768 matches
-
liniște, romanele și să exerseze posibile debuturi de nuvele. Să-și amintească de Brăila, cu peisajele ei predispuse la metaforizare. Solicită prietenilor informații pe cât de anodine, pe atât de reconfortante pentru moralul propriu. Îl preocupă primele ninsori, primele flori de cais, starea Dunării (vrea să afle a înghețat și ea sau numai bălțile din jur). N-are, deci, prea multe în comun cu Blecher, despre care, de altfel, se și pronunță în termeni destul de puțin amabili (p. 210). Nici cea de-
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
președintelui, chiar dacă a fost avertizat că acesta s-ar putea să nu poată veni. Și, în aceeași tradiție, descrierile sunt detaliate, studiate parcă la microscop, pentru a surprinde toată varietatea de trăiri pe care o seară de primăvară când înflorește caisul în curtea familiei Ximen sau o noapte cu lună le poate genera: vizuale, acustice, olfactive, tactile emoționale.Din cauza împletirii multiplelor planuri, la un moment dat, cititorul nu mai sesizează cine spune povestea: Ximen Nao întrupat pe rând în cele cinci
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
unui bloc purtînd, culmea, maleficul număr 13 bis, poeta trăiește singurătatea citadină care o determină să ia aminte la cîteva detalii consolatoare: un zid văruit care „nu spune nimic nimănui”, o fereastră „pictată în lumea fără iertare”, „un pui de cais/ răsărit copilărește prin crăpăturile cămășii de beton”, „un pisoi orfan, atît de liber/ că n-are ce mînca toată săptămîna/ decît din palmele mele” (My world). Firește, destinul personal e resimțit ca fiind „mic, mic, foarte mic”. Aici nu e
Detestabila provincie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2968_a_4293]
-
minciuna despre frigurile mele Dimpotrivă Îmi este cald prea cald anotimpurile sunt toate fierbinți Eu nu aud coleopterele cum cad pe foaia de hârtie Fiindcă scriu în foișor în grădină Unde ziua miroase a iarbă Și seara a iasomie În caisul din fața dormitorului Cineva îmi pândește fiecare mișcare Dinaintea somnului Îi trimit salutul nopții Și îl iert Tocmai de aceea Caisul tremură Tremură din toate încheieturile Și cade cade cade În frigul lichid in marea fără valuri O dar ce fericită
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
pe foaia de hârtie Fiindcă scriu în foișor în grădină Unde ziua miroase a iarbă Și seara a iasomie În caisul din fața dormitorului Cineva îmi pândește fiecare mișcare Dinaintea somnului Îi trimit salutul nopții Și îl iert Tocmai de aceea Caisul tremură Tremură din toate încheieturile Și cade cade cade În frigul lichid in marea fără valuri O dar ce fericită sunt ce fericită Viața mea e doar un început Pe marginea stâncilor stau Și ei toți vin spre mine În
Poezii by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/2485_a_3810]
-
și scorțișoară miroase-n casă iernii, în cimbru, dafin, chimen e război, ienibaharul țipă de tristețe, în coriandru pocăința tace. Vanilia în rom se-ndurerează, departe este Jamaica-n vis, șampania dansează în pahare, cum vinul se des trama, în cais se-ntemnițează mentă, busuiocul, in sapte pasiuni fără noroc. Doar ceaiul se răstește la oglindă, în roșu, negru, verde Ceylon. Gutuia în sangria se-ntărâtă, crușonul se preface n francmason! Ce vremuri magice trăiesc cu tine, la gură sobei - dor
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Sărută-mă pe furiș câte stele-n urdiniș! Timp de-un tei îmbrățișare, nu ieși în geam la floare! ... dar te-ai dus, de-a lazărul, și-acum ninge zarzărul. METEMPSIHOZĂ Când ramul tău ca visul e, ce-ți amintești caisule, tu gemănarea mea din început? Incerc ca să-mi aduc aminte, dar frunza-i rară în cuvinte; poate de primul meu sărut. Cuvântul umbra și-a ucis să mă trezească din cel în care-am petrecut Înainte de a fi cais, dar
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
amintești caisule, tu gemănarea mea din început? Incerc ca să-mi aduc aminte, dar frunza-i rară în cuvinte; poate de primul meu sărut. Cuvântul umbra și-a ucis să mă trezească din cel în care-am petrecut Înainte de a fi cais, dar prea târziu că ramurile mele, fără să vreau, fără să știu, deja-ncepură să-nflorească. ZBOR CU PATRU ARIPI Chiar Solomon podoaba-nțelepciunii nu s-a-mbrăcat cu-al crinului fuior’’, grăit-a croitorilor Iisus. El le vorbea nu, cum crezură
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
