106 matches
-
riscă să se automutileze și să se laicizeze, nu ne este îngăduit să fugim de responsabilitatea de a o schimba într-un instrument de lumină și de energie pentru popoarele mileniului nostru. Așa cum cel ce scrie nu este un monah cătrănit, ci un monah îndrăgostit de Cristos și de această formă de viață pe care ar vrea să o prezinte Domnului - așa cum ar spune Sf. Paul - «curată și feciorelnică», la fel și noi suntem încrezători că această carte va ajunge în
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
fi... - Zău, bă?! Bine că ești. Că eu, de două zile, m-am procopsit c-o bronșită... Așa c-am mai slăbit-o cu devotamentul... Tu, acuma, ce crezi? O să mor eu pe loc, din pricina asta? Sau n-o să mor?!... Cătrănit, duhușorul tăcu mâlc, își vîrî coada între picioare și își luă tălpășița. Ca o cârpă se comporta rahatul de Spiridon înaintea clasicului marxism-leninismului. Has-Satan ateriză, cu îndemînare de balerin, pe tălpica ferestrei, conștient că întreaga Sală de Spectacole a Universului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care venea dinspre casa gunoierului. Parcă răsărise soarele. Vecinii alergau la pompă cu căldările să le umple. Nu putură să oprească focul. Șuvoaiele flăcărilor se întindeau și se încolăceau pe buruienile maidanului, aprindeau gunoaiele de prin curți și urcau stflpii cătrăniți ai porților. Tot malul gropii ardea, și rampa, și drumul de lemne. Cădura se întețea. Mirosea a baligă încinsă. Apoi pârjolul coborî malurile, într-un cerc de scântei. - Arde! Arde! se auzeau alte țipete. Acoperișurile se spulberau într-o clipită
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Alergau cu șepcile în mână să culeagă vinul risipit. Se lipiră și vreo câțiva țărani care așteptau trenurile de noapte. Își umpleau căciulile lor încăpătoare cu băutură și strigau veseli la pungași: - Să-ți trăiască! Să-ți trăiască! Stăpânul urla cătrănit către ei: - Luați, mă, și beți de sufletul lui Bozoncea! C-a murit, săracu! Luați, fraților... Mînă-mică îi mai strunea pe țigani: - Gâdilați dracului cobzele alea, că dă moartea-n voi, paraponisiților! Nicu-Piele juca în căruță, de hazul lumii, ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Eu trist, Ieronime? Să mă ia dracul, fătul meu, dac - am fost trist vrodată. Tristețea fuge de mine ca cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul tău, am făcut o față cătrănită și turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Eu trist, Ieronime? Să mă ia dracul, fătul meu, dac - am fost trist vrodată. Tristeța fuge de mine ca cumătru-meu de tămâie. Dar lasă asta... hai în oraș cu mine. Azi, intrând la starețul tău, am făcut o față cătrănită și turcească... am spus că-mi trebuiești tu pentr-o comândare, am mințit ca totdeauna - în sfârșit, îți concede societatea mea serioasă, de cioclu. Noi, Ieronim, ne-om duce în oraș... știu într-un loc vin bun, știi colea, phiu
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
L-am ajutat, dar el n-a mai venit, și între timp, au plecat și cele câteva persoane care venisera cu mine. „No, noi plecăm, că ăștia or apucat la bere și nu mai vin”. Am zis și eu cam cătrănit: „No, am făcut-o de oaie” și am plecat cu gândul să nu mai calc pe acolo. Dupa câteva zile de analize, am tras câteva concluzii: - cu toate că fusesem foarte bine primit, mă acceptasera ca „de-al lor”, nu credeau în
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
fetiță, s-a apucat așa, din proprie inițiativă, să culeagă în poala rochiței ouăle de la găinile noastre. Tocmai când venea cu poala plină de ouă dinspre stoguri spre ușa noastră, mama, care-i dăduse laptele în foc și era cam cătrănită, nu mai stătu pe gânduri și strigă aspru la fată: - Ce-ai făcut, nenoroceasca cui te are!?! Fetița, care s-a speriat de glasul furios al mamei, scăpă marginea rochiței din mânuțe și toate ouăle, căzând, s-au spart în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
