130 matches
-
cu tentă arhaică și accent moldovenesc, autorul obține și efecte comice. Dincolo de lejerități și stângăcii, evocarea aceasta rapsodică are culoare și un anume fior. O cădere a fost, la premiera din 1919, comedia Una dintr-o mie, cu hazul ei căznit, poticnit în vulgarități. Satiră politică „în trei acte și un banchet”, Rațiunea de stat (o scenă s-a publicat în „Flacăra”, 1912) batjocorește, cu oarecare vervă bufă, demagogia cinică a unor politicieni veroși. Sceneta Strună cucoane și comedia-farsă Hămăiță nu
DIAMANDY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286760_a_288089]
-
Cu sufletele-n beznă și degetele-n soare.”) - iată calea aleasă de A. în trăire, cunoaștere, poezie (Rugă de vecernie). O formă specială a situării între impulsuri opuse se manifestă în raporturile cu ceilalți. A. e vădit de partea celor „căzniți, urâți și goi”, purtători neștiuți - întrucât reprezintă natura elementară - ai germenului unei lumi superioare (Caligula); versantul opus solidarității cu mulțimea e izolarea individualistă, mizantropică (Prințul, Vraciul). Dar în Testament el se vede pe sine ca un Ales, răzbunătorul, prin cuvânt
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale istoriei și ale actualității (obiectul revoltei rămâne relativ nebulos, dar tensiunea „insurecției” verbale denotă un sentiment poetic real). În asemenea ocazii filonul folcloric și haloul euforic sunt absente, tonul e rece, deloc calofil, stilul frust, cumva căznit și, în pofida aparenței artificiului și a afectării, demersul liric respiră aerul autenticității. SCRIERI: Tăcerineprimite, pref. I. Negoițescu, București, 1968; Almar, București, 1970; Țara fântânilor, București, 1971; Irosirea zăpezilor, București, 1974; Cămașă Patriei, București, 1975; Din Marmația, București, 1977; Binecuvântata civilizație
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
asupra întregului lor spațiu vital: „[...] dacă pribegiră boiarii, au trimis [Mihnea] le-au prădat casele; și le-au sfărâmat până în pământ și nu numai casele, ci și biséricile și mănăstirile lor și slugile și egumenii erau sluțiți de dânsul și căzniți”. Atunci când Grigore Ureche (frecvent consultat) începe să-i vină în ajutor, Anonimul Bălenilor sporește numărul petelor de sânge („răzbunări voievodale”) cu întâmplări violente din istoria Moldovei. 52. Sultanul, învestindu-l Domn al țării Românești la 16 februarie 1529, i-a
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
pe unii care au declarat că au fost martori oculari, recunoscând că unele persoane bănuite nu puteau niciodată să se scufunde mai jos de suprafața apei în timp ce altele cădeau de îndată la fund. Și în cazul acesta, nenorocita persoană hârțuită, căznită și acum poate chiar ieșită din minți se recunoaște vinovată și apoi este osândită deîndată fără nici o amânare la moarte pe rug. Dar cum locurile mai puțin luminate au fost totdeauna socotite mai expuse vrăjitoriei, acest lucru se potrivește destul de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cale, la premiera cu D-ale carnavalului, o zgomotoasă manifestație de ostilitate. Excedat de inflația piesei istorice, falsă și grandilocventă, Sphinx recomandă inspirația din viața societății românești, precum și „compilarea” de „documente omenești”, deziderat ce exclude zugrăvirea de „ființe ideale”. Ironizează „căznitele producțiuni dramatice” ale lui Schiller și teatrul, „ruină măreață”, al lui Victor Hugo. În privința repertoriului, e de părere că ar trebui să cuprindă scrieri de valoare (indiferent dacă sunt indigene sau traduceri), chiar peste putința de apreciere a publicului, la
RACOVIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289083_a_290412]
-
te înlir, mă împurură, se îndiademă), derivatul adverbial lotriș, sesizat de stilisticieni mai noi, numeroase creații lexico-gramaticale construite pe teren grecesc, mai ales în paradigmă verbală cu en-, dar și prin intermediul unor hibrizi morfologici, toate cu iz arhaic și sonoritate căznită: ,,Încupă-mi iar și amete-mă cu vinul tău/ din vii de azur, ambrozic vis, tu peste vinuri/ prelins în vine-nvingător de rău,/ mulcomitor de spaime și de chinuri,/ esență din eternul Dumnezeu,/ tu care faci din orice goluri plinuri!” (Nepenthes
MURNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288321_a_289650]
-
din ciclul Târgul cu idei sau Buletinul Cișmegiului (1857), unde inși fel de fel (granguri politici, paraponisiți, cochete ș.a.) sunt văzuți cu ochi de caricaturist. Într-un mic „roman nichipercean” în versuri, Trefleac voivod, sunt diseminate aluzii de un umor căznit și adeseori inept la adresa domnitorului Al. I. Cuza. O. ține să lanseze și un personaj popular, Fâl-fâl-son: Trei feți logofeți sau Povestea lui Fâl-fâl-son, Botezul lui Fâl-fâl-son în balta Cișmegiului, Căința lui Fâl-fâl-son (toate tipărite în 1857). Dar anecdotica lui
