KorAP: Find »[drukola/base=cadiu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...3 4 5 ...7 >

156 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544

un an. De acum Înainte, te sfătuiesc să nu te Împotmolești În ipoteze, așteptarea e prea lungă, te-ai istovi. Și, mai ales, nu vorbi cu nimeni despre asta! — Sunt oare guraliv de obicei? Tonul are o nuanță de reproș. Cadiul nu se lasă intimidat: — Vreau să fiu limpede: nu vorbi despre asta cu acea femeie! Omar ar fi trebuit să bănuiască, vizitele lui Djahane nu puteau să se repete astfel fără a fi remarcate. Abu Taher continuă: — De la prima voastră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
și, În plus, e văduvă. Se străduiește să supraviețuiască fără a depinde de un stăpân, nu pot decât să-i admir curajul. Și cum să-i reproșez că ia aurul pe care versurile ei Îl merită? — Înțeleg prea bine, spune cadiul, mulțumit că a reușit să-și atragă prietenul În discuție. Dar măcar recunoști că această femeie ar fi incapabilă să-și imagineze o altă viață decât cea de la curte? — Poate. — Recunoști că, pentru tine, viața la curte este urâtă, insuportabilă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-i Învăluie, și unul, și celălalt se Întreabă dacă n-au mers prea departe, dacă nu e timpul să se oprească pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat. În acel moment, nu lui Djahane Îi poartă Khayyam pică, ci cadiului. Regretă că l-a lăsat să vorbească și se Întreabă dacă frazele acestuia nu i-au tulburat pentru totdeauna privirea pe care o Îndreaptă asupra iubitei sale. Trăiau, până atunci, În candoare și În nepăsare, cu dorința comună de a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
dacă frazele acestuia nu i-au tulburat pentru totdeauna privirea pe care o Îndreaptă asupra iubitei sale. Trăiau, până atunci, În candoare și În nepăsare, cu dorința comună de a nu invoca niciodată ceea ce ar fi putut să-i despartă. „Cadiul mi-a deschis oare ochii asupra adevărului sau doar mi-a răpit fericirea?”, gândește Khayyam. — Te-ai schimbat, Omar; n-aș putea spune În ce fel, dar există, În modul tău de a mă privi și de a-mi vorbi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
credincioșilor, ci de a veghea la liniștea tuturor. Într-un stat, cea mai mică hoție, cea mai mică nedreptate trebuie să fie cunoscută de suveran și pedepsită Într-un mod exemplar, oricare ar fi vinovatul. Cum să afli dacă nu știu ce cadiu sau guvernator de provincie nu profită de funcția sa pentru a se Îmbogăți pe seama celor sărmani? Prin iscoadele noastre, pentru că nu totdeauna victimele Îndrăznesc să se plângă! — E nevoie și ca aceste iscoade să nu se lase cumpărate de cadii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
cadiu sau guvernator de provincie nu profită de funcția sa pentru a se Îmbogăți pe seama celor sărmani? Prin iscoadele noastre, pentru că nu totdeauna victimele Îndrăznesc să se plângă! — E nevoie și ca aceste iscoade să nu se lase cumpărate de cadii, de guvernatori sau de emiri, să nu devină complicii lor! — Rolul tău, rolul de sahib-khabar, este chiar acela de a găsi oameni care nu se lasă cumpărați pentru a-i Însărcina cu aceste misiuni. — Dacă acești oameni care nu pot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
este chiar acela de a găsi oameni care nu se lasă cumpărați pentru a-i Însărcina cu aceste misiuni. — Dacă acești oameni care nu pot fi cumpărați există, n-ar fi mai simplu să fie ei Însuși numiți guvernatori sau cadii? Observație naivă, dar care, În urechile lui Nizam, sună a bătaie de joc. Acesta Își pierde răbdarea și se ridică: — N-am chef să stau la gâlceavă cu tine. Ți-am spus ce Îți ofer și ce aștept de la tine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
gândit niciodată să Încalce aceste recomandări. Nici Nizam, care-și primește taqvim-ul din mâinile lui Omar Înainte de sfârșitul lunii, Îl citește cu nesaț și i se conformează cu sfințenie. Încetul cu-ncetul, alte personalități au dobândit acest privilegiu, cămărașul, marele cadiu din Isfahan, vistiernicii, unii emiri din armată, unii neguțători bogați, ceea ce Înseamnă pentru Omar o corvoadă considerabilă, care-i ocupă ultimele zece nopți din fiecare lună. Oamenii sunt atât de avizi de preziceri! Cei mai avuți Îl consultă pe Omar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
