394 matches
-
emblemă doi lei smulgând din pământ un stejar, imagine care se găsește și astăzi pe stema Ploieștiului. Din punct de vedere documentar, toate lucrările de istorie menționează anul 1503, de când datează prima apariție în actele Brașovului a unor nume de căruțași „ploieșteni”, "Drăgoi", "Tudor", "Neagu" și alții. Prezența unor ploieșteni pe piețele unor orașe din Ardeal denotă că localitatea avea un nume și o bază economică ce-i permiteau să intre în relații comerciale cu centre de peste munți. Numele mai apare
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
am trăit și ce am învățat în timpul ăsta, mi-e dor de pâinea cu untură și cu ceapă, de pachetele de țigări împărțite frățește, de tigăile pline cu carne prăjită și de cartofii rântăliți pe care îi făcea Teo, de 'Căruțași', lângă Cișmigiu, o cârciumă (...) unde beam multă, multă bere și de momentele când o luam spre casă pe jos, fiindcă nu mai aveam nici măcar un leu în buzunar. Am iubit în timpul ăsta și am urât,(...) ne-am bucurat, am suferit
Compact B () [Corola-website/Science/302935_a_304264]
-
am trăit și ce am învățat în timpul ăsta, mi-e dor de pâinea cu untură și cu ceapă, de pachetele de țigări împărțite frățește, de tigăile pline cu carne prăjită și de cartofii rântăliți pe care îi făcea Teo, de 'Căruțași', lângă Cișmigiu, o cârciumă (...) unde beam multă, multă bere și de momentele când o luam spre casă pe jos, fiindcă nu mai aveam nici măcar un leu în buzunar. Am iubit în timpul ăsta și am urât,(...) ne-am bucurat, am suferit
Compact (formație) () [Corola-website/Science/310811_a_312140]
-
cablu (odgon); se fixau la cele două capete ale acestuia doi vagoneți: unul cobora gol în salina, în timp ce altul se ridică plin. Tamburul se rotea cu ajutorul a 4 perechi de cai înhămați, ce îl învârteau. Caii erau mânați de 4 căruțași care își aveau locașul în scaune atașate de câte un braț al tamburului. Acest obiect a funcționat la salina Praid între anii 1762-1950. Înainte de deschiderea unei noi ocne de sare în Ardeal și Maramureș, se făceau deobicei foraje de explorare
Salina Praid () [Corola-website/Science/322831_a_324160]
-
numărul căruțelor din zonă era insuficient, o bancă a acordat un credit cu dobândă mică pentru achiziționarea altora. Drumul era anevoios, o căruță neputând face într-o săptămână mai mult de două-trei transporturi. Pentru punerea la dispoziție a propriilor atelaje, căruțașii - dintre care memoria localnicilor păstrează și astăzi numele celor din familia Clinci, din Sinaia - erau plătiți cu bani, câteva brațe de fân și hrană. Soclul crucii a fost realizat în anul 1930 din beton armat îmbrăcat în piatră de calcar
Crucea Eroilor Neamului () [Corola-website/Science/300170_a_301499]
-
prof. Ioan Godea, fostul director al Muzeului Satului din București, a fost în perioada 1969-1970 profesor de istorie la Liceul din Vadu-Crișului și a stat în gazdă chiar la femeia care i-a dat apă regelui Carol al II-lea). Căruțașul care a plecat cu căruța și a adus rezerve de carburant pentru avion a fost angajat la CFR. Buna primire ce i s-a făcut a determinat apoi o lungă relație de simpatie a suveranului cu locuitorii. Pe locul aterizării
Vadu Crișului, Bihor () [Corola-website/Science/300877_a_302206]
-
fiecărui car era format din 18 - 21 soldați: 4 - 8 trăgători cu arbaleta, 2 trăgători cu muscheta, 6 - 8 soldați echipați cu lănci sau bice de luptă (care erau considerate armele naționale ale husiților), doi purtători de scuturi și doi căruțași. Tactica de luptă a husiților presupunea două faze: prima fază defensivă, a doua fază de contraatac. În prima fază a luptei, husiții își plasau carele în apropierea inamicului pe care îl provocau cu tiruri de artilerie. În ciuda preciziei reduse, artileria
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
din urmă de familia Graves care plecase în căutarea lor. Familia Graves era formată dintr-un cuplu de 57, respectiv 47 de ani, cei nouă copii ai lor cu vârste de la 1 la 20 de ani, ginerele lor și un căruțaș pe nume John Snyder, toți călătorind împreună în trei căruțe. După sosirea lor, expediția Donner cuprindea 87 de persoane și 60-80 căruțe. Familia Graves a făcut parte din ultimul grup care a plecat din Missouri, ceea ce confirmă faptul că expediția
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Era deja luna octombrie, iar membrii familiilor conduse de Donner, s-au îndepărtat de restul grupului pentru a câștiga timp. Două din căruțele rămase s-au încurcat între ele și John Snyder, furios, a lovit cu biciul un bou al căruțașului lui Reed, Milt Eliot. Când Reed a intervenit, Snyder a ridicat biciul la el; Reed a răspuns lovindu-l mortal cu un cuțit. În acea seară, martorii celor întâmplate s-au reunit pentru a hotărî ce era de făcut; legile
