108 matches
-
fie aduși la tribunal pentru consultări. Fortuit astfel, Tony Pavone Începu deplasările la tribunal unde Într-o specială cameră asistat de un gardian avu șansa să vorbească cu fiecare avocat separat fiind necesar deplasare zilnică, În fiecare zi cu sufletul cătrănit, era nevoit să treacă de fiecare dată prin triajul diabolic al deplasărilor În afara Închisorii. Pierdere de timp. Din moment ce nu luase parte la presupusa infracțiune comisă de principalul acuzat, ce putea spune În plus avocaților...? La un moment dat, Tony Pavone
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu poate fi decât Henry. Cred că poliția ar trebui să afle informația asta. Cei doi au fost întrerupți de directorul colegiului, care intră cu un exemplar din ziarul de seară. — Presupun că ați văzut asta, zise el, fluturându-le cătrănit ziarul. E absolut îngrozitor! Puse ziarul pe catedră și le arătă titlurile scrise mare, cu aldine: FEMEIE UCISĂ ȘI îNGROPATĂ îN CIMENT LA COLEGIUL TEHNIC. UN ASISTENT AJUTĂ POLIȚIA. — O, Doamne! zise directorul-adjunct. O, Doamne! Ce ghinion uriaș! Nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
vei fi eliberată din slujba ta sacră, încheie Pontifex Maximus. Vestala Mamă suspină cu obidă. Cel devreme, la 36 de ani ți se va da dreptul, micuțo, și puterea să te dezlegi de jurământul pe care l ai făcut azi. Cătrănită, mișcă în neștire din cap în dreapta și-n stânga. Pu ține sunt vestalele care se folosesc de o atare îngăduință. Este o mulțumire prea tardivă pentru timpul petrecut în slujba zeiței. Își jertfesc întreaga viață ca să asigure fertilitatea pământului, sănătatea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
din gură, obraznico, și pune-i mai bine ceva decent pe el, că răcește. Se întoarce către Germanicus: — Femeile astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea fragedă și neformată a pruncului, când o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să plângă. Agrippina o liniștește cu o mână, în timp ce cu cealaltă îi cheamă pe ceilalți copii la ea. Ridică amenințător tonul: — Acest drept mi-a fost conferit în calitate de nepoată directă a împăratului! Tiberius și Livia se uită unul la altul cătrăniți. — Sper că o asemenea recompensă nemeritată i-a fost acor dată doar pentru zilele de sărbătoare, murmură el. Este de-a dreptul revoltat. În vremurile de demult femeile res pectabile circulau, ce-i drept, pe străzile Romei, în trăsurici trase
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsi la spital, nici acasă. Trecând prin fața bisericii, văzu peste drum, în cerdac, tolănit într-un jilț, pe preotul Bote-anu, care se sorea fericit, plimbîndu-și privirea asupra satului, ca și cum ar fi fost o moșie a lui. Din casă răsuna glasul cătrănit și ascuțit al preotesei, ocărând pe slujnică, iar în ogradă o ceată de copii se jucau de-a războiul, împodobiți cu șepci lepădate de soldați găzduiți prin vecini. În clipa când zări casa parohială, Bologa uită pe doctorul Meyer și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu mai mare sprinteneală nici dacă i-ar fi luat urma cei mai sluți douăzeci de mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
sălcii, deasupra stufului bălții, căsuța mea... Atât mi-a mai rămas!... Și mă privi întunecat, cu hârâitu-i de durere deșteptat în glas. Omul îmi plăcea, cu toate că vorbea așa de puțin și mă privea așa de ciudat. Din toată înfățișarea lui cătrănită, din glasu-i adânc, se cunoștea că trecuse prin dureroase furtuni. Amărăciunile-i săpaseră brazde pe față și-i secătuiseră izvorul vorbirii. Și, privindu-l, mă gândeam la spusele lui, la „boierul cel bătrân“, la cel nou, la furtuna care poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
