178 matches
-
asistau la micul dejun al lui Susan. Ceremonia Începea cu sosirea majordomului-casier care aducea, fără să provoace nici cel mai mic zgomot, ceșcuța de cafea neagră fierbinte, paharul de cristal cu suc de portocale, mica zaharniță și lingurița de argint, cafetiera tot de argint, dacă doamna ar fi dorit ceașca mai plină, pîinea prăjită, untul olandez și marmelada englezească. De cum Începeau să se audă sunetele vesele ale micului dejun, marmelada Întinsă pe pîine, lingurița mestecînd zahărul, ceșcuța pusă pe farfurie după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și poate: cu treizeci de ani prea mult ca să servească la mese. Rânji la ea, un idiot grațiat. Chelnerița clătină din cap. Nu cumva ai nevoie de permis ca să fii așa de fericit înainte să-ți bei cafeaua? Ridică două cafetiere Pyrex. El arătă spre cea care nu era portocalie. Uitase cum erau cei din Midwest. Nu-i mai înțelegea pe ei, pe propriii semeni, locuitorii Marii Rute Centrale de Zbor. Sau mai bine spus, teoriile lui despre ei, rodul primilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
masa fermierilor. Se opri și se întoarse iar spre el. —Ești tipul cu creierul de la New York? Cel care a venit să-l vadă pe Mark Schluter? Weber se înroși. —Așa e. Cum...? — Aș vrea eu să am puteri paranormale. Învârti cafetierele pe lângă urechi. Nepoată-mea e prietenă cu băieții. Mi-a arătat o carte de-a dumitale. Mi-a spus că ești aici. Noi toți zicem că a fost o tragedie ce s-a întâmplat cu Mark. Dar sunt și unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Weber încetase de mult să le mai audă în propriul lui ținut. Ea se aplecă spre grupul de bărbați și începură să discute cu toții, cu voce scăzută. Despre el, cu siguranță. Specia extraterestră. Ea se întoarse la el, fluturând victorioasă cafetierele. —Ai văzut pozele cu ea de la Pioneer Pizza. Tipul ăla de colo... Indică direcția cu bolul de cafea fără cofeină. N-am să-i spun „domn“ - are o fată care te-a servit la masă. Weber își apăsă fruntea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
copii, dintre care doi, gemenii, foarte neastâmpărați, „pun pe fugă orice pretendent“, iar Alexandru le spuse că e îngrijorat și îndrăgostit: — Mare noutate, ziseră aproape într-un glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
îngrijorat și îndrăgostit: — Mare noutate, ziseră aproape într-un glas Marioara și Mișu. Sora le turnă cafea în serviciul Limoges, în care cafetiera, zaharnița și ceștile aveau toartele în așa fel răsucite una spre alta de parcă stăteau la taclale, iar cafetiera și zaharnița chiar într-un aparté, bârfeau vreo ceașcă, pesemne. — De cine? întrebă Marioara, nu prea curioasă. Era obosită să se tot împrietenească cu doamnele și domnișoarele pe care i le prezenta Alexandru, iar apoi, când el le părăsea, să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pui de porțelan în poala mamei, altele așteptau teanc, câte douăsprezece pentru fiecare persoană. Și aparatul de încălzit farfuriile, nou-nouț, adus de la Viena. Cupele de șampanie: le încercase sunetul cu unghia. Sosiere, serviciu de cafea și ceai, port-liqueur, olivieră, samovar, cafetiere, toate se aflau la îndemână, dar deoparte, fără să deranjeze ochii. Patru rânduri de furculițe și tot atâtea cuțite de argint frecate ca spadele, și două linguri, numai pentru început, numărate la fiecare mesean, cuțitele la aceeași distanță cu furculițele
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
răspundă la propria întrebare. Henrietta strălucea de mândrie. — Ba da, sigur că da. De ce l-aș fi invitat altfel? De-abia dacă-l cunosc. Deocamdată. Până să apuce Fran să facă vreun comentariu, prietena ei o împinse spre ușă cu cafetiera și cu o carafă cu lapte în mâini. Laurence Westcott ridică privirea spre ea, de parcă ar fi observat momentul exact în care ieșise din cameră și momentul în care revenea. Ochii lui verzi îi întâlniră pe ai ei o fracțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de parcă ar fi observat momentul exact în care ieșise din cameră și momentul în care revenea. Ochii lui verzi îi întâlniră pe ai ei o fracțiune de secundă și Fran simți un fior neliniștitor pe șira spinării. Se agăță de cafetieră de parcă ar fi fost o pernă de salvare și se îndreptă spre colțul opus al camerei. Mai târziu în aceeași noapte, după ce spălase vasele și întorsese seara pe toate părțile, Henrietta tăbărî asupra soțului ei în timp ce acesta se dezbrăca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
