250 matches
-
mai mare parte nelocuit. Unii proprietari ai acestor facilități turistice organizează excursii de-a lungul coastei și în zonele apropiate ca parte a pachetelor de cazare. Acestea includ vizitarea siturilor culturale, activități de navigație, zbor cu parapanta, drumeții, plimbări cu caiacul și scufundări subacvatice. În timpul lunilor de vârf din sezonul de vară, unele dintre cele mai cunoscute cluburi de noapte din Tirana precum Folie Terrace (cunoscut sub numele Folie Marine la Jale), precum și barurile la modă din cartierul Blloku își mută
Riviera Albaneză () [Corola-website/Science/335816_a_337145]
-
nord-vestul Sloveniei, în apropiere de orașul cu același nume. Este o destinație turistică foarte populară. Peisagistic, lacul de origine glaciară este de o frumusețe aparte, fiind înconjurat de munți și păduri. Pe lac se pot face plimbări cu barca sau caiacul. Capitala Sloveniei (Ljubljana) găzduieste alte două obiective importante: Catedrala Sf. Nicolae și Piața Orașului. Catedrala Sf. Nicolae a fost construita intre anii 1701 si 1708 in Stil baroc. În 1836 a fost ridicata cupola, iar in 1996, în cinstea vizitei
Slovenia () [Corola-website/Science/297267_a_298596]
-
se practică cu ambarcațiuni ușoare ce folosesc diferite tipuri de vâsle nefixate. utilizează numai ambarcații din categoria în care vâslașul stă în barcă și nu pe barcă. Cuprinde două ramuri sportive, care își iau numele de la tipurile de ambarcațiuni folosite: caiac și canoe. Fiecare are tehnici specifice, istoric propriu, probe și reguli diferite. Practicarea lor necesită o bună pregătire fizică, multă forță, echilibru, ritm dinamic, rapiditate și precizie în execuție, îndemânare și coordonare în mișcări. Inițierea poate începe de la vârsta de
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
are tehnici specifice, istoric propriu, probe și reguli diferite. Practicarea lor necesită o bună pregătire fizică, multă forță, echilibru, ritm dinamic, rapiditate și precizie în execuție, îndemânare și coordonare în mișcări. Inițierea poate începe de la vârsta de 12-14 ani, pentru caiac, și ceva mai târziu pentru canoe. Activitatea competițională este permisă de la vârsta de 16 ani. Denumirea "kayak" vine de la tribul Inuit din Canada, care folosea ambarcațiile cu aspectul cel mai apropiat de cel al ambarcațiunilor de astăzi. Este o ambarcațiune
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
capete, cu suprafața de alunecare netedă sau în clinuri, și care este condusă cu un tip de vâsle nefixate numite padele, din poziția așezat. Padela este un tip de vâslă prevăzută cu pale la ambele capete. Tehnica de vâslit pentru caiac folosește padela, ținută cu mâinile în zona de mijloc, cu care se execută prin apă tracțiuni alternative de o parte și de alta a caiacului, pentru a se asigura înaintarea. Direcția se păstrează cu ajutorul unei cârme dirijate cu picioarele, printr-
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
este un tip de vâslă prevăzută cu pale la ambele capete. Tehnica de vâslit pentru caiac folosește padela, ținută cu mâinile în zona de mijloc, cu care se execută prin apă tracțiuni alternative de o parte și de alta a caiacului, pentru a se asigura înaintarea. Direcția se păstrează cu ajutorul unei cârme dirijate cu picioarele, printr-un sistem de cabluri și levier. Sportivul vâslește din poziția așezat în barcă, pe un scăunel special, cu picioarele întinse, ușor îndoite din genunchi, și
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
manevra simultan pagaiele, fiecare pe altă latură a canoei. Caiac-Canoe își are începutul ca sport recreațional la debutul secolului al 19-lea, datorită în mare parte unui avocat pledant englez, John MacGregor. În 1945 John MacGregor și-a construit propriul caiac, după modelul eschimos, și a petrecut o mare parte a sfertului următor de secol vâslind pe lacuri și râuri din Europa. În acest timp el a scris o serie de articole și de cărți, cea mai importantă fiind "A Thousand
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
1932. IRK și-a continuat demersul pe lângă Comitetul Olimpic Internațional, iar Caiac-Canoe a fost recunoscut ca sport olimpic începând cu Jocurile Olimpce din 1936 de la Berlin. În acel an s-au prezentat 19 țări pentru a concura în 8 probe: Caiac simplu și Caiac dublu, pe distanțele de 1000m și 10000m, și canoe simplu și canoe dublu, pe aceleași distanțe. Al doilea Război Mondial a cauzat distrugeri considerabile în Caiac-Canoe internațional. Sediul IRK din München a fost distrus de bombardamentele Aliaților
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
