466 matches
-
văzut dincolo de căpița aceea de fân și plânsul copilului. A văzut pericolul ce l-a pândit din văzduh. A văzut vulturii aceia ce i-au zărit lacrimile și l-au răpit pentru a-l sfâșia. Departe de căldura mamei, în căpița de fân nesigură am căutat prieteni, dar fiecare prieten și-a urmărit interesul. A așteptat asemenea vulturelui, un scâncet ca apoi să mă sfâșie. Mereu mai lăsau câte o bucată care să se regenereze și ei să poată iarăși sfâșia
ÎMPĂCARE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/384870_a_386199]
-
SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > FRÂNTURI DE VIAȚĂ -CAPITOLUL III - EPISODUL 6 Autor: Olguța Trifan Publicat în: Ediția nr. 1917 din 31 martie 2016 Toate Articolele Autorului * * * După miezul nopții, trei căpițe de fân din curtea lui Gheorghe Enea ardeau cu vâlvătaie mare, departe de vreo sursă de foc care ar fi putut provoca incendiul. Urletele de groază ale cizmarului Vasile Papuc (după cum era poreclit de săteni), aflat în curte numai în
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
foc! Fără a se mai îmbrăca, Gheorghe ieși buimac din casă, înjurând de mama focului printre dinții încleștați. - Nu se lasă nenorociții dracului, tu-le-n tămădăul mamii lor! Înșfăcă două găleți cu apă de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
PENTRU A REGĂSI ACELE: DULCI AMINTIRI mi-aduc aminte... mi-aduc aminte prin răstoacă adeseori te urmăream erai copila ce din joacă în zâna bună o schimbam pândeam parfumul din cosiță de undeva ascuns în fân doream să văd lângă căpiță mijindu-ți mugurul de sân și doamne, ce mai zarvă mare a fost când eu lângă pârâu m-am apropiat de scalda-n care te adânceai ca macu-n grâu e dusă vremea când pe seară furam în glumă un sărut
DULCI AMINTIRI de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383377_a_384706]
-
depășește de 30 de ori valorile normale, viața a patru sute de mii de români fiind pusă în pericol), dar și pentru că a „eugenizat” Sănătatea, to’arșu Nicolaescu Eugen e propus șef la Finanțele românilor. Poate pentru că este obișnuit cu număratul căpițelor, al carelor cu porumb și cu trecutul lor în condică. În micimea și servitutea lor, unii guvernați se lasă ținuți ca niște zaruri în buzunarele puternicilor, și agitați în pumn, la nevoie, ca să cadă șase-șase, zar de fugă. Odată instalat
To’arășu cu număratul căpițelor e cuminte și va face ce i se dictează [Corola-blog/BlogPost/93434_a_94726]
-
2238 din 15 februarie 2017. Cînd mi-e urît de lume imaginez un sat Și mă ascund acolo cu toate ale mele, Un loc fără păcate, posibil și curat, Trăind cumva departe de orice fel de rele. Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn, Un pictor mînă care cu boi spre niște rame, Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpîn Și-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot sta Fără să scot o
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
-ntr-o zi ... Citește mai mult Cînd mi-e urît de lume imaginez un satși mă ascund acolo cu toate ale mele,Un loc fără păcate, posibil și curat,Trăind cumva departe de orice fel de rele.Pe dealuri, în căpițe, se odihnește fîn,Un pictor mînă care cu boi spre niște rame,Mai latră cîte-un cîine la propriul lui stăpînși-un rîu mai spală trupuri de viitoare mame. În pacea ideală, atuncea, aș tot staFără să scot o vorbă, care-ar
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
lui voci vorbind despre un incendiu, simțise imediat în nări miros de fum. Da, ardea undeva pe Strandvägen! Pe partea stângă, sus de tot, la ultimul etaj al unui bloc vechi, câteva apartamente fuseseră cuprinse de foc. Ardeau ca niște căpițe de fân, scoțând fuioare de fum care erau mânate apoi de vânt către mare. Focul amintea de animalul măreț al desenelor apocaliptice. Putea să se întindă peste tot, înghițind orașul. Pompierii și poliția făceau tot ce puteau ca să împiedice focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
îi aminteau de uitare, pentru că el, de fapt, vroia să o uite și nu putea. Atunci, supărat, dădea cu tifla: eu nu fac nimic în grădina aia de acolo, mi-e scârbă, toți merii ăia, florile, caprifoiul, straturile, lucerna, legumele, căpița de fân, pârâul, mie nu-mi mai spun nimic, astăzi n-am timp să le văd, nici să le mai înțeleg nu vreau. Nu mai vreau. Blestematul ăsta de Paradis, băga-l-aș în pizda mă-sii!, mă lipsesc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
