9,571 matches
-
luat ființă o grădiniță de copii, care avea ca educatoare, pe Luiza Covaciu, fiica primarului la aceea dată. Acestea sunt primele cadre didactice care apar cu retribuție plătită de stat. Între anii 1921-1922, a fost construită o școală nouă din cărămidă și piatră, acoperită cu țiglă, ce avea o sală mare de curs, în care încăpeau până la 100 de copii, și o locuință pentru învățător, acesta fiind Ștefan Setiel, originar din satul Tohat. În anii următori ai perioadei interbelice, atunci când la
CULTURĂ ȘI SPIRITUALITATE LA ULMENI-MARAMUREȘ [Corola-blog/BlogPost/93961_a_95253]
-
este tot un turn Babel, mult mai mozaicat, și haotic. Locuitorii șesului din țara lui Senaar, prin construirea turnului, încercau în mîndria lor să reușească fără Dumnezeu, să fie faimoși, să înlocuiască frumusețea creației lui Dumnezeu cu grămada lor de cărămizi și smoală. În esență, este ceea ce face și omul modern, la un nivel mult mai avansat, disimulat sub masca binelui, a progresului, a deschiderii minții. Astfel, amestecarea limbilor din societatea de atunci și de acum este consecința izgonirii lui Dumnezeu
Biserica Ortodoxă este chipul Unirii, unii francezi habar n-au de această măreţie [Corola-blog/BlogPost/94050_a_95342]
-
să te vaieți ca și cum ai suprapune două frunze ale aceleiași plante ori două pagini ale aceleiași cărți ca și cum ți-ai suprapune sufletul cu sufletul meu ca și cum nici nu te-ai mira că se potrivesc oarecum. Confort în față mușuroaie de cărămizi în spate cîțiva arici pur și simplu în dreapta bucăți de vînt în stînga un soare pufos cum o blană în adîncuri șerpi veninoși de benzi magnetice deasupra Cineva ca și cînd ar fi Nimeni. Exigență Negru-n cerul gurii poemul
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]
-
fiece ființă... mi se părea tulburătoare orice mișcare...orice fiță inconștientă de șold...mă îndrăgosteam de necunoscute aplecate adînc peste straturi proaspete de ceapă verde... de motănăraia visînd în neștire , într-un abandon total, într-o lățire definitivă-n praful cărămizilor macerate de vreme, mă obsedau pietrele rătăcite, numerele portițelor scîrțîitoare, desprinse pe jumătate din balamale, bălăbănindu-se-n aerul alb al după amiezelor infinite... mă devora un soi de tristețe blîndă, suportabilă, o amăgire a timpului clătinat aievea... știi?... clipa
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
-mi adăpostească sufletul, mințile, inima... să locuiesc într-o odaie simplă, sfîntă, tămăduitoare de boli... Și , scrib umil, răbdător, voi începe să copii sîrguincios, ceasuri întregi, uitîndu-mi de moarte, înflorind rîndurile cu crini... Poate așa voi ajunge , dincolo de tencuială, la cărămida roșie a camerei, o voi străbate, voi păși ușor în aerul pur, în încăperea mai mare... proaspătă, infinită... voi adormi în culorile unui curcubeu zemuind de îngeri geloși, mă voi trezi fericit , leoarcă de rouă, auzind în mușuroaie ,sub ureche
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Brumaru este un poet ce-și structurează viziunile sub spectrul grației imagistice, al suavității și delicateții, în gesturi lirice lente, somnolente, circumscrise într-un cadru poetic specific, al interiorului somptuos, ce favorizează visarea leneșă, reveria contemplativă: "în edificii vechi de cărămidă/ Pe canapele moi, ca pe ciuperci/ De aur matlasat, mă lăfăi dulce./ Oh, pe plafoane sunt serafi cu vergi// Ce bat la tălpi bezmetice fecioare/ Și uneori la sâni. Căci au greșit/ Cu ei, dezvirginându-i, iar pe urmă,/ Duioși, le
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
am urît părinții, am urît cu patimă tristețea, prăbușirea adolescenței mele-n boală, l-am urît pe Dumnezeu cînd, la optsprezece ani, a trebuit să fac, tuberculos, cură cadaverică, am urît facultatea de medicină cu clădirile ei uriașe roșii, din cărămidă netencuită, parcă jupuite de vii de orice fel de poezie, am urît bolnavii pe care-i tratam, am urît femeile pe care le-am iubit, am urît îngrozitor poezia ce, la o anumită vîrstă, nu mă lăsa să trăiesc, să
Aș vrea să vă vorbesc despre ură by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12828_a_14153]
-
verde, nu-l macină nimic, spiritul se odihnește și nu auzi nici zgomotul cataligelor strânse ca niște vreascuri, trufia dată flăcărilor, rumegușul mistuit, făina în jar ca pielea trupului părăsit. Despre apă Dintr-o dată va arunca apă deasupra zidurilor, și cărămizile vor străluci, spinarea cailor va scoate flăcări, se va aprinde focul din ea așa cum galopul face să ardă pielea lor lac de sudoare animalele ude vor fi mai frumoase arătându-și culoarea deplină, în pântecul apei ce reculeg frumosul și
