139 matches
-
o sărbătoare. Nici măcar în clipa când a fost pronunțată sentința, nu m-am cutremurat. Patru ani de închisoare! Patru ani pentru nevinovăție. Dar i-am zâmbit judecătorului aprobator. Îl țin minte perfect. Își ștergea chelia transpirată cu o batistă mare, cadrilată, și ar fi avut chef să mai adauge ceva la pedeapsă. Dar sentința era dată, nu mai putea reveni. A izbit cu ciocănelul în masă și a evacuat sala, în vreme ce tata mă privea consternat. Nu pricepea victoria mea, era limpede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
spătarul scaunului, scoțînd la iveală un pulover ornat cu reni care par să alerge peste sînii ei. Wakefield nu se poate Împiedica să nu-i privească; Maggi Îl privește privindu-i. Noroc. La o masă din apropiere, bărbați În cămăși cadrilate și femei purtînd pulovere colorate à la Maggie vorbesc despre Marilyn Monroe. SÎnii ei, spune una dintre femei, erau de fapt măriți cu ajutorul implanturilor. Marilyn a fost un fel de cobai pentru industria măririi de sîni ce sta să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ce cauză Îl lăsase Miria. Îl privi fără urmă de interes pe băiatul acela atât de Înalt, Înțepenit lângă prietena ei. Era Îmbrăcat altfel decât ceilalți. Avea o haină din piele de ren cu franjuri și purta niște pantaloni ridicoli, cadrilați, neasortați, care-l făceau să arate ca o paiață. — Nu, răspunse. Ne-am văzut la petrecerea Assiei, spuse Jonas, adresându-i un surâs prietenos. Avea ochii Întunecați, cu dugulițe verzi. — Mă rog, nu-mi amintesc, spuse Valentina. Nu fusese o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de la ea, cât să mai încapă și un trup rotunjor de femeie, și încă unul, fi-su de opt ani, și cu și mai mare bunăvoință, poftim, un al treilea trup, uscat, bărbătesc, într-o manta până la glezne, cu pălărie cadrilată și două urechi de nuanța sfeclei proaspăt fierte. Iliuță se uită țintă la pantalonii lui Costache Popa și pare să-și aducă aminte ceva. Deasupra capului lui oamenii spun ceva, dar el nu poate înțelege vorbele, sunt prea departe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pentru a fi în formă maximă, aiurea, n-ai alergat nici cinci metri, ești mult prea comod pentru așa ceva, poate îți vei lua inima în dinți și vei trece la fapte, hai, uită-te și în jos, ACOLO, uite pledul cadrilat, nu ridici un pic colțul pentru a te prăbuși din nou în cel mai urât coșmar al vieții tale? Dar dacă vei descoperi sub el o găleată de plastic? Poate că azi este ziua cea mare, ziua în care vei
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
muiat, paginile unse a unui manuscript grecesc de astrologie zugrăvit cu cercuri și figuri geometrice roșii. Literele începătoare a fiecărui capitol erau ca de tipar și roșii... Ce căta el în acea carte? Adesea nimerea între foi zăloage de mătase cadrilată or verde, acolo-și oprea privirea mai multă vreme, apoi iar întorcea și scria cifre pe o hârtie, însă bisericește - adică cu slove; o tăcere adâncă era în cămară și numai pana cea veche de gâscă scîrșnea pe hârtia vânătă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Ne așezăm să mâncăm în jurul unui trunchi prăvălit, pe locul vechii ogrăzi. Noica e într-o dispoziție de pițigoi încălzit de soarele obosit al după-amiezei și toamnei, pitoresc la culme cu paltonul lui fără un nasture și pălărie englezească sport, cadrilată. Ne recită poeziile lui Sighireanu ("moment tantric", ține să precizeze, spre indignarea lui Andrei care își vede astfel Orientul împuținat și "vulgarizat"), schimbul său de epigrame cu Păstorel, anecdote din lumea culturală a Bucureștiului interbelic etc. După ce terminăm de mâncat
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
trebuie să fi fost cândva neobișnuit de drăguță. FOTZI (Pizdoc): Mai în vârstă ca Herta. Se poartă ca o idioată, ca să sară în ochi. Gesturi exhibiționiste, se dă în stambă erotic, ceea ce e total pe de lături. O fustă scurtă, cadrilată, în clopot, cu dessou-uri grotești. CÂRCIUMAREASA: Cam tâmpă, dar pare să știe exact ce îi place și ce nu. E bine făcută și acționează cu siguranță din spatele tejghelei, atâta vreme cât nu participă la acțiune. FRUMOASA PERECHE: Extrem de atractivă, îmbrăcată cu mult
