126 matches
-
a fi citite. Din când în când Serah scria, aproape absent, pe câte o filă, notațiile cerute de arhiereul Caiafa, după care terminând o făcea sul așezând-o lângă celelalte. Urmau sforicelele roșii, ceara turnată peste nod, și inelul arhiereului Caiafa pus pe ceara fierbinte. Serah avea însă o stare de neliniște interioară care nu-i dădea pace de ceva vreme. Arhiereul observase aceasta de puțin timp, însă nu-l întrebase nimic deocamdată. Serah rupse tăcerea și spuse pe un ton
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
cât și luminățiilor voastre, ca oricare alt supus ori slujitor, tocmai din cauza aceasta? Arhiereul Caiafa îl privi cu și mai mare atenție pe Serah și se gândi la cele spusese de acesta. -Ce vrei să spui Serah? rosti cu asprime Caiafa. Nu pot avea oare liniște de acest Pesah? Serah care se ridicase în picioare se înclină în fața arhiereului. -Iertare mărite arhiereu, eu nu neg că acesta a fost un impostor dar nici nu pot afirma asta. Legea însă nu condamnă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
nu era foarte impresionat de cele spuse de cei doi arhierei. -Preferându-l pe Tiberius în locul Domnului nostru, Adonai, ați făcut oare un compromis între credință și puterea lumească, stăpâne? întrebă acesta. Era prea mult pentru cei doi arhierei. -Da, spuse Caiafa aproape răstit! Se poate spune și așa din cauză că trebuie să ținem poporul unit cu orice preț. E singurul comandament pe care îl știu. Iar acest Iisus a venit din înapoiata Galilee doar ca să dezbine poporul, aici, la Ierusalim... -Aveți dreptate
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
nu s-au întâmplat toate acestea am tot avut de ce să mă îndoiesc... Arhiereul Caiafa lăsă brațele în jos ca și cum ar fi înțeles în sfârșit totul. -Aha! exclamă el. Te-a fermecat și pe tine acest fermecător, Serah? spuse dojenitor Caiafa. -La tine chiar nu m-aș fi gândit niciodată, întări și arhiereul Anna aruncând câteva hârtii pe masă. V-a sucit mințile galileeanul... -Să-ți spun ceva Serah, continuă Caiafa făcând un semn arhiereului Anna ca să tacă. Dacă înlăuntrul tău se
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL PATRULEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372020_a_373349]
-
desfăcut-o! Iar giulgiurile erau nedesfășurate... -Ar fi fost totuși bine să fi adus aici cele două bucăți de pânză, spuse Comus Lucretius. Ca probe. -Am lăsat acolo cele două bucăți de pânză în mod intenționat, spuse procuratorul. Las arhiereului Caiafa și oamenilor lui plăcerea de a le descoperi! Dar ciudat și de neînțeles este și faptul că toți cei care aveau în pază mormântul, au adormit! -Vom afla ce s-a petrecut după ce îi vom ancheta pe toți cei implicați
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
ne ajute! -Zeii să ne ajute! rostiră cu toții. Soarele răsărea peste Ierusalim. În încăperea plină de torțe și lămpi cu ulei pătrunse lumina timidă a soarelui iar afară o ceață se lăsă peste locul unde se afla mormântul gol. *** Arhiereul Caiafa primi vestea exact când soarele răsărise deasupra orizontului. Oamenii lui nu doriseră să-i strice somnul în timpul nopții. La fel și arhiereului Anna, îi comunicară vestea dispariției de la mormânt, după răsăritul soarelui. Arhiereul nu spuse nimic la auzul veștii. Oftă
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
straie ale unui slujitor levit ca să nu fie recunoscut de spionii procuratorului. Adus înaintea arhiereului, Baraba se așeză în genunchi și sărută mâna acestuia. -Poruncă mărite arhiereu, spuse el cu glas supus. -Ai auzit desigur ce s-a întâmplat, spuse Caiafa făcându-i semn să se ridice. -Nu știu nimic luminate arhiereu! spuse el surprins. -Ucenicii au furat trupul răzvrătitului Iisus datorită unor legionari romani netrebnici care au adormit la mormântul aceluia. Acum ucenicii vor spune că galileeanul a înviat din
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
doi P argintați se reliefau încolăciți pe piept. Apoi cu o mișcare bruscă procuratorul își aranjă mai bine faldurile togii. Arhiereul Caiafa simți din plin batjocura prin atitudinea celui din fața sa. -Mărite procurator, ți-l voi da pe Baraba, spuse Caiafa direct, arătându-i locul gol din palanchin. Surprins de neaștepatata propunere Ponțiu Pilat stătu câteva clipe gândindu-se, iar apoi urcă încet în palanchin pe perna aflată în fața arhiereului care se așezase deja. Ce capcană o mai fi și asta