găsi la spital, nici acasă. Trecând prin fața bisericii, văzu peste drum, în cerdac, tolănit într-un jilț, pe preotul Bote-anu, care se sorea fericit, plimbîndu-și privirea asupra satului, ca și cum ar fi fost o moșie a lui. Din casă răsuna glasul cătrănit și ascuțit al preotesei, ocărând pe slujnică, iar în ogradă o ceată de copii se jucau de-a războiul, împodobiți cu șepci lepădate de soldați găzduiți prin vecini. În clipa când zări casa parohială, Bologa uită pe doctorul Meyer și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
continuă să răsufle adânc. Gicu mai are trei degete de bere În halba personală, așa că o trage ușor Înspre el. Apoi Întreabă, aproape suav: Sănducule, ce e cu tine? Prieten drag, vorba lui Jula, ne cunoaștem de-o viață. Pari cătrănit! Spui vorbe urâte, gen constituții, ce vină au mamele? Iorgovan ăla e părintele constituției, dar vorba este că de mama ei nu am auzit. Și aici suntem mai tari ca alții. Ghines buc, ghines buc... Gore râde, lăsându-se pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
supără radetul și căldură canci. Mai pui o pătură pe tine, nu de-aia l-ați Împușcat pe nea Nicu? Nu mai puteați de frig, ce să spun... Vroiați termopane și aere condiționate cu ipaminverter. Dobitoci! Sandu pare Într-adevăr cătrănit. Duce paharul către gură, Însă se oprește la jumătatea drumului și Îl pune la loc, pe masă. Încrucișează brațele la piept și se uită Într-o parte, ostentativ. Un astfel de gest nu poate decât să-i contrarieze suplimentar pe
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
nu mori În post, e păcat să nu mâncăm de dulce, că și tu te-ai dedulcit la ale vieții. Loc de veci ți-ai agonisit? Ultracentral sau Într-o margine de cimitir, lângă buruieni și peturi aruncate de familiile cătrănite? Fața lui Gore devine roșie. Răsuflă sacadat, iar ochii i se rotesc În orbite. Dă paharul peste cap, apoi Îl umple din nou. Spre mirarea lui Sandu, și el și Gicu au decis să se „cinstească” numai cu vin, renegând
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
e timpul să plecăm și să încercăm în altă baltă. Am început să strângem undițele. Preocupați de acest lucru nu am observat că paznicul ajunsese în spatele nostru și ne întreabă: - Dar ce ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă uit spre bătrân, parcă cerându-mi scuze pentru supărarea mea de mai nainte. - În viața mea de
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
o colivă, menită să ierte păcatele numeroaselor odrasle luate de Domnul în împărăția lui. Te văd c-am abătut, cumnate!? rosti, întrebător, Ileana, continuând să mestece grâul din ceaunul mare de aramă. Dă, ca omul, când mai bine, când mai cătrănit, oftă Gheorghe, scoțându-și șiacul și căutând să-i facă loc lângă covata, unde era pus la crescut aluatul pentru colaci. Vasile nu-i acasă, e plecat la Lespezi după lemn de casă, încercă să-l alunge femeia. Parcă n-
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
câinilor Împotriva călăreților.” Un astfel de câine feroce aștepți să iasă din burta carului blindat. Dar se coboară Împleticit un bătrânel obosit cu cușma pe o ureche, pe care și-o aranjează ca un vechil de țară și o babă cătrănită. Ăștia sunt prea stimații și mult iubiții conducători. Două epave, la care tună și fulgeră și cei care-i judecă și cei care-i apără. Și după toată mascarada asta, „mult iubitul” legat cu sârmă de mâini este mitraliat, omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lacrimi care mai mult ard și sufocă. Plânsese și n-a vrut să mănânce. Și mi-a tot repetat refrenul ei cum că toți bărbații sunteți brute și nimic alta decât brute. Și zilele astea a fost întoarsă pe dos, cătrănită rău. Până ieri, când m-a chemat, mi-a spus că regretă tot ce ți-a spus, că a întrecut măsura și-a fost nedreaptă cu dumneata, că recunoaște probitatea și noblețea intențiilor dumitale și că vrea nu doar să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
