282 matches
-
este de mine mai aproape. Scânteietoare ploaie, lumina de pe ape, 35 Munții pierduți departe în vinetele cețe; Râuri curgând alene, arcuri de frumusețe Îmi amețeau gândirea... Sub arcurile-acele Treceau turmele toate a neamurilor mele, Treceau în șiruri oameni cu albele cămeși Mii, mii [de] oi mărunte, copiii treceau deși Și mii de vite albe și caii mici și sprinteni, Ostași cu chica lungă, bătând cu lungii pinteni: Părea că însuși cerul a fost durat cu fală Pentru intrarea noastră o poartă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
etc., fie că sunt proprii vorbirii autorului Însuși (Asan, Bulgăr, Căplescu, 1959, p. 21). Conform acestui principiu, o ediție din Sadoveanu, de pildă, va conserva forme precum: barbat, băiet (cum Întâlnim și la Eminescu: „Fiind băiet păduri cutreieram...”), calare, carare, cămeșă, cutriera, dadacă, galbăn, năcaz, pacat etc., care sunt specifice scriitorului și Moldovei, zona de unde provenea. • „Se vor Înlătura particularitățile grafice, aplicându-se În mod obligatoriu normele ortografice În vigoare.” De exemplu: d → z: dille → zile; livedi → livezi; verdi → verzi; urmeadă
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
în grădina unui vestit miciurinist din Cluj, poetul cântă natura din perspectiva omului care o stăpânește și o transformă (...) Miciurin apare ca un adevărat demiurg, schimbând înfățișarea firii, acolo unde trece pasul său. Un om cu barba albă ca faldurii cămeșii Ce amintește merii în floare și cireșii. El umblă zi și noapte necunoscând răgazul Siberia străbătând-o, taigaua. Caucazul... Aurel Rău este și creatorul ciclului Drumul minerilor (...), Poetul își urmărește eroii după douăzeci de ani, în zilele luminoase ale construcției
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
care se propune organizarea unei „asociații a tuturor folcloriștilor din țară”, menită să culeagă și să publice materiale folclorice. Alături de speciile folclorice publicate, B. își deschide porțile și spre literatura cultă: se reproduc, astfel, povestea lui Ion Creangă Inul și cămeșa, schița Odată de Emil Gârleanu. Mai colaborează Vasile Militaru (cu amintiri din copilărie), Mihail Lungianu, „scriitor poporanist”, C. S. Nicolăescu-Plopșor, Constantin G. Roiban, N. Rădulescu-Niger și C. Jaleș, aceștia din urmă fiind, și ei, mari admiratori ai folclorului. În Rândurile
BUCIUMUL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285891_a_287220]
-
Fâșcâind și chiuind, Neculai țâșnea, zvârlind cu tot ce apuca în mână. Cu coada între picioare, jigodia îngrozită o lua la goană. Neculai no slăbea defel, fugind, desculț și- n capul gol, chiar și la vreme de iarnă, doar în cămeșa de câlți cu care se proslăvise pe cuptor. Destul să zărească prin gemulețul din spatele cuptorului câte un cotei traversând câmpul cu omăt. în chip curios, propria lui stare de orfan nu-l îndemna la înțelegere față de acești oropsiți a căror
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Jana Paraschivei lui Peatră, Ion Tremurici. îi schimbară pe ceilalți la frecat. Animalul însă se umfla din ce în ce și începu a se clătina pe picioare, gata să se prăbușească. Femeile țipară și Jana răcni a bocet. Gâfâind, în cămeșă, apăru și Costan cu o sticlă murdară de untdelemn. - Bagă-i untul de lemn în gură, îl îndemnă Hortolomei. Noul venit prinse vaca de nări și-i vârî adânc în beregată gâtul șipului. Răsucindu-și grumazul, vita, aproape înecată, fu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
au luat cuie din iarbă. Cuiul păscut îi găurește boftul, însă se oprește în floare. Mai rău a fost cu vaca lui Găină care lingea mâna femeii și, cum a dat cu limba, i-a înghițit nevestei acul din mâneca cămeșii. Acul a nimerit într-o vână și de-acolo puterea sângelui l-a mânat la inimă : n-a mai avut nimeni ce-i face. Și, vorbind cu ațâțare, grupul se împrăștie. În casa lui, Gheorghe Pârâială avea mâna largă iar
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
calpă, Quintesență de mizerii de la creștet până-n talpă. Și deasupra tuturora, oastea să și-o recunoască, Își aruncă pocitura bulbucații ochi de broască... Dintr-aceștia țara noastră își alege astăzi solii! Oameni vrednici ca să șază în zidirea sfintei Golii, În cămeși cu mâneci lunge și pe capete scufie, Ne fac legi și ne pun biruri, ne vorbesc filosofie. Patrioții! Virtuoșii, ctitori de așezăminte, Unde spumegă desfrâul în mișcări și în cuvinte, Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
