274 matches
-
ții în tine frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas, două, îi face până și pe resemnați mai vioi, însă tot cabotini. E de mirare cât de convenționali și de plicticoși pot fi oamenii care ar avea ceva de zis, dacă nu trec de punctul critic al oricărui interviu mai consistent. Într-un dialog de șase ceasuri însă, se schimbă treaba. La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
poliției a fost Enăchiță Văcărescu“ (Id., ibid., an. XXXV, nr. 11 648, 26 martie 1922, p. 2.). șirul. Fleva simțea și el același lucru, simțea că nu-și mai poate încheia fraza pe care nu mai era stăpân. Și atunci - cabotin meșter cum era - se oprea scurt... Apoi rotunjindu-și privirile asupra auditoriului și rânjind frumoșii lui dinți albi într-un surâs seducător și șmecher, urma cu glasul blajin și ca într-o șoaptă: „Domnilor, n-aș voi să spun mai
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și cu apriga dorință de a sui pe scara socială, e în stare de orice spre a-și atinge scopul. În conduita publică îmbină potlogăriile de culise cu sălbăticia pe față, iar la înmormântarea Tincuței mimează deznădejdea cu un patos cabotin. În jurul protagoniștilor, unii întruchipând virtuțile boierimii de neam și ale țărănimii neinfluențate de schimbarea vremurilor, alții viciile burgheziei, se mișcă o seamă de personaje de fundal: surorile Sașei, administratori și servitori, țărani, funcționari, dar, cu excepția baciului Micu, acestea nu au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
începe să zboare prin cameră”, gura lumii se măsoară cu lanțul de la bicicletă, liniștea huruie ca aspiratorul, inima este o păpușă mecanică, ochii se fac de sticlă, iar sufletul se declară „un dicționar funerar”. Cu o „fantezie de Pierrot incorigibil cabotin”, cum spune Nicolae Manolescu, poezia lui I. are nonșalanța dublată ferm de limpezimi caustice, un teribilism dublat de „travaliul atent asupra compoziției interne a poemelor” și un onirism erotico-avangardist bine strunit de cruzimea disecțiilor lirice. Dacă în Cântece de trecut
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
ocupa în continuare diferite funcții, în 1864 fiind numit, prin concurs, profesor. Vrăjmaș al revoluției, a cărei izbucnire o socotea funestă, avea să rămână, după mișcarea de la 1848, cu trista faimă de delator. Actor nici rău, nici foarte bun, puțin cabotin, H., neobosit în inițiative de tot felul, a fost un merituos animator teatral. După ce, la Iași, joacă în trupa lui Matei Millo, pleacă la București, unde, împreună cu alți actori moldoveni, înjghebează o „trupă națională extraordinară”. Reprezentațiile vor dura două luni
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287399_a_288728]
-
și plec privirea către bombeurile pantofilor. Rostesc aproape ritual: Trăiască Regele în Pace și Onor. De țară iubitor/Și apărător de țară. Dorin Robu se ridică și el. Este solemn și îngînă același refren. Oponentul stă ostentativ jos și rîde. Cabotinilor, țipă către noi. Spre surprinderea mea, Dorin Robu apucă halba de bere și o toarnă în capul republicanului. Apoi o trîntește în scăfîrlia cheală a acestuia. Destul de tare ca să se facă zob. Halba, nu scăfîrlia. Mă uit roată să văd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
acest patron al lui Adrian Maniu, Înconjurat totdeauna de tineri efebi, de tineri scriitori și pictori de stânga literară pe acea vre me. Aventurier, escroc, mecenat și colecționar de tablouri cu mult gust, Bogdan-Pitești purta, cu o afectație de mare cabotin, nemaiîntâlnită la nimeni de atunci, vițiile lui pederaste sau și mai ticăloase, cinismul franc și ostentatoriu, verva și à propos-ul lui imperturbabile, barbișonul lui second-empire - cu alura, pe proporțiile noastre, a unui om din Renaștere, cu care a și in
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și pe un neamț Înțeleși amândoi la pahare și amândoi uriași, burduhănoși, amabili și prietenoși ca toți uriașii bonvivanți. Palavragiu, cum mă știu uneori, am dat sfară prin lumea scriitorilor și a gaze tarilor, neam de oameni năimați, indiscreți și cabotini, care, aflând, au venit cu toții buluc, În bandă, să se fotografieze În pivniță, lângă butoaie, cu patronul și chelnerii, după cum Îi puteți admira la pagina 694 din Istoria literaturii române de G. Călinescu, răsfățându l pe Sotir până a i
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