AL ZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348754_a_350083]
-
le aducă de la magazie. Cîinele l-a simțit și latră. Nu-i destul de cald în casă?! se întreabă el, dar Estera nici nu clipește. S-a cuibărit între perne ca o căprioară. Au trecut trei luni de cînd a murit Caiafa, zice Mancuse; și îmi lipsește, zău că îmi lipsește. Oftează, apoi: da' de nevastă-sa ce să mai zic; femeie tînără, rămasă văduvă. Apoi rîde. Nenorocitul. Nici văduvă n-a reușit s-o lase, că e măritată ... da' n-are
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
invocată nici măcar nu există, a fost numai o presupunere, o supoziție, pe care s-a încercat explicarea ... Cîinele lătra din ce în ce mai tare. Mancuse a aprins lumina afară. Vijelia se întețise iar. O fi cineva la poartă, a presupus Estera. O fi Caiafa, a zis, trist, Mancuse ... N-am fost eu prieten cu el, dar îl regret ... Și Ignațio? a zis Estera. Cu el ce-o mai fi? Nimic, femeie. Nu mai vrea să coboare din scriptorium ... Biata lui nevastă a chemat pompierii
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 22-23 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348367_a_349696]
-
Acasă > Orizont > Gânduri > SERGIU GĂBUREAC - TABLETĂ DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! Autor: Sergiu Găbureac Publicat în: Ediția nr. 1808 din 13 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și veți cunoaște adevărul, iar adevărul va va face liberi. (Ioan VIII/ 32) Văd că dezbaterile pe internet și în piață publică au luat-o
TABLETA DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378644_a_379973]
-
am eliberat de frica! ------------------------------------------------- Sergiu GĂBUREC http://blogulluigabu.blogspot.ro http://www.facebook.com/sergiu.gabureac.3 gsm as@yahoo.com Țel. 0731 936 615 București sâmbătă, 12 decembrie 2015 Referință Bibliografica: Sergiu GĂBUREAC - TABLETĂ DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! / Sergiu Găbureac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Sergiu Găbureac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
TABLETA DE WEEKEND (134): DE LA ANA LA CAIAFA ! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378644_a_379973]
-
dar și piloșii fripturiști ai aceluiași scris, într-un cuvînt și tămîioșii, și clevetitorii, cu toții s-au tranchilizat și s-au întors într-ale lor. Cînd și-au dat seama, în sfîrșit, că schelele zurbavnicei fresce sînt deja ridicate, calfe (caiafe) și zidari întinzînd de-acum definitivele gleturi, iar bănuții zornăind forte în portmonee, s-au consolat în condiția lor de "proști", cum îi și numise, de altfel, într-o zi de cocktail, frescangiul dă București. Acum, liniște. Da, dar la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ele și pe văduve) cu așteptata pildă scripturistică: „O, nebunie nespusă, cum ei singuri strică țara! Că nu s-au suferit cu case bune, cu bucate multe, cu pace, cu cinste de la domnul lor, cu slavă de la toți. Nemeri pre Caiafa tocma în pântece și muri. Deci tâlharul și vinovatul nu să poate ascunde nicăirea, ci vădindu-se păcatul, plată în den vina lui. Așa și ei au umblat cât au umblat grăind pre dracul, păn l-a și aflat, cu
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
umor și satiră. Tenta umoristică îl apropie uneori de D. D. Patrașcanu, iar comicul cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
vrea să mă-ntorc cu iuțeală de vânt”. Întregul poem, conceput ca o rugă într-o biserică a Bucovinei dintotdeauna, se încheie aproape apoteotic, dincolo de discursivitatea în care alunecă pe alocuri glasul liric: „Și curând vor vedea vânzătorii de Ialte,/ Caiafa cu vițelul de aur și comisarul ateu,/ Cum se ridică din morți neamul meu;/ Spre-altarul Tău, din lumi mai înalte,/ Cum coboară majestos Dumnezeu...”. Ultima carte de versuri antumă a lui P., În marea și-n mormintele din noi (1967
POSTEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
ne păstra confreria neatinsă. — Vorbele acestea îmi aduc aminte de cuvintele rostite de arhiereul Caiafa înainte ca Domnul Iisus să fie ucis. Pentru a salva tot poporul, altă cale nu este decât să sacrificăm un singur om. Așa a grăit Caiafa. Într-adevăr, pentru arhiereul Caiafa rânduiala și pacea au avut întotdeauna o mare însemnătate. Ca să le apere l-a jertfit pe Domnul Iisus. La cuvintele mele, cardinalul întoarse capul. Vreme îndelungată rămase mut, învăluit în mantaua sa largă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
