2,531 matches
-
mult, nu-i așa, prin simplul fapt că sunt total antipatice. Și chiar așa. Din momentul în care a zis că "asta a fost pentru azi", am început să trăiesc alt timp. Am și uitat că e acolo. Uneori mai căsca, semn că și el aștepta să se sune. Marțea următoare a ajuns la timp. Scheletul: „Ioana?", face prezența. „Prezent", dar tare mi-aș fi dorit să nu fi fost acolo. Mă întreb unde să fi fost profesorul nostru. Nici Șefa
ALECART, nr. 11 by Emilia Tabără () [Corola-journal/Science/91729_a_92905]
-
salturi mici, afectuoase, de iepure drogat...)... dah, buuuun... deci, a fost... o dată ca acum!, țipa dînsa, iluminată, pișicheră, grațioasă, fragilă, devotată, nemaipomenit de subțire și tandră... și pe podea, în iarba catifelată a covorului, se rotunjeau izvoare limpezi, scorburi adînci căsca dulapul, masa se clătina în valuri moi de pîrîu, cu peștii prelungi țîșnind din sertare, cu gîngănii cu picioroange crăcănate traversînd în iuțeala și-n zig-zagul fulgerului superficia tăbliei lucioase... vazele desfoliau în aer nuferi globulari, suav atingîndu-se, spre suferință
Povestește-mă, băi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12421_a_13746]
-
înghițeam pe loc cornițele ce noapte groasă ce noapte grea pentru o mamă uitată în stație printre mucuri și bilete perforate la prima vedere spuneam așa-i cînd vine pisica la a doua pamblica se întîlnea cu foarfeca și se căsca larg intrarea albionului cu havuzuri de ceață și porumbei călători înghițea orice înțelegere pentru pana de curent înainte de lăsarea cortinei începeau marile bătălii ei se tund toți acum pînă și țone e bine că nu mai curăț orezul cîteodată noaptea
Poezie by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/12207_a_13532]
-
și o beatitudine somnolentă: "Ienibahar, piper prăjit pe plită,/ Pești groși ce-au adormit în sos cu lapte,/ Curcani păstrați înz eama lor o noapte/ Spre o delicatețe infinită,/ Ciuperci cât canapeaua, în dantele,/ Icre cu bob bălosc ce ochiu-și cască,/ Aluaturi tapisate, crescând grele/ într-o dobitocie îngerească,/ Moi miezuri de ficați în butoiașe/ De ou de melc, înlăcrămate dulce,/ Mujdeiuri ireale, șunci gingașe/ Când sufletu-n muștar vrea să se culce,/ Și-n ceainice vădindu-și eminența/ Prin fast
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
pe butuc și decapitat cu una din spadele nobiliare ale Scutierului Titus Popovici. |n cazuri excepționale, condamnatul este ămpărtășit, lăsându-i-se timp și pentru a rosti scurt Tatăl nostru, fără accente jeluitoare... Dacă strănuți, dacă te scarpini necuviincios, dacă vei căsca neducând una din cele două mâini la gură, dacă vei tuși cumva cu tot dinadinsul, dacă vei încerca să spui bancul cu mireasa sau pe cel cu profesorul care în loc de ou ăși fierbe ceasul, persoana va trebui să iasă afară
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
câte două până la zece sau opt după cum se joacă în doi ori în patru. Dacă anunțul, terță, cvartă este pronunțat după ce adversarul a bătut prima carte, el va fi nul în spiritul conținut în motto, adică te-ai ars, gură cască!... J "arręte. Musai să iei levata de jos asupra căreia te-ai oprit. Dacă ai greșit calculul, pierzi partida întreagă, ca să te înveți minte să nu mai faci pe nebunul... Iar companionul de joc trebuie să realizeze și el la
Adevăratul cod al belotei (după domnul Lancelot) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12875_a_14200]
-
s-a trezit din somn. Indiferent ce mișcări face, parcă nu-și folosește niciodată vîrfurile degetelor. Ca și cum ar fi paralizate. Ca și cum degetele i-ar fi mai lungi decît are el nevoie. Pare apăsat de un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
de neghiobi și bădărani, aici, printre puhoaie de câini, în potop de gunoaie. ce-am, ce nu-mi place?, banii se fac ușor din trafic de petrol, munți de bani, se-nalta grandioase palate agramate, țara zboară că un submarin, casc ochii la o vitrină strălucitoare, văd o mașină după care ma topesc, dar aman s-o cumpăr, vântul îmi sufla prin buzunare. încep să plutesc, nimeni nu observă. începe ploaia de o sută de ani, nici pe ea n-o
POEZIE by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/13738_a_15063]
-
și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul cu sfârcuri feciorelnic vătămătoare când zidurile se cutremură de viermii tancurilor asediatoare hărți vechi mută țări în capul altor țări popoare dispar în neguri uitarea își cască gura de balaur ca pe o scenă gândită rămâne imaginea avortonului și a mamei moarte de septicemie ca un ceas solar peste memoria deșertului ca un ocean acoperind tot uscatul rămas