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Într-un fel mai potrivită - viziunea despre lume de până atunci, așa credea el, când lentilele camerelor foto Îi fuseseră singura cale de acces ori de cunoaștere. Așeza, În fine, intuiții și imagini fără nici o legătură Între ele pe eșichierul cadrilat și riguros care cuprindea Întreaga lume, rațiune și viață. Și e greu, spunea prietenul lui, să accepți absența sentimentelor În univers, natura lui neîndurătoare. Bătrânii oameni de știință o priveau ca pe o enigmă care putea fi dezlegată doar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
castelele și conacele grofului. Armata grofului, se dovedește neputincioasă în luptă cu neființele, care se materializau în fiecare noapte. Într-o bună zi apăru la castelul contelui o ființă stranie, negricioasă Cu barbă și păr negru, îmbrăcat cu haine nemțești cadrilate și joben negru pe cap. -Cine ești tu?-întrebă groful. -Vicenzo Grațiani-maria ta. Astrolog, magician, vraci și spițer. Vă stau la dispoziție cu serviciile mele. -Ai venit taman la timp magicianule. Vei fi cazat la casa de oaspeți din curtea
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
încet, pe cristalul mesei. Când deținuta se reașeză, o privi lung, de aproape, oferindu-se, parcă, și el, atenției. Nu purta cămașă, ci un fel de bluză cu guler și nasturi, din lână subțire, gălbuie, muștar învechit. Deasupra, haină cenușie, cadrilată. Dinți puțini, pătați de tutun. Nasul striat de vinișoare roșii. Pielea obrazului căzută, palidă. Urechile mici, gâtul moale, mâinile firave. Degete subțiri și scurte, strâmbe, gălbui. Unghii roase, până la carne. Fruntea adâncită de chelie, dar puternică. Ochi negri, mari. Inteligenți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obraz ascuțit, isoscel, haotice pete brune, fruntea ascunsă sub părul roșu, sârmos. Același chip, în urmă cu zece ani : proaspăt, gingaș, de o stranie suavitate. — Eram obosiți. Lasă ! N-aveați chef de aceleași vechi cunoștințe. În spate, Lucian aranjase pânza cadrilată, se dezbrăca. Bine legat, matur, un bărbat ! Dinspre mare, veneau alergând Manole și Delia, fata cu picioare subțiri și scurte. A.P. se aplecă, își descheiase cămașa, rămase în slip. Lunguieț, ascuțit, avansa împleticindu-se spre mare, apa îl cuprinse repede
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
alături. Manole lipsea, și sora, acum Vera parcă dormita, întinsă pe spate, cu brațele și picioarele desfăcute... — Chiar nu intri deloc în apă ? — Nu. Femeie de interior. Prea aproape și prea atentă. Răspunsese imediat, parcă ar fi prevăzut întrebarea. Pânza cadrilată foșni : Lucian se întorsese, se afla din nou alături, mut, închis, încruntat, aplecat asupra revistelor. — Dacă știam, rămâneam și eu acasă, continua să glumească blondul A.P. — Acasă nu-ți vindecai astenia. Marea îți priește, nimfele destind nervii... — Nepericuloase ! Tot al
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție. — Ce e cu tine, încă nu te-ai sculat ? Vinovatul trage din răsputeri marginea păturii cadrilate, pătra tele roșii verzi negre pendulează peste genunchii ridicați. — Păi, n-am avut nici o grabă. Cine m-a căutat ? — O doamnă insistentă. Cornelia Matei, zicea. Foarte probabil să revină. Da’ ce-i cu dezordinea și lenea asta ? De mult nu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
se aude la distanță de vreo cincizeci de metri: Constituția mamii lor! Mesenii de pe terasă râd, aplaudă, cer Încă În un rând. Doar unul sau doi privesc cu milă către cei doi păcăliți. Gore Își șterge berea scursă pe cămașa cadrilată, roșu cu negru, În timp ce Gicu privește trist la pantalonii subțiri, albi, de vară, care au o pată mare În dreptul șlițului. Ridică privirea către Sandu și clatină din cap, a pagubă neașteptată: Te credeam om serios, Sandule, după față așa pari
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
inspirație, fură o melodie de la Sinatra și fu prins. Când mai ieșea pe scenă, avea acum parte mai mult de cotcodăceli și fluierături. Atunci apelă la Borilă de la Bariera Vergului. Tâlharul, cu un canin de aur și înțolit cu vestă cadrilată cum nu mai dădea voie nimănui să poarte, îl ascultă și-i explică sfătos că nu-l poate omorî pe Cristian Vasile. "Nu de alta, da-mi place și mie cum îi zice și-ar fi păcat de Dumnezeu." Și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
tatăl ei, că fusese moșier. Fostul boier încă mai purta, ca semn al averilor de altă dată, o manta din doc și o șapcă albă - tipic pentru acea categorie de oameni. Soția lui purta, când ieșea prin sat, o fustiță cadrilată din pânză de casă, o cămașă de in brodată cu cruciulițe albe și negre. Își înfigea un pieptene din metal în păr și era încălțată în ghete strâmte, din piele de capră. Poate și situația acelei familii scăpătate, care-i