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/12873_a_14198]
-
prejudecăți verbale. Vroisem să folosesc cuvintele “mele”, numai cele ale mele. N-am putut, nici nu am început măcar, oprindu-mă desigur, dinainte, “incapacitatea” de-a o face. Visam, trîntit în șezlong, după amiaza, cu ochii în lumina zidului de cărămidă de la cîțiva metri de mine, ca la o femeie la poezia mea finală! * Și iar îmi amintesc. Întotdeauna începeam o poezie, mecanismul îmi era declanșat ca prain farmec de un cuvînt, un cuvînt ce pînă atunci, deși-l repetasem, vorbind
O rugă sfîșietoare a cuvintelor către Cuvînt! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12976_a_14301]
-
eram student, am cunoscut un om de-un extraordinar rafinament, un degustător al poeziei franceze, psihopat sadea, venit pe meleagurile Iașului din București. Ducea o viață incredibilă. Scria poezie dar se recomanda „arhitect”, pentru că, zicea el, poezia e construcție. Drept care, cărămida necontînd, ci ansamblul, lua de la toți cei ce scriau, versuri, și le monta în lungi poeme mitologice. Aceste poeme aveau fragmente de-o frumusețe uluitoare alături de platitudini dezarmante. A murit foarte tînăr. Cred că nu avea 35 de ani. Mi-
„Sois sage, ô ma Douleur, și ține-te tranchilă.” by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13546_a_14871]
-
în muchii postmoderniste, C. Țoiu se salvează din această buclă temporală prin singura breșă posibilă pentru el și pentru toți ceilalți deopotrivă: formula estetică. Fără a fi stăpînul absolut al tehnicii prin care narativitatea este conștientă de sine încă de la cărămida primului cuvînt, el rămîne original în migala cu care caută și găsește acea "relație simbolică între fapte disparate și chiar paradoxale. Aflăm, de exemplu, dintr-o "amintire-pilot a memoriei lui de tip recuperator că personajul Isac, model al nemișcării, își
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
numai te-ai uita! Mă surprind gîndindu-mă că aș fi un canibal distins! Ar trebui să vă scriu despre Dolhasca. În ultima vreme mă bîntuie fantoma acelui "spațiu", rezervația naturală de îngeri tinerețea mea tristă-n spatele unui zid de cărămidă, într-un șezlong, cu creionul în mînă, la pîndă. "Zidul lui Mayer!" Dar întrerup pentru a remarca, împreună cu dumneavoastră cel din Reflecții, că prea se scrie, de o bucată de vreme, voios, mult, aglomerat, cuvintele parcă ar curge pe la colțurile
Ce coșmar delicios, ce lume nouă și bulbucată by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14035_a_15360]
-
a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morții.../ Și totuși mai ard mărăcini pe Sinai. / Mesia se naște din flăcări de templu. Să faci cărămizi, să cari pietre ți-e dat. / Din sufletul tău și-ar croi ei sandale." Poezii III O poetesă, acum. Despre Irina Mavrodin nu trebuie spuse prea multe, ea este una dintre cele mai cunoscute traducătoare de limbă franceză, fără efortul
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
cu titlul în jos și ultima copertă în sus. Abia acum înțeleg semnificația, și a fotografiei, și a încăpățânării de-a mi se impune privirii: Madi, zâmbind trist și enigmatic, așezată ca pentru a fi zidită într-un sicriu din cărămizi - cărămida perforată numită "eficient" -, e deja dincolo. Fotografia e veche de câteva luni, un an, și cred că de-acum cărămizile au acoperit-o cu totul. E singurul lucru în care Madi, risipitoarea, s-a dovedit eficientă. Prea eficientă. Marina
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
titlul în jos și ultima copertă în sus. Abia acum înțeleg semnificația, și a fotografiei, și a încăpățânării de-a mi se impune privirii: Madi, zâmbind trist și enigmatic, așezată ca pentru a fi zidită într-un sicriu din cărămizi - cărămida perforată numită "eficient" -, e deja dincolo. Fotografia e veche de câteva luni, un an, și cred că de-acum cărămizile au acoperit-o cu totul. E singurul lucru în care Madi, risipitoarea, s-a dovedit eficientă. Prea eficientă. Marina Constantinescu
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
mi se impune privirii: Madi, zâmbind trist și enigmatic, așezată ca pentru a fi zidită într-un sicriu din cărămizi - cărămida perforată numită "eficient" -, e deja dincolo. Fotografia e veche de câteva luni, un an, și cred că de-acum cărămizile au acoperit-o cu totul. E singurul lucru în care Madi, risipitoarea, s-a dovedit eficientă. Prea eficientă. Marina Constantinescu Două zile de telefoane și de vești triste. Duminică după-amiază, în drum spre teatrul din Pitești, am aflat că Vasilica
