325 matches
-
Noțiunea de cacofonie (numită uneori și disonanță) se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete. Termenul antonim este "eufonie". În retorică și arta poetică cacofonia desemnează orice succesiune neplăcută de sunete din discurs, supărătoare
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
Noțiunea de cacofonie (numită uneori și disonanță) se folosește în lingvistică și în muzică pentru a denumi orice fel de asociații neplăcute de sunete. Termenul antonim este "eufonie". În retorică și arta poetică cacofonia desemnează orice succesiune neplăcută de sunete din discurs, supărătoare prin dificultatea de pronunțare sau cea de înțelegere a mesajului rostit. În plus, în cultura românească recentă școala și publicul includ tot la cacofonie și formarea accidentală de cuvinte cu sensuri
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
este "eufonie". În retorică și arta poetică cacofonia desemnează orice succesiune neplăcută de sunete din discurs, supărătoare prin dificultatea de pronunțare sau cea de înțelegere a mesajului rostit. În plus, în cultura românească recentă școala și publicul includ tot la cacofonie și formarea accidentală de cuvinte cu sensuri nepotrivite sau dezagreabile, prin alipirea a două cuvinte învecinate. Deși cacofoniile sunt doar stângăcii care țin de estetică și nu greșeli propriu-zise, învățământul românesc recomandă ca acestea să fie evitate în exprimarea îngrijită
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
dificultatea de pronunțare sau cea de înțelegere a mesajului rostit. În plus, în cultura românească recentă școala și publicul includ tot la cacofonie și formarea accidentală de cuvinte cu sensuri nepotrivite sau dezagreabile, prin alipirea a două cuvinte învecinate. Deși cacofoniile sunt doar stângăcii care țin de estetică și nu greșeli propriu-zise, învățământul românesc recomandă ca acestea să fie evitate în exprimarea îngrijită. Exagerările în evitarea cacofoniilor sînt criticate de lingviști, care recomandă ca dacă vorbitorii țin neapărat să evite cacofoniile
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
de cuvinte cu sensuri nepotrivite sau dezagreabile, prin alipirea a două cuvinte învecinate. Deși cacofoniile sunt doar stângăcii care țin de estetică și nu greșeli propriu-zise, învățământul românesc recomandă ca acestea să fie evitate în exprimarea îngrijită. Exagerările în evitarea cacofoniilor sînt criticate de lingviști, care recomandă ca dacă vorbitorii țin neapărat să evite cacofoniile, atunci să procedeze cu măsură și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia. Astfel, în limbajul științific se pune accentul
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
cacofoniile sunt doar stângăcii care țin de estetică și nu greșeli propriu-zise, învățământul românesc recomandă ca acestea să fie evitate în exprimarea îngrijită. Exagerările în evitarea cacofoniilor sînt criticate de lingviști, care recomandă ca dacă vorbitorii țin neapărat să evite cacofoniile, atunci să procedeze cu măsură și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia. Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rând pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
și realism, fără a aduce prejudicii informației din mesaj sau corectitudinii gramaticale a acestuia. Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rând pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii autori ignoră în mod voit cacofoniile. Majoritatea vorbitorilor de limba română sînt conștienți de acea categorie de cacofonii create prin alăturarea silabelor "ca"-"ca" (sau a unora asemănătoare) din cuvinte învecinate: "negru ca cărbunele", "vezi că cazi", "politica care" etc. Aceste cacofonii sunt în mod deosebit
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
a acestuia. Astfel, în limbajul științific se pune accentul în primul rând pe precizia exprimării și cu totul secundar pe eufonie, iar unii autori ignoră în mod voit cacofoniile. Majoritatea vorbitorilor de limba română sînt conștienți de acea categorie de cacofonii create prin alăturarea silabelor "ca"-"ca" (sau a unora asemănătoare) din cuvinte învecinate: "negru ca cărbunele", "vezi că cazi", "politica care" etc. Aceste cacofonii sunt în mod deosebit evitate de vorbitori, mai ales în vorbirea sau scrierea îngrijită, considerând că
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
ignoră în mod voit cacofoniile. Majoritatea vorbitorilor de limba română sînt conștienți de acea categorie de cacofonii create prin alăturarea silabelor "ca"-"ca" (sau a unora asemănătoare) din cuvinte învecinate: "negru ca cărbunele", "vezi că cazi", "politica care" etc. Aceste cacofonii sunt în mod deosebit evitate de vorbitori, mai ales în vorbirea sau scrierea îngrijită, considerând că astfel de succesiuni de sunete stânjenesc transmiterea corectă a mesajului prin crearea unei asociații de sensuri nedorite. Pentru evitarea lor, unii vorbitori ajung să
