3,031 matches
-
pămîntul ca entitate imaginativă, ca principiu imaginant și structurant al viziunii. Pămîntul său e mai curînd dogmatic decît spontan, cultivat printr-un demers strîns al ideologiei și rareori el este, în substanța sa, o centrală generativă a imaginarului". Teza de căpetenie pe care mizează criticul de la Vatra e cea a "preeminenței acvaticului asupra teluricului". Apa devine, așadar, cheia de boltă a creației lui Ion Pillat și pentru a-și argumenta unghiul de vedere, Al. Cistelecan se adresează nivelelor "pulsatile", "sub-ideologice" "sub-ideatice
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
revelă, în chip "democratic", sub înfățișarea poetului de totdeauna, pe care Sandburg l-a fixat într-o preacunoscută comparație, cea a unui animal marin care trăiește pe pămînt și care ar vrea să zboare. Inadaptarea funciară e trăsătura sa de căpetenie, sfidînd relativele succese, utopicele privilegii. Laitmotiv al întregii sale producții, acest simțămînt al incongruenței cu mediul (privind lucrurile mai adînc: cu propria sa condiție) alcătuiește un fel de respirație lirică: poetica poate supraviețui mulțumită lui. Insuficiența se convertește în soluție
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
devine un concurs de procedee. Riscul e, desigur, o reducție a existențialului, o sărăcire a complexului uman pe care-l căutăm, reflex, îndărătul scriiturii, ca pe un nucleu al magiei lirice. (...) Intertextualismul ni se înfățișează drept unul din instrumentele de căpetenie ale acestui proces de tehnicizare, de reificare a creației lirice. întrebuințat de optzeciști în chip programatic, el evocă incontestabil o stare-limită a poeziei, funcționând că o tablă de materii care suplinește materia sau că o listă de bucate care ține
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
Gheorghiu-Dej, mărturisește că, de felul lui, șeful său direct era un "sentimental". O fi fost cu rudele sale apropiate și cu prietenii săi intimi. Pentru miile, zecile de mii de victime numai latura sentimentală nu prevalează ci, dimpotrivă, ipostaza de căpetenie din vîrf a torționarilor. Un scurt tablou biografic al "eroului" acestei cărți ar fi, desigur, necesară. S-a născut în 1901 la Bîrlad, tatăl său lucrînd la o întreprindere petrolieră din Moinești. După legiuitele patru clase primare, a fost ucenic
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
tabără pentru că mai toți corturarii îl voiesc voivod. Reveniră în tabără, unde, pe dată, avu loc o înfruntare între Țancu și Dinu. Acesta din urmă rămăsese în viață, dar a înțeles că mai toți corturarii îl voiesc pe Țancu drept căpetenie. A doua zi a avut loc solemnitatea înscăunării lui Țancu drept voivod și obligatoria cerere de iertare a lui Dinu, care trebuia să vină tîrîș, pe coate și genunchi, înaintea stăpînului. Solemnitatea se petrecu aidoma, corturarii jurară supunere totală. Dar
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
României literare contemporană (ca purtări) cu I. L. Caragiale. Iată fragmentul final scris imediat după alegeri: Monsieur Sans-Gęne! ...Unii au zar la table... Eu trei de șase-șase la rând pot să dau ori de câte ori sunt alegeri și trebuie să fie instalată noua căpetenie a statului. Cum a fost cu simpaticul șef de echipaj care, de Anul nou, în Piața Universității, ne-a urat la mulți ani fără fasoane, ducând direct sticla de șampanie la gură. Generațiile mai vechi or fi văzut la București
Niște moftangii, mon șer! by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11863_a_13188]
-
dacă le-ar fi cunoscut. În ea se scrie că Isus a fost fiul adulterin născut de Miriah sau Mariah și conceput de un ostaș pe nume Josif; se mai povestește că Isus și Juda au vrut fie să devină căpeteniile unei secte; că amîndoi păreau a face minuni(...). "Evreii nu au scris deloc împotriva mahomedanismului; ei nu nesocotesc mahomedanismul, ca doctrina noastră; explicația fiind evidentă: musulmanii nu fac un Dumnezeu din Isus Cristos (...). " După scrierea faimoasă Nissachon Vetus cunoaștem disputa
