272 matches
-
de revista Săptămâna (și, ulterior, de România Mare), Florin Iordache face aluzii nerușinate la una dintre cele mai demne și admirate poete ale românilor, Ana Blandiana: „Nu se mai întoarce timpul din trecut, / Chiar de vor lichele titluri de eroi! / Cabotinii scenei văd ce n-au văzut: / Sânii poetesei linși de un pisoi. Plânge poetesa cu lacrimi de noroi... / Nu se mai întoarce timpul din trecut!“ (Rondelul lui Arpagic) Lacrimile unei ființe omenești nu pot fi de noroi. În schimb, există
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
să faci calambururi frivole pe seama orașului compozitorului (Bayreuth, bereits bereut - "Bayreuth, de pe acum regrete"), cînd nu te sfiești să-l prinzi în carcasa celor mai defăimătoare epitete, spunînd că Wagner este "un bătrîn vrăjitor", "un șarpe cu clopoței", "un actor cabotin", "artistul decadenței germane", că "arta lui este bolnavă", că "Wagner este o nevroză" și că "Wagner este o mare calamitate pentru muzică", și asta de-a lungul unei cărți care abundă în împunsături de un sarcasm ce nu pare să
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
monica-vedetă, în loc să ne bufnească plînsul. Că, din rîs, nici nu prea ne mai putem opri. Deși nu prea știu dacă nu cumva nu e rîsul nostru. Chiar și pe puținele noastre valori ne cășună: că sînt prea "gonflate", că sînt cabotini, că debordează de cinism. Păi, cum ați vrea să fie, cînd noi așa stăm? Pe un munte de cinism. Și cînd ne scremem precum muntele ca să fătăm o singură idee nouă, iar apoi ne batem joc de ea, nici măcar nu
întrebări pentru un sociolog by Mihail Gălățanu () [Corola-journal/Journalistic/7925_a_9250]
-
gînditor ca Baudrillard. Dacă trecem peste parada implicită pe care o presupune ambiția de a-ți etala gîndurile într-o formă radicală - există o modă a francezilor de a se declara radicali, cînd de fapt nu sunt decît patetici și cabotini, căci radicalismul, alt cuvînt pentru fundamentalism, e tot ce poate fi mai străin de ei - dacă trecem peste zvîcnirea ostentativă cu care Baudrillard își declară atitudinea radicală, cartea Cuvinte de acces e o mostră de gîndire liberă și instructivă.
O spiralădin cuvinte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7331_a_8656]
-
susține că incidentele de la Iași reprezintă o manipulare pusă la cale de Victor Ponta și Crin Antonescu. „Ceea ce s-a întâmplat însă astăzi la Iași, cu un cor compact și bine delimitat de pensionari militari, pare mai degrabă un act cabotin. Nu o să mă feresc să o spun: am auzit lozinci politice specifice discursului din ultima perioada al domnilor Ponta și Antonescu (...) Nu spun că nemulțumirea unora dintre manifestanți nu era justificată. Din păcate însă, am avut de-a face cu
Elena Udrea: L-am avertizat pe Preşedinte să nu vină la Iaşi. Unii politicieni s-au transformat în instigatori ai mulţimii () [Corola-journal/Journalistic/49193_a_50518]
-
sunet, mișcare, așa cum l-a preparat Claudiu Goga aici, mi se pare parcă mai dur, mai sec, mai caustic, mai pregnant, într-un fel, decît în alte montări pe care le-am văzut cu „Die Macht der Gewohnheit”. Grotescul și cabotinul merg pe sfoară. Echilibru fragil. Ca în viață. Ca în artă. Sîntem pe scenă. Actori și spectatori. Spațiul este aproape gol. Ușa metalică, pereții și podeaua își arată, vag, strălucirea rece. Cîțiva copaci, devitalizați. Sub semnul acesta apăsător, metalic, gricenuș
Mecanisme și mecanica lor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5744_a_7069]
-
se vor prințese, cosânzene ș.a.m.d., refuzând să joace în Cenușăreasa (care are, totuși, happyend). Neputând face diferența dintre realitate și ficțiune, copiii (ca și destui maturi, de altfel) sunt, de obicei, veleitari, visându-se vedete și campioni. Mici cabotini, de obicei, își caută postùri flatante, distribuindu-se,-ndeobște, pe ei înșiși în roluri nobile sau, doar, avantajoase. Faceți o anchetă, bunăoară, întrebându-i câți ar vrea să fie distribuiți în Prinț(ul lui Mark Twain) și câți în Cerșetor
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
fără cea mai bună digitație, interpretarea suferă și ea. Recurgi, atunci, la subterfugii: acorduri expediate, exces impardonabil de pedală, rezultatul fiind, se înțelege, o execuție îngălată. Când m-am apucat de poezii, am scris odată un rondel, unul naiv și cabotin, dedicat pianului pe care-l neglijasem. Rondelul începea așa: „Te regăsesc, amic iubit!” Bunică-mea, dând peste poezia lăsată cu dinadinsul pe clavir, a scris, în praful adunat, cu timpul, pe capacu-i negru, aceste simple patru vorbe: „Inamicul public nr.
