130 matches
-
Egiptului, nu este decît un pustiu, căci a lăsat să treacă clipa potrivită." 18. "Pe viața Mea!" zice Împăratul, al cărui Nume este Domnul oștirilor: "Ca Taborul printre munți, cum înaintează Carmelul în mare, așa va veni. 19. Fă-ți calabalîcul pentru robie, locuitoare, fiica Egiptului! Căci Noful va ajunge un pustiu, va fi pustiit și nu va mai avea locuitori. 20. Egiptul este o juncană foarte frumoasă... Nimicitorul vine de la miază-noapte peste ea... 21. Simbriașii lui de asemenea sunt ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
28. Asupra Chedarului și împărățiilor Hațorului, pe care le-a bătut Nebucadnețar, împăratul Babilonului. Așa vorbește Domnul: "Sculați-vă, suiți-vă împotriva Chedarului, și nimiciți pe fiii Răsăritului! 29. Le vor lua corturile și turmele, le vor ridica pînzele, tot calabalîcul și cămilele și le vor striga: "Spaimă, de jur împrejur!" 30. Fugiți, fugiți din toate puterile voastre, căutați o locuință deoparte, locuitori ai Hațorului! zice Domnul; căci Nebucadnețar, împăratul Babilonului, a luat o hotărîre împotriva voastră, a făcut un plan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
am. După o jumătate de oră, o caravană mică se pregătea să părăsească puțul lui Ajamuk, îndreptându-se spre nord. Caravana era formată din trei cămile, pe care se aflau Laila, Aisha și Suleiman, încă patru încărcate cu aproape tot calabalâcul familiei și o funie de care erau legați prizonierii pe ale căror chipuri se citea groaza la gândul că trebuiau să meargă pe jos prin deșert. — Unde ne duceți? întrebă unul dintre ei cu un firicel de glas. — Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
uitai să spui că tata făcea și comerț de ceară), popa aștepta la altar, când ne-am trezit în poartă cu o cupea, și, după ea, o căruță acoperită, din care au început slugile să descarce boccele, foteluri și alt calabalâc. Asta era zestrea. Fata a adus-o soacră-mea de mână, și era numai de treisprezece ani, și de mică ce era, nici nu știa bine ce înseamnă măritișul. Noaptea întîi a început să plângă că nu vrea să doarmă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
va pleca, prefăcîndu-se că nu pune la Îndoială nimic din ce i se spune, nu ca Vilma, altădată, care plînsese cu sughițuri și era tare frumoasă, dar pe de altă parte pleca la fel ca Vilma, cărînd după ea un calabalîc Îngrozitor, cufere de tablă vopsite În toate culorile curcubeului și semănînd cu ea, fiindcă Înainte de plecare și-a dat cu ruj pe buze și cu ce rămăsese În tub se boise pe obraji și acum, sughițînd și dezvelindu-și dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
decis? Și amândoi interlocutorii lui izbucniră iarăși în râs. — Și în legăturica asta chiar aveți tot avutul? întrebă oacheșul. — Pot paria că-i așa, interveni funcționarul cu nasul roșu, părând foarte satisfăcut. Sunt sigur că n-are nici un fel de calabalâc în vagoanele de bagaje, deși sărăcia nu-i o rușine, lucru pe care, iarăși, nu pot să nu-l remarc. Se dovedi că, într-adevăr, așa era: tânărul blond recunoscu pe loc, cu o precipitare neobișnuită, că lucrurile stăteau întocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
așternutul. Aveți valiză? — Nu, o legăturică. S-a dus fratele dumneavoastră să mi-o aducă din antreu. — Acolo nu era nici o boccea în afară de legăturica asta. Unde ați pus-o? întrebă Kolea întorcându-se în cameră. — Păi ăsta mi-i tot calabalâcul, îl lămuri prințul, luându-i bocceluța. — A-a! Mă gândeam să nu-l fi șterpelit Ferdâșcenko. Nu vorbi prostii! spuse sever Varia, care cu prințul vorbea foarte rece, la limita de jos a politeței. — Chère Babette*, cu mine ai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ridică un deget în aer: — Ea e cocoșul și, după cum cântă ea, joacă toți. Așa că de părerea ei trebuie să-ți pese, nu de cloanța scorpiei ăleia fudule și a nerodului de bărbatu-său. Îi face semn să-și strângă calabalâcul. — O s-o pun pe Livia să vorbească cu Urgalania, iar Claudius o să-i dea peste bot nevesti sii. Mormăie încet: — De-o fi în stare... Își coboară greoi picioarele de pe taburet. — Vei începe chiar de astăzi să-l pregătești pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
mult după cum bănuia. Mai prindeam și Radio București, care uneori se auzea destul de bine. Am stat în pădure până când cineva a strigat că vin românii și atunci am ieșit cu toții, cu căruțe, cu copii, cu steaguri, cu prapori, cu tot calabalâcul. Tata, care nu se astâmpăra, fusese de câteva ori în sat să vadă dacă pleacă ungurii, dacă vin românii. Au tras după el și noroc că a alunecat, altfel n-ar fi scăpat cu viață. Am ieșit, cum spuneam, din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți, dom’le! - constată Barzovie. — Păi ce să facă și el în stufărișul ăsta? - zise Vulture. Episodul 135 îN ADÂNCUL GHIOLURILOR îNCHISE Urcară tot calabalâcul în barcă, o așezară pe Cosette în față pe vârful de înaintare, Broanteș și Barzovie-Vodă se puseră cam pe la mijloc, spătarul Vulture în spate, iar vajnicul Covaliov împinse barca de la mal și, sprinten ca un bizam, sări înăuntru, așezându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