În curând o Întâmplare minoră În gigantica, dar perfida acțiune care se amplifică. Omorurile și represaliile se țin lanț, nici un oraș, nici o provincie, nici un drum nu este cruțat, „pacea selgiucidă” Începe să se fărâmițeze. Atunci izbucnește memorabila criză de la Samarkand. „Cadiul Abu Taher a stârnit totul”, afirmă cu hotărâre un cronicar. Nu, lucrurile nu sunt atât de simple. E adevărat că, Într-o după-amiază de noiembrie, vechiul protector al lui Khayyam sosește pe neașteptate la Isfahan, cu femei și bagaje, Înșirând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de a-și dovedi recunoștința. Efuziunile obișnuite sunt rapid date la o parte. Abu Taher cere, gata să izbucnească În plâns: — Trebuie să-i vorbesc lui Nizam al-Mulk, cât mai degrabă cu putință. Khayyam nu l-a văzut niciodată pe cadiu Într-o asemenea stare. Caută să-l liniștească: — Vom merge să-l vedem pe vizir chiar În noaptea asta. E o pricină atât de Însemnată? — A trebuit să fug din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
din Samarkand. Nu poate continua, glasul i se gâtuie, lacrimile curg. A Îmbătrânit de la ultima lor Întâlnire, pielea Îi e veștejită, barba i-a albit, numai sprâncenele rămân ridicate Într-un fremătător mărăciniș negru. Omar rostește câteva fraze de consolare. Cadiul Își revine, Își aranjează turbanul, apoi spune: — Îți amintești de bărbatul acela poreclit Studentul-cu-Cicatrice? — Cum să-l uit pe cel care mi-a fluturat moartea Înaintea ochilor? — Își aduci aminte că se dezlănțuia Împotriva celei mai mici umbre de iz

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
lui Malik Șah. În aceeași seară, Khayyam l-a condus pe Abu Taher la vizir. Îl prezintă, apoi Îi lăsă să discute Între patru ochi. Nizam și-a ascultat gânditor oaspetele, chipul lui a căpătat o expresie de neliniște. Atunci când cadiul tace, Îi aruncă: Știi tu oare cine e adevăratul vinovat pentru nenorocirile din Samarkand și pentru toate nenorocirile noastre? E bărbatul acesta, care te-a Întovărășit până aici! — Omar Khayyam? — Cine altcineva? Khwaje Omar este cel care a creut să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Cine altcineva? Khwaje Omar este cel care a creut să fie cruțat Hasan Sabbah În ziua În care puteam să-i văd sfârșitul. Ne-a Împiedicat să-l ucidem. Va putea acum să-l Împiedice pe el să ne ucidă? Cadiul nu știe ce să spună. Nizam suspină. Urmează o scurtă tăcere stânjenitoare. — Ce ne sfătuiești să facem? Nizam este cel care pune Întrebarea. Abu Taher are ideea pregătită, o enunță cu Încetineala declarațiilor solemne: — E vremea ca steagul selgiucizilor să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
este, totuși, slăbită de-a binelea, emirii nu mai sunt plătiți, fortărețele sale cad În ruină. — Asta o știm. — Malik Șah se teme oare să nu aibă soarta tatălui său, Alp Arslan, dacă, asemenea acestuia, trece fluviul? — Câtuși de puțin. Cadiul nu mai pune Întrebări, așteaptă explicația. — Sultanul nu se teme nici de fluviu, nici de armata dușmană, spune Nizam. Îi e frică de o femeie! — Terken Hatun? Ea a jurat că, dacă Malik Șah trece fluviul, nu-l mai lasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
viitorul fiului ei ca moștenitor al lui Malik Șah. — Dar fiul ei n-are decât doi ani! — Exact, cu cât e mai tânăr, cu atât mama sa trebuie să se lupte să-i păstreze avantajele. — Dacă Înțeleg eu bine, trage cadiul concluzia, sultanul nu va fi niciodată de acord să cucerească Samarkandul. — N-am spus asta, dar trebuie să-l facem să-și schimbe părerea. Și nu va fi ușor de găsit arme cu mai multă Înrâurire decât acelea ale lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
sultanul nu va fi niciodată de acord să cucerească Samarkandul. — N-am spus asta, dar trebuie să-l facem să-și schimbe părerea. Și nu va fi ușor de găsit arme cu mai multă Înrâurire decât acelea ale lui Hatun. Cadiul a roșit. Surâde politicos, fără a se lăsa, totuși, deturnat de la intenția lui. — N-ar fi oare de ajuns să repet În fața sultanului ceea ce tocmai v-am spus, n-ar fi oare de ajuns să-i aduc la cunoștință complotul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
