209 matches
-
cuprins: "Strada nr. 12 - drum în satul Olteni, de la casa nr. 203 (Santa) - Mărculescu - teren fotbal, în lungime de 0,793 km"; - la poziția nr. 75, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Strada nr. 3 - drum în satul Teișani - punctul «Cărămidari» din DN 1A în DJ 100N, în lungime de 0,32 km"; - la poziția nr. 77, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Strada nr. 4 - drum în satul Teișani «Fabrica de humă - Mărăcini», din DN 1A (casa nr. 14) până la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/226515_a_227844]
-
lui Petru (fiul lui Gheorghe și Stepanida, născută la 14.02.1921 în localitatea Borceag) și Iulia, născută la data de 20 octombrie 1978 în localitatea Chișinău, județul Chișinău, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, Str. Cărămidarilor nr. 32. (6.175/2003) 14. Blașcu Petru, fiul lui Gheorghe și Stepanida (născută la 14.02.1921 în localitatea Borceag), născut la data de 28 iulie 1954 în localitatea Borceag, județul Cahul, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209293_a_210622]
-
2003) 14. Blașcu Petru, fiul lui Gheorghe și Stepanida (născută la 14.02.1921 în localitatea Borceag), născut la data de 28 iulie 1954 în localitatea Borceag, județul Cahul, Republica Moldova, cetățean moldovean, cu domiciliul actual în Republica Moldova, localitatea Chișinău, Str. Cărămidarilor nr. 32. (6.174/2003) 15. Boldescu Evghenii, fiul lui Dumitru și Zoia (fiica lui Misac Ion, născut la 30.12.1934 în localitatea Cainarii Vechi, județul Soroca, și Elena), născut la data de 24 septembrie 1979 în localitatea Drochia
EUR-Lex () [Corola-website/Law/209293_a_210622]
-
68, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Drum în satul Olteni, de la casa nr. 203 (Santha) - Mărculescu teren fotbal în lungime de 0,793 km"; - la poziția nr. 75, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Drum în satul Teișani - punctul Cărămidari, din DN1 A până în DJ 100 N, în lungime de 0,32 km"; - la poziția nr. 77, coloana 3 va avea următorul cuprins: "Drum în satul Teișani - Fabrica de Huma Mărăcini; din DN1 A (casa nr. 14) până la casa nr.
EUR-Lex () [Corola-website/Law/221825_a_223154]
-
8. Borcos Mariana Gheorghiță, născută la 28 iunie 1966 în localitatea Timișoara, județul Timiș, România, fiica lui Borcos Dumitru și Stefana, cu domiciliul actual în Olanda, 3068 KH Rotterdam, Hontenissestr. 76, cu ultimul domiciliu din România în localitatea Arad, Str. Cărămidarilor nr. 2, bl. 1, sc. C, ap. 14, județul Arad. 9. Greurusiu Mariana-Nicoleta, născută la 1 iunie 1975 în localitatea Cugir, județul Albă, România, fiica lui Greurusiu Nicolae și Veronica, cu domiciliul actual în Olanda, Heerllen, Einderstr. 1 C, cu
EUR-Lex () [Corola-website/Law/148347_a_149676]
-
și ne-educat, fiind unul din mulții pescari în Oceanul Atlantic, de pe coasta Casamance a Senegalului. A studiat la "Școala de ceramică" din Marsassoum, după care s-a mutat la Dakar, unde a prestat tot felul de meserii, așa cum au fost cărămidar, instalator și ajutor de mecanic auto până în 1939, când a fost recrutat în armata franceză. A participat la cel de-al doilea război mondial, începând cu 1942. A ajuns pentru prima dată în Franța în 1944, după ofensiva debarcării aliaților
Ousmane Sembène () [Corola-website/Science/313458_a_314787]
-
Wault, între Cetatea și Lille vechi, si brațul de "Low" Deûle care apare la sfarsitul Avenue de Persoane-Belge. Ca parte a planului de albastru metropolitane, aceasta ar trebui să deschidă brațele. Resurse pentru materiale de construcții. Loess a alimentat multe cărămidarii care a furnizat orașului până la a doua jumătate a secolului al XX-lea. Cretă, numite local piatră Lezennes a fost utilizat pe scară largă pentru construcții, cariere subterane (la marginea de Lille, în principal, Loos-lez-Lille și EMMERIN, sud, si Lezennes
Lille () [Corola-website/Science/297715_a_299044]
-
lei. În 1931, o nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: comuna Bordei Verde cu satul Bordei Verde, comuna Constantin Gabrielescu cu satul Constantin Gabrielescu, comuna Filiu cu satele Filiu și Ionești și comuna Lișcoteanca Cărămidari cu satele Lișcoteanca Cărămidari, Lișcoteanca Satnoeni și Pănești. Documentul aduce câteva elemente de noutate. În primul rând, din acest moment numele de „Bordeiul Verde” va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. În al doilea
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
