1,241 matches
-
multele răni deschise ale omului și ale omenirii. Cu respectul cuvenit, pentru tot ce a făcut spre binele și frumosul culturii, îmi exprim întreaga prețuire și dedic autorului cărții ”SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN”, colonelului Viorel Ciobanu, versurile: ,,Argintul brazilor cărunți / Depus pe fruntea milenara / Și azi vorbește despre mulți, / Care-au slujit această țară./.../.../ Am datoria de-a cinsti, / Prin versul meu de închinare, / Pe cei ce veșnic vor clădi/ Istoria nemuritoare!”/ (din poezia ,,Argintul brazilor cărunți”- Virginia Vini Popescu
SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN- COLONEL VIOREL CIOBANU de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380123_a_381452]
-
versurile: ,,Argintul brazilor cărunți / Depus pe fruntea milenara / Și azi vorbește despre mulți, / Care-au slujit această țară./.../.../ Am datoria de-a cinsti, / Prin versul meu de închinare, / Pe cei ce veșnic vor clădi/ Istoria nemuritoare!”/ (din poezia ,,Argintul brazilor cărunți”- Virginia Vini Popescu - vol. ,,ÎNTRE PORȚI DE UNIVERS”-Editură Anamarol, 2016 ). Prof. dr. VIRGINIA POPESCU Referință Bibliografica: SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN- COLONEL VIOREL CIOBANU / Virginia Vini Popescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2034, Anul VI, 26 iulie 2016
SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN- COLONEL VIOREL CIOBANU de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380123_a_381452]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > POEME Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1678 din 05 august 2015 Toate Articolele Autorului LUMINI CU INTONĂRI TÂRZII Nisip cărunt, lumini cu intonări târzii, Tu îmi șopteai: "Rămâi, rămâi..." Faleza ne unea pe o infimă scară Într-un apus al verii, când arșița doboară. Stam, numărând dorite trepte, Până la tine, în al meu gând, De ochi, te mai țineam nevrând
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
care sunt de vină, Că singuri ar ajunge, totuși, milenari; Și numai noi, două străine lumi găsite, Nici vină nu avem, și nici putere, Să împărțim atâtea fire de nisip, lucite, Și să ne-mbrățișăm la mal de vrere... Nisip cărunt, lumini cu intonări târzii, Tu îmi șopteai: "Rămâi, rămâi..." Am rechemat iubirea sus, pe scară, Să ne-ntâlnim , iubindu-ne întâia oară... ÎMPODOBITĂ-N LACRIMI Conștientizez, că plâng, ca un copil, S-alung nu pot cernita disperare, Împodobită-n lacrimi
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380196_a_381525]
-
fu căutarea-nafară, Căci El, Dumnezeul, în noi viețuiește Și când Îl descoperi, în tine-nflorește Iubirea divină și-n ea te-nfășoară. Iar flori și izvoare și păsări măiastre, Sau munți cu podoabe-aninate pe frunte De-un verde-smarald prin plete cărunte, Sunt chiar Universul...nu sunt ale noastre. Tăcerea se-așterne și-acolo-n ponoare Doar pace domnește-n eter și-nțeleptul Se-ntoarce în el. Eu doar plâng și în pieptul Preaplin de iubire speranța răsare. Referință Bibliografică: ÎNȚELEPTUL / Silvia
ÎNȚELEPTUL de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380304_a_381633]
-
acuma de vrei. Chiar dacă ea este prea rece, trecută Tot pare acuma ca și un holtei. Mă uit eu acuma ! ... Gonind sentimente ! Din tolba prea plină de vise mărunte. În vorbele spuse nu am complimente Iar doruri avute demult sunt cărunte. Aș vrea eu cumva să te regăsesc Chiar de-ai uitat un drum către noi. Iar trenul oprit de este posac Îl vom alunga acum amândoi. Și vine moment când tren va pleca Luând visul meu cu tot cu regrete. În urmă
GOANA SENTIMENTELOR de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2005 din 27 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378171_a_379500]
-
dispari și sunt singură mereu Îmi este frică și-mi este greu... Timpul trece ,s-așterne uitarea Doar visele -mi aduc marea Și simt îmbrățișarea rece Când cu valuri peste mine trece... Visele mă poartă la munte Legănată pe creste cărunte, Acolo tot singură mă pierd Pe poteci, cu vântul mă dezmierd... Ești ascuns în visele mele Acolo mă amestec cu ele Plasmuire de gânduri în ceață Dispari în fiecare dimineață... Referință Bibliografică: Unde ești? / Mariana Ciurezu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
UNDE EȘTI? de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378278_a_379607]
-
versul meu citindu-l să îl auzi cântând. * Eu nu mă simt poet sunt doar un dor ce plânge O clipă ce-a trecut o noapte fără lună Sau poate o durere ce inima mi-o strânge În pumnul ei cărunt și-n versuri mi-o adună... * de Gabriela Mimi Boroianu Referință Bibliografică: Eu nu mă simt poet... / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Mimi Boroianu
EU NU MĂ SIMT POET... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377160_a_378489]
-