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
mesajului prin crearea unei asociații de sensuri nedorite. Pentru evitarea lor, unii vorbitori ajung să facă greșeli gramaticale propriu-zise (cacologii), de exemplu prin introducerea între cele două cuvinte implicate a cuvântului "virgulă" (care de altfel mai mult atrage atenția asupra cacofoniei) sau prin folosirea în locul cuvîntului "ca" a locuțiunii "ca și", chiar și atunci când sensul acesteia nu se potrivește în propoziție. O serie de cacofonii din această categorie nu pot fi însă evitate ușor, pentru că apar în expresii fixe sau în
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
între cele două cuvinte implicate a cuvântului "virgulă" (care de altfel mai mult atrage atenția asupra cacofoniei) sau prin folosirea în locul cuvîntului "ca" a locuțiunii "ca și", chiar și atunci când sensul acesteia nu se potrivește în propoziție. O serie de cacofonii din această categorie nu pot fi însă evitate ușor, pentru că apar în expresii fixe sau în nume de persoane: B"iserica Catolică", "Epoca Capitalistă", "Ion Luca Caragiale", "banca comercială", "tactica cavalerească". Printre necunoscători umblă informația falsă că ar exista trei
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
fi însă evitate ușor, pentru că apar în expresii fixe sau în nume de persoane: B"iserica Catolică", "Epoca Capitalistă", "Ion Luca Caragiale", "banca comercială", "tactica cavalerească". Printre necunoscători umblă informația falsă că ar exista trei, cinci, șapte sau mai multe cacofonii acceptate „în mod oficial”. Atunci cînd estetica mesajului contează, succesiuni de sunete tautofonice (repetitive) precum următoarele pot fi considerate cacofonii: La români se poate vorbi de o adevărată obsesie sau manie a cacofoniilor, care adesea pe de o parte se
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
Luca Caragiale", "banca comercială", "tactica cavalerească". Printre necunoscători umblă informația falsă că ar exista trei, cinci, șapte sau mai multe cacofonii acceptate „în mod oficial”. Atunci cînd estetica mesajului contează, succesiuni de sunete tautofonice (repetitive) precum următoarele pot fi considerate cacofonii: La români se poate vorbi de o adevărată obsesie sau manie a cacofoniilor, care adesea pe de o parte se străduiesc să le evite cu orice preț, iar pe de alta au tendința de a-și reproșa unii altora comiterea
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
exista trei, cinci, șapte sau mai multe cacofonii acceptate „în mod oficial”. Atunci cînd estetica mesajului contează, succesiuni de sunete tautofonice (repetitive) precum următoarele pot fi considerate cacofonii: La români se poate vorbi de o adevărată obsesie sau manie a cacofoniilor, care adesea pe de o parte se străduiesc să le evite cu orice preț, iar pe de alta au tendința de a-și reproșa unii altora comiterea cacofoniilor. O serie de autori, între care Ion Coja, Gligor Gruiță, Eugen Coșeriu
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
La români se poate vorbi de o adevărată obsesie sau manie a cacofoniilor, care adesea pe de o parte se străduiesc să le evite cu orice preț, iar pe de alta au tendința de a-și reproșa unii altora comiterea cacofoniilor. O serie de autori, între care Ion Coja, Gligor Gruiță, Eugen Coșeriu, George Pruteanu, Andrei Pleșu, Rodica Zafiu, Szilágyi N. Sándor și alții, au criticat astfel de tendințe. Această obsesie a apărut relativ recent, după mijlocul secolului al XIX-lea
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
parte de școală și de autoritățile lingvistice, prin programele și manualele de limba și literatura română, care le recomandă elevilor să evite sonoritățile cacofonice în exprimarea îngrijită. Pînă în secolul al XIX-lea însă scriitorii nu simțeau nevoia să evite cacofoniile. Sugestivă este folosirea locuțiunii "ca cum", care apărea frecvent la autori precum Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu etc., dar care în prezent a ajuns să fie complet înlocuită de "ca și cum" în limba standard, probabil din dorința de
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
folosirea locuțiunii "ca cum", care apărea frecvent la autori precum Dimitrie Cantemir, Ion Neculce, Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu etc., dar care în prezent a ajuns să fie complet înlocuită de "ca și cum" în limba standard, probabil din dorința de a evita cacofonia. În scrierile cele mai îngrijite din secolele anterioare, de pildă în traducerile Bibliei, cacofoniile de tipul "ca-ca" apăreau frecvent, pentru că încă nu exista nici o presiune socială în a le evita. Astfel, Biblia de la București din 1688 conține o mulțime de
