1,177 matches
-
Acuma îi pare rău. Când o să dea lovitura asta mare, când o să aibă mălaiul în 158 Miros de roșcată amară buzunar, o să tragă iar toate româncele pe care le vrea. Dar atunci cu fruntea sus. Nur Iulian trăiește într-o cămăruță de pe dealul Montmartre. Stă acolo ca un sihastru. Aidoma sihastru lui Daniil, chincit ca un derviș în vizuina lui. Da, ca acel pustnic Daniil care i a dăruit lui vodă Ștefan nuci și poame și i-a tras o labă
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
și m-am mai învârtit, pe furtună, până am găsit un polițist. Mi-a spus pe unde să o iau. Aproape fugeam pe străzile întunecoase. Am zărit felinarul albastru de la Chidori. Am deschis ușa fără pic de ezitare. Într-o cămăruță de șase tatami, în care tăiai fumul cu cuțitul, vreo zece persoane stăteau în jurul unei mese mari. Beau și discutau zgomotos. Trei dintre ele, femei, erau mai tinere decât mine. Beau și fumau cot la cot cu bărbații. Am pășit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să țină cursuri la Institutul Francez, că o va regăsi, douăzeci de ani mai târziu, pe una dintre elevele sale, pe care o va lua de soție și se vor stabili definitiv în acest oraș. Fotografia ta agățată pe peretele cămăruței lor datează de la căsătoria lui cu Eleni. Ei trăiesc azi într-o casă frumoasă din piatră pe care au con-struit-o în apropierea Ioanninei. Fiul lor, Yannakis, de doisprezece ani, are, așadar, vârsta absenței tale. Hazardul a făcut ca noi doi
Vasilis Alexakis - Te voi uita în fiecare zi by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9804_a_11129]
-
oribilul chilot tetra, supranumit moartea pasiunii, ajunge într-un anumit context să pară excitant. Iar o spălătoreasă subțirică, urmărită cu ochi mari de copila care va crește și o va evoca participativ, își trăiește tinerețea printr-un eros stahanovist. În cămăruța ei, lângă icoanele-reproduceri cu Maica Domnului, Sfântul Dumitru și Sfânta Paraschiva, stă la loc de cinste un poster dintr-o revistă vest-germană, cu un mascul în pielea goală tolănit pe o blană de leopard. Veronica vorbește despre el cu venerație
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
la nouăsprezece ani născuse un băiat, Lasse. Primii trei ani, copilul și-i petrecuse într-o familie care se îngrijea de el, în Danemarca, până în primăvara anului 1930 când Astrid, mama lui, poate, în fine, să-l ia acasă, în cămăruța ei cu chirie din Stockholm. Astfel a debutat Astrid Lindgren în viață - cu o durere profundă care i-a pus la încercare puterea de a iubi. Era vorba despre cea mai puternică dintre iubiri: cea maternă. Fotografii Jacob Forsell și
Corespondență din Stockholm Mătușa povestitoare by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9738_a_11063]
-
personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică și se încurcă cu al meu, cu al tău, cu al cetățenului din cofetărie, bodegă, străduță, cămăruță. Fața lui Covaliov continuă să rămînă netedă, netedă. Neverosimil de netedă. Ca și toată această situație neprevăzută. Patetismul lui Gogol și învolburarea din Sankt Petersburg contrastează cu apatia cetății de azi. Și de asta, cred, uneori, toată întîmplarea se pierde
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
a rămas orb și desfigurat la față din cauza arcului electric produs de un scurtcircuit la anclanșarea unui nenorocit de heblu trifazic prin care era alimentată o secție Întreagă. Se și vedea stând cu gazdă, departe de centru, singur Într-o cămăruță, Își aminti de „umbra fugară”, o fată care Îl privea de afară, prin golul lăsat de perdeaua veche. După mai multe seri, umbra fugară a Început să rămână tot mai mult timp la fereastră, și-au făcut semne, peste alte
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sălbatici pentru care vulpea este doar o pradă în foamea și frigul iernii iarnă întinsă de-a lungul durerii, cu pasul greu, iarnă măsurată precis cu compasul cu privirile și atingerile mele de gheață cu sângele tău catifelat, susurând în cămăruțele inimii mele. tu ești odihna vieții mele de coride, de poștalioane de ceață, de săgeți zbârnâind odihna mult așteptată cu lumină, cu îmbrățișări de mușchi cald de copac, cu furnici cărând fărâmituri de pâine către buzele noastre. nouă în primul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
