223 matches
-
răscoalele cazacilor, așa cum a fost răscoalele lui Ivan Bolotnikov (1606-1607), Stenka Razin (1667-1671), Condrati Bulavin (1707-1709) și Eemelian Pugaciov (1773-1775). În timp ce cazacii profitau din plin de dezordinile provocate de țărani, aceștia din urmă fiind dinamizați de răscoalele căzăcești, nici o mișcare căzăcească nu a fost direcționată împotriva instituției iobăgiei. În loc de aceasta, în regiunile în care cazacii erau dominanți, țăranii deveneau la rândul lor cazaci, scăpând mai degrabă astfel de iobăgie, decât prin intermediul răscoalelor. De la sfârșitul răscoalei lui Pugaciov și până la începutul secolului
Iobăgia în Rusia () [Corola-website/Science/303031_a_304360]
-
unde au fondat o colonie numită Tana. Turcii otomani au pus capăt prosperității coloniei în 1471, când au cucerit zona și au construit o fortăreață puternică. Într-un dintre bătăliile care a rămas una dintre paginile de legendă ale istoriei căzăcești, cazacii de pe Don au cucerit în vara anului 1637 fortăreața apărată de 4.000 de turci cu 200 de tunuri și au stăpânit-o timp de 5 ani. În iunie 1641, cazacii au rezistat unui asediu al armatei otomane. În
Azov () [Corola-website/Science/302227_a_303556]
-
evreilor să se stabilească numai în vestul imperiului, deschizând lunga listă a actelor antisemite și discriminatorii din perioadele care aveau să vină. În același timp, Rusia a abolit autonomia Ucrainei la est de Nipru, a teritoriilor Baltice și a așezărilor căzăcești. Punând accentul pe uniformizarea imperiului, Ecaterina a inițiat politica de rusificare pe care țarii care aveau să-i urmeze au dus-o la extrem. Istoricii încă nu au căzut de acord asupra faptului dacă Ecaterina a fost sau nu un
Istoria Rusiei, 1682-1796 () [Corola-website/Science/302226_a_303555]
-
în Ucraina, ascuțind tensiunile dintre țăranii polonezi și ruteni, cazaci, evrei și șleahtici. Tensiunile erau agravate și de discriminările pe care le sufereau creștinii ortodocși din partea greco-catolicilor ucrainieni, (după Unirea de la Brest) și a catolicilor dominanți , ca și de răscoalele căzăcești. În vest și nord, numeroase orașe erau locuite de o importantă minoritate germană aparținând bisericii reformate. Uniunea statală polono-lituaniană avea și cea mai numeroasă diasporă evreiască din lume. Până la Reformă, șleahta poloneză era în cea mai mare parte catolică sau
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
în special în timpul revoltei cazacilor din 1648, sau după semnarea Tratatul de la Hadiach, și să se înființeze "Republica celor trei națiuni" sau Uniunea statală polono-lituaniano-ruteană, planul nu a fost niciodată realizat din cauza mai multor factori: pretențiile șlehtei, luptele dintre facțiunile căzăcești și invaziile rușilor moscoviți. Din motive asemănătoare, planurile pentru înființarea unei Uniuni statale polono-lituaniano-rusă nu au fost niciodată realizate, deși în timpul războaielor Dimitriade (1605-1618), prințul polonez (mai apoi regele Poloniei) Władysław al IV-lea Vasa a fost ales pentru scurtă
Uniunea statală polono-lituaniană () [Corola-website/Science/302091_a_303420]
-
de mărfuri. Datorită poziției geografice prielnice, orașul a crescut rapid. Fiind cel mai puternic industrializat oraș din sudul Rusiei, a fost mărul discordiei între albii și roșii în timpul războiului civil. Din 1928, administrația regiunii a fost mutată din vechiul centru căzăcesc Novocerkassk la Rostov-pe-Don, ceea ce a dus și la eclipsarea orașului armenesc Nahicevan-pe-Don. În timpul regimului sovietic, bolșevicii au demolat două dintre cele mai importante monumente ale orașului: Catedrala Sfântul Alexandru Nevski (1908) și Catedrala Sfântul Gheorghe din Nahicevan (1783-1807). Cea mai
Rostov-pe-Don () [Corola-website/Science/303249_a_304578]
-
ale Asiei rusești, și care în cursul istoriei au devenit renumiți atât pentru dorința lor de autoguvernare cât și pentru măiestria lor militară, în special în domeniul luptei călare. De asemenea, "cazac" poate fi numit și soldatul unei unități militare căzăcești. Numele de "cazac" a intrat în limbile europene prin francezul "cosaque", probabil via limba poloneză ("kozak"), iar nu prin limba rusă ("казак - kazak"). Cuvântul este derivat din cuvântul turcic "quzzaq", care este tradus prin "aventurier" sau "om liber". Acest cuvânt
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
luptat în ambele tabere, deși trebuie spus că armata cazacilor de pe Don a fost principala forță care s-a împotrivit bolșevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniștilor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiască mai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăcești au fost reînființate. În momentul de față, în Rusia, cazacii sunt priviți ori ca urmași etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmași
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