a continuat demersul pe lângă Comitetul Olimpic Internațional, iar Caiac-Canoe a fost recunoscut ca sport olimpic începând cu Jocurile Olimpce din 1936 de la Berlin. În acel an s-au prezentat 19 țări pentru a concura în 8 probe: Caiac simplu și Caiac dublu, pe distanțele de 1000m și 10000m, și canoe simplu și canoe dublu, pe aceleași distanțe. Al doilea Război Mondial a cauzat distrugeri considerabile în Caiac-Canoe internațional. Sediul IRK din München a fost distrus de bombardamentele Aliaților, dar și organizația
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
de asemenea în derivă. În 1946, organizația s-a reorganizat formând International Canoe Federation. La prima editie a Jocurilor Olimpice din 1948, s-au prezentat doar 17 țări, iar probele au suferit modificări; a fost introdusă și prima probă pentru femei, Caiac simplu 500 m. Cu fiecare ediție a Jocurilor Olimpice, Caiac-Canoe a atras mai mulți participanți, și de-a lungul anilor programul a suferit modificări. Astfel, la Jocurile Olimpice de la Roma în 1956, au fost eliminate probele pe distanța de 10000 m, dar
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
mai mulți participanți, și de-a lungul anilor programul a suferit modificări. Astfel, la Jocurile Olimpice de la Roma în 1956, au fost eliminate probele pe distanța de 10000 m, dar în schimb a fost introdusă proba de ștafetă 4x500 m pentru Caiac simplu. Opt ani mai târziu, la Tokyo, proba de ștafetă a fost înlocuită de Caiac patru (K4) pe 1000m, iar în 1972 a fost introdusă și ramura Caiac slalom. Caracterul distractiv a rămas dominant multă vreme în canotajul românesc, cel
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
de la Roma în 1956, au fost eliminate probele pe distanța de 10000 m, dar în schimb a fost introdusă proba de ștafetă 4x500 m pentru Caiac simplu. Opt ani mai târziu, la Tokyo, proba de ștafetă a fost înlocuită de Caiac patru (K4) pe 1000m, iar în 1972 a fost introdusă și ramura Caiac slalom. Caracterul distractiv a rămas dominant multă vreme în canotajul românesc, cel sportiv apărând după alte câteva decenii. Când anume, este mai greu de precizat. Un punct
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
dar în schimb a fost introdusă proba de ștafetă 4x500 m pentru Caiac simplu. Opt ani mai târziu, la Tokyo, proba de ștafetă a fost înlocuită de Caiac patru (K4) pe 1000m, iar în 1972 a fost introdusă și ramura Caiac slalom. Caracterul distractiv a rămas dominant multă vreme în canotajul românesc, cel sportiv apărând după alte câteva decenii. Când anume, este mai greu de precizat. Un punct de reper ar putea fi înființarea Comisiei Naționale de Canotaj (1912), dar documentele
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
Timișoara, Arad, Brăila, Galați și Constanța. Etapa începuturilor - destul de firave, cunoscând mari întreruperi și zone limitate de răspândire - este, în fine, marcată de organizarea primelor campionate naționale, în 1932, și de participarea unui echipaj românesc la "europenele" de la Budapesta. Istoria Caiacului românesc este și mai nouă, mărturii despre practicarea sa organizată, sub forma unor campionate - și acestea, însă, doar la câteva probe cu extrem de puțini participanți - datând din anii 1934 - 1935. În ceea ce privește canoea, această ramură a sporturilor nautice apare pentru prima
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
popularitate, devenind accesibil maselor de cetățeni, din toate colțurile țării. În acest context, sporturile nautice au dobândit o mare audiență în rândul tineretului, mărindu-se necontenit numărul cluburilor și al secțiilor de canotaj, caiac-canoe și iachting. Prima medalie internațională a caiacului românesc a fost obținută la Campionatele Mondiale de la Mâcon din 1954. Nu a avut nici strălucirea aurului, nici cea a argintului, dar atunci, în vara fierbinte a lui 1954, când Mircea Anastasescu urca pe treapta a treia a podiumului de la
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
avut nici strălucirea aurului, nici cea a argintului, dar atunci, în vara fierbinte a lui 1954, când Mircea Anastasescu urca pe treapta a treia a podiumului de la Mâcon și marele Fredriksson îl felicita sincer pentru dârzenia de care dăduse dovadă, Caiacul românesc a înregistrat prima sa biruință. La Olimpiada din 1956 de la Melbourne, pentru prima oara în istoria acestui sport, trei canoiști români au câștigat titlul olimpic, cucerind odată cu medaliile de aur, aplauzele spectatorilor, stima si prețuirea specialiștilor de peste hotare. A
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
singura ediție a Jocurilor Olimpice - un record încă neegalat în sportul românesc. Tot atunci a învins și echipajul de dublu format din Simion Ismailciuc și Dumitru Alexe, câștigător al probei de viteză. Un alt moment remarcabil în foarte tânăra istorie a caiacului și canoei românești se produce la Campionatele Europene din 1957. Atunci la Gand, canoiștii Simion Ismailciuc și Dumitru Alexe cuceresc - în proba de 10 km - primul titlu continental. Locul trei și medalia de bronz sunt cucerite de alți doi reprezentanți
