410 matches
-
zi, principele Mihai, călăuzit de căpitanul Preda, porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul unor abrupți stâncoși unde își legară caii de niște pinteni de
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
turnul vechi cu trepte de granit, p.12), în referenți de recuzită (Iar tu m-ai apărat cu sabia,/ Ca un vrednic cavaler medieval..., p.124), în aspirații și în fantezii nubile (În așteptarea Prințului Albastru/ Pe calu-i cu căpăstrul de argint./ Să mă arunce-n șaua de mătase,/ Să ne-avântăm de-a dreptul către cer,/ Pe căi regești. Apoi să mă oprească/ La scara din castelul efemer, p.74), ca în estetica fabulativului fantastic. De aici, sau în legătură cu
DESPRE IMANENŢA ATRIBUTULUI de IULIAN CHIVU în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360927_a_362256]
-
care se temea și de umbra sa, era speriat de toate aceste lumini, dar se temea și de boscheții întunecați de pe coline. Oricum, n-ar fi îndrăznit să se arate în câmp deschis, nici dacă ar fi fost tras de căpăstru. Odată cu răsăritul lunii, mari și arămii, întunericul din jur se mai risipi, iar Tragodas, recăpătându-și speranța, simți că este în stare să se îndrepte exact într-acolo unde mergea și luna. Și cum luna se îndrepta spre zidurile crenelate
PARTEA I-A de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364098_a_365427]
-
-nălțăm. Palate avem cu zeci de moațe, Domn - domn, să-nălțăm, Si stau țigănci în ele cloațe, Domn - domn să-nălțăm. Angliei vindem copii, Domn - domn să-nălțăm, Și-n tribunal ne dăm dilii, Domn - domn să-nălțăm. Românilor punem căpăstru, Domn - domn să-nălțăm, Ne-ajută Dumnezeul nostru, Domn- domn să-nălțăm. Voi jucați cum noi cântăm, Domn -domn să-nălțăm, Și-n dobitoci vă-nobilăm, Domn - domn să-nălțăm. Vă provocăm să dați ca noi, Domn - domn să-nălțăm, Bani
COLINDUL ŢIGANILOR de STELIAN PLATON în ediţia nr. 1182 din 27 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368398_a_369727]
-
Slatina-Olt, prin grijă poetei Marinela Preoteasa, președinta Ligii Scriitorilor din Olt. Din acel oraș unde râul este cântat de către popor în balade că aceasta: Oltule, rău blestemat, Ce vii așa tulburat Și cu sânge-amestecat, De-aduci trupuri de haiduci Și căpestre de cai murgi?... ...atmosferă ce pulsează și în multe poezii din Antologie, aparținând, de data aceasta, unor cântăreți cu identitate exactă. Dintre care nu voi numi, de teamă să nu nedreptățesc pe careva; iar de i-aș numi pe toți
VITRALII. O ORGĂ ÎNTR-O PĂDURE. CRONICĂ DE ION ANDREIȚĂ LA „ANTOLOGIA CUART 2013 de MARINELA PREOTEASA în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367430_a_368759]
-
parabolă purtând titlul Povestea neobișnuitei călătorii, care mi-a plăcut atât de mult prin semnificațiile ei în contextul actual, încât m-am gândit s-o reproduc aici. Așadar: Un țăran se întorcea de la târg însoțit de fiul său. Duceau de căpăstru un măgăruș pe care tocmai îl cumpăraseră. Pe drum, unul dintre trecători le spuse: - Dacă tot aveți un măgar, nu înțeleg de ce nu merge unul dintre voi călare? Țăranul a dat dreptate drumețului și a încălecat. Apoi și-a îndemnat
POVESTEA NEOBIŞNUITEI CĂLĂTORII de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366882_a_368211]
-
pe care unele animale din basme îl au în evoluția narațiunii: Atunci calul cu soarele-n pept și cu luna-n spate începu să-i grăiască: - Stăpâne, așa viteaz îmi trebuia mie. Află că și eu sunt în stare, dar căpăstru ca al meu nu mai e nicăierea, că e vrăjit nevoie-mare: când îl scuturi de trei ori, și se face orice ți-e voia. Încalică-mă, și să pornim mai iute, că n-ai trecut toate primejdiile.( 16) Permisiunea încălecării
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
jandarmul, du-te dumneata înapoi acasă și să nu mai spui nimănui prostia asta că intri la răcoare...Ai înțeles? -Am înțeles, dar cu aurul meu cum rămâne? -Nu mă interesează pe mine de aurul dumitale! Duran întoarse calul de căpăstru și plecă de lângă jandarm negru de supărat. La poarta târgului luă un clondir de rachiu, se așeză pe marginea șanțului și trase câteva guri cu sete. I se părea că tot târgul se învârtește cu el, oamenii erau parcă niște
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
cu ideea asta...Și el, un prost, își băgase în cârd cu țiganii... Se trezi în zori plin de roua dimineții, privi cerul limpede colilie apoi se întoarse cu privirea spre cal. Merse spre el și-l mângâie, îi pregăti căpăstrul și șeaua, se urcă și plecă spre casă. Ceva parcă se răsucise în mintea lui, dar dădea totul pe rachiul băut. Ajunse acasă pe la prânz, le găsi pe nevastă-sa și pe fată plângând. Femeile săriră în întâmpinarea lui și
