95 matches
-
sănătoși și mai poftiți pe la noi. Mulțumim, jupâne! Ies cu o stare de bine în mine și cu admirație crescută față de călugăr, care - m-a convins - are mulți fii de suflet...Mergem tăcuți. La o vreme, bătrânul îmi arată o căsoaie care nu prea seamănă cu celelalte,din curtea căreia se aude zarvă de copii. Ce este aici, părinte? Ar trebui să știi. Gândește-te un pic. Citind în cele cărți, sunt sigur că ai găsit un rezumat al împuternicirii date
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
asta merge! Îi fac palatu’ gigea, să crape fierea-n dușmani, să dea oftica-n vecini, să mor io! Măcar acolo pot să mă-mbăt, să cânt la acordeon, să mă piș din balcon, că n-au budă în toată căsoaia. Știu să cânt la acordeon... Și-s veseli oamenii... De pe un ziar pătat mă privește un candidat la președinție. - Da! zbiară-n mobil. Merge ca naiba, părinte! Exact așa. Să-ți silabisesc? Ce nu înțelegi, părinte? Vino să-ți încui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
cer. Vărui casa cu așteptare, obloji geamurile cu obloanele grele ale despărțirii și tăie ultimele trei găini (și un cocoș), pe care le oferi, gătite, săracilor de la Cimitirul "Sfântul Constantin". Stropi cu agheasmă uitarea ce avea să stăpânească în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Dezlegă pe Rex, făcându-i vânt pe poartă și, cu gândul la balurile de la Versailles, adună în mijlocul camerei: rochia de fericire, masca de rigoare, pantofii de invidie, evantaiul îmbibat cu șoapte vulgare, inelul de deochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
tuturor lucrurilor din jur, râdeau de râsul lor și perdelele de la ferestrele zidite, râdeau mușchii de la peretele din casa ce începuse să se roadă de se-auzea de sub tapet măcinarea lui implacabilă din care timpul mușca de peste 200 de ani căsoaia aceasta, cândva han cu cuhne, beciuri cu arcade și firide, cameră pentru dormit al negustorilor în tranzit, al celor certați cu legea, al artiștilor care fugeau de lume, al armatelor prăfuite care se retrăgeau din fața altora, aurite și impunătoare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pare de contradicțiile dintre formă și conținut, declanșă distrugerea întregului eșafodaj, iar bătrânul Fluviu se opri cu epavele amintirilor cu tot, bulversat, clătinat, deturnat și șocat din curgerea sa. Porni în aval îmbufnat și greoi, sătul de antagonismul ivit în căsoaia Alimentarei. Era vânt afară. Gândire barocă, suna decodificat mesajul. Ceea ce înseamnă că Paravocile din Citadelă deveniseră Plurivoci prin automultiplicare, semn de independență și de rupere de Metavocile ancestrale de pe Planeta de origine, ridicate la o putere înspăimântătoare, răsfrântă în oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
paternale în favoarea cui o vrea, statului strâmb, statului în cap, statului altora. Băboiul urcă în pas de ciută cele 70 de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
răcnete beldiile și susținând firele electrice de tramvai. Figurația filmelor românești (toate proaste), actorii, scenografii, culorile, sonorul, muzica s-au întors în pixeli. În locul lor, gladiatorii condamnați la moarte, răzvrătiții Romei din filmele Spartacus, Cezar și Cleopatra, urmau călări în spatele căsoaielor, precum și Cavalerii teutoni. În ambele Universuri-Oglindă. Dincolo se înainta un metru pe oră. Aici 1 și jumătate. Erau multe stopuri și treceri de pietoni. Dincolo, ziuă. Aici, deja seară. Pentru că lumina și întunericul nu erau la fel în același timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pironită pe cer, a clipit și văzu așternându-i-se încet la picioare podeaua. Un perete, încă unul. Dacă mai închide o dată ochii, întâi o aud, apoi o văd pe Mama. N-a fost așa. Mioara era singură în toată căsoaia de pe bulevardul Karl Marx 51. Gratiile dispăruseră odată cu Mama în invizibil. Sărută fiecare obiect în parte, de parcă atunci le vedea după o lungă călătorie. Cărarea se forma pe măsură ce înainta spre poartă. Când apăsă clanța, se materializă și strada. Un tramvai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
la dungă și haina mirosind puternic a naftalină. Alese o cravată, ba nu, un papion, ei, bravo, doar nu merg la nuntă, le așeză la loc în cutie, fără să se grăbească, adună câteva scame de pe covor, singurul din toată căsoaia cu șapte camere, și, cu mâinile în poală, se așeză pe scaun, cu fața lipsită de expresie, cu ochii goliți de gânduri, cu un ușor tremur al mușchilor gambei de emoția așteptării. Era 22 aprilie, ora 11 fix. Sună telefonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de cartier înclinară mănunchiurile tufelor înflorite de cindrel și forsiția, în semn de supunere față de Stăpânul terifiant al Lumii. Fiecare plecăciune a nuielelor încîlcite stropea parcă, dintr-o legătură de busuioc, cu o dâră de apă fierbinte și sânge, fațadele căsoaiei. Din cadrul celei de-a treia uși, situată spre fundul imobilului, irupse o fătucă brunetă, cu pulpe imense, cu un tricou vișiniu și c-un dușman cât toate zilele (un nas enorm), pe fața micuță. - Cum te cheamă pe tine? o