Kaiac-Canoe () [Corola-website/Science/313395_a_314724]
-
Uzinele „Timpuri Noi” urmând cursul de calificări pentru strungari. În acest loc a început să se claseze pe primul loc la concursurile de cros. Într-o după-amiază verii anului 1952 s-a dus la lacul Floreasca, văzând pentru prima dată caiace și canoe gândindu-se că n-ar strica dacă s-ar plimba cu barca. Astfel s-a înscris și la secția de caiac-canoe a „ Tânărului Dinamovist”. După multe nedreptăți pe care le-a întâmpinat la lupte, s-a întors definitiv
Leon Rotman () [Corola-website/Science/308107_a_309436]
-
gândindu-se că n-ar strica dacă s-ar plimba cu barca. Astfel s-a înscris și la secția de caiac-canoe a „ Tânărului Dinamovist”. După multe nedreptăți pe care le-a întâmpinat la lupte, s-a întors definitiv la practicarea caiacului pe lacul Floreasca. Între timp își schimbase și locul de muncă, lucrând într-un atelier de cazangerie de pe Rahova. „Acolo-povestește Rotman- mă iubeau toți muncitorii și toți mă chemau să fac treabă alături de ei, pentru că eu dădeam cu barosul, eu
Leon Rotman () [Corola-website/Science/308107_a_309436]
-
mai -la forjă, eu- la foarfecă, eu cam peste tot, dar ei nu știau că râvna și tragerea mea de inimă pentru muncile cele mai grele își aveau explicația ascunsă în dorința de a mă face cât mai puternic... pentru caiac!” Programul lui Rotman era simplu: ieșea de la ora 15 de la muncă, schimba două tramvaie și urca la ora 16 în caiacul de 4. La 18 ani, devenise „decanul de vârstă” al băieților din echipaj. În fiecare dupa-miază, antrenamentele se sfârșeau
Leon Rotman () [Corola-website/Science/308107_a_309436]
-
pentru muncile cele mai grele își aveau explicația ascunsă în dorința de a mă face cât mai puternic... pentru caiac!” Programul lui Rotman era simplu: ieșea de la ora 15 de la muncă, schimba două tramvaie și urca la ora 16 în caiacul de 4. La 18 ani, devenise „decanul de vârstă” al băieților din echipaj. În fiecare dupa-miază, antrenamentele se sfârșeau după un dus-întors la Străulești, ceea ce înseamnă cam 15 km, iar când înserarea se lăsa deasupra lacului, toți se întorceau uzi
Leon Rotman () [Corola-website/Science/308107_a_309436]
-
coechipier pe Costică de la Restaurantul Floreasca. După cum recunoștea însăși marele campion făcuse tot posibilul ca să demonstreze că el poate depăși toate echipajele clubului Dinamo la care era legitimat. Și Costel nu l-a trădat ocupând locul II după un alt caiac dinamovist. Însă cu toate astea antrenorul îl luase la echipa mare numai pe Costel. La Campionatul național după ce a fost în sfârșit inclus în echipa de seniori a clubului Dinamo a a vut de suferit de pe urma canoelor care erau mult
Leon Rotman () [Corola-website/Science/308107_a_309436]
-
France. Un centru ospitalier este present la Boulogne-sur-Mer și o policlinica la Saint-Martin-Boulogne. Clubul Natic din Wimereux (CNW) permite practicarea de Optimism, windsurfingul,( mai mulți campioni cu renume internațional sunt de la cluburile cum Pascal Maka, mai recent, Jules Denel), catamaran, caiac pe mare, land sailing (eng.),kitesurfing. Wimereux are deasemenea un teren de golf cu 18 găuri ( cel mai vechi din Franța) și permite practicarea a mai multor sporturi ( tennis, sporturi colective...). Un concurs anual de curse de cai Boulogne are
Wimereux () [Corola-website/Science/326974_a_328303]
-
a fost numit "Everestul Fluviilor" din cauza condițiilor lui extreme. Prima încercare de a naviga pe el a fost făcută în 1993 de către un grup de japonezi care au pierdut un membru în această încercare. În octombrie 1998, o expediție cu caiacul sponsorizată de National Geographic Society a încercat să navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute, ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când expertul în caiac, Doug Gordon și-a pierdut viața. Cea mai mare cascadă a fluviului (Cascada
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]
-
au pierdut un membru în această încercare. În octombrie 1998, o expediție cu caiacul sponsorizată de National Geographic Society a încercat să navigheze prin canion. Din cauza nivelurilor, neprevăzute, ridicate de apă, expediția s-a încheiat în tragedie atunci când expertul în caiac, Doug Gordon și-a pierdut viața. Cea mai mare cascadă a fluviului (Cascada Tsangbo "Badong") din (29°46'9.59"N, 95°11'13.33"E) nu a fost atinsă de exploratorii din afară până în 1998, când o echipă compusă
Canionul Yarlung Tsangpo () [Corola-website/Science/321051_a_322380]