2,267 matches
-
Alte tentative de acaparare ale moștenitorilor preotului Șerban sunt înfrânte. Prin decizia finală se anulează orice datorie între sate, dându-se lista de stăpâniri. Însă urmează operațiuni mai restrânse, în care fiecare sat își împarte subsecvent teritoriile către satele și cătunele componente. Se poate concluziona, la acest punct, că există date care atestă un dublu proces de privatizare: dinspre proprietatea devălmașă a întregii Vrance către satele constitutive și către proprietatea privată, în interiorul acestora. (Evoluții generale 1755-1840) În faza inițială nu au
Modelul cutumiar de autoguvernare locală: obştile din Munţii Vrancei. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Horia Paul Terpe () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1821]
-
față de munții Germaniei și față de limba ei nu trebuie văzut semnul unui patriotism tîmp născut în mintea unui fanatic retardat, ci condiția firească a supraviețuirii sale ca gînditor. Heidegger nu se putea păstra în formă decît acolo, printre brazii și cătunurile din Herzogenhorn și Hebelhof, și printre etimologiile și sunetele cuvintelor nemțești. Un "țărănoi" în sensul nobil al cuvîntului, adică un om legat prin fire vitale și nesubstituibile de țara în a cărei limbă trăia. În corespondența cu Blochmann, Heidegger vorbește
Epistolarul din Pădurea Neagră by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9497_a_10822]
-
urmează iubitul - un scriitor-jurnalist incomod, care deranjase prin scrierile sale societatea actuală columbiană - în Bahía Negra (Golful negru), un sătuc izolat de lume, lângă ocean și selvă, unde speră să scape cu viață. Lumea care ni se dezvăluie în acest cătun este, la o scară mai mică, lumea din Columbia actuală, o lume marcată de lupta cu orice preț pentru supraviețuire, "unde oamenii ucid pentru a nu muri primii". Dușmanii sunt deopotrivă traficanții de droguri, trupele de gherilă, guvernanții. În micul
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
al globului la cellalt, din răsărit pînă-n apus, de la miazănoapte pîn' la miazăzi, în sunetele triumfale a mii și milioane de clopote, de la mîndrele catedrale ale celor mai splendide capitale de imperie, pînă la umilele bisericuțe din cele mai sărmane cătune, popoarele creștine se salută vesele cu magicele cuvinte Christos a înviat!". E fără îndoială o parodie - începînd cu stilul de jurnalist mediocru și terminînd cu citirea textului de mai sus pe fondul unei zile de viscol și zloată din ajunul
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
îndelungile căutări ale prețioșilor hribi de toamnă, furați de peisajul sălbatic al pădurilor de la Ciumârna, ce acoperă dealurile din nordul Mănăstirii Vatra Moldovița, am rătăcit drumul la întoarcere, mergând la întâmplare, până ce ne-am trezit, o dată cu soarele amiezii, într-un cătun retras. Puținii localnici întâlniți, ce vorbeau limba huțulă îdialect ucrainean), ne-au spus că ne aflam pe teritoriul localității Secrieș, la granița de nord cu „vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat un lung dialog
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se clatine în toate direcțiile, să se culce, le cădea capul și li se îndoiau picioarele. Mă bate gândul să-i spun că, dacă Hitler nu era trântit la examenul la Arte Plastice și-a doua oară, Oświęcim-ul rămânea un cătun oarecare în Polonia. Și ce dacă era bâtă la Istoria Artei? Și ce dacă nu știa proporțiile? Ar fi mai fost un pictor prost pe lumea asta, unul care poate ar fi reușit să producă întotdeauna o mână mai lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Socotea că o asemenea slăbiciune nu era demnă de el, de fortăreața lui sau de proiectele pe care le făurise pentru un viitor nu prea Îndepărtat. Bătrînul căpitan de pe María Alejandra, don Alfonso Pertiñas y Gaberias, se născuse În minusculul cătun Aldan, În peninsula Morrazo, o limbă de pămînt care separă estuarele din Vigo și Pontevedra, În Galicia, Spania. Ascuns În fundul unei anse lungi - care era la rîndul său o rie În interiorul altei mari rii -, Aldan trăia de pe urma mării și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