Șerban Foarță by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Journalistic/5914_a_7239]
-
acestea i-ar anula toate meritele. Termenii aspri abundă, învăluindu-i creația într-o nebulozitate toxică: „un agitat tenebros și plin de complexe vindicative", „momente și scene dezgustătoare", „rar, uluitor și incredibil pentru mine oportunism", conținut „respingător, ton cinic și cabotin", „cinic, oportunist, amoral și plin de lașitate". Și în plus, surprinzător: „o adevărată cultură teoretico-literară modernă estetică și filosofică nu avea", dovedind „doar o informație recentă, precipitată și, în mod evident autodidactică și amatoristică". G. Călinescu apare strivit ca o
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
salveze. Ei bine, cariera în teatru se încheie aici, pentru că figurantul devine eroul pe care-l întruchipează și urcă pe scena istoriei. Pentru un actor prost, acest fapt reprezintă o nesperată șansă, pentru că scena istoriei are de fapt nevoie de cabotini, nu de Lawrence Olivier. Recapitulând puțin acest sinuos traseu destinal, remarcăm faptul că, asemeni Omului Păianjen, băiatului de cartier, modest, bine-crescut i s-a încredințat un rol mare, după ce a trecut prin rolul mic, un freak show de periferie, și
Căpitanul reloaded by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5275_a_6600]
-
ideologico-politice. Cu o vocație mai acută a prieteniei, Sebastian, deși extrem de dezamăgit, încă mai vrea să-i aibă aproape de suflet pe mentorul său de început și pe cel mai bun prieten, Eliade. Pentru Eugen Ionescu toți devin indezirabili: Nae Ionescu "cabotin", Dan Botta "coțcarul" Cioran "galbenă reeditare a lui Rozanov", Noica "băiatul cuminte, cu pantaloni scurți", mai ales "Mirciulică Eliade" ("Papinuță"), care "aliază, într-un mod paradoxal, erudiția cu imbecilitatea" ș.a.m.d. Numai pe Sebastian îl iubește, acesta-i cuvântul
Eugen Ionescu și Mihail Sebastian by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6667_a_7992]
-
știu, cauza stînd în inaptitudinea congenitală de a fi fioros sau respingător. Impresia aceasta de bonomie sociabilă are o cauză pe care adesea o ignorăm, căci confundăm euforia cu veselia, crezînd că firile bine dispuse sunt un fel de bufoni cabotini predispuși la glumițe și bancuri frivole. În realitate, umorul lui Alex Ștefănescu nu are nimic burlesc în el, și asta fiindcă opusul euforiei nu e tristețea, cu atît mai puțin depresia, opusul euforiei e irascibilitatea, adică năduful care se descarcă
Umorul sever by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6109_a_7434]
-
o schiță umoristică în care personaje derizorii rostesc niște cuvinte gongorice, cu aerul că fac profeții docte. În totul se simte un damf de caricatură neizbutită, în cuprinsul căreia un filosof e trădat de natura sa intimă: Unamuno e un cabotin care savurează ridicolul unor personaje în care se regăsește într-o măsură îngrijorător de mare. E aici un miros de badinerie, de glumiță spusă cu scopul unui amuzament îngust, Unamuno făcînd figura unui bufon afectat care se simte mult mai
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
e orfan". Analizând retrospectiv, evenimentele de sâmbătă, care au cuprins cele trei congrese ale formațiunilor politice din Uniunea, precum și mitingul USL, purtătorul de cuvânt al PDL, afirmă că ” A fost un spectacol propagandistic lipsit de substanță, marcat de un gest cabotin al domnului Ponta, povestea cu ruperea scrisorii și, în același timp, de un moment pe care l-aș numi culmea tupeului în politica românească, este vorba despre discursul domnului Adrian Năstase care domnia sa foarte de curând condamnat a spus la
De ce îl acuză Voinescu pe Năstase de "chutzpah"? () [Corola-journal/Journalistic/45423_a_46748]
-
fără aristocrația spiritului caută să-și ascundă strîmtorarea în spatele unei peruci cu aparențe docte. Și cum în filosofie obsesia perucii se numește jargon, adică prețiozitatea unui lexic cu rost de podoabă spirituală, starea care însoțește peruca poară numele de cabotinie. Cabotin în lumea conceptelor este cel care vrea să atragă prin sunet, făcînd uz de un limbaj de elevație crasă. Uneori intenția verbozității e atît de crîncenă că autorului îi scapă din vedere găunoșenia sensurilor pe care le transmite. E ca și cum
Cabotinism lexical by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4544_a_5869]
-
pe Noica, cum nu-l repudiază pe Creția. Cu timpul însă, presimțirea că adevărul livresc, oricît de rafinat, e forma ciuntită a unui adevăr mai cuprinzător, pune stăpînire pe autor, moment în care biblioteca devine instanță constrîngătoare, iar autorii simpli cabotini slujind gloriei proprii. Din acel moment pasul care se impune e renunțarea la lectură, adică ieșirea din cărți și intrarea în viață. La 53 de ani Dan Iacob scrie clar, senin, cu o tentă reculeasă, într-o sintaxă de tăietură
