1,129 matches
-
părea cu zece ani mai tînără. — E plăcut În hotelul ăsta, nu-i așa? spuse el. Un apartament Întreg pentru o noapte... Te poți așeza să citești o carte, ba ai chiar posibilitatea să-ți prepari singur mîncarea... O perdea cafenie Împărțea salonașul În două. DÎnd-o În lături, Rowe văzu un pat dublu, o măsuță cu un telefon și o mică bibliotecă. — Ce-o fi aici? Întrebă el, deschizînd o ușă. Ia te uită, au chiar o bucătărie adevărată, cu sobă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
stătea scris: „Scumpului meu fiu, În memoria tatălui său, 1919“. — E un cronometru autentic! exclamă domnul Prentice. Ieșiră apoi la iveală două catarame de metal de la niște jartiere și o colecție Întreagă de nasturi-năsturei de la o vestă, niște bumbi mari, cafenii și urîți, de la un costum, cîțiva nasturi de chiloți, alții de pantaloni - tot felul de nasturi... Nici n-ai fi crezut că pentru un singur schimb de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
încrucișarea organelor lor genitale abia ascunse și peste calele de motoare ale aeronavelor uriașe, peste buzele bosumflate ale stewardeselor. Cu două luni înaintea accidentului, în timpul unei călătorii la Paris, devenisem atât de excitat, pe scara rulantă, de îmbinarea dintre fusta cafenie de costum a unei stewardese din fața mea și fuzelajele îndepărtate ale aeronavei, fiecare înclinată ca un penis argintiu spre despicătura feselor ei, că-i atinsesem involuntar buca stângă. Tocmai când femeia aceea tânără, absolut fără chip pentru mine, își schimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
își suflecase mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pași era o femeie. N-avea Însă de ales. S-a urcat pe ponton, Întrebându-se dacă nu avea să se prăbușească odată cu el, și s-a așezat cu fața la apă. Insulițe de spumă pluteau În jur purtând petice de scursuri cafenii. Dedesubt, niște gângănii urcau și fojgăiau pe malul noroios ori Își muiau piciorușele În apă. În despărțitura de lângă el fuma cineva, prin găurile scândurii a văzut un bărbat așezat pe vine. Mirosul dulceag de cuișoare al țigării Kretek acoperea oarecum
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
spuse ea și zâmbi arcuind buzele. Fațada. Și nici fetișoara asta nu arată deloc rău, pe viața mea! Apoi își aminti că țigara i se stinsese în scrumieră. Pe Fana au găsit-o în cerdac. Purta o rochie lungă, tricotată, cafenie, părea foarte subțirică și vulnerabilă. Le-a ieșit în întâmpinare coborând maiestos treptele. Cine a venit? A întrebat din hol fetița blondă. Fratele tău și femeia aia frumoasă? Fana a fulgerat înapoi cu privirea, a făcut cu mâna un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu știi nimic când mama te întreabă unde este zahărul vanilat, să mănânci cireșe din pomul vecinului, fără să-i ceri voie. Înainte de a fugi din pragul lăcașului sfânt, fetele priveau iedera fără frunze ce învăluia clădirea, ca o plasă cafenie, întunecată, niște tentacule posibile, prevăzute la capete cu ventuze și cili, era mai sigur să se îndepărteze în goană, sărind într-un picior pe trotuarul umed să dispară cât mai rapid din raza de acțiune a necunoscutului. Oare ce gândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pune inelușul subțire cu piatră din safir roșu, descoperit în cutia de chibrituri pe care el i-o întinsese, aparent neglijent, ca să-și aprindă țigara, înainte de a se încinge peste rochia de casă cu cordonul din piele de căprioară, moale, cafeniu, parcă viu, adus de el dintr-o excursie. După a doua săptămână de absență deja începuse schimbarea, prin casă i se părea că miroase a mort, căuta îngrijorată să găsească stricăciunea, o fructă rostogolită sub canapea, undeva, sau un șoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în valuri străvezii peste suflete, copleșindu-le; părea că fluierul vântului se rostogolește dur ca apoi sa se topească într-un râu stins de note; vine toamna cu mantie ruginie, cu trenă lungă; hlamida ei are o mulțime de nuanțe cafenii; o boare a furat puful păpădiilor; regina mândră în culoare vine în caleașcă aurită; vine harnică și de bunuri darnică; năframa ei de aramă; copacii au veșmânt de aramă; a rumenit frunzele; a așezat pe firul de telegraf ultimele rândunele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și orgolioase, în mijlocul acestui prăpăd? Dalii înalte, ochiul-boului și crizanteme cu cârlionți în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