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
Nicolae Bălcescu, Titu Maiorescu etc., dar care în prezent a ajuns să fie complet înlocuită de "ca și cum" în limba standard, probabil din dorința de a evita cacofonia. În scrierile cele mai îngrijite din secolele anterioare, de pildă în traducerile Bibliei, cacofoniile de tipul "ca-ca" apăreau frecvent, pentru că încă nu exista nici o presiune socială în a le evita. Astfel, Biblia de la București din 1688 conține o mulțime de secvențe de cuvinte precum "cercă casa lui Iacov" și "facă-se casa ta ca
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
în a le evita. Astfel, Biblia de la București din 1688 conține o mulțime de secvențe de cuvinte precum "cercă casa lui Iacov" și "facă-se casa ta ca casa lui", iar în Biblia de la Blaj din 1795 apare printre altele cacofonia "Că, ca caii, au păscut". În exprimarea îngrijită, orală și în scris, cacofoniile se pot evita uneori prin înlocuiri de cuvinte prin sinonime, intercalarea unor cuvinte pentru a despărți silabele cacofonice, schimbarea topicii etc. Totuși, nici chiar avînd la dispoziție
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
de secvențe de cuvinte precum "cercă casa lui Iacov" și "facă-se casa ta ca casa lui", iar în Biblia de la Blaj din 1795 apare printre altele cacofonia "Că, ca caii, au păscut". În exprimarea îngrijită, orală și în scris, cacofoniile se pot evita uneori prin înlocuiri de cuvinte prin sinonime, intercalarea unor cuvinte pentru a despărți silabele cacofonice, schimbarea topicii etc. Totuși, nici chiar avînd la dispoziție timpul necesar pentru a face astfel de reformulări nu este întotdeauna posibilă evitarea
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
se pot evita uneori prin înlocuiri de cuvinte prin sinonime, intercalarea unor cuvinte pentru a despărți silabele cacofonice, schimbarea topicii etc. Totuși, nici chiar avînd la dispoziție timpul necesar pentru a face astfel de reformulări nu este întotdeauna posibilă evitarea cacofoniei. Efortul disproporționat al unor vorbitori duce adesea la exprimări cu defecte încă și mai mari decît simplul caracter inestetic al cacofoniei. De exemplu, prepoziția "ca" folosită cu sensul „în calitate de” este înlocuită de astfel de vorbitori cu locuțiunea "ca și": "ca
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
Totuși, nici chiar avînd la dispoziție timpul necesar pentru a face astfel de reformulări nu este întotdeauna posibilă evitarea cacofoniei. Efortul disproporționat al unor vorbitori duce adesea la exprimări cu defecte încă și mai mari decît simplul caracter inestetic al cacofoniei. De exemplu, prepoziția "ca" folosită cu sensul „în calitate de” este înlocuită de astfel de vorbitori cu locuțiunea "ca și": "ca și compozitor", "ca și comunitate" etc. Totuși, locuțiunea "ca și" are alt sens, și anume comparativ, deci înlocuirea este o greșeală
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
ca și compozitor", "ca și comunitate" etc. Totuși, locuțiunea "ca și" are alt sens, și anume comparativ, deci înlocuirea este o greșeală propriu-zisă, o cacologie. Mai mult, astfel de înlocuiri au început să se răspîndească și în cazuri unde evitarea cacofoniei nu mai este o justificare: "ca și mod de comportament", "ca și director", "ca și pensionar" etc. Unii vorbitori au ajuns să creadă că o virgulă poate rezolva problema. Virgula salvatoare apare uneori în scris: "ne putem mîndri ca, contemporani
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
ai acestor specialiști". Alteori cuvîntul "virgulă" este intercalat în vorbire: "românul va mînca virgulă caș mai scump". În cazuri extreme el apare chiar și în scris: "Și încă virgulă cu cine?" ("Ziua", 2005, nr. 3355, 20/2). Evitarea obsesivă a cacofoniilor are efecte și asupra numelor de locuri și de persoane. Mai multe localități numite odată "Cacova" și-au schimbat numele în "Livezile", "Dumbrava", Fîntînele, "Grădinari". Mulți vorbitori evită să pronunțe în întregime numele "Ion Luca Caragiale" sau îl pronunță cu
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]
-
astfel de tendințe anticacofonice ar face ca fetele numite "Rodica", "Viorica", "Anica", "Măriuca" etc. să privească precaut băieții al căror nume de familie este "Coman", "Codrea", "Culcer" etc., pentru ca prin căsătorie să nu capete un nume cacofonic ca "Florica Costea". Cacofonii există în toate limbile, chiar dacă în unele problema lor este dezbătută mai puțin decît în cazul limbii române. Exemple: Cuvîntul "cacofonie" a fost format în limba greacă din "kakos" „rău, urît” și "phone" „voce”. A intrat în franceză și apoi
Cacofonie () [Corola-website/Science/305949_a_307278]