nouă reorganizare administrativă, creează pe teritoriul actual al comunei următoarele unități administrative: comuna Bordei Verde cu satul Bordei Verde, comuna Constantin Gabrielescu cu satul Constantin Gabrielescu, comuna Filiu cu satele Filiu și Ionești și comuna Lișcoteanca Cărămidari cu satele Lișcoteanca Cărămidari, Lișcoteanca Satnoeni și Pănești. Documentul aduce câteva elemente de noutate. În primul rând, din acest moment numele de „Bordeiul Verde” va fi înlocuit în documentele oficiale cu denumirea „Bordei Verde”, folosită și astăzi. În al doilea rând este pentru prima
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
privind împărțirea administrativ teritorială a teritoriului Republicii Socialiste România"", prin care comuna Bordei Verde este stabilită în componența actuală, în cadrul reînființatului județ Brăila. Legea aduce câteva modificări esențiale: se desființează satul Vintilești, prin contopire cu satul Bordei-Verde, se desființează satele Cărămidari și Satnoieni, care se înglobează în satul Lișcoteanca și se desființează comuna Filiu înglobându-se satul Filiu în comuna Bordei Verde. Inundațiile catastrofale din anul 1970, aveau să conducă la desființarea satului Filiu, sat grav afectat de distrugerile din timpul
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
paparudele/ să dea porumburile/ cât gardurile" Ritualul, având o dată tradițională fixă (marți în a treia săptămână post-pascală, dar și ori de câte ori e secetă prelungită, în iunie și iulie), este magic, aparținând tipologiei cultelor agrare și cu totul deosebit de vrăjile practicate de cărămidari și solomonari pentru legarea sau dezlegarea ploii: în timp de secetă, tinere fete execută "Jocul Paparudelor", ca figurante ale unui dans rudimentar, în fuste simbolice de frunzare; concomitent, femeile din sat le stropesc cu găleți de apă. Uneori e o
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
în timp ce primul a murit la 11 zile și ar fi avut 11 ani în 1904, cel de-al doilea a murit când avea 11 ani. În "Veghea lui Finnegan", Joyce pornește de la o baladă irlandeză despre Tim Finnegan, un meșter cărămidar care cade într-o zi de pe scară și moare. La priveghi, prietenii lui devin gălăgioși din cauza alcoolului și varsă din greșeală whiskey peste corpul neînsuflețit al lui Finnegan, readucându-l la viață, fiindcă whiskey-ul este „apa vieții” („uisce beatha” în
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
fostului domnitor Scarlat Callimachi (1812-1819) și al Smarandei Callimachi (născută Sturza), a construit între anii 1832-1841 un han în centrul satului Drăgușeni, plus o serie de acareturi. Au fost folosiți meșteri specializați în construcții (stoleri, lăcătuși și fierari, pietrari și cărămidari). Acest han era stație de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]
-
copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la o rudă de-a lor, la Popa Volbură din mahalaua Cărămidarilor, unde au dus o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin. Așa cum Gheorghe (Ghiță) muncea la atelierul pictorului Anton Chladek, așa și Nicolae (Nicu) a intrat ca ucenic la acest atelier de zugrăvit. Din precizările pe care Virgil Cioflec le-a
Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/297835_a_299164]
-
în lege încep imediat dar ritmul este lent, cu termene amînate, cu lucrări superficiale . <br> Canalizarea Dîmboviței începe la sfîrșitul anului 1880 și cu toate că lucrările au fost terminate, o ultimă inundație are loc în 1892 cînd sînt afectate cartierele Grozăvești, Cărămidari și Cotroceni; Grădina Botanică a fost distrusă aproape în întregime. În istoria Bucureștiului au existat mai multe epidemii de ciumă. Din secolul al XV-lea ele apar și în însemnări. Astfel, în timpul lui Gheorghe Duca apare ciuma din 1676; domnitorul
Calamități care au afectat Bucureștiul () [Corola-website/Science/305864_a_307193]
-
Uniunii Scriitorilor din România, al ASPRO și al PEN-Clubului Român. Familia se stabilește la Cluj (tatăl, milițian, apoi șofer - mama, casnică, o soră mai mare, un frate mai mic). Studii elementare și gimnaziale la Școala Generală Nr. 5 din cartierul Cărămidari; Liceul „George Barițiu”, secția umanistă, absolvit în 1971. Joacă fotbal în echipa liceului, apoi pentru scurt timp la juniorii lui „U” Cluj, scrie poezii, citește la cenaclul „Lucian Blaga” al liceenilor clujeni, debutează în revista „Zorile” a liceului, apoi în
Ioan Moldovan (scriitor) () [Corola-website/Science/333451_a_334780]
-
bine pe când era înconjurată de vestiții codri ai Vlăsiei. În vârful dealului Cotroceni se afla un schit numit de călugări denumit "Cotrocenii cei de sus", pentru a face deosebire de "Cotrocenii de jos", denumire care se referă la satul de cărămidari care se afla la baza dealului. ”Satul și moșia sunt atestate documentar pentru prima oară într-un hrisov domnesc din 27 noiembrie 1614 sub forma Cotroceni. Ele au existat cu siguranță și înainte de 1600, deoarece primii proprietari pe care-i