transformă în curent electric, elementele constitutive ale plușului migrează pe verticală, scoți gelul, îl aranjezi peste membrana văzului tău intrauterin, elementele constitutive ale plușului migrează acum pe orizontală, stropești pe deasupra cu picături de rouă rece, strecori membrana văzului tău în cămăruța neagră de chibzuință și apoi scoți, spre surpriza tuturor, harta colorată a persiei. însoțitorii tăi sunt foarte surprinși și murmură în spatele tău. nouă în al patrulea loc: însoțitorii tăi te roagă să te abați din drumul tău pe la micul templu-solemn
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ce? Vorbește mai lămurit. Ori ai început să bați câmpii! Ce fel de minuni? BABA RADA (nu mai are răbdare să tacă): Minuni ca toate minunile, părințele. Ce te miri așa sfinția ta? Și nu numai una. Iac-aici, în cămăruța de-alături, intră cel cu durerea și iese întreg și teafăr, ca din cutie. NIȚĂ: Ei taci! Și cam pe cine l-a aranjat în ăst fel cuvioșia sa, babă Radă? BABA RADA: Iaca-ți spun. Mai întâi și-ntâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
notarea factorilor de civilizație materială. (Nicolae Manolescu) În noaptea aia n-am ajuns decât până la Verdun. Am văzut focuri de artificii. Mai erau 200 de km până la Paris. Am găsit un hotel pentru camionagii și ne-am cazat acolo. O cămăruță lângă hipodrom A doua zi, era duminică. Noi vorbiserăm cu madam Gabi că o luăm înainte și când întâlnim Sena, oprim mașina, îi dăm telefon să vină ea să ne ia. Intrăm în Paris, o ploicică măruntă, băltoci. Dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
semipreparate de-ale lor. Le-a dat la copii câte 50 de franci. Pe urmă ne-am întors la madam Gabi, care venise din Germania. Ne-a dus într-o garsonieră în buricul târgului, vizavi de hipodromul din Paris. O cămăruță, dar într-un bloc cu totul automat și, când plecai de acasă, apăsai pe niște butoane și oprea gazul, apa, tot, lumina, plus că intra sistemul de securitate în funcțiune. Era o cămăruță, dar pentru noi era foarte bine, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
târgului, vizavi de hipodromul din Paris. O cămăruță, dar într-un bloc cu totul automat și, când plecai de acasă, apăsai pe niște butoane și oprea gazul, apa, tot, lumina, plus că intra sistemul de securitate în funcțiune. Era o cămăruță, dar pentru noi era foarte bine, că ne apuca două-trei noaptea prin centru. Cât stați? 10 zile! Când terminați, veniți să-mi dați cheile. Milo din Venus și Casa fantomelor Prima zi s-au stricat ăștia mici la stomac că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
îmbrăcate și încălțate, cu scăunelul și băncuța după ele, iar pe băncuță cu tingiruca pe care, cine dovedește că are suflet de creștin în piept, își lasă,prinosul de milă. Le cunoaște, de multă vreme, o lume.Acasă, în minuscula cămăruță, ele sunt gospodarul, bucătarul, administratorul și locatarul. Ele și nimeni altcineva. Nu le este rușine să facă ce fac. Nu sunt nici mândre pentru o astfel de îndeletnicire. Alta, viața, deocamdată, nu le-a pus în palmă. Asta li s-
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vreun zgârie-brânză. Acum trăgea ponoasele acelui prânz indigest. Că ar fi tras-o numai el, mi-era perfect egal. Nenorocirea era că efervescența lui stomacală îl făcea agitat și iritabil. Până într-atât, încât m-am pomenit cu el în cămăruța mea, unde, normal, jucam și eu nițeluș bridge on-line. Eram în intervalul meu liber de o oră, înainte de un seminar de sfârșit de semestru și puteam să fac ce-mi poftea inima. Bineînțeles că activitatea mea, nu tocmai didactică, îl
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
am tatonat, mizând pe uitucenia lui. Nu!", s-a îmbățoșat Băși. "Luni! Uite, îmi notez și în agendă", face moșul cu un rânjet plin de satisfacție. "Ai timp, tot weekendu' ăsta", îmi aruncă foarte mulțumit de sine, înainte de a părăsi cămăruța. Nu sunt deloc tare la înjurături, așa că repetam ca un premiant de a șaptea de pe vremuri știu, știu, copiii din ziua de azi sunt mult mai precoci în timp ce tremuram de nervi: "Morții morților morțișorilor mă-tii de idiot nenorocit!". Când