adjunctul său, un ins sinistru, se pare Artur Stavri, se dovediseră oameni de acțiune, dornici să pună în practică repede și eficient, convingător chiar, partea lor de plan. Din documentația oferită de Bîlbîie, găsise o sursă extraordinară, provenită chiar din cătunul, așezarea aia de la capătul lumii, se vedea clar că experimentul reușise. Era pregătit aerodromul pentru aterizarea lui Caraiman, locuitorii încazarmați, puși să bată pasul de defilare fără nici o comandă, își strigau singuri "pas-marș, privirea la dreapta!", zona era împînzită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr‑un cătun, Gita, din Samaria, alții, că era din Siria, poate chiar din Anatolia. De fapt, chiar el Întețea misterul, căci, de câte ori era Întrebat asupra obârșiei sale, el răspundea printr‑o deschidere largă a brațelor, care cuprindea, deopotrivă, denecuprinsul pământesc, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
i creadă. Când un neadevăr este rostit cu neostoire, lumea Începe să creadă. Căci oamenii au nevoie de credință. Așa că mulți tineri și‑au pus În grabă crepidele și‑au pornit‑o pe urmele lor. Unii se mai Întorceau În cătunul lor după un an‑doi, alții după zece, vlăguiți de‑atâta drum și cu bărbile Înspicate, acum și ei glăsuiau cu vocea stinsă, ținând mâinile Încrucișate pe piept. Vorbeau despre minunile Lui, despre pildele Lui, Îi propovăduiau Învățătura, disprețuiau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sub pământ“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă până la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fântână. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu plăcere cu o femeie care iubește un bărbat și bărbatul o părăsește și se însoară cu alta. Aceeași acțiune de sute și sute de ani. Se schimbă doar cadrul de desfășurare, idila se petrece la mare sau într-un cătun de munte, într-un sat de pescari ori într-un oraș, se mai schimbă numele personajelor sau pregătirea lor intelectuală, culoarea părului, a ochilor și gata? Atâta zbatere și atâta zarvă pentru o variantă a unei singure povești. Și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suferință și fața la fel, cutată toată, părul rar lipit de creștet, învălătucit la spate într-un coc minuscul. Pe urmă își ridică bărbia, cercetă cu ochii deschiși tavanul, urmărind cine știe ce semn. Am fost deunăzi la ea, stă într-un cătun, de la gară către casa ei traversezi o miriște. Eram așa de nefericită, mă bătea soarele în cap al dracului, îmi închipuiam ce dezastru trebuie să fie toamna când tot câmpul mustește sub apă. Cum mergeam așa, ca orbul acela, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
van, că n-o să aibă nici un folos de pe urma chinului său. Avusese într-un fel dreptate. După o vreme ajunsese la concluzia că decât să îngroașe rândurile celor care stau pe la porțile Inspectoratului Școlar vânând vreo titularizare, fie și într-un cătun, era preferabil să rămână la birou, la financiar. Dar Ovidiu socotise că nu era drept așa și intervenise. Avea atâtea relații încât nu-i fusese prea greu. Privi la figura împietrită, solemnă, a lui Alexe. Sunt prin urmare suspectă, traduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
îndrepta după zile de ploi lungi și obositoare, sau de câte ori dădea prima zăpadă și își făcea de lucru în târgurile învecinate. Și iubita lui se ivea întotdeauna de după colina rotundă și umflată ca un pântece de oaie, în drumul spre cătunul ei. De după colină, îl întâmpina cu figura ei luminoasă, cu ochii mari și iscoditori, singurii ce-l cercetau asupra lungii sale absențe. Gura ei mută de uimire și bucurie îl sorbea în sărutări lungi și umede și făceau dragoste după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ziuă a Lunii, de pe care Căpcăunu, profesorul nostru de matematică, ne culegea parașutele din batistă și zmeiele din coală albastră, pentru că Globul plutea atât de aproape de Pământ, încât se auzeau crăcile copacilor trosnind, din liziera din partea de nord a cătunului, ba chiar și acoperișurile caselor sufereau, nu de atingere, ci de magnetism, pentru că țiglele zburau spre astrul nopților copilăriei noastre da, satul ăsta era în Siberia la vreo 8.000 de km de Brăila și pentru că dușmanii poporului rus trebuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sufletul lui, mai fierbinți decât toate flăcările lumii, ardeau și gândurile ale căror săgeți încenușau zăpada, de a-i aduce acasă pe românii lui din Siberia, cu Rusie cu tot, dacă se poate. Eram tânăr spuse Satelitu când am dislocat cătunul din pământul înghețat, elanii, mai mulți decât copacii, erau