191 matches
-
eram obișnuită când cerul era senin, afară cald, iar valurile ei dansau în soare îndemnând pescărușii și scufundătorii să-și dezmierde trupurile prin apă, cântecul lor răsunând în taoată suflarea umedă, până dincolo de mal. Dunărea curgea alene într-o melodie cadențată. Uneori ascultam cu atenție liniștea ei singuratecă să nu-i pierd înfățișarea cu valurile mereu în schimbare. De pe mal, supusă vântului ce-mi bătea chipul, vedeam Dunărea puternică cu un cupăt mai presus de cugetul altor râuri. Pe acestea le
ZILE DE IARNĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1126 din 30 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360323_a_361652]
-
curtezanele defuncte./ ( ... ) E un violet specific, cu totul nou/ pe care-l poartă cu multă prestanță/ doar calul meu./ Un violet cum numai caii verzi îl pot purta ... ” (citat din memorie). Din cerul dăltuit cu cenușă se auzea un tropot cadențat izbindu-se de vaierul copacilor, de geamătul surd al calului devorând bucătură cu bucătură, zariștea asimetrică. Tremurul visceral al pământului nu îngăduia alternativă. Tocmai trecusem prin răscrucea de ani a sfertului de veac și mirosul de lebădă parfumată al singurătății
PROZA. OAMENI ŞI CAI. ZĂPADĂ UCIGAŞĂ (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360574_a_361903]
-
epigramele sale, dar, credeți-mă, îi cunosc acele „Sensibilități congruente, dincolo de barierele lingvistice”. Le-am studiat undeva, pe ascuns, în Revista onorabilului nostru amfitrion, Octavian Lupu... Doream cu disperare să întâlnesc o doamnă! - Ajută-mă, Doamne! mă rugam în pas cadențat. Aveam nevoie ca de aer de o voce de femeie, de privirea ei liniștitoare și, poate, de un zâmbet drăgăstos. Am observat-o pe doamna Livia Ciupercă pe celălalt trotuar. Am studiat-o telepatic și am înțeles că era extrem de
SURPRIZĂ LITERARĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 810 din 20 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342238_a_343567]
-
liniștit al unui zâmbet. Plopii învăță să numere dar nu reușesc să treacă la doi. Mereu singuri, resemnați sub ferestrele zâmbitoare ale ochilor ce nu privesc niciodată spre ei. Trecătorii merg grăbiți și nu observă răzvrătirea asfaltului sub pașii lor cadențați, răsunând ca niște bătăi de clopot. Amar ecou în catedrala goală a inimii. Vuietul străzii acoperă geamănul frunzelor de plop ce-ți strigă numele fără oprire. Doar banca noastră se încăpățânează să spere ca o visătoare incurabilă. Nu pot uita
NU POT UITA de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341635_a_342964]
-
la „Cina cea fără de taină” sau se refugează în „Gara poeților; „când prin noapte buzunărită de scaieți/ trece un tren de cuvinte cu poeți.” Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor care valsează fermecător, în ritm cadențat, cu pași de lumină, dăruind iubitorului de poezie un „Spectacol de dincolo de cortina cerului.” „Între două speranțe,” poetul face un „Popas sublim,”își spune „Rugăciunea zilei,” apoi își conturează o „AUTOBIOGRAFIE” după care, liniștit, pe înserate, scrie „Poemul cu păcate
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de DORA ALINA ROMANESCU în ediţia nr. 1810 din 15 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343780_a_345109]
-
la „Cină cea fără de taină” sau se refugează în „Gară poeților; „când prin noapte buzunărita de scaieți trece un tren de cuvinte cu poeți.” Fiecare poem are o destinație precisă, este poleit de strălucirea cuvintelor care valsează fermecător, în ritm cadențat, cu pași de lumină, dăruind iubitorului de poezie un „Spectacol de dincolo de cortina cerului.” „Între două speranțe,” poetul face un „Popas sublim,”își spune „Rugăciunea zilei,” apoi își conturează o „AUTOBIOGRAFIE,”după care, liniștit, pe înserate, scrie „Poemul cu păcate