halul în care sunt ar putea avea chef cineva să mă angajeze? Am avut atâta minte să mă reîntorc acasă cât de curând posibil. Nu fi cătrănit, puiule. — Cătrănit? Mi-e teamă că n-aș putea să mă simt vreodată „cătrănit“... — Ei, nu fi nesuferit. Ai să capeți tu o slujbă bună. Ai colindat numa’ câteva zile, spuse mama lui privindu-l. Ignatius, aveai cumva șapca asta pe cap cân’ ai stat de vorbă cu cel de la asigurări? — Bineînțeles că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
recunoștință și tu. N-ai nici un fel de grad și comanzi șapte oameni. Când eram de vârsta ta, arestam derbedei fugiți de-acasă. Danny trecu de Breuning și intră în sala de ședințe, știind că omul avea dreptate, dar tot cătrănit. Polițiști în civil sau în uniformă se distrau din cauza unui lucru de pe panoul de afișaj. Privi peste umerii lor și văzu o nouă caricatură, mai urâtă decât cea pe care o rupsese Jack Shortell. Un Mickey Cohen cu colți, fes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
23 august 1939. Deși se stabiliseră termene și etape de evacuare, am fost devansați de sovietici, am fost umiliți ca ostași și cetățeni români și toată averea și armamentul avut asupra noastră au rămas pe peronul gării Chișinău. Cu sufletul cătrănit, am luat drumul spre Prut, noi cei care eram de pe meleaguri îndepărtate - puțini la număr -, fiindcă regimentul nostru constituit în marea lui majoritate din basarabeni s-a volatilizat. L-am îndemnat pe Ghiță să urmeze calea spre Prut în mod
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
e timpul să plecăm și să încercăm în altă baltă. Am început să strângem undițele. Preocupați de acest lucru nu am observat că paznicul ajunsese în spatele nostru și ne întreabă: - Dar ce ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă uit spre bătrân, parcă cerându-mi scuze pentru supărarea mea de mai nainte. - În viața mea de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
vicios pierde respectul și încrederea semenilor. Demnitate Demnitatea nu trebuie confundată cu aroganța. Verticalitate Principala calitate onorantă a omului demn este verticalitatea. PERSONALITATE CONȘTIINȚĂ CARACTER MORALITATE Voință Voința biruie neputința. Suflet Cel căruia-i ninge și plouă neîncetat, Are sufletul cătrănit și-ndurerat. Dorință A dori nu este totuna cu a înfăptui. Asemănare Cei ce se asociază la rele au aceleași tare caracteriale. Naivitate Naivitatea nu este o trăsătură exclusiv infantilă. Școli Pe fondul genetic specific, personalitatea umană este produsul mai
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
continuă să răsufle adânc. Gicu mai are trei degete de bere În halba personală, așa că o trage ușor Înspre el. Apoi Întreabă, aproape suav: Sănducule, ce e cu tine? Prieten drag, vorba lui Jula, ne cunoaștem de-o viață. Pari cătrănit! Spui vorbe urâte, gen constituții, ce vină au mamele? Iorgovan ăla e părintele constituției, dar vorba este că de mama ei nu am auzit. Și aici suntem mai tari ca alții. Ghines buc, ghines buc... Gore râde, lăsându-se pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
supără radetul și căldură canci. Mai pui o pătură pe tine, nu de-aia l-ați Împușcat pe nea Nicu? Nu mai puteați de frig, ce să spun... Vroiați termopane și aere condiționate cu ipaminverter. Dobitoci! Sandu pare Într-adevăr cătrănit. Duce paharul către gură, Însă se oprește la jumătatea drumului și Îl pune la loc, pe masă. Încrucișează brațele la piept și se uită Într-o parte, ostentativ. Un astfel de gest nu poate decât să-i contrarieze suplimentar pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-ai agonisit? Ultracentral sau Într-o margine de cimitir, lângă buruieni și peturi aruncate de familiile cătrănite? Fața lui Gore devine roșie. Răsuflă sacadat, iar ochii i se rotesc În orbite. Dă paharul peste cap, apoi Îl umple din nou. Spre mirarea lui Sandu, și el și Gicu au decis să se „cinstească” numai cu vin, renegând
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