draperii. Amfitrionul, care e nespus de viril În materie de ospitalitate, a acceptat o havană Corona extralungă și, Între două trâmbe de fum și-un banc, a grăit precum oracolul un ciubăr de vorbe, astfel Încât, cu inima grea și tare cătrănit, Ricardo al nostru s-a văzut nevoit să se Întoarcă În Castellammare, neputând goni cu mai mare sprinteneală nici dacă i-ar fi luat urma cei mai sluți douăzeci de mii de paracleți. Întunecate antecamere ale demenței, săli de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a șuierat ea, iar fața i s‑a contorsionat de o furie cum nu văzusem vreodată. Neplăcere? Sigur. Insatisfacție? Tot timpul. Enervare, frustrare, nefericire generalizată? Firește, În fiecare minut din fiecare zi. Dar nu o văzusem niciodată atât de total cătrănită. — Ăă, Miranda, Îmi pare foarte rău, dar biroul lui Briget a fost cel care te‑a anunțat În legătură cu evenimentul de azi și ei nu mi‑au spus că... — Încetează! Încetează În clipa asta să vorbești! Tot ce Îmi oferi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
vacanță la Capri și cât de minunat a fost Crăciunul trecut la St. Barths. Fetele astea arătau de parcă n-aveau nici o problemă. De fapt, arătau de parcă nici măcar nu știau ce-i aia o problemă. Nici vorbă să fie încruntate sau cătrănite. În mod clar, eram cea mai nefericită și prost îmbrăcată persoană de acolo. Evident, dr. Fensler era un geniu. De-abia așteptam să-l întâlnesc. Eram sigură că la el nu ține cu asigurarea medicală. La vreo zece minute după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ori vitregită, viața totuși merită trăită! Mai cred... Spre finele celui de-al XX-lea veac, am fost aruncat în hăul inactivității, acolo unde nu mai aveam nici căutare, nici identitate, devenind unul dintre izgoniții din viața activă. Cu sufletul cătrănit, m-am cățărat pe aripile speranței și, având credința că nu este totul pierdut, m-am alăturat căutătorilor de diamante în galaxia lexicală a frumoasei noastre limbi străbune. Din vasta zestre a experienței acumulate, sub impulsul divinei inspirații, am selectat
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
picior amorțit, teren degradat, cer înstelat, om plecat la munte, scrisoarea sosită ieri, țări foste comuniste, copil rămas repetent, scriitor devenit indezirabil (c) copil uimit, entuziasmat, pasionat, copleșit de durere, abătut, ahtiat (după dulciuri), alarmat, alertat, alinat, amărât, amețit, bulversat, cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
facem studiul de astroclimat. Mort de oboseală, revin la cabană. Deși s-a lucrat cu grijă, văd urme de braconieri peste tot. Resturi, sînge, sticle goale, coarne... Înțeleg de ce pădurarul mi-a vîndut un pont. Ați reușit, nu? Nu, răspund cătrănit. Și unde ați stat ? V-am privit de sus...de la geamul camerei mele. Măcar l-am morcovit puțin și în ziua aceia i-a stat braconajul în gît. Era verde la față. Hai la o bere... Venerabilul profesor Giurăscu ieșise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ai făcut-o neagră... Bătrînul intră în panică, aduce peria și abia atunci observă că luase peria utilizată la crema neagră, pentru pantofi. Este necăjit rău de tot. Acum, dacă este neagră, n-o mai cumpăr... Se poate spăla..., șoptește cătrănit. Bine, bine, dar prețul?! O iguană neagră..., culoarea nu se poate schimba de-acum și nici în vecii vecilor. Sigur, prețul nu mai poate fi același. Dar vă mai dau melcul ăsta, șiragul ăsta și brățărușele astea din carapace de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spuse: Doamnă, rămâneți la mașină, că noi ne ducem după bagaje. Am ieșit amândoi în stradă. Destăinuirile pe care ni le făcuse păreau să-l fi aruncat, dintr-o dată, într-o lume care l-a schimbat. Era mai îmbătrânit. Posac. Cătrănit. Introvertit. Chiar furios. Nu-ndrăzneam să-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta 15
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să preves- tească decât zgomot și sânge. Serile de la Bufet, deși încă pline, nu mai au savoarea de altădată. Oamenii sunt parcă tot mai mâhniți și apăsați de incertitudine și teamă de moarte, iar nici Cristi, tot mai deprimat și cătrănit, nu îi mai poate face să zâmbească și să radieze ca altădată. Nu își mai găsește locul și nici sensul, doarme tot mai puțin și e din ce în ce mai obosit, mănâncă la fel de rar și își simte trupul bolnăvicios și bea și fumează
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]