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
deja o personalitate pe care s-o poți proiecta (Chandler, 1977, p. 75). Deși romanele lui Raymond Chandler îți lasă, la lectură, impresia cursivității dezinhibate, a lejerității voioase și a transparenței, percepția nu e motivată de felul în care scrie: căznit, cu mari întreruperi, cu un consum nervos disproporționat, chinuit de coșmaruri, de sărăcie, de nefericire. Faptul că, în decursul anilor, a locuit în peste o sută de locuințe spune ceva despre neașezarea adâncă a ființei sale. Însoțit de Cissy Pascal
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în Cahuenga Building”, ne reamintește eroul-narator) și nu ezită să-i facă avansuri agresive lui Marlowe. De ce? Pur și simplu pentru a-l împiedica s-o caute pe Carmen. Și de data aceasta, Vivian scoate la iveală recuzita unui sarcasm căznit, încercând să-l demobilizeze pe Marlowe: - Adevărul, spuse ea și râse fără nici o undă de umor. Ce naiba e adevărul? Și ce importanță are? Ești ca toți ceilalți bărbați. Te obsedează lucrurile astea despre care-ți închipui că au importanță. Adevărul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru mult iubitul său fiu? — Așa e, intervine în șoaptă Piso peste capul nevesti-sii. Principele avea pe vremuri o mare predilecție pentru poezie. L-a avut ca profesor de elocință pe Apollodorus din Pergam. Vipsania îi răspunde cu un surâs căznit. L-a cunoscut în copi lărie pe Apollodorus. I-a citit și preceptele, le are și acum în casă, căci le a trimis spre publicare în grecește bunicului ei Pomponius Atticus. — Nu spun nimic de Tiberius Cezar... Bum! Bum! Se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Crăciun care ne așteaptă În junglă... Sper să merite! se aude vocea lui Wendy țipând ca răspuns. Tăiați. Liniște, doar câte un țipăt de pasăre și trosniturile ferigilor tinere sub pași. Obiectivul e Îndreptat Înainte, filmând spatele excursioniștilor care Înaintează căznit. Un bărbat se plânge: Bennie. Și o femeie: Vera. Tăiați. Unii stau pe un buștean, alții se sprijină de el. Obiectivul se apropie de o umbrelă dată cu ulei, iar Roxanne strigă: —Hei! Umbrela se dă pe spate și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de căldura interesului deșteptat brusc. Ce era oare? Perspectiva reabilitării, a revanșei? O să-i arăt eu, fir-ar al dracului să fie, mi-am spus eu, îl învăț eu minte pe mucosul ăla, pe student, pe abstinent, cu veselia lui căznită și cu diplomele lui. Mă crede un analfabet. Dar nu știe că sunt un maestru al șahului. Îi arăt eu. — Corect, am spus eu. Jucăm pe bani. — Bani? Da’ ce, crezi că e o partidă de săgeți la „Jack Spintecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ce mișună, se târăsc sau înoată și va doborî păsările zburătoare, din văzduh! Va stârpi și va pârjoli pajiștile, florile și verdeața câmpului, soiurile ierburilor celor cu sămânță și pomii roditori...! Pe Avocat, îl chinuie din rărunchi apăsarea, viermuirea brutală, căznită, a morților înnebuniți și năvăliți ca viespile la stupină, tăbărâți pe spinarea Poetului, care continuă să-l apere, ca o pavăză, cu întregul lui trup. Apoi, Stăpânul va înnegri Soarele și va înghiți Luna! Va scufunda munții cu stâncile și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
îngăduință. în el însuși simte balansul celor două suflete contrarii : acum, când cel binevoitor față de discipol pare iarăși să se fi înstăpânit, Profesorul își reamintește o veche ipoteză a sa. Că sensibilul tânăr își ascunde pudic sufletul prea vulnerabil în spatele căznitei sale conversații stereotipe. O ipoteză în conformitate cu modul generos al Profesorului de a-și privi semenii, pe care, hélas !, destul de rar realitatea se îndură să îl confirme. Cineva mi-a spus că, legat de incidentul de la Mamornița, guvernul a fost atacat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a fost : cum să îi dezarmăm pe viitorii noștri mari aliați ? De aceea m-am întrebat dacă nu s-a mai ivit, trecând vremea, o noutate... Gândindu-se la generoasa ipoteză despre sufletul vulnerabil al musafirului, ascuns în spatele acestei sintaxe căznite, Profesorul Mironescu se simte un copil nerăbdător, tentat să sfâșie ambala jul cartonului de cofeturi, ca să vadă ce este ascuns înăuntru. Un demon al curiozității, țâșnit ca un djin din fumul închis într-o sticlă. O irepresibilă curiozitate, țâșnită dintr-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