COMOARA DE PE PUNTEA VIEŢII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 613 din 04 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343762_a_345091]
-
dinți un fir de trandafir de un roșu aprins. Fața îi era ascunsă de o voaletă neagră. În clipocirea valurilor, din dreptul stâncilor, răzbătea o melodie magică a unui tangou ritmat și misterios. Irina înaintă spre separeu, dansând în pași cadențați, pasionali, cu frângeri de trunchi senzuale. Cei din separeu au tresărit speriați și uluiți, mai puțin Scârțoi, care dormea buștean, sforăind infernal. Horcăiturile lui cădeau ca o ploaie cu răpăieli în melodia pasionalului tango. Toți erau plăcut surprinși, însă erau
TRANDAFIRUL SIRENEI-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342875_a_344204]
-
Ionel Grecu, Florin Anghel Vedeanu, Daniel Prallea Blaga. Din când în când glasul literaturii a alternat cu cel al muzicii interpretate de soliștii Sava Regățeanu, Ioan Trifan, eleva Elena Costache, Școala „Tăriceni”, jud. Prahova, care în ritmuri dulci, melancolice sau cadențate și-au încântat auditoriul prin cântece aparținând mai multor genuri muzicale. Privită în ansamblul său activitatea de la Mediateca „George Enescu” s-a înscris într-un cerc luminos în care maeștri ai artei cuvântului, sunetului și penelului au oferit din preaplinul
CONFLUENŢA ARTELOR LA CENACLUL LITERAR „AMURG SENTIMENTAL”, BUCUREŞTI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1598 din 17 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343366_a_344695]
-
mea/ rămâne (”Infinit” pag. 82). Zburând printre flori, fluturele, el regele, semnifică și sufletul unui războinic, căzut pe câmpul de luptă, ca în poemul ”Pe loc”: definesc pasul/ în timpul războiului/ nuanțelor oglinzii/ îl readuc la viață/ fără reticențe/ / cu zgomot cadențat pierd speranța/ fluturelui/ clipind mereu aceleași secunde (pag. 27). Poeta nu pierde speranța întocmai ca fluturele, ce iese din crisalidă, simbol al metamorfozei, al reînvierii, folosit și în mitul lui Psyche, care, pe frescele de la Pompei e reprezentată de o
ELISABETA IOSIF SUB ZODIA FLUTURELUI de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377558_a_378887]
-
de un aparte element cromatic, evidentul dramatism conferindu-i forță de impactare estetică asupra lectorilor. Reflectări tremurătoare însoțesc discursul poetic al volumului Când fluturii nasc cioburi: "definesc pasul/ în timpul războiului/ nuanțelor oglinzii/ îl readuc la viață/ fără reticențe/ cu zgomot cadențat/ pierd speranța/ fluturelui/ clipind mereu aceleași secunde". O figură deosebită fac și multiplele formulări metaforice, adeseori atingând pragul ingeniozității. Cu deosebită acuitate transpar vibrațiile unei pasiuni ce se transformă în versuri care par a răscoli momentul. Ritmul sângelui animă tușările
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
împlinirea amurgului, făcând piruete pe trestia unei clipe! eu sunt viața și unele cioburi de colivie albă! scot ochii fiarelor, care mă hăituiesc. și zbor peste urâtele necunoscutului, pentru tine mă vând, la târgul cuvintelor ce zboară. la fiecare pas cadențat, eu sunt interjecția adâncului, ce iți seamănă! suficient să te pot prinde, într-o lume ce plânge! Citește mai mult eu sunt făcut ..timpule,nu pot să aștept în mocirlă,împlinirea amurgului,făcând piruete pe trestiaunei clipe!eu sunt viața
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
în mocirlă,împlinirea amurgului,făcând piruete pe trestiaunei clipe!eu sunt viața șiunele cioburi de colivie albă!scot ochii fiarelor, care mă hăituiesc.și zbor peste urâtele necunoscutului,pentru tine mă vând,la târgul cuvintelor ce zboară.la fiecare pas cadențat,eu sunt interjecția adâncului,ce iți seamănă!suficient să te pot prinde,într-o lume ce plânge!... XVII. UN VIS ALUNECAT ÎN TIMP, de Nicolae Nistor , publicat în Ediția nr. 1921 din 04 aprilie 2016. Te voi iubi în continuare