catedrală a pădurilor ce-și leagănă frunzișul toamna, îmbrăcând Ceahlăul într-o vâlvătaie de aur, își pierde din întinderile-i de smarald, făcând loc oceanului verde al coniferelor. Brazii, pinii, molizii își înalță aici tulpinile lor ca niște semețe lumânări cafenii cu flacăra verde, ce ard la nesfârșit, străbătând ani, întovărășind muntele venerat, pe care îl îmbracă cu veșminte verzi și în timpul toamnelor bogate și sonore aici. În aceste vremuri, când păstorii coboară cu mioarele lor jos, la poalele uriașului de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mare pompă pe când autorul ei nu avea decât șaisprezece ani. Arăta Însă de cel puțin douăzeci. Fruntea, mai ales, impresiona. Atât de Înaltă, Încât restul feței nu mai interesa pe nimeni. Din păcate, Întrucât Grațian avea două urechi clăpăuge, ochi cafenii prietenoși și o gură cu buze groase peste o bărbie de masticator. Doar nasul era perfect. Citise toate cărțile din biblioteca liceului și dorea să ajungă regizor de film. O meserie de care cei din cartier n-aveau habar. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
un tren care nu mai circulă. Cu o documentație bine pusă la punct și cu o primă frază potrivită, cartea e pe jumătate scrisă, Îi veni În minte coala de hârtie care, din albă, la cumpărarea mașinii, devenise Între timp cafenie. Redactarea primei pagini va fi din această pricină mai dificilă, dar și tonalitatea ei mai gravă, mai profundă prin chiar absența contrastului obișnuit: o scufundare lentă precum a frunzei uscate În pământ sub apăsarea zăpezii și a ploii. Ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
priviri furișate, indiscrete. Dacă experiența se poate confunda uneori cu naturalețea, cu grația niciodată, Își spunea el, mut de admirație În fața unui corp În care suprafața și adâncimea coincideau În mod cu totul spectaculos: era ceea ce se vedea. Prin sfârcurile cafenii ale sânilor Îi ieșeau la lumină două fire subțiri de fum alb cu miros de cedru sau santal. Vulcanul Violeta era gata să erupă pașnic. Cam câtă lavă s-ar ascunde În adâncul ei? În orice caz mai puțină decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
poți. Ședeam într-o seră plină de verdeață, pe scaune mari, din nuiele, acoperite cu perne. Între noi se afla o măsuță de cafea, din nuiele și sticlă, iar sub una dintre plantele de filodendron de lângă ușă dormea un cățeluș cafeniu. — Nu vrei un biscuit? Chipul lătăreț al doctoriței se înclină spre farfuria cu biscuiți digestivi de ciocolată. — Nu, am spus. Nu, mulțumesc. Ea încuviință din cap, luă doi și-i așeză unul peste celălalt, partea cu ciocolată peste partea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o voce. — Doctorița Randle? Am băgat cheile de la mașină în buzunar. — Aici Eric Sanderson. Doctorița Randle se întoarse în seră cu o tavă pe care adusese din nou ceai și biscuiți, dar și o cutie cu șervețele de hârtie. Câinele cafeniu de sub planta de filodendron ridică puțin capul, adulmecă somnoros, aprobativ aerul, apoi închise ochii la loc. — Dereglările disociative, zise Randle, lăsându-se încet în scaunul scârțâitor, din nuiele, sunt destul de rar întâlnite. Apar uneori ca reacție la traume psihologice severe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