om bun, cu mari disponibilități afective. Făcea totul ca să fie remarcat și se bucura strașnic atunci cînd reușea. „Mai rar unul care să se mîndrească fățiș ca dînsul cu titlul de poet, de scriitor”, am ținut să observ. „Ca toți cabotinii”, i-a scăpat vorba lui Genoiu, care a rivalizat mereu cu el în ipostazele de dramaturg și cronicar de teatru. „Nu era un oarecine în tîrg”, a zis Siegler în chip de concluzie, formulînd nu numai opinia sa, ci, cred
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mele. *Recita cu totul nepotrivit, clămpănind pe scena largă: „Muzicaaa sonoriza orice attomm”; lăbărța sunetele. Primele cuvinte ale fiecărui vers pocneau ca dintr-un pistol pneumatic, iar ultimele scrîșneau. Marcată de smucituri, „interpretarea” trăda urzeala proastă a sufletului său de cabotin. *Locvacitatea e - se pare - una din caracteristicile criticilor de artă. Aproape toți cei pe care i-am ascultat (Ion Frunzetti, Dan Hăulică, Tudor Octavian, Adrian Silvan Ionescu, Valentin Ciucă) au fost niște „vorbă lungă”. Ultimul cu elocuție abundentă, auzit recent
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un film, musai să se scurgă și-n următorul ! Proprietarii are o poveste care de bine, de rău putea să dea un film OK, dacă ar fi căzut pe alte mâini. Sexy n-are poveste, a căzut pe mâinile unor cabotini jenanți și totuși, culmea ! are un haz atât de tembel, încât chiar te face să râzi de două-trei ori. Totul e să uiți că miroase a șușă de la o poștă și să treci peste titlul de belea. Bănică Jr. e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pare, singurului actor din acest juriu, care a considerat că jocul lui Mircea Andreescu este teatral ! Nu știu cum poți fi actor și să nu-ți dai seama că Pișcoci devine altul atunci când începe emisiunea de televiziune din film (mai teatral, mai cabotin, mai showman), naturalețea de care dăduse dovadă până atunci fiind absolut evidentă și cuceritoare. Ceea ce era o subtilitate a actorului (și probabil a regizorului) aceea de a arăta felul în care se schimbă un om obișnuit în fața camerei de filmat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
una hibrid-spectaculară ? Natura asta de spectacol total o relevi tu cu atîta grație și o celebrezi atît de personal, întorcîndu-te la începuturile cinematografiei romînești. Chiar, cîte forme de spectacol cuprinde Restul e tăcere ? Există trei bucăți din Hamlet una recitată cabotin la o înmormîntare, alta prezentată ca o versiune cinematografică mută și filmată de fapt tot de tine, alta montată pe bune la sfîrșit. Există un fragment de comedie burlescă primitivă, care rimează cu elementele de burlesc primitiv din filmul tău
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
personaj ca dictatorul pakistanez Zia-ul-Haq, regizorul Mike Nichols n-o simte ; nu că Nichols le-ar aproba, dar pe el nu-l interesează, ca pe Stone, să o facă pe conștiința ultragiată a Americii. Tonul lui nu e tonul unui cabotin isteric, care ne cere să ne prefacem șocați de faptul că în politică se fac anumite lucruri, ci al unui om de lume pentru care e de la sine înțeles că ele se fac. Asta nu înseamnă că filmul e mizantropic
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
s-o viziteze în persoană. Performanța lui McCarthy nu constă în faptul că umflă la modul ăsta o poveste fumată, ci în faptul că nu prea lasă cititorul să-l prindă că o umflă : nu-și încarcă proza, nu retorizează cabotin. Proza lui e la fel de epurată și de externalistă ca a unui scenariu hollywoodian e genul de proză pe care cititorul e tentat s-o numească simplă și realistă. De fapt, e foarte stilizată : fiecare paragraf e un bloc sculptat cu
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
de acțiune, e gravată ca o poruncă biblică, și multe dintre efectele speciale ale lui McCarthy (de exemplu, sugestiile privind posibilul caracter supranatural al unuia dintre vînători) sînt extrem de subtile. E un mare stilist. în același timp, este și un cabotin. Gestul sec, din poignet, cu care își elimină personajul principal nu într-o înfruntare finală, ci în culise e cabotinaj macho-existențialist. E menit să afirme definitiv credința autorului în legea violenței eterne (atît de implacabilă încît, iată, s-a aplicat
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
suită: 1. Directeur des institutions et bibliothèques scientifiques de S.A.R. le Pr. de B.; 2. Attaché au cabinet secret de S.A.R. le Pr. etc. Ferdinand nu numai se coboară, dar purcede de la Louis XIV. E un amestec de gomos, de cabotin și [este] de o onctuozitate catolică. În fond, un farsor foarte ambițios. Te omoară cu complimentele (după câteva îi cere portretul).“ Ionel adaugă: „Prea a forțat nota, cu atât mai mult că nu pleacă câtuși de puțin mulțumit. Regele, în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