a împotrivit bolșevicilor. Ca urmare a victoriei celor din urmă, în vremurile sovietice, cultura cazacilor a fost subiectul persecuțiilor comuniștilor, iar populația căzăcească a trebuit să supraviețuiască mai multor valuri de foamete. În preajma celui de-al doilea război mondial, regimentele căzăcești au fost reînființate. În momentul de față, în Rusia, cazacii sunt priviți ori ca urmași etnici ai vechilor cazaci, ori ca urmași ai vechilor soldați de frontieră. Ultima categorie este evidențiată în mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
urmași ai vechilor soldați de frontieră. Ultima categorie este evidențiată în mod separat în armata rusă, din rândurile acesteia făcând parte aproximativ 150.000 de cazaci. Aproape un milion de descendenți ai cazacilor se mândresc azi cu originea lor, tradițiile căzăcești trăind o perioadă de puternică revigorare, în mod special in sudul Rusiei. O mare faimă au și cazacii ucraineni, (în limba ucraineană: "козаки́", "kozaki") ai armatei zaporojene, care trăiau în stepele din sudul Ucrainei de azi. Numărul lor a
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
mutat în regiunea Kuban din Rusia și deși ei nu se consideră ucraineni, mulți istorici îi consideră ca precursori ai națiunii moderne ucrainene. În zilele noastre, există în Ucraina o serie de organizații care încearcă să revigoreze stilul de viață căzăcească. Mai puțin cunoscuți sunt cazacii polonezi ("kozacy") și cazacii tătari ("nağaybäklär"). În armata poloni-lituaniană, un anumit tip de cavalerie ușoară era numită "cazaci". Nu este încă clar când au început popoarele slave să se așeze în câmpiile joase ale râurilor
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
decât un pas. Loialitatea scăzută a cazacilor și aroganța șleahtei fața de cazaci a dus la câteva revolte ale acestora din urmă împotriva statului federal la începutul secolului al XVII-lea. Refuzul îndărătnic al regelui polonez de a extinde registrul căzăcesc a fost picătura care a făcut să se reverse paharul. A izbucnit cea mai violentă revoltă căzăcească, răscoala condusă de Bohdan Hmelnițki, care a început în 1648. Răscoala a devenit parte a unei serii de evenimente catastrofale pentru statul polono-lituanian
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
revolte ale acestora din urmă împotriva statului federal la începutul secolului al XVII-lea. Refuzul îndărătnic al regelui polonez de a extinde registrul căzăcesc a fost picătura care a făcut să se reverse paharul. A izbucnit cea mai violentă revoltă căzăcească, răscoala condusă de Bohdan Hmelnițki, care a început în 1648. Răscoala a devenit parte a unei serii de evenimente catastrofale pentru statul polono-lituanian, cunoscute ca Potopul, evenimente care au dus la dezintegrarea Republicii. Rebeliunea s-a încheiat prin semnarea tratatului
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
evenimente catastrofale pentru statul polono-lituanian, cunoscute ca Potopul, evenimente care au dus la dezintegrarea Republicii. Rebeliunea s-a încheiat prin semnarea tratatului de la Pereiaslav, din 1654, prin care cazacii au jurat credință țarului Rusiei, acesta din urmă garantând protecția drepturilor căzăcești, recunoașterea starșinei (starea de nobil) și a autonomiei locale. În 1651, în fața amenințărilor crescute din partea polonezilor, părăsiți fiind de aliații tătari, cazacii conduși de Hmelnițki au cerut țarului să incorporeze Ucraina ca ducat autonom în statul rus. Detaliile uniunii au
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
relua alianța polono-căzăcească și de creare a Uniunii statale polono-lituaniano-rutene s-au dovedit niște eșecuri, în ciuda semnării tratatului de la Hadziacz (Hadiaci), tratat aprobat de regele Poloniei, Seim și de unii nobili cazaci, în frunte cu atamanul Ivan Vihovski. Atitudinea nobilimii căzăcești în legătură cu prevederile tratatului a fost puternic divizată, iar printre cazacii de rând, acest tratat era extrem de nepopular. Tratatul s-a dovedit un eșec total. În cadrul statului rus, Armata zaporojană a fost împărțită în două republici semiautonome: hatmanatul căzăcesc și Zaporojie
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
Atitudinea nobilimii căzăcești în legătură cu prevederile tratatului a fost puternic divizată, iar printre cazacii de rând, acest tratat era extrem de nepopular. Tratatul s-a dovedit un eșec total. În cadrul statului rus, Armata zaporojană a fost împărțită în două republici semiautonome: hatmanatul căzăcesc și Zaporojie (cu un grad de independență mai ridicat). O organizație căzăcească a fost înființată și în colonia rusească Slobojanșcina (Ucraina Liberă). Cu timpul, aceste organizații și-au pierdut autonomia, pentru ca independența lor să fie abolită de împărăteasa Ecaterina a
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
cazacii de rând, acest tratat era extrem de nepopular. Tratatul s-a dovedit un eșec total. În cadrul statului rus, Armata zaporojană a fost împărțită în două republici semiautonome: hatmanatul căzăcesc și Zaporojie (cu un grad de independență mai ridicat). O organizație căzăcească a fost înființată și în colonia rusească Slobojanșcina (Ucraina Liberă). Cu timpul, aceste organizații și-au pierdut autonomia, pentru ca independența lor să fie abolită de împărăteasa Ecaterina a II-a, la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Hatmanatul a devenit gubernia