lacrimi de rouă să nască o zi O iubire eternă ce trece de-o viață. * Iar ochii ca stele vegheaz-un cuvânt Ce revarsă spre cer plângând rugăminți Inundând cu iubire de versuri un vânt Ce aleargă spre suduri din munții cărunți. * de Gabriela Mimi Boroianu 16.02.2015 Referință Bibliografică: Iubire eternă / Gabriela Mimi Boroianu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1512, Anul V, 20 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Gabriela Mimi Boroianu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
IUBIRE ETERNĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1512 din 20 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377246_a_378575]
-
în inimile noastre către oraș spre zările albastre către oraș spre propriul destin către oraș la cer să mă închin! Către oraș pe drumul ce străbate dinspre trecut către eternitate! Către oraș acolo unde sunt zidirile din vis cu zid cărunt! 8 septembrie 2015, București Revizuire 16 mai 2016 Referință Bibliografică: POEZII ROMANE - Stin poli / Ion Mihaiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1963, Anul VI, 16 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ion Mihaiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
STIN POLI de ION MIHAIU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382162_a_383491]
-
Publicat în: Ediția nr. 1747 din 13 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Crater inutil cu-mpietrită lavă. Părăsit altar fără de icoane. Ceasu-nțepenit în secunda gravă mustind de toane. Sub sigiliu fals timpul tânăr încă. Și-i atât absurd în iarna căruntă. Viermi dizgrațioși tot ce văd mănâncă și ne înfruntă. Pe pereții albi învechite pete. Aerul fetid, și-adiind distruge. Vezi răul râzând, cioplind pe-ndelete numai coșciuge. În zadar încerci prin deșert să semeni. Bruma de curaj în nămeți se zbate
ŞI-ABIA... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382293_a_383622]
-
și funcționalizează noutatea, anulând complet factorul ei de surpriză și impact. Intră atunci în scenă criticii și istoricii literari, exegeții care optează pentru o lectură "în profit, o lectură activă care să intelectualizeze, să culturalizeze Ťobiectulť". Ei analizează un text "cărunt" (!) în chei de lectură proprii altor domenii; și deplasează astfel cursorul interpretării dinspre artistic înspre psihologic, filozofic, mitic-religios, istoric, științific, etnofolcloric... Din această perspectivă văzând "permanențele" literaturii (și nu doar ale celei autohtone), acestea nu pot fi date decât cu
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
pot fi date decât cu ghilimele, istoricizate și resemnificate prin alte grile. Valorile expresivității ar fi însă echivalate cu valorile artistice de către acei cititori și critici literari pentru care capodopera rămâne un termen tare. Se pune imediat problema: cât de cărunte sunt pentru Eugen Negrici și pentru restul lumii piesele lui Shakespeare, Don Quijote, Război și pace, În căutarea timpului pierdut, Demonii, și cât de tinere sunt textele scrise în plină contemporaneitate și care nu reușesc să supraviețuiască unei singure, decisive, lecturi
Iluzii pierdute by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8308_a_9633]
-
Gheorghe Grigurcu În serile frumoase de vară din jurul anului 1990 îl întîlneam deseori pe Leonte Răutu, plimbîndu-se tacticos pe Bulevardul Elisabeta, în preajma Cișmigiului. Era un bărbat masiv, cărunt, cu o ținută foarte îngrijită, pășind vag legănat, care-mi amintea chipul lui Jean Gabin din filmele sale de senectute, unde interpreta uneori figura unui șef de clan mafiot. La urma urmei un asemenea capo mafiot a fost și ex-demnitarul
O carte despre Cameleonea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6906_a_8231]
-
de euro și gata!” O doamnă completează că nu au un loc de muncă iar unii au familii numeroase care trebuie hrănite. Concluzionând că majoritatea vin la cantină pentru că nu au un loc de muncă și implicit bani, un bărbat cărunt, cu un singur dinte în față, zbârcit și cu hainele prăfuite, aruncă bomba: “Motivul e altu’ : nu știți, securiștii, acuma sunt patroni de posturi de televiziune. Toți sunt niște porci și niște nenorociți!” Băutura bate-or vina! Un angajat de-
Povești tulburătoare de la Cantina de ajutor social by Baciu Loredana () [Corola-journal/Journalistic/81665_a_82990]
-
închide gura! Lucica închise ușa, se uită la Petrache, acesta la ea, apoi amândoi la Gheorghe. Nu era urât timișoreanul și nici bătrân, dar nici frumos. Numai bine cum îi stă unui om așezat, la aproape 50 de ani. Puțin cărunt, cu ochii cenușii; o dantură sănătoasă, cu doi dinți de aur. Când era mic, înainte de a merge la școală, avea ochii albaștri deschis. Nu-i plăcea munca; la școală învăța prost, mai și fura. A terminat liceul la seral, căci
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