frunților înghețate", la temperatura sîngelui vărsat pe caldarîm. Totul se adună, de pildă, în acest poem, unde Varujan Vosganian regăsește tonalitatea baladescă, în tradiția poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan Aug. Doinaș și Mihai Ursachi: "Floare de cais,/ nu înflori mai devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui crengi,/ mugur de cais, să nu te dezlegi./ Lasă vîntului calea muntelui,/ lasă soarelui calea laptelui/ și streșinilor plînsul caselor
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
poeziei noastre, de la pașoptiști și Eminescu, pînă la Ștefan Aug. Doinaș și Mihai Ursachi: "Floare de cais,/ nu înflori mai devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui crengi,/ mugur de cais, să nu te dezlegi./ Lasă vîntului calea muntelui,/ lasă soarelui calea laptelui/ și streșinilor plînsul caselor./ Altfel, floare de cais, miezul tău dulce/ ca lemnul de cruce,/ ca lustrul de ape,/ nu se va mai coace./ Mielule-copile,/ nu-ți lăsa
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
devreme,/ nu lăsa albul zăpezii să te cheme./ Omătul e floarea unui alt copac/ pe ale cărui crengi,/ mugur de cais, să nu te dezlegi./ Lasă vîntului calea muntelui,/ lasă soarelui calea laptelui/ și streșinilor plînsul caselor./ Altfel, floare de cais, miezul tău dulce/ ca lemnul de cruce,/ ca lustrul de ape,/ nu se va mai coace./ Mielule-copile,/ nu-ți lăsa din zile/ celor ce nu știu/ că vei mai fi viu,/ celor ce-au uitat că din carnea ta/ se
Omul de hîrtie by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/10768_a_12093]
-
ca licuricii izgoniți din soare putrezesc din zori pînă seara carnea pe care o respirăm și o aruncăm afară din noi ca pe un hoit în crematoriu - ucidem astfel totul, și privighetoarea, si cioara, și mierla, și guguștiucul, și floarea caisului și caisul, nu ne pasă, lui Dumnezeu la fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni nu mușcă dintr-un măr putred, toți fac ferfeniță lumina cu foarfecele din ochi, vamă pe
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
izgoniți din soare putrezesc din zori pînă seara carnea pe care o respirăm și o aruncăm afară din noi ca pe un hoit în crematoriu - ucidem astfel totul, și privighetoarea, si cioara, și mierla, și guguștiucul, și floarea caisului și caisul, nu ne pasă, lui Dumnezeu la fel, rostogolit prin cer ca o rugăciune în cerul gurii saci întregi stau în întuneric, nimeni nu mușcă dintr-un măr putred, toți fac ferfeniță lumina cu foarfecele din ochi, vamă pe nimic, cînd
Gellu Dorian by Gelu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/10170_a_11495]
-
cu-a inimii tăcere Și-n verde speranță, vie te vedeam, Din lacrimă, ghiocei iți făuream, Știam c-ai să te-ntorci din nou la mine! Te rog, ia-mi teama, frigul și durerea... Ascunde-le-n floare albă de cais... Să cred că a fost un neințeles vis... Inflorește-mă iubirii, e vremea!... Ofrandă-ți voi aduce lumina mea Din iriși, seninul te las să-mi sorbești, Ne vom uni bucuriei de-a trăi, Eternul nostru va înflori și-o ...stea
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
am așteptat cu-a inimii tăcereși-n verde speranță, vie te vedeam,Din lacrimă, ghiocei iți făuream, Știam c-ai să te-ntorci din nou la mine! Te rog, ia-mi teama, frigul și durerea...Ascunde-le-n floare albă de cais...Să cred că a fost un neințeles vis...Inflorește-mă iubirii, e vremea!...Ofrandă -ți voi aduce lumina meaDin iriși, seninul te las să-mi sorbești, Ne vom uni bucuriei de-a trăi,Eternul nostru va înflori și-o ...stea!... XXXII
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Ai face să-nflorească-n iarnă trandafirii, Iar roua pasiunii s-ar topi în palma mea, Apoi, cu apa vie aș stropi floarea iubirii. Doar un cuvânt să-mi spui de-ai vrea, Ai face să ningă cu petale de cais, Noaptea, ar așterne stelele în calea mea Și înspre tine iubite, m-ar călăuzi în vis. De-ai vrea, doar un cuvânt să-mi spui, Ai face să-nflorească-n iarnă iasomia, Toamna, ar lăsa tot verde frunza codrului Și
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Ai face să-nflorească-n iarnă trandafirii,Iar roua pasiunii s-ar topi în palma mea,Apoi, cu apa vie aș stropi floarea iubirii.Doar un cuvânt să-mi spui de-ai vrea,Ai face să ningă cu petale de cais,Noaptea, ar așterne stelele în calea meași înspre tine iubite, m-ar călăuzi în vis.De-ai vrea, doar un cuvânt să-mi spui,Ai face să-nflorească-n iarnă iasomia,Toamna, ar lăsa tot verde frunza codruluiși-n zori, privirea
