17,038 matches
-
urmele vieții noastre de până atunci, de a face din noi oameni noi, după propriul lor model, de a ne impune amprenta lor". De fapt, foștii häftlinge nu au niciodată senzația libertății ( nici măcar în noile lagăre care le vor deveni cămine temporare în lungul drum către casă). Prima "casă" din calea sinuoasă este Auschwitz. E, ironic, locul de recuperare. Încep să se repete, simbolic, toate elementele care au precedat infernul lagărului. Baia care i-a întâmpinat în "metropola" Auschwitz îi surprinde
Despre lagăre și supraviețuitori by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/12221_a_13546]
-
în "Regele arinilor". În romanul său "Un balcon în pădure", Gracq se ocupă de războiul din 1939. Francezii se instalează în Ardeni, pe frontieră, creîndu-și în pădure un mic paradis, cu cabane de lemn, cu focul care arde iarna în cămin de parcă ar fi Crăciun tot timpul. Într-un cuvînt, ei se simt fericiți uitînd că armata germană e la doi km, iar în luna mai �40, nemții atacă și-i ucid pe toți francezii. În cele din urmă, ce vor
Michel Tournier – "Paradisul și infernul se apară" by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Journalistic/12214_a_13539]
-
în metaforele lui, oficiau poeții. De la Radu Gyr și Vasile Voiculescu la Virgil Mazilescu și Cristian Popescu, ei și-au scris versurile pe pereții celulelor și carcerelor, ai subsolurilor și mansardelor, pe tencuielile apartamentelor din prefabricate, pe zugrăveala camerelor din cămine și blocuri și, mai nou, ironic, derizoriu și realist, feriți de "ochii albaștri" ai Securității, pe varul veceurilor acelorași închise încăperi. A fost modul lor, ignorând sau negând opacitatea zidurilor, transformându-le în ecrane ale propriilor proiecții interioare, de a
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/12608_a_13933]
-
în masa uriașă și, inerent, plată a tinerilor care își epuizează energiile nediferențiați într-un grup de mediu, într-un anturaj de circumstanță. Nu e nici mai furios, nici mai "calm" decât oricare alt tânăr extras la întâmplare dintr-un cămin studențesc, oricare din România. Aici se înscriu toate trăsăturile personajelor "nemulțumite", împreună cu codul, limbajul, stilul de viață: în comun, dar în comunul neinteresant, care nu poate fi un caz. Pentru cei care știu cât de cât ce înseamnă viața de
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
încă din epoca brejnevistă. Acum însă acesta nu mai vrea nici să scrie, nici să publice; își găsește o ocupație modestă, învecinată cu statutul de boschetar: în schimbul unei simbrii modice, păzește apartamentele locatarilor plecați temporar. Toposul acțiunii este un fost cămin muncitoresc, de fapt un complex uriaș de clădiri, în care viețile și destinele sînt clădite una peste cealaltă, la periferia metropolei moscovite. Giganticul cămin este, în realitate, Rusia anilor '90, iar coridorul ce pare infinit este, de fapt, viața fiecăruia
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
de boschetar: în schimbul unei simbrii modice, păzește apartamentele locatarilor plecați temporar. Toposul acțiunii este un fost cămin muncitoresc, de fapt un complex uriaș de clădiri, în care viețile și destinele sînt clădite una peste cealaltă, la periferia metropolei moscovite. Giganticul cămin este, în realitate, Rusia anilor '90, iar coridorul ce pare infinit este, de fapt, viața fiecăruia. Fostul cămin este și locul de intersecție (și de relatare) a unor vieți mai mult sau mai puțin tragice. Dar, dincolo de toate acestea, referința
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