la moarte în aceste câteva fracțiuni de secundă în care m-aș putea salva cumva. Aș vrea să nu mă gândesc, dar nu am cum să n-o fac pentru că nu văd vreo scăpare. Din oraș, muntele pare un deal cărunt. Turiști îmbrăcați în salopete de schi cochete mă privesc ca pe un ciudat. Tremur tot. Îmi tremură genunchii. Îmi tremură bărbia. Îmi clănțăne dinții. Efectul adrenalinei s-a stins și mă simt extenuat. În gară, mă așez mecanic la una
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
înainte, se rostogoli țopăind spre soborul alb al doamnelor și domnișoarelor de la Crucea Roșie, care-l primiră cu țipete și triluri vesele. Să v-ajute Dumnezeu, maică! mulțumi bătrâna și se aplecă întunecată și mândră în fața prefectului. Își potrivi părul cărunt sub broboada neagră care-i alunecase, săltă traista grea acum, umflată, pe umăr și se-ntoarse spre noră, cercetând-o întrebător: Mai rămâi?! Cum să rămân! Bătrâna oftă și tăbârci traista, cu capul în pământ, uscată, mărunțică și totuși puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
despletite Și o mie de ierni, care de care mai cumplite. (Nuanțe) Noaptea, când vânătorul adormi au plecat în somnul său prepelițele ucise peste o zi. (Schiță pentru infernul meu) Somnul devine un spectacol în sensul escatologiei romantice, aproape biblice: Căruntul Dumnezeu (...) doarme sub mărul cu roade minunate, de heruvimi străjuit (Mila pământului) Unul în brațele altuia dormeau pământ și cer înfrățiți ca niciodată. Trecea tatăl prin camera de culcare... (Alegorie) Voi cetini și munți, voi, arbori în delir, vin turmele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
lupt contra țipătului, ca un asasin împotriva inimii care bate, vie, sub el... (Meridian) Buzele nuntesc, șoptesc. Zadarnice nunți, șoapte destinate pierzării, fiindcă nu aud nimic. Eu am auzit ca o copleșire, ca o nimicire, ca o prăvălire din munți cărunți, peste creștet, peste umeri încovoindu-i, doar aplauzele. (Aplauze) Un teatru mut, simptom al teatrului în negativ, în care doar aplauzele se năpustesc asurzitoare pe scenă, pe scena unde nu s-a întâmplat nimic, aceasta este viziunea apocaliptică a poetului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
să mai spunem noi, cu hainele roase de molii, veșminte cumpărate din talcioc sau în rate, spuneau părinții trăgându-și plămânii; nu mai erau stăpânii vremurilor rostiți în istorie... au murit după gratii și-n munți, obosiți fără vreme și cărunți. Noi am rămas, peste veac, oameni de pripas, să scriem cu un cărbune despre ei, despre alte scântei și poate despre cântecul de zăpadă căzută proaspăt pe strada unde a rămas o minune de pripas! Știu că purtam o rochie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
spus “Breaza”. Alți bătrâni povestesc nepoților că băcița, fată deosebit de frumoasă, avea în păru-i negru o șuvita albă și era îndrăgostită de un Tânăr frumos, un fost haiduc, pentru care doinea din fluier de Răsuna Valea Prahovei. Hidronimul Valea Căruntei care desparte simbolic Breaza de Sus de Breaza de Jos nu este departe de aceste frânturi de poveste. Frântură din filonul folcloric, legenda scoate în relief originea păstorească a așezării, fapt confirmat de nenumărate izvoare si documente. Numele Focșeneanu pe
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
are avantajul de a dispune de atracții turistice de mare originalitate, dintre care amintim cel mai vechi asezământ religios- biserica cu hramul “Sfântul Nicolae”, conacul Toma Cantacuzino. Minunatele dantelării din piatră create de natură în cheile Proviței, cascadele din Valea Căruntei, miniaturalele chei ale pârâului Belia, frumoasa Vale a Prahovei mai ales în amonte de stația SNCFR Breaza sunt locuri în care turiștii revin deseori atrași ca un magnet de acest pitoresc colț de țară. În Breaza se găsesc străzi și
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
de tragic: " Nimeni nu este de vină, nimeni !" Suflați voi, vijelii, până ce vă crapă obrajii ! Urlați ! Și izbucniți, voi, ploilor în cascade, Potopiți clopotnițele noastre !... Voi, flăcări de pucioasă, iuți ca gândul, Iscoade ale trăsnetelor ce despică puternicii stejari, Ardeți cărunta-mi țeastă! Tu, tunet, care zgudui tot, Turtește-a lumii groasă rotunjime, Sparge al firii teasc, distruge dintr-odată Toate semințele ce-l fac ingrat pe om! (Regele Lear,III, 2). O altă meditație a răscolitoarei tulburări a conștiinței este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mușca insignifiant o banală răceală cu potențial febril, am rugat-o să mi povestească despre țarul Ivan. A zâmbit și zâmbetul a îmbătrânit-o sub ochii mei, a scofâlcit-o brusc și i-a făcut rădăcinile nevopsite să crească vizibil, cărunt, dezolant. Mi-a gătit morun cu sparanghel și afine. Delicios. Spumă de vișine la desert. Mama nu credea în mâncarea de bolnavi și-n virtuțile ceaiului de mușețel. Slavă Domnului. — O să am o rugăminte la tine, Alex. Coc sever. Încruntătura
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]