303 matches
-
meu plai l-aș înveli M-aș întinde pe pământ învelind-ul în veșmânt. Din păcate nu sunt floare și nici iarbă-nvelitoare, Sunt numai un...Trecător și atunci când am să mor... Vor plânge izvoarele, iarba și căprioarele, Vor ridica căpșorul dulce; aminte își vor aduce De o Doină din popor, ce-a trăit, cândva, cu dor Departe de Casa ei, în suflet cu dor de tei Și cu dorul Ciocârliei de pe plaiul României La sapă de lemn adusă, de ”marii
DE-AŞ FI... de DOINA THEISS în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363090_a_364419]
-
de la marginea orașului, plin de mireasma proaspătă a ierburilor; un miros sălbatic și pur îmi năvălea în nări, pe când seara se lăsa liniștită și greierii își începeau cântul. Acolo găseam o floare gingașă care se numea „Sângele voinicului” (Negritella rumba). Căpșorul meu țesuse povestea cu un făt-frumos care se luptase cu zmeii pentru a scăpa omenirea de Rău... Făt-frumos fusese rănit, sângele se scursese pe câmpul de luptă la apusul soarelui, iar a doua zi dimineața, flori roșii cu un parfum
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
și sensibil, forța interioară a iubirii este mai puternică decât orice piedică împotriva vieții. Dragile mele, toate florile sunt eroine, deoarece toate aducem speranțe și încântăm oamenii, trezindu-le bucuria vieții!”, își sfârși povestea, ghiocelul retras într-un colțișor, având căpșorul plecat, deoarce era modest din fire. Câteva momente se lăsă o tăcere, iar vântul începu a mângâia florile pe creștet, cu pălmile lui pline de raze de soare, punându-le câte o coroniță de premiant. Când ajunse la ghiocel, acesta
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
modest din fire. Câteva momente se lăsă o tăcere, iar vântul începu a mângâia florile pe creștet, cu pălmile lui pline de raze de soare, punându-le câte o coroniță de premiant. Când ajunse la ghiocel, acesta îi puse pe căpșorul suav și aplecat o coroniță de învingător. Marina Glodici Cluj Napoca, 26 martie 2016 Referință Bibliografică: Legenda ghiocelului / Marina Glodici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1912, Anul VI, 26 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Marina Glodici : Toate Drepturile
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
are o lăbuță și o ureche albe. Pe poteca făcută prin neaua moale de lopata bunicului o ia și el în vârful lăbuțelor. Întâi bunicul, apoi câinele, apoi pisicul. Bătrânul Negrici îi scapă din simpatie lui Nix o lăbuță peste căpșorul lui rotund. Nu s-au certat niciodată. Bunicul își vede de-ale lui. Ia brațul de iarbă uscată ce miroase a vară pusă la murat și vine să-i înnoiască culcușul bătrânului său prieten. A uitat lopata la căpiță. Când
NIX de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1523 din 03 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368501_a_369830]
-
bursucei pot să fie atât de ingenioși încât să se facă unul sanie, iar celălalt să-l tragă pentru a putea căra mai mulți știuleți deodată! Vin din nou! Aceeași operațiune o fac și acum. Vai! ce drăgălași sunt cu căpșoarele lor dungate și cu sârguința cu care se gospodăresc. La fel, unul stă pe spate , ținând pe burtică mai mulți știuleți de porumb, iar celălalt îl trage de ceafă ca pe o săniuță. Eu cred că mulți oameni pot învăța
TOAMNA BURSUCILOR de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1508 din 16 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368500_a_369829]
-
mare lucru unul despre celălalt!! Haioși am fost amândoi! Nici numele de familie nu ni le cunoaștem. Doar două numere de telefon ne unesc acum... Dar, oare, chiar contează?!... Dacă acum am spune: domnule Iustin... Icsulescu, ce a fost în căpșorul acela frumos al tău să-mi zici toate alea la telefon... m-aș simți mai bine? Aș ști cumva răspunsul la întrebare? Prostii! Conveniențe. Ei bine, ne vom cunoaște în noaptea aceasta, dragul meu. Te voi aștepta cu brațele deschise
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367551_a_368880]
-
TV și după ora zece noaptea, nu ca în restul țării. De fapt, la Mangalia, mai prindeam și noi posturi turcești și bulgărești cu antene speciale. Între timp, Miruna s-a mutat pe pătura întinsă afară din mașină, așezându-și căpșorul ei blond și drăgălaș pe o pernuță adusă special pentru această destinație. Tânțarii dădeau târcoale, însă nu erau așa de agresivi cum ne așteptam, deoarece pătura întunecată a nopții era alungată de lumina zorilor și țânțarii erau acum inofensivi. Se
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