Voltaire despre evrei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16036_a_17361]
-
la textualism, încît să nu ne dăm seama că ele n-ar putea elimina niciodată percepția artei ca artă, adică bizuită pe factorii emoției, sensibilității, gustului? A pune în paranteză valoarea estetică înseamnă a deturna exegeza de la rostul său de căpetenie, iar esteticul nu poate fi prizat decît printr-un contact sensibil, direct, cu opera. Ori de cîte speculații nutrite din regiuni ale extra-artei s-ar servi comentariul acesteia, de oricîte ingeniozități și acrobații speculative ar da dovadă, în centrul său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16042_a_17367]
-
primii veniți", salutați de critica și ea regenerată și bucurîndu-se de simpatia publică, s-au văzut în scurt timp instituționalizați, introduși în manuale, mai mult: extrapolați în zona unei "nomenclaturi" culturale. Mitizarea lor, reflex, pînă la un punct, al cultului căpeteniilor regimului, a dus la apariția unei ierarhii "de fier", intangibile. Exegeza scriitorilor în cauză nu putea fi decît univocă. Criticii care "călcau cu stîngul", îngăduindu-și rezerve, riscau a nu fi publicați (așa cum s-a întîmplat cu academicianul Șerban Cioculescu
O antologie recuperatoare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16049_a_17374]
-
ce producea muncitorul muntelui, al pădurilor și al bălților; se făceau logodne, se rudeau cei din cîmp cu cei din munte; în fine ținea tîrgul Moșilor o săptămînă, începînd de luni. Joi se înveseleau, jucau în prezența domnitorului și a căpeteniilor țării. Lăutarii (muzică românească) executau cele mai plăcute armonii naționale, ce înveseleau pe orășenii români; muzicele cîntau pentru europenii străini; cimpoiul pentru bulgari și sîrbi iar cavalul și fluierul pentru săteni, locuitorii muntelui și ai cîmpielor". Interesant de știut mi
Bucureștii din vechime by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16067_a_17392]
-
stații) este efectuată la anul 1775, printr-un hrisov al lui Alexandru Ipsilante, considerat a fi primul regulament de circulație publică. Hrisovul stabilea atribuțiile polițienești ale „căpitanilor de menziluri“ care trebuiau să asigure la fiecare „menzilhanea“ (poștă) să funcționeze „o căpetenie de slujitori“ ajutată de un „beșliu“ (păzitor) sau doi, după necesitate, care avea sarcina să asigure „paza drumului de oameni răi“. Primele restricții În anul 1801, domnitorul Alexandru Moruzi le cere Agăi și Vel-Spătarului să ia măsuri împotriva „vizitiilor netrebnici
Agenda2003-15-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280903_a_282232]
-
Richard Wagner Acum 120 de ani a murit Richard Wagner, compozitor, dramaturg, dirijor, teoretician de artă, scriitor și eseist german, una dintre cele mai proeminente figuri ale romantismului. A compus muzică simfonică, muzică de cameră, coruri, lieduri. Creația sa de căpetenie o constituie însă operele: „Olandezul zburător“, „Lohengrin“, tetralogia „Inelul Nibelungilor“ ș.a. Vineri, 14 februarie Inaugurarea Ateneului Român Se împlinesc 115 ani de la inaugurarea Ateneului Român, edificiu cultural construit între anii 1886-1888 în București, prin stăruința unui grup de intelectuali. Clădirea
Agenda2003-6-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280669_a_281998]
-
orașul și regiunea Timișoara protestează împotriva războiului bacteorologic. Reprezentanții tuturor cultelor religioase din orașul și regiunea Timișoara s-au întrunit luni, 23 martie, într-o consfătuire pentru a protesta cu energie împotriva războiului bacteorologic“. (Luptătorul Bănățean din 24 martie 1953). „Căpetenia Portului Timișoara aduce la cunoștința tuturor proprietarilor, organizațiilor de masă, colectivelor sportive și întreprinderilor de stat că, începând de la 1 și până în 30 aprilie 1953, se face verificarea tuturor bărcilor cu motor și cu rame. Prezentarea la viza anuală, în