de fapt un complex uriaș de clădiri, în care viețile și destinele sînt clădite una peste cealaltă, la periferia metropolei moscovite. Giganticul cămin este, în realitate, Rusia anilor '90, iar coridorul ce pare infinit este, de fapt, viața fiecăruia. Fostul cămin este și locul de intersecție (și de relatare) a unor vieți mai mult sau mai puțin tragice. Dar, dincolo de toate acestea, referința sa principală este Literatura Rusă (cu majuscule), față de care autorul adoptă originale atitudini intertextuale. Încă din titlu sîntem
VLADIMIR MAKANIN – Undergroud sau un erou al timpului său by Emil Iordache () [Corola-journal/Journalistic/12591_a_13916]
-
toți seduși, - și cînd descriu realități foarte lumești, cum ar fi, iată, un act sexual -, de același insuportabil kitsch stilistic: "Sărutări punctau acum pauzele lunecînd strivite ca fructele în mustul lor. Auzí truda respirărilor cu foale de mătase peste un cămin întunecat. Cîte un cuvînt fosforescent ca un sfînt peste gheena, cu gemete în cari se înțelegea elasticitatea chinului și a plăcerii; ritmul apoi recurbat pe o suprafață împletită din răchită troznitoare și amintindu-i de coșul cel mare pentru rufe
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
deloc cu cele emise pe canalele oficiale de informații din țară, acestea nu aveau cine știe ce rezonanță în mintea unor tineri mult prea preocupați să învingă vigilența pedagogului de la internatul liceului pentru a fugi seara la discotecă, să mituiască portarul de la căminul studențesc pentru a urca în camera fetelor, să fumeze o țigară, în pauza dintre ore, în wc-ul școlii fără a fi surprins de vreunul dintre profesori, să tragă chiulul de la ore, ori să-și cumpere o pereche de blugi din
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
tineri trebuiau să se adapteze la logica ilogică a sistemului și să suporte privațiunile care afectau întreaga populație a României: lipsa alimentelor, economiile aberante de curent electric și energie termică, organizarea după reguli paramilitare a taberelor și a vieții de cămin, anualele săptămîni obligatorii de practică agricolă. Cartea roz a comunismului, volumul coordonat de Gabriel H. Decuble, reunește mărturiile a cincisprezece scriitori despre existența lor în timpul regimului comunist. Cu excepția lui Emil Brumaru și a Marianei Codruț, toți sînt născuți după 1960
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
Iașiul celorlalți autori) este limpede că mai toți semnatarii textelor aveau cam același gen de probleme și preocupări. Premiile și olimpiadele școlare, micile vanități și orgolii, șnururile de diverse culori care marcau funcțiile la nivelul organizațiilor de pionieri, viața în căminele de elevi și, ulterior, în cele studențești, petrecerile și taberele în compania colegilor, descoperirea țigărilor și a vodcii, iubirile adolescentine, primele încercări literare, naveta (în cazul absolvenților) sînt elemente care trec de la un autor la altul și care la un
Rosso Relativo by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12671_a_13996]
-
care însă se referă la un eveniment petrecut, sigur, în urmă cu un an, deci în 1943, deși figurează în caietul pe care scrie clar 1944, și era după 23 aug. � dar care s-a strecurat în el... Iată nota: Căminul Mătăsari. Cu Pavel Chihaia, Dorel Cazaban Mihadaș, Tudorel Duțu și alți câțiva care ne nimeriserăm atunci să fim acolo... Ni se spune că la cămin va veni în vizită Ică Antonescu. Apare elegant, cu o batistă mov la buzunar, și
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
1944, și era după 23 aug. � dar care s-a strecurat în el... Iată nota: Căminul Mătăsari. Cu Pavel Chihaia, Dorel Cazaban Mihadaș, Tudorel Duțu și alți câțiva care ne nimeriserăm atunci să fim acolo... Ni se spune că la cămin va veni în vizită Ică Antonescu. Apare elegant, cu o batistă mov la buzunar, și ni se adresează în hol cu formula lui cunoscută, dragii mei, dragi... Suntem puțini. Dă mâna cu fiecare din noi. Când ajunge în dreptul meu, simt