Eu?, eu n-am urmat-o pe Anita în nici un fel, eu am fugit în brațele altor femei. Asta e, ăștia suntem toți, cine mai moare astăzi din dragoste?... E toamnă târziu și, prin grădini, fânul e cosit, așezat în căpițe care au în vârf bucăți de plastic să nu-l plouă, porumbul, tăiat, prunele de țuică sunt în butoaie, dovlecii albi, culeși, așezați în grămezi, toată iarna, femeile vor desface semințele albe pentru presa de ulei, lui îi place numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
parcă loc. Degeaba mărul care își răsucea rădăcinile în același pământ, degeaba fructele coapte demult, în toamnă, atârnând ca niște stranii globule roșii înflorite pe copaci, luminând roșu cerul, degeaba Neli obosită acum, dar frumoasă ca totdeauna, degeaba lucerna, trifoiul, căpița de fân uscat, clădită artistic de oamenii care veneau la treabă, pădurea de liliac și de caprifoi din spatele casei, departe, la gardul cu vecinii, degeaba copacii toți, nimic n-o mai poate ține acolo. Actrița se ridică greu, sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ploaia: „Tout suffocant Et blême quand Sonne l’heure Je me souviens Des jours anciens Et je pleure...“ - Cine dracu’ să existe În comitatul Ramilly? a bombănit Amory. Cine să-i cânte versuri de Verlaine, pe o melodie improvizată, unei căpițe ude de fân? - E cineva acolo! a strigat vocea, fără să pară alarmată. Cine ești? Manfred, Sfântul Cristofor sau regina Victoria? - Don Juan! a strigat Amory, ascultând de un impuls și ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ridicând vocea ca să acopere vacarmul ploii și al vântului. Dinspre stogul de fân s-a auzit un țipăt de Încântare. - Te știu - ești băiatul blond căruia-i place Ulalume! Îți recunosc glasul. - Cum urc acolo? a strigat el de la poalele căpiței, unde ajunsese murat până la piele. Un cap s-a ițit de după margine, dar bezna era atât de groasă, că Amory n-a deslușit decât un smoc de păr muiat de ploaie și doi ochi strălucitori, ca de pisică. - Dă-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
mână, ceea ce este periculos dacă nu-mi vezi fața. Amory i-a dat iute drumul. Ca un răspuns la rugăciunea sa, a fulgerat din nou și el s-a putut uita atent la cea care se afla lângă el, pe căpița plină de apă, la trei metri deasupra pământului. Dar fata Își acoperise fața cu mâna, așa că n-a văzut decât o siluetă subțire, cu părul ud, negru, tuns scurt, și mâini mici, cu degetele mari curbate Înapoi, ca ale sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
morcovul. În schimb, Îți dau voie să reciți Ulalume, iar eu voi fi sufletul tău, Psyche. Amory s-a Îmbujorat, fericit că era invizibil sub perdeaua de ploaie și vânt. Ședeau față În față, Într-o scobitură puțin adâncă a căpiței, cu impermeabilul Întins peste cea mai mare parte a trupurilor lor, restul fiindu-le acoperit de ploaie. Amory Încerca disperat s-o vadă pe Psyche, dar fulgerul refuza să mai lumineze, așa că aștepta, arzând de nerăbdare. Dumnezeule mare! Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
dar nu și energia necesară. N-am răbdare să scriu cărți și Încă n-am Întâlnit bărbatul cu care m-aș mărita. Oricum, n-am decât optsprezece ani. Furtuna murea blând și numai vântul mai continua să sufle fantomatic, făcând căpița să se Încline cu gravitate când pe o parte, când pe alta, și să se stabilizeze din nou. Amory era În transă. Simțea că orice moment era prețios. Nu mai cunoscuse niciodată o asemenea fată... niciodată n-avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
persoană sentimentală este convinsă că lucrurile vor dura; persoana romantică nutrește o Încredere vecină cu disperarea că ele nu vor dura. (O mai veche distincție de-a lui Amory.) - Calambururi. Eu plec acasă, a zis ea tristă. Să coborâm de pe căpiță și să mergem până la răscruce, iar dacă de-acum Înainte nu mai scoți nici o vorbă, o să-ți dau un sărut de noapte bună. S-au dat jos Încet din locul unde erau cocoțați. Ea nu i-a dat voie s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