Acasa > Cultural > Traditii > POVESTEA ALUNULUI Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1987 din 09 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Povestea alunului (Noaptea de Ispas) (Dedicată fermecătoarei Victoria Nicapopi din Roma-Italia) În crângul de pe Deal, puiul de alun își strecură căpșorul printre ramurile celorlalți, privi în jur, clipi din ochi și repede îi închise la loc. Lumina era prea puternică, dar, în cele din urmă, își făcu curaj și-i deschise din nou. - Bună dimineața, vecine! - Bună dimineața! răspunse el surprins
POVESTEA ALUNULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368684_a_370013]
-
eu să te descopăr ca pe un dar trimis de Dumnezeu în calea vieții mele. Nu voi regreta niciodată că m-am dăruit ție și te rog să nu consideri aceasta ca pe o obligație care s-a fixat în căpșorul unei copile, pentru a-ți răsplăti fapta că mi-ai mai acordat o șansă la viață, ci ca pe dragostea ce ți-o port. Tu poți face ce dorești cu aceste sentimente, dar te rog să nu le calci în
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348592_a_349921]
-
o să-ți povestesc cum de-am ajuns ce sunt acum. Fiindcă n-am fost întotdeauna broscuță, nu... Cu mulți, mulți ani în urmă, am fost o fetiță ca tine, apoi am crescut și... Broscuța se opri din povestit, înclinându-și căpșorul pe o parte, îngândurată, în timp ce cu lăbuța o trase pe fetiță spre sine. — Și? o stârni Octavia, ridicându-se de pe bancă și urmând-o pe alee. — Și când am crescut, continuă broscuța, a dat necazul acesta peste mine. Dar hai
EUGEN DORCESCU, PORTIŢA VISELOR de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349392_a_350721]
-
bucurându-ne ochii cu priveliști absolut minunate în acorduri de buzuky și-o muzică grecească tradițională ce se potrivea perfect cu periplul nostru cipriot; să nu uităm că împreună cu noi mai era și Țuca, plină de viață, jucăușă și cu căpșorul mereu scos pe geam, adulmecând parcă aerul primăvăratic și admirând frumusețile pline de farmec ce ni se desfășurau în fața ochilor. Nicosia (Lefkosia grecească), cu o populație ce depășește 250.000 de locuitori în jumătatea aflată în administrarea Guvernului cipriot, centrul
NICOSIA de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344500_a_345829]
-
TV și după ora zece noaptea, nu ca în restul țării. De fapt, la Mangalia, mai prindeam și noi posturi turcești și bulgărești cu antene speciale. Între timp, Miruna s-a mutat pe pătura întinsă afară din mașină, așezându-și căpșorul ei blond și drăgălaș pe o pernuță adusă special pentru această destinație. Tânțarii dădeau târcoale, însă nu erau așa de agresivi cum ne așteptam, deoarece pătura întunecată a nopții era alungată de lumina zorilor și țânțarii erau acum inofensivi. Se
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
și soarele strălucea pe cer. Într-un sfârșit Maria și Ion o văzură și rămaseră fermecați de ceea ce vedeau. Toate lalelele erau date la o parte și în mijloc, era o lalea frez și mare. Din ea se vedea frumosul căpșor și blond al fetiței. Ion și Maria, bucuroși că o văzură în sfârșit, strigară anândoi de bucurie: - Prințesă frumoasă și dragă! Aici suntem, draga noastră! Copila blondă și drăgălașă râdea cu gurița pân’ la urechi, și le făcea cu mânuța
PARTEA I de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347459_a_348788]
-
micul ghiocel! L-am pus și pe frățiorul toporaș, Ieșit mai ieri, pe întinsul imaș. Poartă-n el dorință și speranță, Bucuria de-a se fi trezit la viață! O gingașă și mică viorea firavă, Ce-abia și-a scos căpșorul afară! Zâmbește veselă în primăvară, C-a biruit iarna și-a ieșit afară! V-am pus și mici albăstrele, Să vă puteți bucura și de ele! Sunt purtătoare de fericire... Aduc în suflete doar bucurie! Un buchet de trifoi cu
COŞUL CU FLORI de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1527 din 07 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350069_a_351398]
-
boscorodelilor țipate, în fumul înecăcios de mahorcă puturoasă și tărie leșioasă, cu „brize” de spirt și metilic care te orbește și te face neom dar care „clătește” gâtlejurile râgâinde, urât mirositoare și gălăgioase, speluncă ce mai! Însă toți, când zăreau căpșorul cu cârlionți ai băiețelului își reveneau ca prin minune din „absența” care le întârziase mișcările minții (și astea pe cele ale trupului), îi adresau cuvinte alunecoase, silabisite cu o târșeală mahmură, sâcâitoare chiar și-atunci când se doreau oblojitoare, îi tânguiau
PĂCĂLEALA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366655_a_367984]
-
pădure și peste culcușul lor. Deja trecuse destul timp de la plecarea mamei, iar celor doi iepurași li se făcuse foame. Au scormonit prin toate ungherele cămării dar n-au găsit nimic de mâncare, nici măcar o frunză de morcov. Iepurilă scoase căpșorul afară, cercetând împrejurimile. Mirosea a toamnă și a fructe de pădure, coapte... - Eu merg să caut câteva fructe, poate găsesc și trifoiaș, vii și tu Iepurici? - Nu pot, răspunse acesta. - I-am promis mamei că nu ieșim nicăieri. Rămâi, te
