentată într-un fel generalizat prin imaginea liniștii sfâșiate, a
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
virtuozitate maniera clasicilor târzii, a lui Xavier de Maistre, a lui Paul-Louis Courier, umorul acela fin eseistic, scutit de dezordinea fantastică, nu însă scos cu totul din sensibilitatea romantică ce se strecoară în ușoara melancolie, în sentimentul grandoarei geologice. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrieri, îngr. și pref. Petre V. Haneș, București, 1908; Piatra Corbului. Soveja, tr. V. Alecsandri și A. I. Odobescu, pref. Petre V. Haneș, București, 1908; Scrieri, pref. G. Bogdan-Duică, București, 1910; Piatra-Teiului și Iașii în 1840, tr. Mihail Sadoveanu, București
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
sentimentul vieții, a comediei și a tragediei, genuri prea absolute. Detractorii au început a face analiza psihologică a personagiilor și a dovedi goliciunea lor. Totuși Patima roșie este o foarte bună dramă și pentru teatrul românesc ea reprezintă o dată. G. CĂLINESCU SCRIERI: Eroii noștri, București, 1906; Letopiseți, București, 1914; ed. 2, București, 1922; ed. postfață Aureliu Goci, București, 1980; Patima roșie, pref. Mihail Dragomirescu, București, 1916; Praznicul calicilor. Săracul popă, București, 1916; Răzbunarea, București, 1918; Dezertorul, București, [1919]; Prăpastia, București, 1921
SORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289795_a_291124]
-
alt) sceptic mântuit, L, 1996, 4; Mircea Popa, Un alt Mircea Eliade, TR, 1996, 14; Dan Grigorescu, Timpul viu al literaturii, L, 1997, 6; Josette Rasle, De Sainte-Beuve à Blanchot, „La Quinzaine littéraire”, 1997, 717; Fănuș Băileșteanu, Eugen Simion - un Călinescu sui-generis, ST, 1998, 4-5; Ion Bălu, Marin Preda, îndrăgostit, APF, 1998, 10; Ilie Guțan, Critica și actul lecturii, Sibiu, 1999, 162-166; Alex. Ștefănescu, Literatura scrisă la persoana întâi, RL, 2000, 8; Constantin Ciopraga, Jurnalul unei experiențe franceze, DL, 2000, 3
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
din opera sa, care ar fi clasică dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigidității. Idilicul lui Sadoveanu e în înțelesul cel mai larg asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o netulburată placiditate, într-o cantitate mută. G. CĂLINESCU Temele literaturii sadoveniene? Natura, țăranul, provincia, trecutul istoric. Dar ce ne spun ele? Constituie ele „lumea” despre care scrie Sadoveanu? Sadoveanu nu scrie despre o lume: el creează o lume. Care nu este produsul memoriei, după cum nu este al observației
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
Slavici zugrăvise puternic sufletul țărănesc de peste munți și cu atâta dramatism, încât romanul este aproape o capodoperă. [...] Construcția e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul. G. CĂLINESCU Forța este pentru Slavici obsesia torturantă, ascunsă în mecanismul creației și în gestica omului, totodată gravă, greoaie, energică. Portretele sale ni-l arată masiv și morocănos, frumusețea lui e numai în monumentalitate. Aparent placid, tern (ca și stilul prozei sale
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încântă. G. CĂLINESCU SCRIERI: Încercări critice, pref. C. Rădulescu-Motru, București, 1903; Cercetări critice și filosofice, București, 1916; ed. 3, București, 1925; Icoane fugare. Documente omenești, București, 1916; ed. 2, București, 1921; Studii critice, București, f.a.; Noi studii critice, București, 1920; Probleme sociale și
SANIELEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Topîrceanu este un remarcabil poet liric și un mare artist, care în căutarea formelor corespunzătoare sufletului său se joacă cu degetul mic pe clapele unui pian, pe care, vrând, le-ar putea mișca într-o repezită și furtunoasă sonată. G. CĂLINESCU Nota definitorie a operei lui Topârceanu este un aliaj de umor și sentimentalitate. Mai precis spus, poetul e un sentimental care își ascunde stările sufletești sub vălul umorului, al autoironiei și autopersiflării. El își preface, cum singur o spune, „în
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
lui Emil Botta în oglinzile criticii, CRC, 1984, 20; Dan C. Mihăilescu, Emil Botta și critica totală, ST, 1984, 5; Dan Ion Nasta, „Apocrife despre Emil Botta”, RITL, 1984, 3; Iorgulescu, Prezent, 295-299; Ovidiu Nimigean, „Ochiul atroce”, „Dialog”, 1986, 112-113; Călinescu, Biblioteci, 224-227; Cistelecan, Poezie, 133-138; Popa, Clasici, 160-162; Laurențiu Ulici, Vocația „critică” și aspirația „lirică”, RL, 1989, 17; Piru, Critici, 209-212; Mircea Vasilescu, Lectura unui climat spiritual, CNP, 1990, 19; Monica Spiridon, „Ecorșeuri”, F, 1990, 7; Papahagi, Cumpănă, 240-252, 261-266
URICARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