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
neștiințifică, formalistă, un amalgan de confuzii și decadentism. Era atacat în presă tocmai pentru acele texte profunde de interpretarea artei, un apogeu al cunoașterii, care modificaseră grila de lectură a marilor precursori. Haita de troglodiți era asmuțită împotriva lui, se căscase o prăpastie de înțelegere și de comunicare. Nu mai era posibilă o împăcare, căci o ideologie brutală anexase esteticul care se clătina în urmă ca o remorcă fără viață. Cum să scape din încercuire? Era convocat în derâdere să rostească
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
de țărînă. Căci lui, doar Apa îi fusese scut. Alte semne: Printre hîrtoapele acelei cetăț desfundate. Un slalom al răbdării sale cu mormanele de căcat pe care locuitorii Capitalei înțelegeau să le plaseze drept indicatoare circulatorii alternative. Hăul canalelor își căsca prăpăstiile pas cu pas; oraș ciumat din proprie inițativă, picurîndu-și puroaiele de jos în sus, oraș al cariatidelor puse de pază la umblători. Atunci cînd o umblătoare erea întreg orașul. Atunci cînd dîrele de pișat descriau hărț incredibile pe resturile
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Nu frica, nu groaza, ci neputința, certitudinea că nu mai pot scrie ceva care să-mi placă, că nu mai am spațiul necesar, mă determină să mă arunc cu capu-n jos și sufletul în sus în plicurile ce se cască zilnic ca niște prăpăstii ocrotitoare! Dar să nu uit un amănunt esențial. Aceste scrisori, sînt scrise vis-a-vis de dumneavoastră. Vă implică tot atît de mult ca și pe mine! Culmea, după trei sau patru săptămîni de tăcere, Mugur îmi dă
Se va citi pe melodia Gui gău iau by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14084_a_15409]
-
tot ce nu-i, și-auzeam fluierând mierla, sus, oarecui! *** O zi după alta și nici o schimbare în tine, în semnul tău de-ntrebare. Te-nchipui ce nu ești, ascuns după mască, și nu vezi în juru-ți ce goluri se cască. Din cât mai rămâne, el singur, cuvântu-i hotarul în care mai poți să te mântui - Hotar de-ntuneric și urmă secretă lăsată pe tablă de-un bulgăr de cretă. Vrând nevrând, aceste gânduri nu se vând și stau în
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
Ajutați-mă Iisus Hristos și Maica Domnului ajutați-mă să vă dea sănătate o monedă măcar ajutați-mă! Dau să-i arunc în cap ce mai rămăsese din bere dar să vezi tehnică la el: se trage mai încolo și cască gura drept în punctul în care ar fi fost să pice berea mea. La una ca asta vărs berea și ridic halba. Nu da, zice, că-ți scriu și-o poezie uite acu ți-o scriu! Și scoate printre degete
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
piatră să șteargă tot ce scrisese. Dar l-am sculat cu prima monedă am dat-o de-a dura a alergat sprinten după ea pe a doua a prins-o din zbor pe a treia tot ca la început a căscat gura ceva mai spre stânga își calculase distanța si a înșfăcat-o din văzduh în dinți. Am scos cuțitul ca să pot citi si ca să-mi placă. Îl strângeam în mână cu putere. Dar n-am putut citi până la capăt mă
Poezie by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/14305_a_15630]
-
pricină nu e destul să o privești, trebuind să o și înțelegi. Într-o vreme în care decorativismul amenință să devină cuvânt de ordine, Suhar are tăria de a ne face părtași la neliniștile conștiinței în preajma necunoscutului ce i se cască dinainte. Arta este arareori rodul trecătoarelor clipe de fericire și numai atunci când fericirea își iese, cum se zice, din fire, călcând hotarele și prinzând să doară. Altminteri, ea obișnuiește să crească din suferință, este expresia sublimată a suferinței: fizice, sufletești
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
încăpățînată să nu afle nimic despre dorințele așteptînd la intrarea în viață și dintr-odată începi să le vezi miniaturi împrăștiate în ceața aceea care este carnea reclamă înșelătoare (a sufletului?) precum cele de la periferii unde atîtea intersecții pustii se cască una după alta ca niște flori carnivore liniștește-te grația nu ți se va recunoaște cît despre rană (ți se va spune) n-ai căpătat-o aici și pentru asta va trebui să o iei de la capăt cu neprefăcută indiferență
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