al nostru, al publicului. Deocamdată vocile sunt cam puține, iar atacurile asupra presei gen Realitatea trebuie să devină mai explicite. Ne-am săturat de emisiuni unde moderatorul este permanent de partea acelorași invitați. Ne-am săturat de acest teatru de cabotini. Stafiile și eternii lui Vântu, Voiculescu și Patriciu Umbrele lor aleargă prin deșertul opoziției și întunecă zilnic sticla televizorului. Sunt morții vii ai politicii românești. Dacă nu îi vezi la Realitatea TV, îi găsești la Antena 3 și invers. Macabra
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
avantaje. Mica prostituată devine, prin protecția unor cinici domni, o vedetă a primei scene a țării. „Porcii” îi priesc, se vede, „Venerei”, atât de compătimită de autoare. Altfel, K. nu-și cenzurează maliția când e să portretizeze, în tușe sugestive, cabotini, ratați, șnapani din lumea teatrului și din aceea a gazetăriei. SCRIERI: Artiștii noștri, București, [1918]; Sfaturile Calinei, București, [1921]; Dyonisia, București, 1926; ed. București, 1992; Sexul de peste drum, București, 1934; Venera și porcul, București, 1936; Femei de teatru, București, 1939
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
imoral, speculînd taman elementele sistemului pe care ulterior le denunța. Căci ce critica dl. Soros, considerînd că vor distruge capitalismul? Critica speculația financiară, fundamentalismul piețe-lor, liberalizarea excesivă și lipsa de coeziune socială. L-am combătut imediat, pentru că l-am considerat cabotin, pentru că vremurile erau stabile, noi abia descopeream capitalismul și pentru că prea mult semăna cu Lenin, cel din Imperialismul, stadiul cel mai înalt de cunoaștere al ca-pitalismului (1916). Nu l-am considerat niciodată un doctrinar, cum văd că se pretinde în
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
deceniu, continuă să se întrebe autorul, să fi fost ele mai grave decât cele făcute de Noica în vremea dictaturii ceaușiste? Compromisul lui Vianu și chiar adeziunea publică de-a dreptul "stânjenitoare" la PMR (1962) sunt totuși lipsite de cinismul cabotin și profitor al colaboraționiștilor de profesie, tip Victor Eftimiu sau Demostene Botez. Profesorul încerca de fapt, fără însă să facă parte din aparatul de stat și de partid (ca Mihai Ralea, Mihail Sadoveanu sau Virgil Teodorescu), și fără să trâmbițeze
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
printr-un dezechilibru uneori, doar uneori compensat de arta cuvîntului. Iată un portret-robot furnicat de maliții, să zicem, argheziene: "Intelectualul umanist face tot ce poate pentru a obține, mai cu seamă cînd e fotografiat sau filmat, o aură inconfundabilă. Fiind cabotin prin esența lui, megaloman și crezîndu-se mereu privit și admirat, el este în permanență în căutarea unei atitudini: fie își sprijină bărbia în palmă, fie se joacă cu ochelarii, pe care îi scoate și îi pune la loc după o
Pe marginea unui jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9772_a_11097]
-
compania actorilor și actrițelor, care mă atrag. Am cunoscut în ultima vreme mulți, și mă simt solidar cu ei. Îmi place tagma lor de îngeri decăzuți, spiritul lor de corp, deși deseori sunt niște indivizi oribili, orgolioși, inculți, răi, invidioși, cabotini, superficiali. În ciuda acestor constatări, mă simt în mijlocul lor mult mai liber, cu toate că mai trist, mai inutil, mai încărcat de un fel de libertate păguboasă, lipsită de orice răspunderi reale... Totuși, nimeni... decât o actriță... a comparat alexandrinul lui Racine, limpede
La scara umană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15663_a_16988]
-
fi trăit vrea să le și lase mai departe, așa cum s-au petrecut sau oricum altfel. Totuși, dacă ai găsi un carnet de însemnări, de confidențe căzut, undeva, dintr-o tașcă ai putea spune, dacă nu e al unui perfect cabotin, cam ce soi de om l-a ținut ceva timp pe-aproape. Și, omițînd ce e de omis, cum a fost viața lui. E o așteptare pe care primul volum, apărut în 1932, la Cartea cu semne, al lui Mihail
Viața altuia by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11624_a_12949]
-
fără să spună un cuvînt! Este un gest pe care numai valorile îl pot face cu generozitate și înțelepciune. Prezența și absența din scenă a Valeriei Seciu alimentează credibil dramaticul monolog al lui Iureș, situațiile pe muchie de cuțit, tragismul cabotin al histrionilor. Fiecare dintre ei este un creator de teatru. În Utzbach, la Teatrul Act sau aiurea. Fiecare, Dabija, Iureș, Seciu au cîte o variantă personală la Roata istoriei și exersează fețele delirului verbal.
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]