faptelor. [...] Vorbirea cronicarului e dulce și cruntă, cuminte și plină de ascuțișuri ironice. Invenție epică Ureche nu are și să povestească propriu-zis nu știe. Dar limba ridică pe spații mici scene epice, repezi ca niște nouri care se desfac. G. CĂLINESCU Ca operă literară, cronica lui Grigore Ureche este cea dintâi operă scrisă sub influența literaturii Apusului. Autorul împrumută forma genului istoric, răspândit în țările apusene, mai mult, cugetarea autorului, ideile lui, concepția istorică a lui sunt cele apusene. Autorul este
URECHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290371_a_291700]
-
ce înăbușă linia esențială. Dar aceasta se întâmplă rar, și apoi sunt în opera lui Voiculescu destule poeme pe temeiul cărora să-l putem socoti, fără să ne facem silința conștiinței, unul dintre cei mai de seamă poeți contemporani. G. CĂLINESCU Ancorarea permanentă în misticism, în credință, în mit nu supără deloc, căci poetul - cam abstract și câteodată puțin didactic în primele sale opere - a reușit mai ales de la volumul Poeme cu îngeri încoace, prin arta sa de a întrebuința imaginea
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
aici, pentru întâia oară, pagina analitică, întrucât obiectul scriitorului nu e omul, ci o stare în sine, studiată monografic. Luate în chip absolut, aceste pagini sunt încă insuficiente, adesea naive, dar în cuprinsul literaturii noastre ele reprezintă întâiele încercări. G. CĂLINESCU Nu se poate să nu observăm că, în nuvele, dar și în Viața la țară, atmosfera idilică, cu ogrăzi forfotind de orătănii, cu livezi parfumate, cu familii de mici boieri provinciali ce trăiesc printre tabieturi și vechituri sentimentale, evocă locurile
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Secolul”, 1932, 8; E. Lovinescu, Memorii, II, Craiova, 1932, 241-243; Constantinescu, Scrieri, IV, 423-429, VI, 48; Perpessicius, Opere, VI, 351-356, VII, 181, VIII, 290-292; Octav Șuluțiu, „Velerim și Veler Doamne”, „România literară”, 1933, 88; Baltazar, Evocări, 250-258; Chinezu, Pagini, 147-154; Călinescu, Cronici, II, 349-350; C. Rădulescu-Motru, „Mușcata din fereastră”, AAR, partea administrativă și dezbaterile, t. LIII, 1932-1933; Cioculescu, Aspecte, 269-272; Papadima, Creatorii, 269-271; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 217-218, 368-369; Vivian Bell [Ionel Jianu], Cu Maria Mohor și Victor Ion Popa
POPA-15. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288917_a_290246]
-
intrând la închisoare, și peregrinează prin lume, jucând la ruletă și făcând asasinate, fete provinciale devenind vamp și întâlnind pe Greta Garbo, aventurieri cu stranii și obscure afinități este a elibera conștiința creatoare, a o dezlega de tirania realității. G. CĂLINESCU SCRIERI: Scrisorile unui răzeș, București, 1922; Drumul cu plopi, București, 1924; Omul din vis, Craiova, 1925; Aranca, știma lacurilor, București, 1927; Întunecare, I, București, 1927, II, Craiova, 1928; Somnul, București, 1927; Carnet de vară, Craiova, 1928; Omul care și-a
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
prin exactitatea cu care elemente disparate se întrețes, care te încântă prin plăcerea ce poate rezulta din claritățile psihice. Camil Petrescu a adoptat aici stilul clasic francez al analizei și dacă ușurința supără puțin, meritul de inovator este incontestabil. G. CĂLINESCU Spre deosebire de Rebreanu, de d-na Bengescu, de Gib Mihăescu, ceea ce izbutește mai bine autorul Ultimei nopți de dragoste... nu este atât afundarea în regiunile obscure ale conștiinței, cât exactitatea aproape științifică în despicarea complexelor sufletești tipice. Întocmai ca moraliștii clasici
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
Prozatori, I, 32-49, 171-173; [Camil Petrescu], CREL, 1985, 3 (semnează Aurel Petrescu, Liviu Papadima, Călin Andrei Mihăilescu, Rodica Zafiu, Liviu Petrescu ș.a.); Iorgulescu, Prezent, 7-18; Ornea, Actualitatea, 118-122, 159-164; Rachieru, Vocația, 208-217; Ungureanu, Proza rom., I, 58-90; Anghelescu, Lectura, 178-182; Călinescu, Biblioteci, 102-107; Ion Ianoși, Literatură și filosofie, București, 1986, 182-231; Scarlat, Ist. poeziei, III, 108-112; Popa, Clasici, 38-41; Dimisianu, Subiecte, 58-75, 278-279; Tihan, Apropierea, 34-39; Craia, Fețele, 82-86; Maria Vodă Căpușan, Camil Petrescu. Realia, București, 1988; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 252-258; Holban
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
basme cu materie universal cunoscută. Interpretatorul n-a tradus, ci a creat din nou poezia lor cu ajutorul cuvântului, așa cum Caragiale a creat în Abu-Hasan și în Kir Ianulea pe marginea Halimalei și a lui Machiavel. Invenția verbală este extraordinară. G. CĂLINESCU SCRIERI: Gânduri și vise, Iași, 1898; Monumente antice din Roma. Descriere și impresii, București, 1908; Portretul elin. Studiu iconografic din arheologia clasică, București, 1908; Atena și ruinele ei, București, 1910; Istoria Românilor din Pind. Vlahia Mare (980-1259). Studiu istoric după
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]