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe banca sub cireș în brațe mă țineai, Petalele cădeau în păru-mi de mătase, Tu le-adunai în palmă, apoi le sărutai, Eram doar
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
rai,Pornind în doi, dar într-o singură ființă.Natura delicată îmbrăcase haine noi,Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași,Chiar și copacii înfloreau doi câte doi,Privind spre cer, la albii nourași.La cea mai mică adiere de zefirCireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delirși-albinele-și făceau căsuțe în culori.Pe banca sub cireș în brațe mă țineai,Petalele cădeau în păru-mi de mătase,Tu le-adunai în palmă, apoi le sărutai,Eram doar noi
MARGARETA MERLUȘCĂ [Corola-blog/BlogPost/385126_a_386455]
-
fii de ziua mea / prins în păr, atins de gene, / peste trup să înflorești / cu parfum de levănțele. / apoi,să-mi deschizi alt an / făr de tainice ispite,/ făr de mult dulce, amar.../ sufletului, dă-i, zile-nflorite ! Au înflorit caișii / păsările-n lumea lor / cu priviri încercănate,/ moțăiesc un cântecel / plopului cu ram uscate. / primăvara-ncorsetată / cu troiene la subțiori,/ lasă iarna-n somn uitată./ primăvara mea din cer / vii cu razele bulziș,/ despletind reînvierea / firavului lăstăriș./ au înflorit caișii.../ la
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360258_a_361587]
-
înflorit caișii / păsările-n lumea lor / cu priviri încercănate,/ moțăiesc un cântecel / plopului cu ram uscate. / primăvara-ncorsetată / cu troiene la subțiori,/ lasă iarna-n somn uitată./ primăvara mea din cer / vii cu razele bulziș,/ despletind reînvierea / firavului lăstăriș./ au înflorit caișii.../ la marginea grădinii,/ zambilele și irișii / sub poala luminii. / Referință Bibliografică: Poezii / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1175, Anul IV, 20 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Constanța Abălașei Donosă : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POEZII de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360258_a_361587]
-
grele, peste broderia clădirilor de altădată (“Pe ornamente sever-imperiale/ au adormit porumbeii orașului”). Memoria, asemenea unui ”crepuscul/ în care s-au petrificat personaje/ și întâmplări”, cumulează toate aceste semne, imprimând burgului prestigiul trist al unui tablou de epocă (“Flori de cais/ își trâmbițează puritatea/ ușor dulceagă în vechiul aer/ de burg”). Aceste segmente, încremenite în pasta enunțului, au, de cele mai multe ori, rolul important de a exprima, cu mijloace împrumutate din arta vizuală, înțelesurile inefabile, “memorabile” ale frazei poetice (“Ai vrea să
REFERENT ŞI SEMN. NOTE LA POEZIA LUI EUGEN BUNARU de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1337 din 29 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/358222_a_359551]
-
mă prefac privighetoare, Iubirea să-i pun pe triluri în șoapte, Spre veșnicie să conduc visare. De-al primăverii balsam de iubire, Să ducem povestea-n cel mai frumos vis. Dragostea renăscând din amintire, Să ne ningă cu petale de cais. Brațe de dor să ne lege pe viață, Cu iubire ce nu cunoaște moarte. Zori să ne cunune-n câmp cu verdeață, La rază ce duce-n eternitate. Autor Maria Filipoiu Liga Scriitorilor Români Referință Bibliografică: Antologie de poezie românească-
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
Încarcă sacii și pleacă mai departe. Și-ntr-o grădină, plină de mireasmă Și-a deschis în alb bobocii, iasomia Iar liliacul, misterios ca o fantasmă Privea la o lalea, ce-și îmbrăcase ia. Iar în livezile cu piersici și caiși, Se întâlnesc la o petrecere de gală, Înveșmântați în albe petale de cireși, Păsări, fluturași și invitați de seamă. Și flori de lăcrămioare-au răsărit, Din lacrima prințesei din povești, Tot așteptându-și prințul rătăcit, S-a-ndrăgostit de-acele
PRIMĂVARA de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385110_a_386439]
-
Pornind în doi, dar într-o singură ființă. Natura delicată îmbrăcase haine noi, Iar soarele-ncălzea pufoșii mugurași, Chiar și copacii înfloreau doi câte doi, Privind spre cer, la albii nourași. La cea mai mică adiere de zefir Cireșii și caișii cerneau gingașe flori, Petalele lor albe cădeau într-un delir Și-albinele-și făceau căsuțe în culori. Pe banca sub cireș în brațe mă țineai, Petalele cădeau în păru-mi de mătase, Tu le-adunai în palmă, apoi le sărutai, Eram doar
IUBIRE-N SĂRBĂTOARE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2284 din 02 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385124_a_386453]