luminile erau aprinse la etajul doi al clădirii redacției. Fran o luă la fugă, în timp ce inima îi bătea nebunește. Dar era doar Flo, femeia de serviciu, care golea coșurile de gunoi și se văicărea, văzând în ce hal fusese lăsată cafetiera. — Vă întreb și eu, comentă Flo, ridicând o plăcintă cu carne mucegăită pe care tocmai o găsise în spatele unui fișet, cine lucrează aici? Ziariști sau o haită de fiare sălbatice? Fran ignoră această întrebare încuietoare. — Flo, se întâmplă cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căzu o bucățică prea plină de gem cleios de afine, lipindu-se de uniforma grădiniței particulare. Nu poți fi atent? Îl admonestă Emma, abia l-am spălat - ce, ești focomelic? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Filtrul e stricat, spuse Antonio, cafetiera e veche, de ce n-ai schimbat-o? Ce Înseamnă focomelic? Întrebă Kevin. Ți-am spus de zece ori deja, se Încăpățână Antonio, dar tu nimic, vorbesc În vânt. Nu mi-ai zis, spuse Emma. Ba da, ți-a zis, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
calm rece. Știi ceva? Du-te tu la Santa Caterina, eu nu vin. A, da? țipă Antonio. Ce pula mea ai În cap? Unde crezi că mergi? Emma luă ceașca lui Antonio, Încă plină de cafea, și o aruncă, cu cafetieră cu tot, În coșul de gunoi. Antonio o prinse de haina pijamalei și, cum ea nu se Întoarse, mâneca se sfâșie și-i rămase În pumn. Pleacă, ieși, spuse Emma. Pijamaua era oricum de aruncat, o cârpă, se justifică Antonio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cu ou și cu oțet pe Eddie, întretăiat cu mormăitul lui defensiv. Mă întorc repede în bucătărie și dau drumul la filtru. E mai simplu să fac pur și simplu cafeaua. Zece minute mai târziu am aranjat pe o tavă cafetiera roz, ceștile roz, laptele, zahărul și un buchețel de flori pe care l-am rupt dintr-un coș ce atârna la fereastra de la bucătărie. De ce să nu recunosc, sunt destul de mândră de mine. Mă apropii de ușa de la sufragerie, las
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
două. Nu înțeleg de ce nu s-a gândit nimeni la asta. Ar fi putut să traseze niște linii în jurul lor, sau să le perforeze sau altceva. Între timp, laptele pentru cafea dă în foc și, când dau jos de pe foc cafetiera, cafeaua explodează în toate direcțiile. Din fericire, Trish și Eddie sunt atât de ocupați să se certe în legătură cu destinația următoarei lor vacanțe că par să nici nu observe ce se întâmplă în bucătărie. Și să nici nu-mi audă țipetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nimic de făcut. Mai bine ies la plimbare mai încolo. Ca să nu le stau în drum. În bucătăria strălucind de curățenie ca întotdeauna e liniște, dar încep să mă simt tot mai puțin intimidată. Măcar acum știu să umblu cu cafetiera și cu prăjitorul de pâine și în cămară am găsit o tonă de gemuri. O să-mi pregătesc un mic dejun cu toast, suc de portocale și marmeladă de ghimbir, și o ceașcă de cafea. Și am să citesc ziarul, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
se numește ? — Eu una îi spun... bătător de trufe, zic într-un final. Dar e posibil să i se spună și altfel. Ce-ar fi să vă fac o cafea ? Adaug iute. O să despachetez totul mai târziu. Aprind filtrul, iau cafetiera și arunc o privire pe geam. Nathaniel traversează peluza, cu pași mari. O, Doamne. Bărbatul de care m-am îndrăgostit la orizont. Bărbatul pentru care am făcut o pasiune dementă, ca pe vremea adolescenței. Nu-mi pot lua ochii de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
îl văd că ridică iar stiloul. Nu-l pot opri. Idiotul ține morțiș să se lase țepuit ca la carte. Dar asta n-o să se întâmple cu mine de față. — Cafeaua dumneavoastră, domnule Geiger... șoptesc, intrând grăbită în cameră. Ridic cafetiera, încep să torn, apoi, accidental-cu-intenție o las să-mi scape din mână. — Aaah ! — Iisuse ! Cafeaua se împrăștie imediat într-un lac maroniu-închis pe masă, provocând un adevărat dezastru, pătează hârtiile și se prelinge pe jos. Contractele ! strigă tipul cu cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