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
avansat general. Între 1918 - 1930 Generalul a îndeplinit funcția de prefect al Poliției Capitalei (cel mai longeviv prefect de poliție al Bucureștilor), apoi pe cea de comandant al Jandarmeriei Române (1930-1931). Eracle Nicoleanu (împreună cu soția sa) sunt printre ctitorii bisericii „Cărămidarii de Jos,” din București. Bandele care terorizau Capitala la începutul anilor ’30, tâlhărind, furând, luând taxe de protecție, făcând scandaluri în locuri publice căpătaseră amploare, iar criza economică acutizase fenomenul infracțional în ultimii ani ai conducerii lui Eracle Nicoleanu, deținător
Eracle Nicoleanu () [Corola-website/Science/311812_a_313141]
-
și soluri nisipoase și în special argiloase mult apreciate pentru prelucrarea vaselor de pământ ( oale, străchini, ulcioare etc.), care a determinat ocupația strămoșeasca de căpetenie a acestor "Pământeni", majoritatea păstrând până aproapede zilele noastre această tradițională îndeletnicire de olari sau cărămidari. Aici și-a făcut apariția pentru prima dată pe meleagurile dâmbovițene tradițională "roată a olarului". La Dragăești există un alt mare proprietar pe nume Generalul Petrescu, care deținea cele mai fertile suprafețe de pământ din vatra satului, iar locuitorii exploatați
Drăgăești-Pământeni, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301169_a_302498]
-
de 47 de familii. Numele satului vine desigur de la carierele de piatră aflate în regiune. În jurul anilor 1720-1750, în Iași, încep să fie construite tot mai multe case, poduri, străzi de piatră. Astfel apare celebra "breaslă a pietrarilor, podarilor și cărămidarilor". La început pietrarii locuiau în Iași, după cum vedem în Catastiful Iașilor din 1755, însă datorită drumului anevoios până pe Dealul Repedea de unde scoteau lespezile de piatră, au hotărât să se mute la poalele carierei. Astfel apare satul Pietrărie. Neobișnuit este faptul
Pietrăria, Iași () [Corola-website/Science/301299_a_302628]
-
populația civilă. Au fost construite de soldați ai Leg. V Macedonica o dată cu castrul, iar la începutul secolului al III-lea au fost refăcute și „modernizate” de un detașament al Cohortei I "Sagittariorum", condus de Aurelius Mercurius, "magister in Figlinis" (maistru cărămidar). Pe lângă dotările obișnuite ale unor terme, cum ar fi camera de foc ("PRAEFURNIUM"), camera de aburi ("LACONICUM"), sala de baie ("CALDARIUM"), camera de apă rece ("FRIGIDARIUM") și altele, în partea de nord se găseau săli de lectură și un spațiu
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la o rudă de-a lor, la Popa Volbură din mahalaua Cărămidarilor, unde au dus o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin. Așa cum Gheorghe (Ghiță) muncea la atelierul pictorului Anton Chladek, așa și Nicolae (Nicu) a intrat ca ucenic la acest atelier de zugrăvit. Din precizările pe care Virgil Cioflec le-a
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
copiii s-au mutat la București în grădina lui Filip Lenș din Clopotari, acolo unde astăzi ființează un spital pentru copii. După un timp familia Grigorescu s-a mutat la o rudă de-a lor, la Popa Volbură din mahalaua Cărămidarilor, unde au dus o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin. Aici, Ruxandra l-a deprins pe Nicolae să citească și să scrie. Se pare că totuși, multă carte nu a prea învățat Nicu. În mahalaua Cărămidari se învăța după scrieri
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
Popa Volbură din mahalaua Cărămidarilor, unde au dus o viață simplă, mulțumindu-se cu puțin. Aici, Ruxandra l-a deprins pe Nicolae să citească și să scrie. Se pare că totuși, multă carte nu a prea învățat Nicu. În mahalaua Cărămidari se învăța după scrieri bisericești cum era Catihetul din Sfântul Gheorghe și buchiile scrierilor vechi, la care s-a adăugat și noul tip de scriere numită în acea epocă "de reformă". Din cauză că Ruxandra nu avea bani ca să-și susțină copiii
Familia lui Nicolae Grigorescu () [Corola-website/Science/337635_a_338964]
-
apariția cărămizii arse ca material de construcție. El a fost practicat în mod curent de către anumite familii de țigani, printre care cele mai cunoscute sunt Bambu, Birghiu și Șandru. Pentru nevoi strict personale, s-au întâlnit uneori în sat și cărămidari ad-hoc proveniți din rândul familiilor mai nevoiașe, care-și confecționau cărămida fie în grădina proprie, fie la marginea satului în locurile numite „La Cărămizi”, „La Ferestar”" sau „La Iovici”. "Fierăritul" este o ocupație străveche, practicată mai ales de către țigani în
Etnografia satului Racovița () [Corola-website/Science/321298_a_322627]