ploii curg printre cuvintele mele care vin șerpește târându-se prin iarba azurie a sufletului mă adulmecă îmi sar de gât îmi ling rănile și mă înfășoară în cârpe albe de mătase. Sub o pală de vânt cuvintele mele în cămeșe de tort înmuguresc pe buze și înfloresc în zbor spre cerul inimii tale. În dimineața asta Învârt de zor caimacul gândurilor care-și așteaptă rândul cuminți ăsurând trecerea clipelor care se aștern în rostire iau timpul la braț și-mi
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Parcă aud, deodată, lătratul lui Rex, o înșelare, el a murit de mult, simple iluzii care ne cercetează din când în când, din lumi revolute, o clipă, o secundă, atât. E o duminică luminoasă domnul Pavel și-a sumes mânecile cămeșii, stă aplecat peste răsaduri, acum s-a îndreptat de șale, în toată arătarea făpturii lui înalte. Au trecut ani peste el, existența acestora este neîndoielnică pe fața lui, dar nu întotdeauna, uneori ființa dovedindu-și pentru el, ca-ntr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
arătat cu mâna poala cămășii purtate de bătrân pe dinafară, cum se poartă, până sus de genunchi. „Fotă“ - s-a grăbit să explice din spatele meu fotbalistul dar moșul l-a pus repede la punct. „Aiasta nu-i fotă, aiasta-i cămeșă!“ „Fota?“ - a Întrebat grecul. „Nu fota, nu, nu!“ - a precizat din nou bătrânul. E, cam asta-i. Nu știu dacă poți să-ți dai seama ce fel de film aș putea să scot din povestea asta. În orice caz, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
rămași mai În urmă. Unii Îi ofereau țigări sau chewing-gum, dar el refuza politicos și categoric, privind pe deasupra capului celui care-l „trata cu bunătăți““ și nedezlipindu-și zâmbetul de pe buze. Numai când veneau să-l fotografieze nu refuza. Își aranja cămeșa și cojocul și devenea serios. Grințu nu-și amintea să-i fi văzut pe bătrâni fotografiindu-se vreodată Împreună. Baba stătea la război și lucra demonstrativ, Încet, știind că Grințu le explica străinilor funcționarea războiului de țesut. Dacă cineva Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
Apoi a ridicat șervetul de pe brațul gangrenat. Speriată, s a dat un pas înapoi! „Ce-o avea la mână de i s-o umflat și s-o înnegrit așa? Să-i scoatem flaneaua. Așaaa... Acum, dă foarfeca, să tăiem mâneca cămeșii, că n-o putem scoate altfel. Uite că are ceva la umăr... Îi legat cu niște cârpe”. Când au desfăcut cârpele, s-au îngrozit! Totul era umflat și mușchiul desprins de pe os părea putred. Umflătura și vinețeala cuprinseseră și o
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
gazdă. Nea Manalache se arăta îngrijat de viitorul copiilor. Țineam cu dînsul lungi conferințe privind școlile pe care ar trebui să le urmeze progeniturile sale. - S-au schimbat vremile, reflecta țăranul. Înainte era pămîntul. Pe loaze le purtai într-o cămeșă pînă li se făcea rușine că n-au izmene. Numai să fi fost vrednic ca să le cumperi o șfară de moșie. Acuma-i ușor, că intră prin slujbe. Dar pentru asta trebuie carte. N-ai carte, n-ai parte, conchidea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
vodă casele nu au stat mai mult decât stă apa pe gâscă. Vodă, mărinimos, i le-a dăruit lui Pătrașco fost postelnic. Însă cum voievozii nu stau în scaunul domnesc cu veacul, pentru că Înalta Poartă - grijulie - îi schimbă ca pe cămeșă, așa se face că fostul postelnic Pătrașco - după ce vodă Iliaș Alexandru a fost mazilit își permite să vândă casele primite în dar...Vorba ceea: „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”. Îmi amintesc de zapisul din 16 iunie 1669 (7177), care vorbește despre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
acestei biserici și spunemi cum ți se pare totul? Apoi aceste case nu prea seamănă cu celelalte. Întâi sunt aliniate la uliță. Pe urmă au niște înflorituri pe lângă uși și ferestre, care nu seamănă cu florile cusute pe ii și cămeșile bărbaților moldoveni. Mai văd, scoase la sorit, și niște scoarțe cu alesături aparte, ce nu par a fi de pe la noi. Și îmbrăcămintea oamenilor se deosebește de a noastră. Văd că ai ochi ager fiule și tot ce ai spus se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