Figură și fond – note 1944 – (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12737_a_14062]
-
plin diluviu, așa cum s-a întîmplat anul acesta. Cînd tocmai te pregătești să tragi concluzia că apele Dunării ar putea să inducă un mai acut sentiment al fluidului în imaginarul unor poeți care n-au fost desprinși încă de placenta căminului cultural, iată că tropismul umidului, cum ar spune Călinescu, devine o obsesie națională și el răspunde tocmai de la Focșani, prin revista Oglinda literar|. Dar deși vine pe filieră moldovenească, vocea lirică este cumva apropiată geografic de Mehedinți, originea ei fiind
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12747_a_14072]
-
Constantin Țoiu Acum doi ani, cred, într-o noapte, sună telefonul, răspund, o voce mă întreabă ghici cine sunt, și spun sigur Chihaia!, Pavel Chihaia... Stupefacție. Nu ne mai văzuserăm sau auziserăm de la căminul Mătăsari, de prin 1943-44, de aproape șaizeci de ani... Telefona de la München... Prietenii se miră de memoria mea auditivă, și, într-adevăr, mai mult decât figurile, rețin modulațiile vocilor. A lui Chihaia, oricum, inconfundabilă: puțin afectată, dar nu cine știe cât, un
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
direct, pe loc: Pavel Chihaia !... Autorul Blocadei, întâiul roman românesc, apărut numaidecât după război, un pontic, un dobrogean, în a cărui voce mai sună, era să uit! firele de iarbă pârlite, dobrogene, bătute de vânt, cu șfichiuirile lor muzicale. În căminul de pe strada Mătăsari, de la mătase, care și ea, nu știu cum, abia acum îmi dau seama că intra în compoziția sunetelor lui Chihaia, erau mulți studenți deosebit de înzestrați, ca Dorel Cazaban,Teodor Mihadaș, Al. Husar și alții, ale căror nume (nu voci
Fiul Dobrogei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12777_a_14102]
-
Fără masă, fără casă, dar cu ambulanța la scară. La stradă, adică. Un reportaj de pe Prima Tv dedică un episod bețivilor, cerșetorilor. Medicii, șoferii, ambulanțierii se luptă să-i culeagă de pe borduri, de lîngă liniile de tramvai, de pe trotuare, din cămine studențești, să le acorde un prim ajutor și apoi să-i ducă la spital. Dar doamna Cezarina și a lu' Mărăcine nu sînt fitecine. Cunoscuți de toată lumea de pe Ambulanțe, cei doi le freacă ridichea, nu glumă. Ei nu vor să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12822_a_14147]
-
Florica Madritsch-Marin Robert Schindel, născut în 1944 la Bad Hall, provine dintr-o familie evreiască și a supraviețuit în primul an de viață într-un cămin de copii vienez, fiind declarat, în mod eronat, orfan. Tatăl său a fost ucis la Dachau. Mama sa, de asemenea deportată, a reușit să se întoarcă în 1945 la Viena, regăsindu-și fiul. Schindel a început pregătirea profesională pentru meseria
Zilele Vienei la București 12 mai - 21 iunie - Poeme de Robert Schindel by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Journalistic/12863_a_14188]
-
ori în așteptarea tacîmurilor de pește, pe la cozile ce deveniseră și ele una dintre cele mai serioase instituții naționale. După aceste experiențe, pe jumătate dramatice, pe jumătate hilare, de pe vremea cînd arta se făcea în fabrică și se comercializa la căminul cultural și în emisiunile lui Păunescu, cine ar mai avea acum curajul să spună despre un artist că este amator, fără a se sfii și fără teama că-l insultă iremediabil pe cel vizat? Și totuși, cuvintele trebuie recuperate și
Sabin Opreanu, un amator profesionist by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12412_a_13737]
-