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un aer de superbie nefirească
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
în literatură se numește narator dramatizat, povestind în mijlocul unei acțiuni, într-o succesiune de monologuri, plasându-se deopotrivă în și în afara propriului story. Această detașare a tricksterului, punctul său de vedere relevă nu atât un tip reflexiv, cât un talentat cabotin sociopatic. Efectele speciale sunt utilizate împreună cu o frenetică coregrafie și o serie de scene imaginare pentru a prinde ritmurile beat ale existenței magnatului. Într-o scenă remarcabilă, Jordan și bancherul elvețian, Jean-Jacques Saurel (Jean Dujardin), își adresează replici telepatic, încărcate
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
departe, până la a reda același eveniment, întâlnirea dintre Wilhelm și strănepotul său, cu ocazia aniversării, mai întâi din perspectiva unuia, apoi din a celuilalt. Dacă Wilhelm înregistrează rece, sec, cele ce se petrec în fața lui, exact ca un spectator, simulând, cabotin, un ramolisment la care încă nu ajunsese (la toate urările de „la mulți ani” răspunde impasibil: „du zarzavatul la cimitir”, spre stupoarea generală), momentul, văzut de strănepot, e de o savoare nebună: „De cum intră în încăpere, îi veni iar în
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
e atins de indolență socială, dovedind o crasă indiferență față de treburile politice. În afara cercului de prieteni, nu vrea să convingă pe nimeni de nimic, de aceea boemul nu trăiește de ochii lumii, spre a-și epata contemporanii. Cînd totuși spiritul cabotin apare, avem de face cu forme de histrionism alterat, ca în cazul lui Baudelaire vopsindu-și părul în verde, al lui Gérard de Nerval plimbînd prin Port Royal un homar de zgardă, sau al lui Alfred Jarry, care lua cina
Scăpătați de geniu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3052_a_4377]
-
al veacului al nouăsprezecelea, Nicolae Filimon, care a fixat figura veșnic prezentă în lumea românească, a ciocoiului. Elevii ar fi amuzați (și în felul acesta atrași) să afle că în spatele fotografiei standard, din manuale sau de pe internet, se află un cabotin fascinant. Vioaia lume post-fanariotă era alcătuită din tineri plini de energie, gata să ia cu asalt meterezele unei societăți în curs de modernizare. Unii au rămas în străinătate, ajungând profesori și înalți funcționari, alții „s-au făcut cântăreți; Anton Pan
Nu râdeți, e de plâns... by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3240_a_4565]
-
în stare să scrie punîndu-și ficații pe masă. Îl irita uneori, chiar își ura creierul prea constrîngător. Îl speria puținătatea cuvintelor lui. Ar fi vrut să scrie ca Saint John Perse. Ca orice poet adevărat se credea cînd geniu, cînd cabotin, și avea cîte ceva din amîndouă, de fapt eu cred că aceste categorii nici nu se exclud. L-am văzut odată la Cenaclul din Tei, cînd citise la încheierea ședinței niște poeme după lectura unor tineri care inflamaseră sala, plîngînd
Virgil Mazilescu - 60: Dunga cafenie din jurul buzelor by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/15352_a_16677]
-
s-au produs sub emblemă anticomunismului, care s-a vândut bine după Revoluție. Această mișcare amplă a cuprins atât anticomuniștii sinceri (foști deținuți politici, dizidenți, oameni în vârstă ce au prins viața politică interbelică, tineri neafectați de comunism), cât și cabotinii sau anticomuniștii postcomuniști. Cu timpul, anticomunismul a fost compromis prin mutilarea legii lustrației, prin eșecul condamnării reale a comunismului (rămasă mult timp la simplă declarare de către Președintele României a comunismului drept "regim criminal"), prin mișcarea antidemocratica din vara lui 2012
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
la Pelișor - căci ,e înviorător să vezi în cuibul Hohenzollernilor, fiii poporului instalați ca la ei acasă"). Că jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu este chiar romanul pe care și l-a dorit, romanul compozit și corintic despre ,un hidalgo român", cabotin și cârcotaș, sentimental și resentimentar, dorind să aibă nume și renume, atât în eternitate cât și-n actualitate. Un utopic, un cobai, un histrion.
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
delimitare de propria tentație a teatralizării: ,Atunci simțisem întîia oară ce jalnică este condiția actorului, cînd nu e neapărat un actor mare. Faptul că mereu trebuie să se prefacă, să fie altul decît e de fapt, falsitatea, nesinceritatea - vorba actorului cabotin Caramitru, la TV, în momentele dramatice din decembrie 22, adresîndu-se lui Mircea Dinescu, alt cabotin: fă-te că scrii, fă-te că citești ceva - cînd o țară întreagă ședea proptită cu ochii în televizor". Sau o fabulă cu o morală
Constantin Țoiu, memorialist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11161_a_12486]