In memoriam Mariana Marin () [Corola-journal/Imaginative/14055_a_15380]
-
necunoscut, în cutiile blindate ale blocurilor, anunțînd în fiece apartament situațiunea anormală: toamna!!! Afară se topeau untos, frișcant, acoperișurile caselor, într-o căldură groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate tîrîte clandestin întru enervarea demnităților, onoarei, e-he-hei
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
cutiile blindate ale blocurilor, anunțînd în fiece apartament situațiunea anormală: toamna!!! Afară se topeau untos, frișcant, acoperișurile caselor, într-o căldură groasă, înecăcioasă, de untdelemn încins pe carton gudronat și țiglă țiuită de raze lente. Se încleiau zidurile, cărămidă în cărămidă, precum zahărul ars, verandele curgeau la deal, hîrbuind glastre văduvite de flori mașcate-n iubiri licențioase. Cădeau crestele cocoșilor, danturile dulăilor, potcoavele cailor ajunși în centrul urbei, la piață, cu tomate tîrîte clandestin întru enervarea demnităților, onoarei, e-he-hei!!! O porcină
Iminență autumnală (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14622_a_15947]
-
rămâne stană de piatră, cu ochii umezi, cum a făcut mamușca, s-a întâmplat un miracol. Dacă trage aer în piept, e doar descumpănită. Fugi cât te țin picioarele. Baloanele se gonflează la loc cât ai zice „Fâs!”. Deschide ochii. Cărămidă cu cărămidă, dă zidul jos. Mai ții minte despre ce era vorba în Meșterul Manole? Despre zidul ăla vorbesc. Încetează să-ți mai dai cu tencuială pe față. Ia un șervețel demachiant și lasă-ți porii să respire. Apucă-te
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
de piatră, cu ochii umezi, cum a făcut mamușca, s-a întâmplat un miracol. Dacă trage aer în piept, e doar descumpănită. Fugi cât te țin picioarele. Baloanele se gonflează la loc cât ai zice „Fâs!”. Deschide ochii. Cărămidă cu cărămidă, dă zidul jos. Mai ții minte despre ce era vorba în Meșterul Manole? Despre zidul ăla vorbesc. Încetează să-ți mai dai cu tencuială pe față. Ia un șervețel demachiant și lasă-ți porii să respire. Apucă-te de yoga
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
fortărețe trasat pe străzile din Place de la Bastille. Pentru că amintirea râului să nu dispară odată cu încetarea lui. E o lecție pe care noi refuzam cu obstinație s-o învățăm. Lângă penitenciarul de minimă siguranță care funcționează și astăzi, zidurile de cărămidă roșie ale vechii fortificații a Bucureștiului nu primesc decât rareori vizitatori cărora să le spună poveștile de groază care s-au petrecut aici în secolul trecut. Fortul militar a fost transformat prima dată în pușcărie în timpul răscoalei din 1907, cănd
Fortul groazei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82510_a_83835]
-
contemporane. Și m-am temut că după un astfel de vârf nu poate să urmeze altceva decât un platou, daca nu chiar o vale. Pentru toate aceste motive, dar și pentru că nu știu unde ar mai fi încăput în rucsac încă o cărămidă de hârtie, n-am luat cu mine Freedom în vacanță. În săptămânile în care am lipsit, am dat mai multe ture de beletristica, dar apoi am plonjat într-o carte de logică matematică vulgarizata (An Incomplete Guide to the Use
O carte grea care se citeşte uşor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82536_a_83861]
-
pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
-ți pipăie-n rubine Spuma să-ți scoată din suspine Ei o să-ți intre-n pălării Căci au pornit șirag spre tine Un marș cleios prin bălării Și-acum se cade să se-nchidă Acest flămînd poezioi Din vînt se-ncheag-o cărămidă Crinii clocesc groasa omidă Tîrîtă pe pereți de cridă Umflată-n sticle cu oloi Ci-acum se cade să se-nchidă Acest gingaș poezioi Pe care-l vei citi avidă Din nou în marmelada vidă A clipelor stoarse-n puroi Și
Azi e senin și este nouă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11228_a_12553]
-
împlinit între timp, părul îl poartă mai lung (mi se spune), iar furia, ei bine, furia mi s-a domolit, distilată prin atâtea lucruri și vorbe. Sunt un om politicos și singur imaginându-și tot mai des o casă de cărămidă și o alee lungă, coborând către un loc întunecos și rece, fără întoarcere. ploaie, vorbe neînsuflețite... lui m. ivănescu vârsta la care vântul îți flutură gleznele fără teroarea că, mai târziu, te vor despărți ani-lumină de singurătatea prusacă a buzelor
Circul domestic by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/11341_a_12666]