superior. Bravo, Samantha ! Niciodată nu e prea târziu. Își împinge ceașca spre mine. Fă-mi alta, se poate ? Asta a fost prea slabă. Mă întorc în casă și arunc cărțile pe masa de la bucătărie. Reumplu filtrul cu apă și golesc cafetiera la chiuvetă, cu un zbang. — Ești bine ? Nathaniel mă privește amuzat din ușă. Cum e fata ? — Oribilă, izbucnesc, nereușind să mă stăpânesc. N-are absolut nici urmă de maniere. Mă tratează ca pe o sclavă de pe plantație. Trebuie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
că mă întorc la Carter Spink. Mai mulți parteneri ai firmei îmi vor strânge mâna pentru fotografi și voi da câteva scurte interviuri. După care ne vom înapoia cu toții la Londra cu trenul. — Deci, spune Eddie în timp ce pun cafea în cafetieră. Gata bagajul ? — Aproape. Și doamnă Geiger... poftim. Îi întind lui Trish uniforma albastră împăturită pe care am adus-o la subraț. E spălată și călcată. Gata pentru următoarea menajeră. Trish ia uniforma și o copleșește brusc tristețea. Sigur că da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Aseară am mîncat În oraș - o, Doamne, zborul ăla absolut Îngrozitor cu avionul... el a venit la aeroport și a zis... Ne mutăm Împreună ! În clipa În care mă ridic În capul oaselor, apare Connor cu două căni și o cafetieră. E Îmbrăcat Într-un halat alb gofrat și arată pur și simplu de vis. Simt un fior de mîndrie și mă Întind să-l pup. — Bună, zice, rîzÎnd. Ai grijă. Îmi dă cafeaua. Cum te simți ? — Bine. Îmi dau părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
avut sentimentul ăsta că o să mi se Întîmple ceva absolut minunat. Pur și simplu, am știut-o... Întotdeauna, În adîncul sufletului. Și uite că lucrul ăla chiar s-a Întîmplat. — Și el unde e acum ? spune Lissy, punînd cafea În cafetieră. — O să plece pentru cîteva zile. Se duce să facă un brainstorming pentru un nou concept cu echipa lui de creație. — Ce concept? — Nu știu. Nu mi-a zis. O să fie o chestie destul de intensă și probabil că n-o să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
talie minusculă, gata să se frângă. —Avem cafea? —Matthew a pus un ibric la fiert pe undeva prin camera de aranjamente florale. Camera de ce? —Drăguță, suntem într-o casă parohială, zise tărăgănat un nou venit. Că doar nu voiai o cafetieră Gaggia din care să te servească unul dintre tipii tenebroși și tăcuți de la Bar Italia! —Salut, Hugo, se auziră majoritatea celor de față, în cor, aproape la unison, salutând fără să întoarcă capul. Nu mă lăsai dusă de val. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-o magazie în care erau așezate ordonat rânduri de dosare, de jos până sus, și-n care nu se vedea nici fir de praf. În celălalt colț era amenajată o bucătărioară impecabilă, dotată cu un cuptor cu microunde, o cafetieră și un ibric electric. Probabil că robotul de bucătărie și aparatul de pasat legume erau sub chiuvetă. —Mamă, aici te simți ca acasă, zisei eu. Parcă am intrat printr-o ușă magică într - unul dintre standurile expoziției pentru case și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
către José Correcaminos: Îmi garantezi că nu se va întâmpla nimic...? Yubani ridică mâna cu un gest solemn. Jurnalistul se îndepărtă spre avion. Inti Ávila îi servi din nou cu o cafea. — Ce crezi despre asta? întrebă el, pe când ducea cafetiera pe mașina de gătit mare, de fier. — O treabă încâlcită. Ciudată și încâlcită. Îi cunosc pe concetățenii mei. Cadrele lor de conducere nu se mișcă ușor și nu zboară în selvă să se vâre într-o bandă de războinici înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o cafea ? mă întrebă din nou bătrînelul excesiv de politicos, sacrificînd alte cinci secunde din viața sa și întrerupîndu-se din nou din pasionata sa lectură. Fără să-mi aștepte răspunsul el îmi indică, pe unul din rafturile din preajma mesei, o veche cafetieră din argint înconjurată de șase cești din porțelan de sèvres. nu știu de ce, dar cafetiera înconjurată de cești mi-a evocat imaginea unei reuniuni literare secrete și foarte intime : era ca și cum cafetiera, ca un guru incontestabil, ar fi povestit ceva
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]