192 matches
-
acesta! -Tu ai să mori primul, diavole! și împlântă serpentina alambicului în ochiul lupului. -Hai cuțât, cuțât, cuțââât De trei ori te-am ascuțât... Nu știe ce-a fost prima dată: zăpada însângerată, schelălăitul sau bubuitura! Pădurarul cu pușca la cătare destrămă cântecul plin de Dumnezeu al bătrânului! Se umplu pădurea de schelălăit! * La cârciuma ,, M-o lăsat muierea,, bădia Chițâgoi a venit cu rachiul lui de-acasă. Că doar n-a luat alambicul degeaba și-a chiuit juma de noapte
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379403_a_380732]
-
topește în ne.ant dar nu abis opac de sticlă trans.lucidă și nici nirvana fără conținut de fum ci întuneric de lumină pură care la Tine sunt tot una... Pe.trecere cu pași de melc senin dincolo de poarta inimii cătare trecând de vama de imagini adumbrită amăgire și lepădând cel pathos ce vine din visare ultimul simț al firii se ofilește fără vlagă iar din vederea oarbă răsare orizont... Taborul ca lumina din Soarele cel veșnic topește lumânarea ce vine
POEM HIERATIC XXXIV-TĂRÂMUL LÀ.CRINILOR de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381230_a_382559]
-
sfârșită de efort și opintire începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate, se înalță pe picioare ea-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită-n pădurea prietenoasă și prin tufișuri își
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374296_a_375625]
-
Emilian Oniciuc Publicat în: Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Picături de fragi Emilian Oniciuc- 10.11.2016 Sărutări înfierbântate Ne respiră dragostea, Buzele înfometate Nu vor locului să stea... Când șoptite, când strivite Prin amorului cătare, Regăsite, potrivite Într-o dulce îmbrățișare... Fulgii par că- s de poveste, Cad topiți pe buze- ți dragi, Strălucind îmi dau de veste: Să-i culeg cât încă- s fragi... Și-i culeg și nu mă satur, De-a lor
PICĂTURI DE FRAGI de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371319_a_372648]
-
DE FRAGI, de Emilian Oniciuc , publicat în Ediția nr. 2141 din 10 noiembrie 2016. Picături de fragi Emilian Oniciuc- 10.11.2016 Sărutări înfierbântate Ne respiră dragostea, Buzele înfometate Nu vor locului să stea... Când șoptite, când strivite Prin amorului cătare, Regăsite, potrivite Într-o dulce îmbrățișare... Fulgii par că- s de poveste, Cad topiți pe buze- ți dragi, Strălucind îmi dau de veste: Să-i culeg cât încă- s fragi... Și-i culeg și nu mă satur, De-a lor
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
lor miere îmbătătoare; Vapez clipa dintr-un abur Prin amintiri nemuritoare... Emilian Oniciuc- 10.11.2016 ... Citește mai mult Picături de fragiEmilian Oniciuc- 10.11.2016Sărutări înfierbântateNe respiră dragostea,Buzele înfometateNu vor locului să stea...Când șoptite, când strivitePrin amorului cătare,Regăsite, potriviteîntr-o dulce îmbrățișare...Fulgii par că- s de poveste,Cad topiți pe buze- ți dragi,Strălucind îmi dau de veste:Să-i culeg cât încă- s fragi...Și-i culeg și nu mă satur,De-a lor miere îmbătătoare
EMILIAN ONICIUC [Corola-blog/BlogPost/371338_a_372667]
-
Pașii i se îndreptară spre o tarabă de tir. Apropiindu-se, privea spre sine, amintindu-și ce răsplăți căpătase cândva. Doar fusese un bun ochitor mereu! Acum, oare, ce va fi?! Ajuns în fața gheretei, se minună. Pe fundal se oferea cătării un desen cam chinuit, ce voia să imite o siluetă umană. Ici și colo, în interiorul conturului, atârnau drept ținte o inimă diformă, un ficat decolorat, niște plămâni care numai spongioși nu erau, o grămadă de intestine legate într-un nod
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
ape, Alunecă-n brațe de iele, Brăzdând printre niște hârtoape Poiană de crude nuiele. La marginea ei, odihnește Pădurea de seculari Și-n mijloc, magnific, domnește Stejarul dintre stejari. Călare, pe-un roib de argint, Un tânăr din neguri răsare, Cătarea din noapte ferind, Ducând-o, în tropot, spre zare. Potrivnică-i este cărarea, Și vântul în piept se-opintește - C-un muget, își strânge suflarea, Când luna pe poale-l primește. Sleit de o fugă nebună, Descalecă lângă stejar Și
IAPA DE CUARŢ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374072_a_375401]
-