citea mânie, ci un amestec nelămurit de vlăguire și tristețe. — Fiule, eu nu vreau să întăresc vorbele arhiereului Caiafa. Dar pe atunci Domnul nu conducea o orânduire, pe când Caiafa, da. Toți cei care conduc o orânduire vor spune întotdeauna precum Caiafa că altă cale nu este decât să lăsăm de izbeliște un om pentru a-i slava pe cei mulți. Și noi credem în Dumnezeu, dar din clipa în care am făcut ordine bisericești și am întemeiat o orânduire, am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
te prigonească, minunea mea de tată să mă pedepsească cu soldatul după mine, când în fond eu îi arătasem în felul meu, așa cum mă dusese sufletul meu, că îl iubesc...“ Apoi mama lui s-a recăsătorit cu un regizor. „O caiafă“, spunea cu năduf Matvei. „Nu mă putea suferi că eram cu Evtușenko, Voznesenski.“ Nu-l suporta regizorul pentru că începuse să umble prin cercuri de tineri protestatari. Bea cu Vîsoțki și alți vreo câțiva. „Ca să mă pedepsească, m-au trimis aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
animat de credință mereu, își strigă adesea către dumnezeire neîmplinirile: sângele meu, Doamne, din care mă sorbi / și-mi faci drumul de-ntoarcere, ca la orbi, / și faci din el predici despre Bine și Rău / Curgându-l de la Ana la Caiafa / și din Călău scoți Victima / și din victimă faci iarăși Călău. O parte dintre textele care alcătuiesc volumul se grupează în cicluri tematice ( Visarea de sine; Scriptorium index etc.), pentru ca persona să cuprindă o mișcare dialectică, asemenea ierbii, gradându-și
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
tai În bucăți trupul acestei nebune: jumătate să o dăruiesc poeziei, jumătate să o dau prozei. Dar nu Îndrăznesc să fac nimic... Inițierea În scrierea marelui poem mă azvîrle de la o evanghelie la alta, de la ana dorinței ei pînă la caiafa durerii mele, Arcușul limbii sale, aidoma unui pendul mișcat de la dreapta la stînga, așa cum se sfințește altarul, așa cum se stropește mormîntul, Începe să dea În vileag ineditele taine. O, cît mai aștept ca poetei bătrîne să i se rupă praporul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
din robii marelui preot, rudă cu acela căruia îi tăiase Petru urechea, a zis: Nu te-am văzut eu cu El în grădină?" 27. Petru iar s-a lepădat. Și îndată a cîntat cocoșul. 28. Au adus pe Isus de la Caiafa în odaia de judecată: era dimineață. Ei n-au intrat în odaia de judecată, ca să nu se spurce și să poată mînca Paștele. 29. Pilat deci a ieșit afară la ei, și le-a zis: "Ce pîră aduceți împotriva omului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
de-a binelea. Bozoncea abia atunci râse, icnind: - V-am curățat, puișorilor... Și se scutură pe fundul pantalonilor. Seara cădea repede. Urmele soarelui se șterseseră. Gunoiul luneca tăcut, surd, așezuidu-se mai jos în straturi. Hoții se adunară. Erau cinci. Patru caiafe și ucenicul. Tunși, cu chipuri negre, tăiați în obraz. Gheorghe aprinse un foc de vreascuri. Flăcările se târâră o clipă la picioarele lor desculțe și pâlpâiră. - Tu ești Paraschiv? fl întrebă pe cel tânăr Bozoncea. - Eu, se băgă el mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și le aruncau dinilor. Aceștia se hărtăneau întărîtați. Tocmașii râgâiau apoi mulțumiți, scoteau resturile de prin măsele cu unghiile lungi și galbene de tutun, scuipau cu plăcere și își clăteau gura cu puțin vin acrișor. - Uite barosanii, Paraschive! îi șopti caiafa celui tânăr. - Să nu vă prind! se răsti la ei starostele. Azi sîntem negustori! Oacă clipi la ceilalți. Ei se spurcaseră. Cum să nu pui muia când vezi atâta bănet?! Alți cirezari se îndreptau spre cârciumă, târând după ei vitele
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
sub braț și rîriji: - Se poate? Avea o mână subțire și ageră, cu degete lungi, care tremurau pe coarde. Cu acordeonul cânta Neacșu, cel mai gras, proțăpit într-o cravată albă de ginere, iar ultimul, Mitică Ciolan, dădea pe gură. Caiafe bătrâne, și Dumitru, și Mitică, și Neacșu, că erau toți de pe vremea lui Maciste. Cântaseră pungașilor, lui Gică-Adormitu, lui Mielu-Calapod, cine-i mai ținea minte? Zicea guristul: Inel, inel de aur, Cu piatră la mijloc, Eu te-am iubit, copilo
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]