dimineață, te vei Înfățișa la poarta haremului sultanului și vei cere să-l vezi pe șeful eunucilor. Îi vei spune că vii de la Samarkand și că ai dori să-i dai lui Terken Hatun vești despre familie. Fiind vorba de cadiul din cetatea sa, de un bătrân servitor al dinastiei, ea nu poate decât să te primească. Cadiul n-are altceva de făcut decât să dea din cap, Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Îi vei spune că vii de la Samarkand și că ai dori să-i dai lui Terken Hatun vești despre familie. Fiind vorba de cadiul din cetatea sa, de un bătrân servitor al dinastiei, ea nu poate decât să te primească. Cadiul n-are altceva de făcut decât să dea din cap, Nizam continuă: — Când vei ajunge În sala draperiilor, vei povesti despre nenorocirea În care se află Samarkandul din cauza ereticilor, dar nu sufli o vorbă despre convertirea lui Ahmed. Cu totul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
selgiucid, pe vremea când acesta era cel mai puternic din lume, o femeie Îndrăzni să ia puterea În mâinile ei goale. Ascunsă În spatele draperiilor, ea muta armatele de la un capăt la celălalt al Asiei, numea regi și viziri, guvernatori și cadii, dicta scrisori califului și expedia emisari către stăpânul Alamutului. Emirilor, care bodogăneau auzind-o dând porunci trupelor, ea le răspundea: „La noi, bărbații sunt cei care duc războiul, dar femeile sunt cele care le spun Împotriva cui să lupte”. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Bagdad, califul Îi interzice să vorbească În public sau să-i primească pe numeroșii admiratori care i se Înghesuie la poartă. Când vizitează Mecca, detractorii săi rânjesc la unison: „Pelerinaj de ochii lumii!” Când, la Întoarcere, trece prin Basra, fiul cadiului vine să-i ceară, pe tonul cel mai politicos din lume, să-și scurteze șederea. Destinul său devine, În acea perioadă, unul dintre cele mai uimitoare. Nimeni nu-i contestă geniul, nici erudiția; pretutindeni unde merge, adevărate mulțimi de oameni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
lucru mai bun. Se discută categoric, se gesticulează. Khayyam se mulțumește să observe neatent mimica fiecăruia. Dar un orator Îl numește, Îi elogiază știința și Îi cere părerea. Omar Își drege glasul. N-a rostit Încă nici o silabă când marele cadiu din Merv, care n-a prețuit niciodată prezența lui Khayyam În cetatea sa, nici, mai ales, considerația cu care acesta e mereu Înconjurat, sare de la locul său, Îndreptând către Omar un deget acuzator. — Nu știam că un necredincios Își poate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
pedepsești, spune-mi, / Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?”? Omul care proferează astfel de cuvinte nu este un necredincios? Omar ridică din umeri. Dacă n-aș crede că Dumnezeu există, l-aș vorbi! — Pe ce ton? rânjește cadiul. — Sultanilor și cadiilor trebuie să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Între Tine și mine, unde-i diferența, Îmi spui?”? Omul care proferează astfel de cuvinte nu este un necredincios? Omar ridică din umeri. Dacă n-aș crede că Dumnezeu există, l-aș vorbi! — Pe ce ton? rânjește cadiul. — Sultanilor și cadiilor trebuie să le vorbești cu ocolișuri. Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie, rodul gândirii mele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
Nu și Creatorului. Dumnezeu e mare, El n-are ce face cu vorbele noastre mărunte și cu micile noastre temenele. M-a făcut gânditor, deci gândesc, și Îi dăruiesc, fără prefăcătorie, rodul gândirii mele. În fața murmurelor de aprobare ale asistenței, cadiul se retrage, mormăind amenințări. După ce a râs, suveranul e cuprins de Îngrijorare, se teme de urmări În anumite cartiere. Cum chipul i s-a Întunecat, oaspeții se grăbesc să se retragă. Întorcându-se acasă În tovărășia lui Vartan, Omar blestemă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
de pe fața pământului, iar populația lor, exterminată; locuitorii au avut o soartă asemnănătoare cu a vitelor, tinerele femei au fost Împărțite ofițerilor hoardei victorioase, meșteșugarii - reduși la sclavie, ceilalți masacrați, cu unica excepție a unei minorități care, regrupată În jurul marelui cadiu din acel moment, și-a depus numaidecât jurământul de credință față de Ginghis Han. În pofida acestei apocalipse, Samarkandul apare ca o cetate aproape privilegiată, pentru că avea să renască, Într-o bună zi, din ruine ca să devină capitala unui imperiu mondial, acela

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]