cel care o să Îndure chinurile iadului pe lumea cealaltă el are să fie, nu tu; pe el l-a ales Dumnezeu să cucerească Țarigradul, să plângă ne-cucerirea lui; să te-ajute, să te libereze, să te-nvețe, să-ți deie cămeșa de pe dânsul, azi, fiindcă ieri cămeșa ceea era a ta, pe tine... - Nu crezi că ne Îndepărtăm? - Ba ne cam, dar numai cât să se vadă mai bine. Austriacul, Turcul, Neamțul n-au pierdut niciodată vremea, explicând, justificându-se față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
pe lumea cealaltă el are să fie, nu tu; pe el l-a ales Dumnezeu să cucerească Țarigradul, să plângă ne-cucerirea lui; să te-ajute, să te libereze, să te-nvețe, să-ți deie cămeșa de pe dânsul, azi, fiindcă ieri cămeșa ceea era a ta, pe tine... - Nu crezi că ne Îndepărtăm? - Ba ne cam, dar numai cât să se vadă mai bine. Austriacul, Turcul, Neamțul n-au pierdut niciodată vremea, explicând, justificându-se față de ocupat, cel mult ziceau: «Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
nostru - strigaț’ fa, să vie! Nevasta și nurorile lui Maxim strigă, chiuie, țipă ascuțit, ca druștele, fâlfâie din basmale. Nora oacheșă, drăcoasa de Ileana, s-a suit cu un picior pe butucul unei roți, cu o mână se ține de cămeșa socrului, cu cealaltă arată ceva - nu văd ce - oricum, ceva spre față, ceva de jos. - Ghiorghițăăăă! Da vină, măi, odată! Că te-aștept cu masa-pusăăăă! Și arată iar spre jos-față. Știu: Gheorghiță e omul ei, băiatul lui Maxim, prins de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Întrebându-se ce-au să le aducă ai lor, plecații la parașute: suspante - cu care au să se joace de-a caii? ; vreun znac (insignă)? vreun porthart (fără hărți); material de parașută, din care mamele au să croiască și coase cămeși de culoarea untului cam scorțoase, dar se cheamă că din mătase-de-pădure? Stau În calidor, Înfofolit În pături. Singur-singurel și fără nădejde: Eu n-am În familie bărbat; nici măcar o soră mai flăcăoasă, ca să-mi aducă și mie, copil făr-de tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
ei, În rusește... - și bătrânul ridică mult mâinile, ca să ne arate cum se predaite Ruski. De aceea oamenii care mai Înainte adunau doar ce găseau prin tufișuri, prin copaci, pe sub grămezi de frunze uscate, acum dau fuga de cum văd plutind „cămeșa” peste pădure. Pornesc la vânătoare. Alde Morcov și-a făcut colibă În cornul acela de pădure și așteaptă să-i pice cămeșa din cer’ - chiar se laudă: că două (dintre care una mai lunguță - de fată-mare) i-au scoborât drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
doar ce găseau prin tufișuri, prin copaci, pe sub grămezi de frunze uscate, acum dau fuga de cum văd plutind „cămeșa” peste pădure. Pornesc la vânătoare. Alde Morcov și-a făcut colibă În cornul acela de pădure și așteaptă să-i pice cămeșa din cer’ - chiar se laudă: că două (dintre care una mai lunguță - de fată-mare) i-au scoborât drept În brațe! Oamenii Îi ajută pe cei rămași Încurcați, aninați de crengi, să se descurce, să coboare, fără să-și rupă oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
se laudă: că două (dintre care una mai lunguță - de fată-mare) i-au scoborât drept În brațe! Oamenii Îi ajută pe cei rămași Încurcați, aninați de crengi, să se descurce, să coboare, fără să-și rupă oasele. După aceea desprind cămeșele, le taie, le Împart... - Dar cu parașutiștii ce fac?, Îl Întreb pe Moș Iacob, cel carele pe toate le știe el. Bătrânul Își scoate pălăria, se preface că o trântește de pământ de ciudă - o pune la loc, pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de treburi. 90 Da’ matale unde ai pornit pe așa o glodăraie? Mă duc la târg după niște doftorii pentru babă, fiindcă în iarna asta o tot gogit, da’ amu’ o căzut la pat. Are fierbințeală și tușăște de sare cămeșa de pe dânsa. Păi asta nu-i bine, moș Petrea. Nu-i. De aceea am pornit la târg, poate oi găsi doftorii ca s-o îndrepte... Spunând acestea, moș Petrea a luat-o din loc, aruncând peste umăr: Bine ai venit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
enumera. Pot și număra, că sunt licențiată: unu, doi, trei... Vorbeam de avantaje... Avantaje? Păi, în primul rând, mânecile scurte demonstrează onestitatea, cinstea și sinceritatea colectivului de tineri muncitori capitaliști ai firmei. Nu avem nimic de ascuns, evident în mânecile cămeșilor. Că de aia nu-s manșete: că nu-s mâneci. Clar? Da. Că aveți dicție. În al doilea rând, lipsa mânecilor exprimă productivitatea tot mai accentuată a industriei de confecții românești în curs de privatizare: fiecare mânecă lungă mai puțin
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]