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
acest lucru făcea ca miei să aibă carnea mai gustoasă. Dacă pasc iarbă, deja carnea începe să miroasă a oaie, decretau bătrânii satului. În timpul școlii în vacanțe trebuia să-l ajute pe tatăl său la câmp, mergând cu calul de căpăstru la prășitoare, la plug, sau în alte munci mai ușoare, uneori trebuia să absenteze de la școală, ca să meargă pe câmp, cu tatăl lui. Seara se ducea bătrânul cu sticla cu vin la subțioară, la învățătorul Spânoche sau la directorul Rusescu
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
sfarsit. Bărbatul descălecă mângâind apăsat spatele calului. îi șoptea cuvinte și îl ajuta să se calmeze. Alma îi urmărea fiecare mișcare. Curiozitatea ei creștea cu fiecare gest al lordului. Armăsarul se liniștea și se lăsa condus spre grajduri, tinut de căpăstru de stăpân. Îi bătea inima. Scena desfășurată în fața ei, cu câteva clipe înainte o lăsase fără suflu. Îi pulsau tâmplele. Gentlemen-ul desăvârșit se transformase într-un rebel liber. Îți turnă un pahar cu apă ți-l bău pe nerăsuflate. În
MY LORD (FRAGMENT) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1481 din 20 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349908_a_351237]
-
copil, trebuia să se descurce, s-o moșească cum văzuse la tatăl său că face, ca s-o ajute pe biata oaie. În vacanțele din timpul școlii, trebuia să-l însoțească pe tatăl său la câmp, mergând cu calul de căpăstru la prășitoare, la plug, sau în alte munci mai ușoare, uneori trebuia să absenteze și de la școală, ca să meargă la plug cu tatăl lui. Seara se ducea bătrânul cu sticla cu vin la subțioară, la învățătorul Spânoche sau la directorul
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
ar zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită
BUNICA FLOAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344501_a_345830]
-
apoi ... nu mai știu nimic. * Soarta, însă, a fost îndurătoare cu el. Providența a făcut ca tocmai atunci pe plaiul de pădure unde zăcea nefericitul Mihai fără cunoștință din cauza înghețului, să treacă un om din sat, care urca ducând de căpăstru un cal trăgând o sanie goală, venind dintr-un cătun vecin, unde a fost să care niște fân la cumnatul său. Nu-i veni a crede când văzu un om căzut nemișcat de-a lungul plaiului. Se apropie de el
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
ar zice în zilele noastre. Când primarul venea cu șareta acasă, Cezar se oprea cu el direct la poarta noastră și ce ocări primea “birjarul” din partea celor două femei, vai de el. Abia dacă reușea apoi să-l ducă de căpăstru până la el la poartă. Îmi povestea la vie bunica cum au coborât din munți cu oile, de prin zona Sibiului și au pornit în transhumanță. Bărbații conduceau turmele de oi, iar femeile în carele cu coviltir, cu toată averea agonisită
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365373_a_366702]
-
graiul nostru Aripi înalte, Ce timpul din respect Spre înălțimi le întinde Lasandu-le în vântul zilnic Că flutur tricolor și magic: Neamul cel dacic în vesminte de romantic ............................................... Aripi de un suflet de maestru Eliberând calul pur sânge Din căpăstru! În schimb ca om noi te-am lăsat în van, Nu am știut să iți lăsăm iubirea pământeasca, Am smuls brutal din însăși rădăcina să Fragilul ghiocel , Cadoul țării din zăpadă ... Dintr-o Ianuarie de mult Ce pentru noi forțase
PRIMUL POET de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365462_a_366791]
-
noastră fi-vor alte nunți, O pasare visează șapte punți Și gheare-n lacrimarul dintre oase... Năuce clipe, văduve de hâr, Vor rătăci prin iarnă căpcăună... Tăcerea, o vioară fără struna, În pragul serii suspina-va rar... O herghelie fără de căpestre, La poarta pietrei, ultimul colind Îl va rosti pe stele, juruind, Însemnul inimii buestre... Tot mai adânc, pocnirile de bice Se vor ascunde-n lira lui Orfeu, Ostatic orb te-oi aștepta mereu Să ne trăim în vis, Euridice! Nicoleta
GOLGOTĂ NOUĂ de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365544_a_366873]
-