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
a fost refuzat de toți: spuneau că nu vor risipi timp și energie pentru a căuta un bătrân de aproape șaptezeci de ani. Între timp, Reed a ajuns la grupul condus de Donner și a continuat să meargă alături de un căruțaș, Walter Herron; cei doi, chiar dacă împărțeau același cal, reușeau să parcurgă 25-40 de mile (40-64 km) pe zi. Și restul expediției i-a ajuns pe cei din grupul Donner, dar vicisitudinile au continuat: indienii au furat toți caii familiei Graves
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
și nouă erau copii, dintre care șase foarte mici. Mai la vale, în apropierea torentului Alder, familiile rămase cu familia Donner au construit în grabă corturi în care puteau locui douăzeci și una de persoane, printre care doamna Wolfinger, fiul său și căruțașii lui Donner: în total șase bărbați, trei femei și doisprezece copii. Când au ridicat tabăra, proviziile aduse de Stanton erau pe sfârșite. Boii au început să moară, iar carcasele lor au fost înghețate și stivuite. Deși lacul nu era înghețat
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
întors învinși. Asupra lor s-a abătut o altă furtună de zăpadă; a nins aproape o săptămână, iar zăpada a acoperit trupurile cailor și ale boilor, singura lor sursă de hrană. A murit Spitzer și apoi Baylis William, unul din căruțașii familiei Reed. Franklin Graves a făcut 14 perechi de rachete de zăpadă din jugurile animalelor. Cu acestea un grup de 17 persoane, bărbați, femei și copii, au plecat pe jos pentru a încerca să treacă pasul; au luat cu ei
Expediția Donner () [Corola-website/Science/331237_a_332566]
-
Era vorba de ora 1 noaptea. „Episcopul Suciu fusese bolnav de stomac și i se refuzase orice îngrijire medicală, încât murise literalmente de foame. Trupul neînsuflețit a fost aruncat într-o groapă comună, fără sicriu... Un "cortegiu" compus dintr-un căruțaș, un sanitar și un gardian, l-a condus pe episcopul Suciu până la groapa comună”. A trăit și a murit ca un sfânt. Mormântul din cimitirul Săracilor de pe malul Izei a fost nivelat pentru a nu i se mai cunoaște locul
Ioan Suciu (episcop) () [Corola-website/Science/308832_a_310161]
-
aprilie 1858, în mahalaua Delea-Nouă, din bariera Vergului, București, mezinul unei familii modeste. Tatăl, Ștefan „căruță-goală“, pe numele adevărat Ștefan Tudorică Albu, era descendent din familia unor ciobani vrânceni, "„strămutat în marginea Bucureștilor, în căutarea unei munci mai rodnice“", devenind căruțaș de grâne pe traseul București-Giurgiu și "„staroste al cărăușilor din barieră“". Tatăl lui Delavrancea a fost împroprietărit la Sohatu-Ilfov, ca urmare a legii rurale elaborate de Cuza-Vodă și M. Kogălniceanu: "„Eu nu pot să uit că sunt copilul țăranului clăcaș
Barbu Ștefănescu Delavrancea () [Corola-website/Science/297619_a_298948]
-
toată durata de 164 de ani cât timp Timișoara a fost în stăpânirea turcilor și încă mult după asta. După eliberarea Timișoarei din 1716 călugării iezuiți organizau procesiuni în acel loc. Icoana a fost distrusă accidental în 1837 de un căruțaș venit la târg. Episcopul Joseph Lonovics a făcut o colectă pentru înlocuirea icoanei cu una cioplită în lemn. În 1865 această icoană-statuie a fost înlocuită cu o statuie din piatră de Bavaria. În 1877 au adus pe cheltuiala lor o
Monumentul Sfânta Maria din Piața Maria () [Corola-website/Science/308811_a_310140]
-
cu revere scurte și mantalele se află în spatele lor. În celălalt stil, nu există revere. Este utilizat un guler simplu și înalt, mantalele având nasturi. Acestea au fost, de asemenea, favorizate de o purtare mai puțin formală, în special de căruțași și de birjari, care aveau nevoie să-și miște liber mâinile. Pelerina este concepută pentru a proteja hainele de ploaie. Spre deosebire de majoritatea impermeabilelor, pelerina Inverness nu are mâneci, ci o manta, care se pune peste brațe și umeri. Purtătorul o
Pelerină Inverness () [Corola-website/Science/319951_a_321280]
-
asemenea acest privilegiu nu era transmisibil. Structura armatei în perioada clasică era alcătuită din armată de uscat, compusă din cavalerie ( spahii timarioți din provinci, spahii de Poartă, akîngii - trupe de prădători sau trupe de graniță), infanterie ( ienicerii, gebegii, tunarii și căruțașii tunurilor) și artilerie. În domeniul naval, se utilizau galere otomane. Cavaleria: Infanteria Ienicerii făceau parte din trupele de Poartă, alături de tunari și cavaleria spahiilor de Poartă. Aceștia au apărut sub Murad I, fiind prizonieri de război (proveneau din mediu nemusulman