viață: amoebe și alte ființe care nu erau vizibile cu ochiul liber. În băltoaca de timp se trăia într-o așteptare care treptat devenea chiar scopul vieții. Cei care așteptau cădeau într-o stare visătoare, plăcută - având destul timp să caște, întinzându-și picioarele în pat, cu mâinile frumos împreunate deasupra capului, un mod de o satisfacere interioară. Un timp de marasm filozofic, inventat de mult de oameni, cu mult înainte ca Beckett să aibă plăcerea nebună să scrie "În așteptarea
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
și claustrării. Preluând o sintagmă eminesciană de amplu fior nostalgic (Trecut-au anii...), Virgil Ierunca își așază paginile de jurnal, "întâmpinările" și "accentele" ori "scrisorile nepierdute" sub semnul timpului, al distanței implacabile dintre trecut și prezent, explicitând hiatusul ce se cască între clipa "de atunci", cu toate avatarurile trăitului, cu tot palpitul unei experiențe nemediate și clipa de acum, cu o altă conformație și cu alte motivații ontologice și gnoseologice. În cuvântul introductiv intitulat, tranșant-interogativ De ce?, scriitorul caută să-și explice
Virgil Ierunca sau sentimentul românesc al exilului by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/14401_a_15726]
-
făcut mendrele, ținând cu anii capul de afiș în rubricile ziarelor de scandal au devenit niște soții și mame model, zise Sofica, scuturându-și bărbia dublă care tremura acum la ambele etaje. Uitaseră complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a spune ceva, apoi răzgândindu-se. În intervalele când nu căsca, arbora un zâmbet mecanic, înțepenit pe buzele întredeschise, adresat în gol nimănui și tuturor
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
care tremura acum la ambele etaje. Uitaseră complet de Mirel. Lăsat în voia lui, căsca plictisit în colțul în care se retrăsese, deschizând din când în când gura ca pentru a spune ceva, apoi răzgândindu-se. În intervalele când nu căsca, arbora un zâmbet mecanic, înțepenit pe buzele întredeschise, adresat în gol nimănui și tuturor, în timp ce gândurile continuau să-i zboare la ale lui. Avea multe datorii de restituit, dar i se părea urgent necesar să înceapă deja cursuri de șofat
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
totuși, cine a fost Bolintineanu? De la "cel mai genial dintre toți poeții noștri", cum vrea să-l glorifice Aron Densusianu, riscînd pleonasmul, pînă la "autor vesel fără voie" vinovat de o crasă "neglijență literară", în opinia lui Paul Zarifopol, se cască abisul oricîtor nuanțări și supoziții. Dar măcar o parte din suspiciunea structurală a criticilor literari ar putea fi îmblînzită printr-un imaginar puzzle liric: ahturile lui Conachi, grandioasele viziuni eminesciene, cavalcadele onomatopeice ale lui Macedonski, miniaturile melancolice ale lui Ion
August by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/14902_a_16227]
-
religios, ceva cu scenă, reflectoare, lumânări, popi și credincioși. Din când în când, prin fața vitrinei în care Tomescu și Suma cântau, trecea câte un om cu o lumânare în mână, ca într-o noapte de Înviere. Unii treceau nepăsători, alții căscau gură și treceau mai departe, alții se opreau și rămâneau o vreme visători. O doamnă a intrat, de mână cu fetița ei, care ținea în mână o lumânare. Apariția sfioasa și delicată mi-a adus aminte de un vers din
Stradivarius-ul din vitrină by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82647_a_83972]
-
psaltul Spre Dumnezeu liturgic se închină... Părea să fim nedespărțiți și-n moarte Când părăsi-vom viața deodată... Dar care clipă s-a-ntinat cu mască Și ne-a numit simțirile deșarte? Că astăzi bogăția adunată E prada unui gol care se cască. Credeam că sunt Anteu Am ieșit pe scena-n care Se jucase rolul meu După străvezii tipare De credeam că sunt Anteu. Rămânând ca-ntr-o uitare Doar în propriu-mi careu Am ieșit pe scena-n care Se jucase
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
școlile popești din Craiova... Și cuprins de furie, băgă palma în țărână și cu ea plină, îndesată de pământul udat de ploaia din ajun, îngenunchie lângă cel doborât, și venindu-i cu pumnul care ținea clisa până în dreptul bărbiei, îi căscă cu cealaltă mână dinții, și aruncă tot boțul de pământ în gura încă înecată de sânge, după care așteptă cu palma îndesată ca un oblon, pe gura închisă cu sila, să-și dea ochii peste cap și să se înece
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]