ei și încercând să le dea curaj, un strop de viață aievea, să-i liniștească, le-a spus: a fost o metaforă !! Și a mai precizat că pe Liiceanu, fost filosof cum îl numește, nici nu l-a avut în cătare, doar, doar și-o reveni mai repede. Fără rezultat, inutilă metaforă populară adresată unor amărâți limitați cu tot IQ-ul lor normal, pe care-l folosesc anormal, fenomen foarte des întâlnit în România de azi la boierii minții din capitala
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
chiar câtăreți. Printre atâtea amintiri risipite prin cele 46 de tablete, autoarea își aduce aminte că aceste meleaguri mioritice au fost călcate, înainte de cel de-al doilea război mondial, de scriitorii Al.Brătescu-Voinești și Mihai Sadoveanu, vânători pasionați care în cătarea armelor nu cădeau niciodată căprioarele. Ei fiind, de fapt, vânători de imagini și trăiri. Descrierile devin adevărate poezii atunci când “ Printre păduri de brazi, fagi și pășuni de munte se-ntinde un sat lung, aproape de cer, pe care nu-l vezi
REPORTAJUL LITERAR, FRESCĂ SENTIMENTALĂ A ŢĂRII VLĂDESEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 984 din 10 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372866_a_374195]
-
care avea să-l împuște până la urmă, în ciuda nopților de dragoste, cu arma rezemată de marginea patului, până într-o zi, când, zărind în depărtare o corabie, albgardistul o ia la fugă și ea nu ezită să-l ia în cătare, să-l asasineze, în ciuda distanței. Așa cum stăteam cu ochii închiși, strivindu-i buzele, parcă îl și vedeam pe ofițerul acela cum se prăbușește peste spuma talazurilor ce veneau la mal, de parcă vântul se plimba pe deasupra apei ca o rindea. Cafeaua
CARTEA CU PRIETENI- ION IFRIM-AMINTIREA UNEI MARI IUBIRI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347740_a_349069]
-
mai slute N-au nici dor, nici jar în vatră Și nici pensie privată Iubirea li s-a răcit Strânsu-n brațe le-a slăbit Și poftele le-au sleit Plăcerea le-a părăsit Nalbă femeie cu stare La iubiți mare cătare Și cu preț la cingătoare Sâni rotunzi ca meri domnești Mângâiați doar prin calești De prinți din ăle povești Coapse strânse în buchet Fără case de bilet Și săruturi amanet Picioare strânse-n condur Zbănțuială și murmur... Șleahtă, stânga împrejur
DESTRĂBĂLARE AMÂNATĂ...(PARODIE DUPĂ M.R.P.) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348974_a_350303]
-
de îngeri, oamenii trăiau ferice fără lacrimi, fără frângeri. Tot atunci, ne mai spun bunii, un fecior prin munți trăia, chipeș și cu boiul strașnic, fiu al babei Dochia, mesager trimis, se pare, de chiar bunul Dumnezeu să dea dragostei cătare și trăia sus, pe Ceahlău, sau oricum prin munții falnici stăpâniți de vechii daci, prețuit deopotrivă de bogați și de săraci. Și fecioru-acela chipeș dădea iama peste fire, răspândind peste meleaguri cântec tainic de iubire. Printre păsări, printre oameni, el
POVESTE DE DRAGOBETE de LEONID IACOB în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346834_a_348163]
-
clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi
TEMPLUL, DESEN ÎN CREION de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1385 din 16 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376353_a_377682]
-
clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
clădindu-mi un templu personal, al pasiunii pentru speranță. Aici mă rog în vorbe scurte și mișcări cerești, ca un duhovnic ațipit cu capul pe masă, închinat de mult la lucruri nefirești, băut, văd între ochi un cui dintr-o cătare și-s întristat de lemnele puține de afară. Ziua... se-nchide din rănile sufletești, ce-au dobândit în timp, câte-o inimă de copil, sângerândă. Dar cum toți copiii sunt niște străini, noi îi tratăm ca atare. Ca niște muribunzi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
se lăsa glonț spre ochii ăluia. N-avea teamă de om, nu se speria de bulgări de pământ ori de țipete... Nici de pușcă nu-i era frică, ba, mai mult, când încercau să ochiască pasărea, ea le pierea din cătare... apoi revenea din înaltul cerului, căzând ca o năpastă spre creștetul atacatorului... Nu se mai știe dacă alde Bogatu’ a făcut actele cu femeia lui Mitu... Și nici despre al lui Mitu nu se mai spun povești. Doar ciotul copăcelului
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