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
Asupra etimologiei acestui cuvânt există mai multe păreri. Cuvântul "viteaz", care aparent are o origine slavă, este considerat de mai mulți cercetători ca un cuvânt derivat din "viking". Cuvântul "chiovean" este deasemenea legat de varegii din Kiev, însemnând mai recent căruțaș, negustor Harta numelor românești indică o frecvență mare a acestui nume (Chioveanu) in judetele din apropierea Dunării (Brăila, Ialomița) fiind posibil denumirea locală dată varegilor Filologii A. Philippide și Eugen Lozovan consideră că in limba română, cuvântul "baranga" vine din mediul
Varegi () [Corola-website/Science/306978_a_308307]
-
de lunga călătorie pentru a-și instrui trupele. Mulți dintre noii recruți nu știau să utilizeze cătarea puștii și refuzau să tragă de la umăr din cauza reculului puternic. Avansul era lent. Nu erau suficienți catâri pentru transportul proviziilor, și mulți dintre căruțași, toți civili, au plecat când li s-a întârziat plata. Numărul mare de "soldaderas"-femei și copii care însoțeau armata-consuma rapid proviziile deja insuficiente. Soldații au început să primească rații reduse. La 12 februarie, ei au trecut Rio Grande. Temperaturile
Bătălia de la Alamo () [Corola-website/Science/320298_a_321627]
-
au trecut luni bune - mai e puțin și se face anul - de cînd au fost aleși. Primarul general al Capitalei a dat un ordin, să nu mai apară căruțe în București, fiindcă strică fasonul orașului. Nu l-au respectat decît căruțașii care au murit între timp, ceilalți străbat liniștiți Bucureștiul și le dau cu tifla polițiștilor pe care îi invită să le confiște caii, fiindcă n-au cu ce plăti amenzile. Care e problema? Să li-i confiște! Dar oile care
Libertățile murdăriei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16443_a_17768]
-
nici unul; 5. Coșari, din 65 sufl[ete], 52 ort[odocși], izr[aeliți] nici unul; 6. Pantofari, din 585 sufl[ete], 544 ort[odocși], 9 izr[aeliți]; 7. Rotari, din 962 sufl[ete], 752 ort[odocși], izr[aeliți] nici unul; 8. Sacagii și căruțași, din 5202 sufl[ete], ort[odocși] 5145, izr[aeliți] nici unul; 9. Zidari, din 1846 sufl[ete], 1648 ort[odocși], izr[aeliți] nici unul; 10. Cavafi, din 180 sufl[ete], 176 ort[odocși], 4 izr[aeliți]; {EminescuOpX 250} 11. Lăutari; din 1377
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
spre o casă fără geamuri, Înghesuiți Într-o cameră cu multe alte familii deportate. Aici ne-am Întâlnit cu alte două familii pe care le cunoșteam și am hotărât să fim Împreună. Între timp s-a aflat că dimineața vin căruțași ucraineni care transportă evreii În lagăr, o cazarmă părăsită unde domnea un jandarm Iliteșanu și aveai toate „șansele” să-ți găsești aici sfârșitul. S-a găsit un caporal care pentru bani era dispus să ne ajute să nu ajungem În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Într-acolo”. El s-a uitat la mine și mi-a spus: „Duduie, mulți promit și nu fac nimic. Pascu nu promite, dar face! Unde sunteți?”. Ne-am adunat Într-o clipă cele 12 persoane și el i-a spus căruțașului să pornească și ne-a Însoțit până la prima casă, unde ne-am adăpostit. Acolo mai erau și alte persoane - erau și copii, eram mulți și nu puteam să rămânem acolo. Mama mea și-a amintit că a avut un coleg
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Și de data asta președintele comunității ținea În mână autorizațiile și spunea că nu sunt reale. La Vindiceni m-am Întâlnit cu niște cunoștințe care stăteau În gazdă la o fată ce lucra la jandarmerie. Ei au vorbit cu un căruțaș care urma să vină În zori de zi, să plecăm la Tropova. M-au luat să dorm la ei. Eram deja În pat când a venit fata care lucra la jandarmerie, spunându-mi că Mocanu m-a rugat să vin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
cândva a reînceput să lucreze. Fabrica funcționa pe bază de sfeclă-de-zahăr care se aducea cu căruțele, iar căruțele treceau prin colonie, pentru că drumul principal trecea prin colonie: enorm de multă sfeclă-de-zahăr cădea din acele căruțe; eu nu cred că acei căruțași nu făceau ceva la căruțe ca să cadă sfecla. Nu se fura din căruțe, nimeni nu avea curajul să fure, dar, dacă pica pe jos, puteai s-o iei... Atâta sfeclă de zahăr a căzut În acea colonie și atât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]