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de obicei ceva, în timp ce el, frații, surorile, chiar și capul familiei, adică tatăl, adunați în jurul ei, ascultau cu gurile căscate. Nu înțelegea ce spune, însă trăia o scenă înduioșătoare petrecută în propria lui familie. La noi în sat e o căsoaie lungă cu vreo șapte, opt odăi mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se trece dintr-o odaie în alta. Dacă intri în prima odaie, nu poți ieși din căsoaie decât hăt la capătul celălalt
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mari boierești, cu ziduri groase și gratii de fier ca la pușcărie. Se trece dintr-o odaie în alta. Dacă intri în prima odaie, nu poți ieși din căsoaie decât hăt la capătul celălalt. Acolo s-a făcut colectivizarea, în căsoaia aceea. Oamenii intrau pe prima ușă proprietari și ieșeau pe ultima ușă colectiviști; adică intrau bogați și ieșeau săraci. Așa a făcut și Matei al meu. A intrat pe prima ușă cu jurământ că nu va da pământul, că nu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
i-a ordonat, Olgăi: de mâine, pleci la mamă-ta! Dacă ea te primește, bine; dacă nu pentru mine, e tot bine. S-a dus, în ziua ce a urmat, la mama. Asta, suflet negru, a urlat de a răsunat căsoaia bătrânească: NU. Ieși afară! și unde să stau? Treaba ta. Olga a ieșit. Așa cum era îmbrăcată, cu haine ponosite, și cam subțiri, s-a dus la poarta cimitirului. S-a așezat pe o piatră și s-a dedicat cerșitului. Prima
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se ițise deasupra Repedii... Doar o geană trandafirie ca o părere tremura pe creasta dealului. Înfășurat în răcoarea dimineții, mergeam cu spor. Priveam cu băgare de seamă la tot ce se arăta pe marginea stângă a drumului... Și... iată o căsoaie lungă, străjuită de doi castani bătrâni. “Deci asta-i renumita crâșmă despre care mi-a vorbit ieșeanul” - am gândit eu. Furat de grijă ca nu cumva să trec de locul pe care-l căutam, n-am băgat de seamă că
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
crâșmărița, Dumitre - a vorbit Pâcu, cu un zâmbet șiret atârnat de buzele tăbăcite. Pe dracu. Are ea după cine ofta, nu după un hodorog ca mine. Nu după multă vreme, Crâșma din drum s-a ițit de după un dâmb...O căsoaie veche de când lumea, care își purta cu mândrie acoperișul din tablă boită în roșu de cu primăvară... Nu știu cum, dar tare semăna cu pălăria unui mehenghi așezată pe-o ureche. Soproanele din fundul curții, rânduite de-a lungul zaplazului de nuiele
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
-ți explic: din Târgu Cucului, ia-o ușurel la deal pe „mâna stângă”, cum se spune, și a doua ulicioară te Îmbie să intri pe ea. După câțiva pași de cătană - pe „mâna dreaptă” de această dată - te Întâmpină o căsoaie cât o lume. Trebuie să bați zdravăn În poartă până te aude stăpânul și pe ușa cât o poartă de cetate va ieși Întâi o pereche de mustăți colilii și apoi stăpânul lor, care... nu-i altul decât dragul nostru
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
contractului de arendă. Peste câtva timp îi spune soției: Dragă Marico, uite ce te rog... Îi port de grijă unei bătrâne, care a slujit cu credință zeci de ani la părinții mei. Aș vrea să-i găsim un loc în căsoaiele noastre de pe lângă conac și să i se facă un modest tain zilnic. Ce zici? De acord, Mateiu. La moartea bătrânei, care n-a întârziat prea mult, Marica a aflat de adevărata identitate a nefericitei. Atunci ea s-a adresat lui
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
câteva exemple de bunuri înregistrate în act: „l-iu casa cu pojâjia ei, adică una căsoaie de bârne cu hrubă didisupt, altă căsoaie dinaintea casei, iarăși cu hrubă, precum și o bucatărioară și un șopron cu grajdiu, asămenea o vie dinaintea căsoaie [...] și pojâjia casei să găsăști pi bătrânul Calalbu, Sobeschi și Scurtu”; -4 (patru) boi mari; 4 (patru) vaci; 2 (doi) giuncani; 3 (trii) vițăli; 1 (un) mânzățăl; -1 (un) car mare cu două giuguri; 1 (una) sanie di cai; 1
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
rămâie fiului meu, Grigoraș”, iar cealaltă „jumătate”, în care sta el cu soția, să rămână acesteia. Mai înscrie „o pivniță și o poetică într-o unire cu casa”, deci o continuare a casei, cum se procedează și în zilele noastre, „căsoaia care se găsește ridicată și stuhuită”. Apoi, „căzi și poloboace și alte lucruri” nespecificate; urmează un „izvod de câte lucruri au rămas după moartea lui Simion Mocanu”, incomplet păstrat, în care se reiau cele de mai sus și o sumă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vie și pomet”. Este locul unde a stat Ghică Teleoacă și Constantin Răducan, ambii căsătoriți cu fiicele lui Vasile Năstase. Desigur că lipsesc descrierile necesare privind arhitectura locuinței lor, dar din cele menționate desprindem câte ceva: învelitul cu stuh, chilerul, iatacul, căsoaia din preajmă, vie, pomi împrejur. Iar în interior coții de pânză și alte țesături, lada „de Brașov” și altele rămase acum în domeniul vestigiilor istorice. CAPITOLUL VII COMUNICAȚIILE „Drumu-i rău și zgrunțuros Și nu pot merge pe jos” Folclor. 1
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]