NICOLAE NISTOR [Corola-blog/BlogPost/381712_a_383041]
-
câmpii,și până la Dunăre,înnobilându-le,râul Cerna.Adina Maria Diaconescu,cls. a VII - Școala gimnazialăCom. Lăpușata - Vâlcea... X. AȘTEPTĂM TIMPUL ..., de Ion I. Părăianu, publicat în Ediția nr. 2068 din 29 august 2016. Așteptăm timpul ... Trece timpul în pas cadențat Spre infinit peste mări și oceane, Prin munți de granit. Rămânem statui de negru pământ Ca lemnul de cedru sau abanos, Că timpul ne-ntoarce vârsta pe dos. Ne ducem în spate, în mănunchiuri, anii... Nu vrem să-i zvârlim
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Dimineața îți va deschide orizontul convex cât trecerea printr-un arc de triumf cu mândria purtată pe umeri. Străzile vor defila sub semnul de steag, se va mărșălui prin ele viteaz în pas cadențat. Inima o vom înălța în pieptul sever ca o bombă cu ceas cu declicul oprit. Ochii se vor bucura de tot ce văd dând semnificație la evenimente pentru tot ce se întâmplă. Mai bogat cu o zi, ce sânge se
MAI BOGAT CU O ZI de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374566_a_375895]
-
nevoie de doi ca să ai cui te dărui, E nevoie de doi ca trenul vieții să nu oprească în gări stinghere într-un mers continuu, E nevoie de doi ca să ai pe cine ierta și cine să te ierte în cadențatul mers al vieții! E nevoie de doi să te cerți că poți da mai mult, că poți asculta mai atent dorințele celuilalt! Referință Bibliografică: Doi / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1409, Anul IV, 09 noiembrie 2014. Drepturi
DOI de LIA ZIDARU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371465_a_372794]
-
mai avea locomotiva ce se apropia venind din spate, incredibil de silențios. O fi șuierat ? Elisa nu auzi nimic și nu-i simți prezența până în momentul în care șinele începură să trepideze sub omida de fier ce-și croia drumul cadențat. Prea târziu ! Purta un pardesiu vernil, descheiat la nasturi și poate asta a fost șansa ei de salvare la întâlnirea cu moartea, acolo , pe calea ferată! Nici nu realiză impactul. Fu aruncată în lateral, cu o izbitură fulgerătoare! Eliberă pardesiul
ZONA NEMURIRII de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375452_a_376781]
-
Părăianu Publicat în: Ediția nr. 1431 din 01 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului POEM PUS LA PICIOARE Mi-ai tăiat calea în față la muzeu; Erai cu capul în gluga îmblănită, Doar păru-ți cădea fuior peste sâni Și pășeai cadențat; se părea că ești urmărită. Te-am privit cu lacomii ochi de frumos, Când pe genunchii-ți triști și subțiri înfloreau Sub ștrampii croșetați în ochi de hexagon Boboci de trandafiri la care cu nesaț trecătorii priveau. Am vrut să
POEM PUS LA PICIOARE de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371963_a_373292]
-
a împreunat mâinile invitând cerul la sărbătoare, iar el, cu o binecuvântată dăruire, i-a dat curs satisfăcut, oferind lumii fără perfidie comoara sa nelimitată de frumusețe, poftindu-mă cu mărinimie și pe mine să fac parte din mișcarea lor cadențată. Am văzut firul ierbii care, într-o bucurie fără margini, se înălța neastâmpărat către spațiul infinit, acum atât de senin de parcă așa ar fi fost o eternitate, am experimentat parfumul suav al florilor care mă cuprindea și mă-nălța într-
REGATUL DIVIN AL HORAIŢEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 672 din 02 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344993_a_346322]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > REALITATE Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 851 din 30 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului condimentată tortură a nopților și zilelor în pași cadențați gânduri și rânduri curg din sacul fără uitare îmbrac roba clasicelor judecăți prejudecățile sunt avocați ai diavolului într-un proces amânat gesturile rotund conturate ajung vinovați în lanțurile unei prese plină de cuvintele goale apasă rob al torturii inima cerului