vacanță la Capri și cât de minunat a fost Crăciunul trecut la St. Barths. Fetele astea arătau de parcă n-aveau nici o problemă. De fapt, arătau de parcă nici măcar nu știau ce-i aia o problemă. Nici vorbă să fie încruntate sau cătrănite. În mod clar, eram cea mai nefericită și prost îmbrăcată persoană de acolo. Evident, dr. Fensler era un geniu. De-abia așteptam să-l întâlnesc. Eram sigură că la el nu ține cu asigurarea medicală. La vreo zece minute după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
lacrimi care mai mult ard și sufocă. Plânsese și n-a vrut să mănânce. Și mi-a tot repetat refrenul ei cum că toți bărbații sunteți brute și nimic alta decât brute. Și zilele astea a fost întoarsă pe dos, cătrănită rău. Până ieri, când m-a chemat, mi-a spus că regretă tot ce ți-a spus, că a întrecut măsura și-a fost nedreaptă cu dumneata, că recunoaște probitatea și noblețea intențiilor dumitale și că vrea nu doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fi așteptând, ca de obicei, în spatele ușii. — Ți-am adus o floare, bunicuță. Garoafă galbenă, n-am găsit trandafiri. Că doar știi, la noi nici flori nu mai sunt decât pentru eroi. Vai, păcatele mele, numai ’mneavoastră țineți sufletul meu cătrănit... Și-ar șterge palmele de șorțul albastru încă și încă o dată, până s-ar apleca brusc de mijloc, să sărute mâna binefăcătorului. Ce faci, ți-am mai spus că nu sunt popă, pfui, fui, să nu te mai ploconești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Mutații Trupul are berechet Dinspre suflet, Sufletul năluciri Dinspre trup, Sculându-te năluca. Ți-e trează, Dormind nălucirea Stă-n visuri... Fiindcă o făceai Cam pe chiombul Un dulău turbat Te-a mușcat; De-atunci faci zâmble Scrutând viitorul ........ De cătrănit haos Și orizont plat Din vis te trezești, Fugărit mușcat, De dulăul turbat.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93457]
-
o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
fi... - Zău, bă?! Bine că ești. Că eu, de două zile, m-am procopsit c-o bronșită... Așa c-am mai slăbit-o cu devotamentul... Tu, acuma, ce crezi? O să mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o să mor?!... Cătrănit, duhușorul tăcu mâlc, își vîrî coada între picioare și își luă tălpășița. Ca o cârpă se comporta rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care venea dinspre casa gunoierului. Parcă răsărise soarele. Vecinii alergau la pompă cu căldările să le umple. Nu putură să oprească focul. Șuvoaiele flăcărilor se întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau gunoaiele de prin curți și urcau stflpii cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei. - Arde! Arde! se auzeau alte țipete. Acoperișurile se spulberau într-o clipită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Alergau cu șepcile în mână să culeagă vinul risipit. Se lipiră și vreo câțiva țărani care așteptau trenurile de noapte. Își umpleau căciulile lor încăpătoare cu băutură și strigau veseli la pungași: - Să-ți trăiască! Să-ți trăiască! Stăpânul urla cătrănit către ei: - Luați, mă, și beți de sufletul lui Bozoncea! C-a murit, săracu! Luați, fraților... Mînă-mică îi mai strunea pe țigani: - Gâdilați dracului cobzele alea, că dă moartea-n voi, paraponisiților! Nicu-Piele juca în căruță, de hazul lumii, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
din cuvintele limbii române moderne îmi erau necunoscute. Trebuia să mă deprind acum să zic "vopsea", în loc de "văcsea", sau "puțin", în loc de "o țîră" și să evit vorbe care ar fi sunat bizar, de neînțeles, în urechea unui bucureștean ca "teșculă", "cătrănită", "palan", "recăl", "pocie" sau "părușcă". Încă nu auzisem de clase sociale, ca să pricep că eu reprezentam "talpa țării", în timp ce colegii mei, cei mai mulți, reprezentau "înalta societate", dar mă simțeam ca o buruiană într-o seră. Nu eram unul "dintre", ci "o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]