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko, Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași, Turkmenistan), stanița Novonikolaevskaia (Bautino, Kazahstan), în regiunea Uralilor și pe malurile râurilor Ișim, Irtîș, Ob, Enissei, Lena, Amur, Anadîr (Ciukotka) și Ussuri și multe altele. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comunitățile căzăcești se bucurau de privilegiul scutirii de taxe, având, în schimb, obligații militare pentru o perioadă de 20 de ani (18 ani din 1909). Doar cinci ani trebuiau petrecuți în unități militare regulate, restul timpului fiind petrecut ca rezerviști. La începutul
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
corp pitorești. La izbucnirea Revoluției din februarie 1917 cazacii păreau că au fost, în egală măsură, deziluzionați de conducerea țaristă ca și restul populației, iar regimentele de cazaci din Sankt Peterburg s-au alăturat revoltei populare. Deși doar câteva unități căzăcești au fost implicate în mod direct, trădarea lor, în special a gărzii personale a țarului, ("Konvoi"), s-a dovedit o lovitură năucitoare pentru conducătorii ruși, în frunte cu țarul Nicolae, și i-au grăbit abdicarea. În războiul civil care a
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
înfrângerea Armatei Albe, noul regim, care îi considera pe cazaci o amenințare, a trecut la o politică de decazacizare ("raskazacivanie"). Teritoriile locuite de cazaci au fost împărțite între diversele noi republici autonome ale minorităților naționale, încurajând, de asemenea, colonizarea regiunilor căzăcești cu cetățeni de altă etnie. Acest sistem a fost aplicat în special în zonele locuite de cazacii de pe Terek. Pământurile căzăcești erau de cele mai multe ori foarte fertile, iar în timpul campaniilor de colectivizare, mulți cazaci au fost declarați kulaci. Foametea din
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
locuite de cazaci au fost împărțite între diversele noi republici autonome ale minorităților naționale, încurajând, de asemenea, colonizarea regiunilor căzăcești cu cetățeni de altă etnie. Acest sistem a fost aplicat în special în zonele locuite de cazacii de pe Terek. Pământurile căzăcești erau de cele mai multe ori foarte fertile, iar în timpul campaniilor de colectivizare, mulți cazaci au fost declarați kulaci. Foametea din 1933 a lovit în mod deosebit teritoriile Donului și Kubanului. Autorul Michael Kort afirma într-o lucrare de istorie sovietică: „În
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
hotărât să "repatrieze" mai mult de 150.000 de cazaci (bărbați, femei și copii) în Uniunea Sovietică. Mulți dintre acești cetățeni nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici. Această acțiune a fost numită trădarea cazacilor sau trădarea secretă! După terminarea războiului, unitățile căzăcești, alături de restul unităților de cavalerie, au fost considerate demodate și au fost desființate. În perioada postbelică, cazacii și urmașii lor au fost considerați doar simpli țărani, iar cei care trăiau în republicile autonome ale minorităților au părăsit aceste regiuni, migrând
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
aceste regiuni, migrând către regiunile cu majoritate rusească. În perioada perestroicăi gorbacioviste, mulți urmași ai cazacilor au devenit susținători entuziaști ai renașterii tradițiilor lor naționale. În 1988, a fost aprobată o lege prin care erau permise reînființarea unor foste armate căzăcești și formarea altora noi. Atamanul celei mai mari armate (Armata de pe Don), a primit rangul de mareșal și dreptul de a forma o nouă armată. Cazacii au participat activ la toate conflictele care au izbucnit în perioada postsovietică în Transnistria
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
teritoriu autonom. La izbucnirea Crizei din Ucraina în 2014, cazacii au participat de partea rebelilor separatiști din Ucraina de Est și ajunseseră în acel an să controleze alături de aceștia circa 80% din regiunea Luhansk, unde au proclamat mai multe „republici căzăcești”. Până în anul următor însă, cazacii au intrat în conflict cu ceilalți rebeli, mulți dintre ei fiind uciși în ambuscade de către aceștia din urmă. În vremurile de început, cazacii erau comandați de un ataman, (ulterior numit hatman). El era ales de
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
de pe malul stâng. Atamanul avea puteri executive, iar în timp de război era comandantul suprem al armatei. Puterea legislativă era deținută de "Rada". Ofițerii cei mai în vârstă erau numiți "starșina". Datorită absenței legilor scrise, cazacii se guvernau conform "tradițiilor căzăcești", o serie de legi nescrise. Societatea căzăcească era puternic militarizată. Națiunea era numită "voisko (armată)" și era împărțită în districte regimentale, de companie și de subunități sătești - "polcuri", "sotnii" și "stanițe". Fiecare așezare a cazacilor, singură sau impreună cu așezările
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]