IEPURICI ŞI IEPURILĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365765_a_367094]
-
chiț-chiț” și care voiau să mă mănânce! - Măi, dar nătăfleț mai ești! Ăia sunt niște prăpădiți de șoricei. Neștiutori cum sunt, căutau joacă. Lasă, culcă-te! Când o să crești mare, o să fii cel mai puternic din ogradă. Pisica îi linse căpșorul zburlit de frică, apoi începu să-i toarcă un cântec de leagăn. Șușurel adormi. Se visă stând într-un tron sclipitor. De o parte și de alta, șiruri de motani înarmați până-n dinți îl păzeau, iar în fața sa stăteau câinele
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
Sărută fiecare floare... Vântul adie pe cărare... Ciufulește păpădia... Și o rândunică-n zbor, Întregește armonia... Iarba-ncepe să se-nalțe... Acuși îi trebuie coasă... Și păsărele călătoare De la frig, se-ntorc acasă... Un trandafir într-o grădină Își ridică căpșorul... A auzit de sus chemarea Ce-o cântă-n mers izvorul... Seara dulce se coboară... Învăluită-n stele... Pe-alei însiră-ndrăgostiții Sărutări... șirag... mărgele... Însă nimeni nu-nțelege Ce-i-a amețit pe toți ca fumul... Și a îmbătat tot
POEME NOSTALGICE (1) de ADA SEGAL în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366129_a_367458]
-
își respectă statutul”, îngeri literari, arhangheli hermeneuți, heruvimi-tătici, fac ordine, bat monedă celestă și împart pașapoarte de nemurire. Revistele „provinciale” sunt stupide, depășite, anacronice, primitive, cu veleitari, cu neaveniți, pentru că nu au „profesioniști”, ca la „Centru”. Câteodată, imperturbabilul dârmon din căpșorul ȚAȚEI NIMENI face mici concesii, decretând că unele articole, din acest tărâm blestemat, ar putea să facă figură frumoasă „în orice publicație centrală”. Așa, da, coană duducă! Bravos! Întotdeauna, Centrul e în centru și, câteodată, din mila Lăbușului-cronicar, și periferia
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]
-
drepturi diavolești, cred ca este momentul ca și noi, creștinii, să intrăm în acest război, în Numele Domnului Isus. Și să luptăm cu toate mijloacele pentru dreptul celor nenăscuți, care au „dreptul“ să nu li se înfigă o chiureta nemiloasa în căpșor, să nu li se scoată ochii ca să fie aruncați la gunoi, să nu li se smulgă cu aspiratorul piciorușele sau peretele toracic, doar pentru că oamenii ar avea un imaginar „drept criminal“ de a-i ucide. Sau împotriva celor care mâine
DREPTUL DE A UCIDE SAU DREPTUL DE A TRĂI? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356589_a_357918]
-
părinți... Nimeni nu mai râdea... Copiii șoșoteau în camera lor și nu înțelegeau prea bine ce s-a întâmplat cu Tăticul lor. De ce o vedeau pe mama lor cum își ștergea lacrimile, mereu, pe ascuns...? Intrebări peste întrebări năvăleau în căpșoarele micuților. Se spune adesea în toate contextele posibile, că omul este o "creatură care se obișnuiește mereu cu împrejurările date...” Cel mai rău însă este atunci când, întreaga viață își schimbă...mersul lucrurilor, brusc, printr-o boală gravă sau un accident
ALZHEIMER... UITAREA VEŞNICĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/370998_a_372327]
-
tălpi de fericire, cu toată operația mea de cezariană. De Andrei Cristian este vorba aici. Apoi Teodor Ioan, care îmi căuta sânul înnebunit, întorcea capul în toate părțile de parcă aș fi avut un infinit de sâni. Tot timpul îi prindeam căpșorul și-l apropiam de piept, altfel stăteam câteva minute bune să aștept să tot caute el pieptul și cum îl prindea era un haplea scandalagiu. Era ceva ce nu se compară cu nimic în lumea asta umană. Râdea de numa
MĂ ȚESE TIMPUL ÎN TÂMPLA TA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370081_a_371410]
-
TV și după ora zece noaptea, nu ca în restul țării. De fapt, la Mangalia, mai prindeam și noi posturi turcești și bulgărești cu antene speciale. Între timp, Miruna s-a mutat pe pătura întinsă afară din mașină, așezându-și căpșorul ei blond și drăgălaș pe o pernuță adusă special pentru această destinație. Tânțarii dădeau târcoale, însă nu erau așa de agresivi cum ne așteptam, deoarece pătura întunecată a nopții era alungată de lumina zorilor și țânțarii erau acum inofensivi. Se
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Ediția nr. 1073 din 08 decembrie 2013. Am închis ochii și-am întins mâna Pielea ta m-a atins Aer am luat în piept și-am întins mâna Pieptul tău m-a atins Amețeli și vârtejuri s-au întronat În căpșorul ce visa la tine Și la pielea ta Și-am continuat Cuvânt am vrut să scot pe gură Și șoaptă ta m-a atins M-am forțat să articulez din gură Deget pe buze m-a atins Aș fi continuat
BORCHIN OVIDIU [Corola-blog/BlogPost/367983_a_369312]