inteligent) încărcat al celor două zile, inaugurând salonul editorial "Serile la Brădiceni". Au urmat un recital de muzică și poezie la Teatrul Dramatic, recital coordonat de directorul Școlii Populare de Artă din Tg.-Jiu, Viorel Gârbaciu, un spectacol folcloric La Căminul Cultural din Brădiceni, o vizită la casa din Hobița în care s-a născut Constantin Brâncuși etc. S-a bucurat de succes ideea (simpatică) a organizatorilor de a-i transporta pe scriitori de la Peștișani la Hobița cu un convoi de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12481_a_13806]
-
demonstrația lui Schlögel este dezinvoltura cu care sunt împinse la o parte o serie de stereotipii. Autorul ocolește în primul rând tentația clasificării maniheiste, în alb și negru, a atributelor bătrânului continent: nu în imaginea idealizată (de leagăn al umanismului, cămin al democrației, sediu al toleranței), nici în aceea "demonizată" (de spațiu al atâtor cruzimi care au culminat cu cele două războaie mondiale, cu Holocaustul și Gulagul) trebuie căutată ecuația acestei "Europe in the making" care își are centrul nu la
Un bazar de mașini și foarte multe cărți by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12472_a_13797]
-
grotescul vieții de familie. A.R.: Da, și în romanul Să cunoști o femeie am sesizat strădania de a înțelege ceea ce e de neînțeles într-o familie. A.O.: în cartea asta totul conține mister, pînă la bibelourile de pe polița căminului. A.R.: Și planează o permanentă îndoială. A.O.: Nimic în viață nu se împarte în alb și negru. Nimic din această carte nu e alb și negru. Cu excepția finalului cînd Yoel decide să lucreze ca infirmier voluntar într-un
Amos Oz: "Cred că există o similitudine între un romancier și un agent secret" by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12453_a_13778]
-
albă în jurul lui și se așează în el; iubirile se pot naște la "prima moarte"; mama care moare îi lasă moștenire copilului o cutie cu bătăile inimii ei... Dramele și tragediile, întîmplările vesele și triste se petrec în hoteluri, case, cămine de bătrîni, camere, pivnițe, grădini, săli de așteptare, farmacii, păduri... și în cer. Un cer pe care "copilul & Dumnezeu" trebuie să-l țină curat, să-l deretice, răstimp în care toți locuitorii lui, și în cele din urmă cerul însuși
Marea dereticată, șosetele închiriate și Doamna Untură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12502_a_13827]
-
târziu, chiar până în zilele noastre. Primele spitale au fost înființate în incinta mănăstirilor, așa-numitele bolnițe unde monahii stăteau ca în fața altarului la patul fiecărui suferind pe care îl slujeau. Pe lângă bolnițe, în preajma centrelor episcopale, mănăstiri sau parohii, mai funcționau cămine pentru bătrâni, cantine pentru săraci, orfelinate etc. Cei care-i îngrijeau pe semenii lor considerau că - în ceea ce privește valoarea și însemnătatea omului -, după Dumnezeu, orice om este ca un dumnezeu; slujeau pe cei bolnavi cu dragoste creștină, îi îmbărbătau în răbdare
Compătimirea și îngrijirea bolnavilor. In: Nr. 4, 2012 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/126_a_95]
-
pentru a nu vedea că România e departe de pretențiile țărilor occidentale. De la nivelul de trai la mentalitate, de la deficitul de civilizație la preferințele muzicale tragem oblu spre Orient. Un prieten din Galați, profesor universitar, îmi spunea, îngrozit, că, în căminele din orașul său, studenții ascultă, în proporție de nouăzeci și nouă la sută, manele. Ei și? veți spune. Să asculte ce vor, că de aia e democrație! Păi, ce democrație e asta, când suntem colorați în procent covârșitor în nuanțele
De la Bariera Vergului la Bariera Bruxelles-ului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11472_a_12797]