de efort și opintiri începe ciuta truda de a naște un ied plăpând ce frigu-l aburește se zbate să se-nalțe pe picioare și-ncearcă să-l ferească de răcoare când blana umezită-i netezește purtând spre ei a lupilor cătare le vine din pădure semn de frică către jivine coarnele-și ridică el tatăl ce rămâne pe cărare vrea timp să mai câștige până turma s-o-ndepărta în noaptea-ntunecoasă de haită în pădurea prietenoasă și prin tufișuri își
SACRIFICIU de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373263_a_374592]
-
Fatima și trupa sa”, ,,Ailla”, ,,Tanger, Maroc”). S-a oprit și asupra temei florale impresionat fiind de frumusețea trandafirilor, a calelor și a lalelelor. A făcut și lustrație de carte, interesante fiind cele realizate pentru romanul lui Marcel Proust ,,În cătarea timpului pierdut”. Dar portretul feminin a fost cel care l-a preocupat. A cercetat chipul feminin din mai multe unghiuri, descoperindu-i stările de bucurie sau tristețe. Femeia pentru el a fost un subiect fascinant, el studiindu-i corpul, atitudinile
SUBIECT FASCINANT PENTRU PICTORUL KEES VAN DONGEN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371715_a_373044]
-
doritu-ți-ai de ea să n-am eu parte? De ce să îți dorești tu, dragoste nebună, Să-mi caut dorul sec în noaptea oarbă? De ce întrebat-am fost de neagra lună Cu ce greșit-am eu de-s a cătării roabă? De ce netihna în durerea-ți mă îndoaie? De ce genunchi-mi nu mă mai ascultă? De ce mă arzi ca-n de iad cu-a ta văpaie? De ce cu dărnicie-mi dai durere multă? De ce-ai ales cu doru-ți să
DORUL MEU NU ARE MILĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375709_a_377038]
-
drept o zaveră. O scrisoare pierdută (1884) rămâne capodopera dramaturgiei românești. Acțiunea piesei se desfășoară într-un târgușor de munte, în preajma noilor alegeri necesitate de revizuirea Constituției, revizuire propusă de guvernul liberal. Strașnică ocazie pentru C. de a lua în cătare, punând exploziv în sarcasme, parșivul mecanism electoral, cu manevrele lui neloiale, cu intrigi, șantaje, mistificări. E o lume coruptă, unde stăpânesc ipocrizia, felonia, venalitatea, arivismul cel mai sfruntat. Prefectul Ștefan Tipătescu, totuși personajul cel mai lucid din piesă, este și
CARAGIALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
nici o îndoială prin declarația necontestabilă a unui om vrednic de stimă și însemnător. Dar Mustafa nu izbuti să adune pe pământ valahian decât o trupă de 500 de oameni, și fiindcă cu atâta nici putea să esecute ceva de-a cătarea, nici putea să realizeze de unde era de-a îndemîna și cu succes atragerea altor turci în partidul său, de aceea trecu cu Djuneid din Valachia peste Tracia în Thessalia unde spera să afle un ajutor mai spornic și o participare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
exagerează culoarea, apar cîteodată fulgurații de o frumusețe nefirească, izbucniri halucinante, febrile, obsedante: "Trăiesc într-o lume paralelă/ care mustește de boală/ un spital cu aripi rozalii/ mușcate parcă de armă,/ zdrobite într-un aer în care/ nu bate nici o cătare,/ nici o mătase." Tensiunea poetică atinge cote neașteptat de înalte ("un spital cu aripi rozalii") pentru ca apoi să se destrame nepăsător spre finalul secvenței, ca o țesătură fără tiv. Această destrămare face și ea parte din stilul poetei, care nu e
Integrala poeziei Marianei Marin by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14997_a_16322]
-
aplomb narativ, autorul se străduiește să nu mai literaturizeze tezist și se îndreaptă către alte arii de interes: în Presimțirea zăpezilor, într-un cadru doctrinar muncitoresc, are loc un conflict de tip tradițional, incluzându-i pe hoțul de zestre (Ion Cătare - „tânăr, frumos, perseverent”), fata pe care acesta o iubea (Maria Dominte) și fiica lui Bartoș, „ slăbănoagă, sperioasă, cu nasul cam bont și clăpăugă”, a cărei avere urmărea să o dobândească; în Grăuntele de grâu, când cade pe pământ, Maria Vișinescu
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele, Cu dor și cu jele, Pe zilele mele; Cu cătare blândă Și o față mândră, Dulce la privire Și frumos la fire?467 Dacă văduva era tânără și intenționa să se recăsătorească, textul semăna cu cel „de fată” (și lăudați erau nurii ei, straiele cele frumoase erau și ele pomenite
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]