Agenda2003-12-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280820_a_282149]
-
urmă ipoteză se apropie cel mai mult de realitate. Fiind o afacere deocamdată strict religioasă, fără implicații de ordine publică, socio-militară, cazul nu interesa pe romani care, de altfel, nici nu știau atunci oficial de existența lui. La rândul lor, căpeteniile evreiești nu aveau interes să implice autoritățile de ocupație, dorind să elimine pe incomodul „prooroc” în cea mai deplină conspirativitate și cât mai rapid, cu minime costuri de imagine, de ordine publică, și de efort material. În plus, este greu
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
crezut că un prefect ca Ponțiu Pilat, personaj infatuat, plin de importanța funcției pe care o îndeplinește, aflat deja în relații tensionate cu administrații săi s-ar fi coborât până într-acolo încât soldații săi să se pună în slujba căpeteniilor locale, prinzând un evreu cu pretenții de Mesia și plimbându-l de la Anna la Caiafa și apoi aducându-l în fața prefectului însuși! De altfel, ce făcuse până atunci Iisus spre a atrage reacția militarilor romani? Nimic! Iar dacă el ar
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
coroborant, bărbatul căruia Petru îi taie urechea dreapta cu sabia sa, în încercarea de a zădărnici capturarea lui Iisus, Malchus, este numit „sluga arhiereului” (servum pontificis). Pe un fir logic, prins în Grădina Ghetsimani de garda Templului și la ordinul căpeteniilor iudee, Iisus va fi condus mai întâi în fața acestora. De la Anna la Caiafa. Încercarea soluționării „interne” a cazului Intrat în limbajul și în înțelepciunea comune ca simbol al tergiversării unui lucru, episodul are rațiunile și semnificațiile sale bine definite în cadrul
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
de fost mare preot, după ce ar fi primit lămuririle necesare asupra noii mișcări din chiar gura inițiatorului său, să-i fi propus o tranzacție, un compromis: în schimbul promisiunii de a înceta propovăduirile și agitația publică șiori al retragerii în Galileea, căpeteniile iudee să fi încetat prigonirea. Într-adevăr, fostul mare preot încearcă un dialog cu prigonitul, întrebându-l „despre ucenicii Lui și despre învățătura Lui” (Ioan 18, 19). O atare etapă de încercare a aplanării conflictului prin dialog și pe cale „pașnică
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
în așa măsură încât să se ajungă la lovirea și uciderea spontane ale vinovatului, fără o hotărâre formală de condamnare - se abandonează și varianta linșajului și, sub constrângerea împrejurărilor, se trece la cea mai dificilă și mai puțin dorită de căpeteniile iudee: cea legală (atunci)! În acest scop, marele preot s-a folosit de „crima” recunoscută de acuzat, cea de a se considera „Fiul Omului șezând de-a dreapta Celui Atotputernic și venind pe norii cerului”, dar în privința căreia, spre a se
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (III). Prinderea prigonitului () [Corola-journal/Journalistic/26673_a_27998]
-
-l prezintă ca pe un om cumpătat, chiar blând și sceptic, doritor să aplice cu rigurozitate legea și să nu condamne un nevinovat. O va face, în cele din urmă, numai constrâns de împrejurări, respectiv sub presiunea mulțimii ațâțate de căpeteniile evree și în numele salvării valorii supreme pentru funcția sa: asigurarea ordinii în provincia guvernată! Unii istorici l-au caracterizat ca un adevărat gauleiter, un militar brutal, cu orizont limitat, un executant cu excese a misiunilor încredințate. Totuși, în judecarea personajului