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zâmbind cele două sticle borțoșele pe care le căutase celălalt portar trăgând atâtea ponoase de pe urma lor. Orice s-ar fi zis, nea Petrică era băiat deștept și cel puțin la fel de descurcăreț ca și colegul lui. Apoi se îndreptă tacticos către cămăruța unde era depozitat insecticidul-bază și se holbă la bidoanele albe, conținând o soluție incoloră. Unul dintre recipiente fusese golit pe jumătate. Adică din el se evaporaseră zece litri fix. Petrică se încruntă. Știa el mai bine decât orice profesor universitar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
sporit. Petrică își umplu sticlele luate de la nea Vasile și le împachetă în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă operațiunea asta folosind România Mare și Tricolorul, care erau primele în vraful de presă de sub masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou cămașa morții, cruță acele publicații patriotice și se decise pentru ziarul Libertatea, având totuși grijă să oprească pagina cinci și pe cea cu rubrica meteo. De ce învelea recipientele acelea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-și în fața suratelor lista de cumpărături. Cam una din patru se oprea să-și tragă ciorapii sau dresurile, punând un picior pe scară și aplecându-se pentru a efectua operațiunea cu cât mai mare eficiență, prezentându-și fundurile către ferestruica cămăruței portarului. De cele mai multe ori imaginea nu era câtuși de puțin una apetisantă și, ca atare, Petrică nici nu-și ridica ochii din România Mare. Dacă voia să-și clătească ochii, se uita la studente, nu la conțopistele alea mustăcioase. Că
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fundul mâncat de rugină și, deși erau numărate la fiecare inventar, nu erau câtuși de puțin utilizabile. După ce umplu bidoanele, Petrică le mirosi pe fiecare în parte. O făcu temeinic și părea destul de mulțumit. Abia după ce le duse frumușel în cămăruța ce slujea drept depozit, își aminti suduind și de cele două sticle de insecticid dosite în spate, după tomberoane. Chiar mă temusem că își va aduce aminte de ele și că le va folosi într-o acțiune disperată de recuperare
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la ce vorbește, se opri și o întoarse, simulând o iritare: "Acum mă mai zăpăcești și mata dă cap!". Camaradul dădu din umeri, fără a se mai osteni să-i dea vreo replică. Tăcut, portarul cel accidentat se vârî în cămăruță și ieși de acolo cu o plasă solidă în care băgă cele două faimoase recipiente, rânjind: "Ei, nu-i pentru cin' să pregătește, e pentru cin' să-nnemerește". Clătină din cap ca un om care a ajuns la niște concluzii fundamentale
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
trecusem degeaba. Ce aș fi putut să fac în plus față de ceea ce deja întreprinsesem? Să scriu un alt bilet în care să-i spun de fapt aceleași lucruri? Totuși, ăsta fusese impulsul și mi-l urmasem. M-am întors în cămăruța mea de la facultate și am încercat să mă mai liniștesc, încercând din răsputeri să-i învăț pe gândaci bridge. Fiindcă, ce să-i faci, și de bridge mi-era tare dor. Numai că o asemenea treabă era imposibil de realizat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
timp, și cina și mă aștepta cu muzica preferată, cu un vin deți săreau plombele, strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
veni niciodată vreo lege care să le retrocedeze întreaga casă, se gândiseră să sacrifice una din camere, cea de pe colț, de unde puteai admira cele două străzi George Coșbuc și Avram Iancu, foste Nemeș și Rakozi. Nici nu ziceai că toate cămăruțele provenite prin montarea paravanelor despărțitoare frumos dichisite și cu uși croite cu gust și cu clanțe care cât de cât să se asorteze cu cele vechi, fusese o singură cameră. Nu ziceai nici că ceea ce avea atractiv camera cea mică
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cu sania lui Hliboceanu, că îi mare nenorocire! Ce s-o întâmplat, fraților, de vorbiți cu jumătate de glas și numai nu bociți? Deschide poarta și ai să vezi. Până una-alta însă, spune-i Măriuței să facă focul în cămăruța în care dormea moș Dumitru. Costache a îndeplinit dorințele lui Cotman și apoi a alergat la sania lui Hliboceanu. Ce-o pățit? O fost lovit în cap de nu știu cine și... Lasă că ai să-mi spui mai târziu toată întâmplarea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]