copil, trebuia să se descurce, s-o moșească cum văzuse la tatăl său că face, ca s-o ajute pe biata oaie. În vacanțele din timpul școlii, trebuia să-l însoțească pe tatăl său la câmp, mergând cu calul de căpăstru la prășitoare, la plug, sau în alte munci mai ușoare, uneori trebuia să absenteze și de la școală, ca să meargă la plug cu tatăl lui. Seara se ducea bătrânul cu sticla cu vin la subțioară, la învățătorul Spânoche sau la directorul
SECERATORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366013_a_367342]
-
Publicat în: Ediția nr. 2097 din 27 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când seară vine Când seară vine, Mi-e dor de tine, Mi-e dor de mine, Mi-e dor de noi. Se-închid ferestre, Vise buestre, Sar din căpestre Spre amândoi. E-așa departe Parcă desparte Viața, de moarte, Raiul, de iad, E-așa tăcută, Rece și muta Acea secundă Ce mi te-a luat. Seară de seară Vreau să rasară, Umbra-ți pe-afară, Sub crengi de nuc
CÂND SEARA VINE de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366282_a_367611]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > NOI... Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Noi nici n-avem un cântec doar al nostru Pe care în duet să-l fredonăm. Nici murgi de noapte fără de căpăstru Și fără șa, pe care să urcăm Ca să culegem stelele cu mâna. N-avem nici pași pentru-acel dans tăcut, Nici aură ca să ne vadă luna Cu ochi de cer în raiul de-nceput. Nu mai avem nici brumă din culoarea
NOI... de AURA POPA în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361596_a_362925]
-
vicleni jurau pe spadă/ Să sfarme sfânta noastră lege;/ Tu, frate plânsetelor noastre/ Și răzvrătirii noastre frate,/ Urlai țărilor amarul /Mâniei tale-nfricoșate.// Cum tresăreau încremenite,/ În jocurile lor buiestre,/ Oștiri cu coifuri de aramă/ Și roibi cu aur pe căpestre/ Când la strângerea ta de tată/ Grăbeau din codri la poiene,/ Strângând săcuri la subțioară,/ Feciorii mândrei Cosânzene.// Zdrobită-n praf, murea arama,/ Și codrul chiotea, viteazul;/ Iar tu, frăține, mare meșter,/ Biruitor frângeai zăgazul/ Și-nbujorându-te la față,/ Treceai prin
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
dus și plăcutul miros de sudoare / de tânără piele jegoasă, / și gângăveala în fața oamenilor / și puritatea nespălată / a ochilor albaștri, / și timiditatea / de a avea imaginație / iar nu viziuni... // Un timp încă / îmi târam imaginea / pe un cal mort, de căpăstru, / pe șosea, printre mașini // Un timp încă / mai mângâiam dragonul / ca pe un ou, de / privighetoare... // Un timp numai / am mai crezut tâmp / de curcubeu, că este un suflet / al ploii / iar nu un compromis / jalnic și iluzoriu. O cumplită
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (3) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1099 din 03 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361638_a_362967]
-
al peninsulei ce-și desprinde cu greutate “alungirea” de porțiunea masiv continentală - precum forma mâzgălită a unui cap de căluț de mare, executată de un puști de primară, pus să-l deseneze repede dacă vrea să mai prindă și recreația. Căpăstrul, zăbala, cu dârlogii și hățurile prinse bine de “muștiucul” băgat în gură, sunt configurări ale desenului nevinovat și executat în grabă care pe teren, în realitate, sunt reprezentate de o rețea întreagă de șosele, drumuri desprinse de șoseaua prinicipală de pe
MONTEREY, MON AMOUR! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351790_a_353119]
-
cu ce ți-am greșit! - Fii mulțumit cu-atât. - Te pomenești că ai de gând să mă trimiți într-o bună zi pe lumea-aialaltă! - Fleacuri, un urs ca tine nu dă ortu' popii așa de ușor. Gary prinse caii de căpestre îndreptându-se cu ei spre grajd. John o luă în direcție opusă, spre locul de unde câinele continua să urle. - Ce dracu' te-a apucat potaie, ai turbat? Câinele se repezi cu botul într-un mic troian de zăpadă din spatele closetului
CARTEA CU PRIETENI- CORNEL ARMEANU de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 773 din 11 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351770_a_353099]
-
la Ierusalim să vândă grâu și avea și măgarul cu dânsul. Cand a trecut sfanțul riu Iordan a întâlnit din întâmplare pe leu. Văzând leul a lăsat cămilele și a fugit. Leul recunoscând măgarul a alergat după el și apucând căpăstrul măgarului cu gura, cum îi era obiceiul, l-a târât pe el și pe cele trei cămile. Bucurându-se și mugind în același timp că a găsit măgarul pe care-l pierduse, a venit la bătrân, căci bătrânul socotea că
LIVADA DUHOVNICEASCA (35) de ION UNTARU în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352491_a_353820]