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
chef al celor În civil, atunci Drummond ar fi fost prima care să mi se opună cu Înverșunare. Dar ultimul lucru pe care mi-l doresc e să stau În jacheta mea (nouă și neagră) de piele maro, În cămașă cadrilată și pantaloni brun-roșcat În localul de curry lângă Considine Împopoțonat cu cămașă albă, pantaloni negri de polițai și pantofi. După Întrunirea asta, n-am stare și simt o mișcare În burtă. Mă duc jos cu ziarul. Fac un pic de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pat, mi-am tras păturile peste cap și am visat. Eram pe holul cafeniu al unei clădiri uriașe, cu săli încremenite de marmură și monumentale scări interioare. Era seara târziu, după lumina stinsă din holul înalt și gol, cu lespezi cadrilate pe jos. Stăteam, cu pantalonii trași în vine, pe un closet de faianță așezat chiar în mijlocul imensei încăperi. Cum ajunsesem acolo mi-era greu să-mi dau seama. îmi priveam pulpele dezgolite și ascultam liniștea chinuitoare care se rotea prin
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care împărțeam dormitorul se aranjaseră pentru asta. Pe atunci blugii erau încă o raritate, dar se purtau deja raiații foarte evazați, precum și niște ciudați nădragi "din prelată", atât de țepeni că, dacă-i puneai, stăteau în picioare. Cămășile "de cow-boy", cadrilate, erau cele mai elegante. Mă întrebaseră dacă nu merg și eu, dar nu-și bătuseră prea mult capul cu mine. Și în liceu era discotecă în fiecare sâmbătă, dar eu nu făceam decât să trec prin mijlocul celor care dansau
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scria numele meu, gravat cu bucle și fiorituri în metalul strălucitor, ca pe ușa unui apartament. Am intrat și, înăuntru, pe ușa fiecărei cabine, era câte o plăcuță asemănătoare. Am deschis-o pe prima cu piciorul. Am pătruns pe dalele cadrilate într-o sală de baie cu o cadă roză, netedă și ovală, ocolită însă de o dungă groasă de jeg. "E și so-ră-mea asta o figură, niciodată nu-și spală cada", îmi ziceam, trecîndu-mi vârful degetelor peste buza lucioasă, răsfrântă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
școală purtam uniforma, din acel material aproape miraculos de prost, care făcea genunchi și pe speteaza scaunului, iar în rest nu mă duceam nicăieri, nu ieșeam decât serile, când tot nu conta. Nu râvneam evazații colegilor mei, nici cămășile lor cadrilate, pur și simplu fiindcă nu credeam că ar fi fost posibil să am și eu vreodată așa ceva, după 121 cum mi se părea absurd gândul că aș putea să am vreodată magnetofon. Așa că mi-am lustruit doar puțin pantofii. Pe când
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
funcțiile senzoriale. „Nu se poate“, strigi, „eu l-am văzut pe acel ins!“ Încerci să-ți fixezi În cuvinte toate detaliile, ca să nu ți se șteargă definitiv din memorie; era un tip matur, Îmbrăcat cu un costum elegant, cu vestă cadrilată și mănuși negre, cu un joben Înalt, din acelea pe care le au măscăricii la circ și din care scot tot felul de obiecte, mai mari sau mai mici, neînsuflețite sau chiar vii. Purta niște botfori roșii, aduși În față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pentru spionaj. Nu pot să spun dacă au făcut-o sau nu. Îi învinuiesc pentru că au murit pe scaunul electric. Îi învinovățesc că i-au lăsat orfani pe acei doi băieței. Încă le văd poza din ziar, în jachetele lor cadrilate, cu șepcile cu cozoroc. Michael și Robert. Nume americane adevărate. Michael și Robert Rosenberg zâmbesc în poză. Avocatul apărării îi conduce afară din închisoarea Sing Sing, este probabil ultima dată când îi vor mai vedea pe părinții lor și sărmanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
băieți care nu bănuiesc nimic zâmbesc. Nu au nici o idee despre ce îi așteaptă. Îi văd mergând împreună în acea poză, cel mare cu un braț pe umărul fratelui său, și pot să prevăd totul. Simt lâna aspră a jachetei cadrilate frecându-mi-se de gât și de încheieturile mâinilor. Văd sclipirea neagră și uleioasă a puștilor gardienilor în soare. Aud strigătele de îndurare, cerșind iertarea, o intervenție salvatoare. Nu are importanță ce au scris ziarele - că părinții au mers la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]