al lui Fane, Scoală-ți morții din pogoane Câți or fi, mii, milioane, Să se-nchine la icoane! Ghiță Ghiță al lui Ghiță, Scoală-ți morții de sub viță Și pe-ai lor de o mlădiță Și dă foc la o căpiță! Sile Sile al lui Sile, Scoală-ți morții fără zile Cu nepoți, flăcăi, copile Și cu toți să vină, zi-le! Nae, Nae al lui Nae Scoală-ți morții din războaie, Strânge-ți oștile pâraie Că-i iar vreme de
TREZIŢI-I ŞI-MBĂRBĂTAŢI-I...! de ROMEO TARHON în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364297_a_365626]
-
speranța (chiar dacă iarba e secerată) că în următoarele zile "cu stropi dătători de viață" , câmpia va fi din nou un lan unduitor în bătaia vântului, își va primi îndrăgostiții care vor respira cu nesaț aroma de "fân coit" rânduit în căpițe? Dacă ați reușit această performanță de-a transforma cinematografic în imagini (panoramice) splendoarea versului... alături de poet, veți constata cum "copacul are emoții impertinente" fiind martorul atâtor "secrete" pe care le-a păstrat în foșnetul frunzelor plecate în sanctuarul toamnei, a
CU GÂNDU-N BUZUNAR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 911 din 29 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363889_a_365218]
-
cât urci către pisc, cu atât ești fascinat de panorama amețitoare ce se deschide deasupra văii și a culmilor mai joase. Ajunși pe culme te trezești pe un platou presărat cu brazi răzleți, apoi dominant devine golul alpin. Case răzlețe, căpițe cu fân, țarcuri, cai pășunând în voie, întregesc tabloul din ținutul moților. Iubitorii de natură, aici în ținutul populat pe crestele Carpaților Apuseni, își pot monta corturile și petrece o zi, o noapte sau mai multe în aerul curat, reconfortant
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
frumuseți emoționante! Pretutindeni spinările munților, copacii pădurilor, casele din sat, stogurile cu fân, totul și toate erau acoperite din belșug cu zăpadă, albă și pufoasă, imaculată. Pe lângă casele sătenilor se vedeau oile și vitele hrănindu-se cu fânul smuls din căpițe. Se vedeau și cărările făcute de oameni ca să ajungă la izvoarele de apă. Iar pe vârful muntelui era un pâlc de pini roșcați, cu ramurile atârnând de poveri grele de omăt. Și peste tot, deasupra noastră, se întindea un cer
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci de oi. Cu atât mai rămăsese. Restul le-a vândut să-și ridice casa și să-și cumpere o vacă pentru lapte
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362277_a_363606]
-
cu betele și globuri. Pârtia albă, sclipea pe alocuri și aveai impresia că sunt presărate diamante. Se vedea că neaua fusese dată la o parte cu lopețile, deoarece în jurul brăduleților verzi și împodobiți erau adunați nămeții care semănau cu niște căpițe de fân. Muzica se auzea din ce în ce mai limpede și Mitru rămăsese înțepenit de tot pe sanie, privind, când în jurul lui, când spre cel care îi spusese prima dată că îl duce acasă. La un moment dat nu se mai putu abține
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
și pregătirea spațiului pentru iernatul mioarelor. Paiele erau stivuite și așteptau să fie puse în iesle, cele de ovăz și de orz pentru hrană, cele de grâu pentru așternut. De asemeni și tulpinile de porumb după recoltarea știuleților erau în căpițe. Sare în bolovani cumpărase de la magazin. Acum putea să vină iarna, avea cu ce-și hrăni cele treizeci de oi. Cu atât mai rămăsese. Restul le-a vândut să-și ridice casa și să-și cumpere o vacă pentru lapte
POVESTIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360991_a_362320]
-
ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Orizont > Portret > UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA " DANGĂTUL DE DOR" AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIȚĂ Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 943 din 31 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Cu sfială, un portret dedicat poetului Ionel Căpiță Întâmplarea de a-l cunoaște pe universitarul Vasile Șoimaru de la Chișinău, am mai spus-o (puțin altfel
UN CLINCHET* DE DOR DIN DREAPTA PRUTULUI, CA RĂSPUNS LA DANGĂTUL DE DOR AL POETULUI BASARABEAN IONEL CĂPIŢĂ de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 943 din 31 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361152_a_362481]