împușcați de soldați, nu pentru că vreun deportat încerca să evadeze legat cu metrul curelei de coarnele lor, ci pentru că prizonierii trebuiau să mănânce bine, ca să aibă forță la tractat și noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta și aștepta, Luna se ridică încet și, fără să-și arate obrazul celălalt, pluti o clipă pe deasupra școlii, prilej pentru ca toți liliecii să țâșnească din hornuri. Îl vedeam pe Fați cum aleargă pe străzile cătunului, numerotate de la 1 la 8, cum bate în obloanele closed ale farmaciei, cum sare ca un animal de pradă peste gardurile de sârmă ghimpată, fără să le atingă, urmărit de rafalele de mitralieră cu gloanțe din trecut, cum, după ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
parașutau alimente și aparatele de bord indicau 46o 16'' 11' lat. N și 27o5''44' long. E, puneau dereglările pe seama magnetismului ridicat. Da, spuse Satelitu, 27 de ani am făcut până acasă și, apucând odgoanele cu ambele mâini, porni, cu cătunul smuls cu greu din pământ, înapoi, la drum... D acă am urât ceva mai mult pe lume a fost școala. Mă consideram foarte bătrân și ratat. Nu iubeam nimic și pe nimeni. Mi-era silă de mine însumi, de foșnetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
2/12) BISERICA DIN PERGAM, S-A CONSTATAT MULTĂ ACTIVITATE. 7. ÎN EA LOCUIA CINEVA STRĂIN. Medic Legist, Rodica Crasas * * * L a doi ani după plecarea zagnaților din Siberia, Liuba se trezi într-o zi de joi în căsuța din cătunul de lângă Irkuțk, fix la ora trei dimineața și la ivirea zorilor, se ridică străluminată de o înfricoșătoare hotărâre, Am să-l caut. Și dacă nu-l găsesc, am să-l caut și după moarte spuse ea cu glas tare între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mine să nu-ți fie frică de nimic și să nu te sperii! Eu sunt puternic și mai tare decât ... ei! Mai află că eu nu am greșit și că nu comit dezacorduri! Cele câteva case sunt un fel de cătun căruia un om hâtru i-a spus ... așa. Nu are nicio legătură cu cei cu coadă. Vorbele tatălui său au avut darul să-l deconecteze pe Valerică de la starea de teamă și melancolie dureroasă și cum acesta nu putea rămâne
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
hazardate, comunistoide: „Ce le mai place oamenilor proprietatea particulară, avutul personal, rezonanțele pronumelor posesive! [corect ar fi fost «ce le mai plac», n.n.] Mă întreb ce i-a apucat de s-au împărțit în țări, orașe, județe, districte, regiuni, sate, cătune, de ce fiecare dintre noi simte nevoia unei bucăți de pământ a lui, grădina lui, livada lui.“ Întrebare puerilă, care ține nu de nonconformism, ci de o incapacitate de a înțelege existența. În alte cazuri autorul reacționează ca un anarhist față de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
sub intimitatea grinzilor și multă patimă. Gustul, vamă a trupului secat de memorie. Mai târziu, mălaiul proaspăt două părți făină de grâu necernută, două de popușoi măcinat toamna, după cules, mălaiul, cea mai delicioasă prăjitură, aburea fiece gând poposit în cătunul bunicilor. Mirosul, poate cea mai răzbătătoare provocare: ieși naibii din putreziciune și adulmecă câmpiile! Ele nu se descompun nici măcar iarna, ele dorm câteva nopți în rădăcini și o iau de la capăt. Ieși și adulmecă primăvara păpădiilor coapte, primăvara melcilor însetați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ce Înțeles o fi avînd el pe platourile Anzilor? Oricum, e insinuat misterios În numele rîului Urubamba. Mai este și un Luigi de Ruba, unde avem de-a face, desigur, cu un italic, fie un aristocrat mărunt, legat de numele vreunui cătun de prin Egade sau Lipare, vreun colț de stîncă acolo, asupra mării, fie cu un tîlhar care și-a preschimbat porecla În renume, „rubare“ Însemnînd În italiană nici mai mult, nici mai puțin decît „a fura“, iar „Ruba“ tălmăcindu se
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
dată era să nu mai vadă lumina soarelui. Iarna, ziua siberiană nu ținea mai mult de trei, patru ceasuri. Izbucnea ca o văpaie și se stingea cu aceeași repeziciune. Pomean lua de fiecare dată cu sine cîte un mujic din cătunul prizonieratului său, pare-se că asta era regula, iar de la o vreme, Îl prefera pe Zahar, un tînăr bălai și gros, puternic ca un taur, ajutor potrivit la scosul căruței sau al saniei din cîte o capcană ori la oblojitul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]