REALITATE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 851 din 30 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345999_a_347328]
-
poposește Cu gând incendiat, pământul Cu frunze galbene Căzute-n codru, Și-n holdă-i pârguit Tot fructul. Mi-e dor de Iarna sidefie Cu-albastru’zare Sau cu violet smălțat. Mi-e dor de Fulgii mlădioși Ce plâng metalic, cadențat. Mi-e dor de Focul care arde, Eu să fiu lângă fereastră, Să văd afară Cum tot ninge... S-ascult încet Sonata noastră ! Referință Bibliografică: Sonata Anotimpurilor / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1883, Anul VI, 26
SONATA ANOTIMPURILOR de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1883 din 26 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377964_a_379293]
-
Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017. Dimineața îți va deschide orizontul convex cât trecerea printr-un arc de triumf cu mândria purtată pe umeri. Străzile vor defila sub semnul de steag, se va mărșălui prin ele viteaz în pas cadențat. Inima o vom înălța în pieptul sever ca o bombă cu ceas cu declicul oprit. Ochii se vor bucura de tot ce văd dând semnificație la evenimente pentru tot ce se întâmplă. Mai bogat cu o zi, ce sânge se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
în mirosul tare de cimbru mă voi ... Citește mai mult Dimineața îți va deschide orizontul convexcât trecerea printr-un arc de triumfcu mândria purtată pe umeri.Străzile vor defila sub semnul de steag,se va mărșălui prin ele viteazîn pas cadențat.Inima o vom înălța în pieptul severca o bombă cu ceascu declicul oprit.Ochii se vor bucura de tot ce văddând semnificație la evenimentepentru tot ce se întâmplă.Mai bogat cu o zi,ce sânge se plimbă prin venecu roșu
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
tot înainte, în altă direcție, sau înapoi, ca să-i deruteze pe cei cărora, încă în agonie, le mai pâlpâia în inimi un licăr de speranță. * Pe peron, sub comanda unui gradat, a apărut o grupă de soldați mergând în pas cadențat. Zgomotul strident al potcoavelor și țintelor de la bocancii loviți de caldarâm i-a declanșat o spaimă, precum cea de acasă, atunci când au venit jandarmii să-i ridice. Crezu că pe ea o caută. Se ridică din locul unde stătea și
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
a statornicit a fi fiind pentru stihuiri în dialectul bănățean-valah (din Dacia Nord-Dunăreană) poetul Victor Vlad Delamarina (1870 - 1896), contemporanul lui Eminescu, daca poetul Victor Enache „nu stie“, ori „știe, și refuză a recunoaște“ că dintotdeauna dialectalul autor de compuneri cadențate (în picioare-troheu / iambi, ori nu) nu are decât o spoiala regional-mediocră, îmburuienata, a limbii materne - în cazul de față a limbii pelasge > valahe -, evident, toate acestea nu-l împiedica pe cronicarul de față (ce are sub lentilă, intru „radiografiere“, volumul
POEZII PELASGE-VALAHE INTR-UN CHIP DIALECTAL MACEDON INCA NEINTELEGANDU-SE CU CEL LITERAR de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376120_a_377449]
-
raza din ceruri venită, Din galbena steauă ce aleargă prin cer" (Cînd marea) Amprenta grea "a elementarității cosmice" apasă și asupra interioarelor din proza poetului: "Între acești muri afumați, plini de mirosul tutunului, de trăncănirea jucătorilor de domino și de cadențata bătaie a unui orologiu de lemn, ardeau lămpi somnoroase răspândind dungi de galbenă lumină prin aerul apăsat"45. Astrul de veghe rămâne luna pală "epitet cheie al limbajului eminescian": "El își apropia scaunul de fereastră pe care o deschide, și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]