am încuviințat, așezându-mă lângă ea și întinzându-i o conservă. Ți-a dat vreo idee de unde-ar fi putut să apară aia? M-am uitat peste ape. Insula se ridica ca un uriaș os bătut de vreme, măslinie și cafenie, de culoarea soldățeilor de plastic. Mai era ceva în privința ei, un soi de mâncărime mentală provocată de felul în care arăta, forma ei, ceva ce nu reușeam să... Hei, făcu Scout. — Scuze, am zis, limpezindu-mi mintea, încercând să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ȘI IAR ÎNVĂȚAȚI, iar dedesubt era scris În paranteze (V.I. Lenin). Era mare hérmélaie În fiecare dimineațé, céci dimineață copiii veneau la școalé. Și parcé mai mult se vedeau ghiozdanele decît ei. Erau tot felul de ghiozdane, dar cele mai multe erau cafenii și aveau ceva desenat pe ele. Tot felul de animale cu ochii mari care zîmbesc și sînt Încélțate și Îmbrécate, si au numai trei fire de pér pe cap. Pe urmé mai erau ghiozdane pe care era desenat un semafor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
se vedeau. O ridică pe umeri și ea, micuța, Îi béga degetele În urechi și Îl trégea de pér, céci barbé nu avea, el nu avea nici un fir și era spin. Obrazul séu era neted și foarte uscat, cu pete cafenii de la soare și un fel de praf alb, ca niște șolzi, care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu degetul, béga degetul În guré și dédea cu salivé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
care apéreau dacé Îl scérpina puțin. Dar solzii și praful alb dispéreau atunci cînd Sophie, dupé ce-l scérpina cu degetul, béga degetul În guré și dédea cu salivé peste solzii mérunți și ei dispéreau. Pérul lui era moale și cafeniu, acoperindu-i urechile. MÎinile lui, care péreau sé fie numai degete, o țineau de picioare și-i atingeau sandalele ei mici cu cataramé de fier... „Și pas cu pas/ și ceas cu ceas... Și pa-a-a-s cu pa-a-a-s... s”. „Și pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
așezau pe banchete și nimeni n-ar fi putut sé-și dea seama. Praful se ridicé foarte curînd, cînd autobuzul ieși de pe drumul de oraș și intré pe drumul de pémînt, care ducea spre satul lui Șasa. Se ridicé un praf cafeniu, care pérea alb acolo unde bétea lumină prin oblonul din acoperiș, pe care cineva Îl deschidea că sé mai iasé praful. Dar, de fiecare daté, Îl Închidea la loc, céci praful se adună tot mai mult si toti credeau cé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
erau Înéuntrul vieții că Într-o cutie puternicé și nevézuté care nu se deschide niciodaté. Soarele și cerul Încépuse În aceasté cutie și-un vînt ușor, care nu Înceta sé baté, agitînd poalele subțiri ale rochiței și pérul lui rar, cafeniu, În care minutele ei Își fécuseré cuib. CÎmpul care se Întindea pretutindeni péstra aceleași culori galbene și portocalii, Încît era de Înțeles cé nici pe el timpul nu-l atingea În nici un fel și florile lui rémîneau proaspete de dimineațé
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
fi putu atinge. Se așezé lîngé un tufériș pe o buturugé de nuc. Cineva l-a téiat demult de tot și Șasa nu l-a vézut niciodaté. De parcé nici n-ar fi fost niciodaté copac, ci numai o buturugé cafenie. Poate nici n-ar fi fost mai bine sé fie un copac. Ce ar fi fost dacé În loc sé stea pe buturugé, ar fi trebuit sé se cocoțeze În copac? Poate cé nici nu s-ar fi vézut așa cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mîna În care aveau semințele și le bégau În buzunar că sé facé mai tîrziu baloane mici. Se lingeau Înghețate pe béț, cu ciocolaté și féré ciocolaté, la zece, doisprezece, cinsprezece și chiar douézeci de copeici Înghețată, rozé, albé sau cafenie, În pahare de carton din care se mînca cu béțul, sau In pahare care se mîncau cu totul, cu pétréțele. Se spérgeau baloane mici de cap, se aruncau mingiuțe mici cît o nucé mare de cauciuc În magazine și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
ori Vasilii Ăduardovici ducea un scaun sau un lighean, un stingétor sau un șumuiag mare de fire electrice. De sub halat, atunci cînd Vasilii Ăduardovici se aplecă sé puné genunchiul pe scîndura pe care o téia cu ferestréul, atîrnă cravată lui cafenie cu frunze galbene și verzi. Vasilli Gavrilovici, În calitatea sa de paznic al gospodériei, se simțea dator sé-și ajute cumnatul și de aceea aceștia puteau fi vézuți deseori Împreuné. Că și Vasilii Ăduardovici, Vasilii Gavrilovici ducea scaune și scînduri, șumuiege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]