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
persoane (Baraba și cei doi tâlhari care vor fi răstigniți alături de Iisus). Dintre toate cauzele aflate pe rol însă, cea a lui Iisus avea un caracter special, deopotrivă prin natura acuzațiilor aduse și modul de sesizare a instanței, respectiv de către „căpeteniile iudaice”, fapt care îi acorda întâietate în cercetare și soluționare. În plus, cum „pârâșii”, destul de numeroși se aflau în ajunul Paștelui, era evidentă nevoia de a termina afacerea cât mai repede, pentru a participa la ceremoniile religioase aferente iar, la
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
voi și judecați-L după legea voastră”. Un asemenea act însemna practic salvarea lui Iisus de la moarte, pentru că tribunalul iudaic nu putea aplica decât sancțiuni corecționale. Sesizând imediat asemenea consecințe, pericolul pentru planul religios și dezvăluind interesul real urmărit, reprezentanții căpeteniilor iudee au susținut în continuare, cu și mai mare insistență, competența prefectului. Intervine acum un prim compromis tacit, rezultat din concurența mai multor factori: interesul acut al iudeilor de a-l elimina pe „Mesia”, cel al autorității stăpânitoare de a
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
texte istorice arată că, în perioada imperială și mai ales sub domnia lui Tiberius, era o practică curentă . Revenind la un punct mort, procesul cunoaște o întorsătură neașteptată. În fața primejdiei ca prizonierul să fie considerat nevinovat și pus în libertate, căpeteniile iudee modifică strategia în sensul unui adevărat șantaj și ațâță mulțimea spre a face presiuni asupra prefectului să-l condamne, astfel amenințând cu dezordinea până la o nouă răscoală. Totuși, Pilat mai face o ultimă încercare spre a scăpa de această
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (IV). Cine a fost judecătorul lui Iisus? () [Corola-journal/Journalistic/26656_a_27981]
-
Iisus nu avea altă soartă, dacă depășea un anumit prag de acceptabilitate, decât eliminarea sa fizică, începând cu însuși inițiatorul ei. Așa se face că procesul propriu-zis a fost precedat și inițiat de o veritabilă uneltire (conjurație), constituită în rândul căpeteniilor iudee, născută din îngrijorările acestora că mișcarea inițiată de Iisus din Nazaret se răspândește rapid în Iudeea și pune în discuție și amenință înseși bazele societății evreiești a timpului. Ostilitatea crește treptat, iar odată cu ea dorința de reprimare a noilor
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
iudaice, un nou lider mesianic mărturisind că „lucrurile ei sunt rele”. Dar momentul care determină trecerea la acțiunea decisivă de înlăturare a lui Iisus și a mișcării sale îl reprezintă intrarea sa în Ierusalim și alungarea negustorilor din Templu. Răbdarea căpeteniilor Ierusalimului ajunge la capăt, este amenințat însuși Templul, „centrul” lumii iudaice, care joacă un rol religios și socio-economic central și este garantul puterii și autorității lor. Incidentul din Templu e spectacular; toate cele patru evanghelii îl relatează, chiar dacă nu există
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]
-
exprimat clar, acela de a evita conflictul cu ocupantul roman și a păstra legea lui Moise, altul ca o proorocire a ceea ce trebuia să se întâmple. Se cuvine remarcat faptul că, în perspectivă biblică, întreaga cauză Iisus este tratată de căpeteniile iudee cu cea mai mare grijă de a nu deranja, a nu implica și, dacă era posibil, a nu informa despre ea autoritățile romane, în frunte cu prefectul Ponțiu Pilat. Această poziție se explică deopotrivă prin contextul general al ocupației
Săptămâna Patimilor - Adevărul despre prigonirea, condamnarea la moarte şi crucificarea lui Iisus (II). În preajma Pesahului () [Corola-journal/Journalistic/26678_a_28003]