sigur! În trupul său, de-a lungul venei Întunecate a rugăciunii, o morișcă de lemn macină versetele Înroșite cu sîngele macilor Întorși, pentru o clipă, dintr-o penitență a celor desculți, care vor fi odată bătuți În cuie pe lemnul căznit al unei flori de nu-mă-uita. Dar nu În zadar Își ridică el pleoapa, dar nu În zadar Își smulge el vîna fecioriei și o arată mulțimii neliniștite..., oprind cu numai o singură vocală sărutul milenar al Iudei. Aruncă-i un
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
forțează să tratăm cu suspiciune această dispariție. ă Dacă îmi permiteți, spuse Vadim Vasilievici înclinându-se cu nervozitate, am niște treburi de rezolvat. ă Cu siguranță, spuse Porfiri. Însă aș dori să mai vorbim înainte de a pleca. Vadim Vasilievici zâmbi căznit, traversă încăperea și intră într-o cameră alăturată. ă Nu suntem decât noi doi aici, explică Osip Maximovici. Spre deosebire de ilustrul nostru vecin Smirdin, noi ne ocupăm de toate. Ne așteaptă o comandă urgentă pentru Universitatea din Moscova. ă Mergeți des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar apărută în periodice cu un an înainte). Criticul se declară dintru început de acord cu opinia minimalizantă a lui G. Călinescu („Opera lui Urmuz (...) e o simplă schimonoseală, amestec de joc de cuvinte, de fantezism grotesc și de umor căznit. Efectul de surpriză, indiscutabil, se epuizează prin tocire după cîteva pagini. Este cert că scrierile lui Urmuz nu depășesc nivelul unei asemenea simple și ușurele nostimade. Gestul lui (căci nu putem vorbi în nici un caz de o operă) se explică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
parcă amestecată cu sânge. Când e curată, apa nu are gust. Tot așa lumina, când e curată, n-are culoare. Lumina din temniță era gălbuie și bolnăvicioasă. La început nu ne-am dat seama. Dar, încetul cu încetul, lumina aceea căznită ne vlăguia. Eram mai palizi, fețele noastre erau mai albe decât lumina. Când se lăsa întunericul, arătam ca niște stafii. Și, dacă te gândești bine, poate că asta și eram... Se zice despre spectre că, spre deosebire de oameni, nu se pot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nu am avut încă puterea să-mi reiau jurnalul. Nu știu ce anume mă împiedică să regăsesc atmosfera magică a zilelor de aici. Mă urnesc greu, și paginile peratologice, pe care în București le-am început cu emoție, se leagă aici căznit. Și Noica mi-a apărut mai stins zilele astea. A trecut pragul celor 70 de ani, și discreția care a însoțit evenimentul ne poate face să roșim pe oricare dintre contemporanii lui. "Am reintrat pe poarta din spate, era firesc
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
De ani de zile mă străduiesc să-l fac să ia o îmbucătură din Sein und Zeit. Andrei o cântărește din ochi mefient, mă ascultă o clipă pledând virtuțile gastronomice ale acestui biftec filozofic și, dincolo de un "mda..." politicos și căznit, îl aud murmurând în sinea lui: "Nici cu Heidegger nu am ce face!" Reiterăm periodic proiectul unui seminar despre Ființă și timp cu care îl tot ameninț de câțiva ani, dar știu (și de aceea nici nu-l pot începe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
dacă ea nu îți provoacă nevoia de a te freca la ochi pentru a reintegra lumea pe care ai părăsit-o, atunci ea nu e o carte importantă, ci una pe care o vei uita, pe care ai citit-o căznit și care va sfârși în vastul cimitir al cărților. Cărțile acestea care intră în timpul tău cu propriul lor timp pot fi citite chiar acolo unde ai apucat să le deschizi, în picioare în mijlocul camerei, lângă raftul unei librării sau la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un exemplu demn de urmat celorlalți prozatori, convins fiind că sufletul românesc s-ar putea ridica și la asemenea formă pretențioasă de artă, cu toată incompatibilitatea "de fond" dintre romanul scriitorului francez (sinteză a secole întregi de cultură scrisă) și căznitele tentative de sincronizare ale romancierilor autohtoni. În aceste condiții, imitația n-avea cum fi altfel decât formală, proustianismul cerându-se adaptat la coordonatele unei alte geografii spirituale, dominate de o mentalitate inerțial-rurală și de spaima dezrădăcinării, care atribuie căutării timpului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
lacrimi în ochi și cu durerea despărțirii în suflet, fără să știe că "dragostea de dragoste va mai renaște în el, căci fără dânsa nu putea trăi". Trecerea de la un roman la altul al ciclului se realizează acum firesc, fără căznitele "incipituri" din Bizu ori Firu'n patru. În trenul care-l duce spre Iași, la Veronica, Eminescu se cufundă în reverie și rememorează povestea lor de dragoste (așa cum și-o imaginase el), fără să observe că în compartiment se consumă
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]