acum familia Christinei nu vrea să audă de ea și de copii. Pe fete le cheamă Caroline și Susanne, iar pe băiat Richard, pronunțat ba nemțește, ba englezește sau pur și simplu Richi. În 1962, întreaga familie americano-germană își ia calabalâcul și trece oceanul. Richard senior pleacă în Vietnam și trăiește acolo niște grozăvii de neînchipuit, despre care nu are curaj să povestească decât frânturi, înainte de a muri. Dar până atunci, ofițerul Wayne se întoarce acasă de pe front, într-una din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din centrul Vladiei, așa că și prăvăliașii au trebuit să-și ducă tejghelele în camerele din dos, se intra la ei prin grădină și după două săptămîni și-au luat calabalîcul și s-au mutat cu totul pe ulițele mărginașe, dispărînd cu totul de pe Strada Mare. Poate nici asta nu l-ar fi îndemnat să plece la București să-l caute pe Leonard Bîlbîie. L-a împins să o facă noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
O clipă însemnată în viața ei era și plecarea fraților mai mari, cu pribegii. Îi numărase: patruzeci și cinci de tineri porneau pe jos spre pământuri străine, spre Hamburgul de unde se întinde oceanul nemărginit. Erau gătiți de drum, cu tot calabalâcul în spate, și colindau mahalalele neamului, cântând cu durere, luându-și pentru totdeauna rămas-bun de la pământul pe care se născuseră. Au cântat și la casa rabinului, și rabinul nu s-a arătat; și au pornit mai departe, întovărășiți de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asupra mării, ca odinioară în Egipt. 27. În ziua aceea, se va lua povara lui de pe umărul tău, și jugul lui de pe gîtul tău, ba încă jugul va crăpa de grăsime. 28. El vine asupra Aiatului, străbate Migronul, își lasă calabalîcul la Micmaș. 29. Trec trecătoarea, se culcă la Gheba; Rama tremură, Ghibea lui Saul o ia la fugă. 30. Ridică-ți glasul, fiica Galimului!" Ia seama, Lais!" "Vai de tine, Anatot!" 31. Madmena se împrăștie, locuitorii din Ghebim fug. 32
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
albine, mobilă scumpă, pian. Toate acestea au fost abandonate. O vecină bătrână a promis să aibe grijă de lucrurile rămase până la o eventuală întoarcere. Nu ne-am mai întors niciodată acolo! La gară ne-am instalat pe peron cu tot calabalâcul, aranjat sub forma unei piramide. Eu cu sora mea am rămas să păzim lucrurile iar tata cu mama s-au dus la șeful gării pentru lămuriri în privința plecării trenului. Dar în acea zi nu a fost nici un tren pentru noi
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
pereții murdari, pătați, ai caselor care se înălțau mult în jurul său, și acoperișurile complicate și verandele lor; desișul lor de antene de televiziune, sârme întinse pentru pus rufele la uscat și curți pline de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie din Shahkot răzbătea sunetul pompelor de apă, șuvoaiele subțiri de apă scurgându-se în prima din multele găleți și oale și cratițe așezate la rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un general de oști, nevoit să pornească la o bătălie pe care n-o aștepta și nu și-o dorea, trecu printre corturi unde oamenii lui roboteau, murmurând înciudați la strângerea calabalâcurilor. Deodată, bătrânul staroste se opri în fața unui cort unde un tânăr își înlănțuise cu brațele țiganca, într-o scenă tandră de dragoste, urmăriți de câțiva puradei care-i priveau chicotind veseli. - Tu ce faci, mo!? Ai chef de hârjoană? Nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
POATE FOLOSI PE ZEYDEL, LUCRU NEFERICIT, PENTRU CĂ PĂREA SĂ EXCLUDĂ CORUPȚIA ȘI DAREA DE MITĂ \ ACEST AUXILIAR IMPORTANT AL RECENTEI CIVILIZAȚII ISHER. HEDROCK NU-ȘI ACCEPTĂ ÎNFRÎNGEREA CA FIIND DEFINITIVĂ. ÎL ÎNCĂRCĂ PE GREER, CU LINIILE DE FORȚĂ ȘI TOT CALABALÎCUL, PE O PLACĂ ANTIGRAVITAȚIONALĂ ȘI-L URCĂ SUS ÎNTR-UN DORMITOR DIN JUMĂTATEA SUPERIOARĂ A ASTRONAVEI. APOI PORNI ÎN CEA DE-A DOUA EXPLORARE A ACESTEIA. DE DATA ASTA, CU TOATE CĂ FIECARE MINUT PĂREA ACUM PREȚIOS \ ȘI O CRIZĂ ERA IMINENTĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Sus, peste burg, filtrând prin crengi argint pe-o rază Ca fâlfâiri de-aripi vibrează cîte-o strună De harfă,-n sala-n care armurile visează." (tr. R. V.) Versurile nu sunt lipsite de virtuozitate. Dar și ce mai talmeș-balmeș! Tot calabalâcul simbolist e prezent: satanismul bietului Rollinat, decorul wagnerian de carton, atmosfera de mister, și, pe deasupra, un fel de fudulie palicărească, destul de antipatică. Iată acum același motiv reluat în Stanțe: "Te simt în ochi, o, lună, pe când strălucitoare Prin nopți de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
prin nepăsătoarea ei uscăciune, Păun nu-l întâlnise decât pe el din toată Goldana și, poate, de aceea, strigă la caii, care-și luaseră vânt, pe drumul de colb greu și rece: Prrr, ho! Se dădu jos și scormoni sub calabalâcul din căruță, ținându-l mereu pe Nicanor Galan sub privire, ca pe un animal pe care mai s-ar fi încumetat să-l cumpere, mai l-ar fi lăsat, să mai vadă și altă marfă. Galan era totuși singurul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dormit e desfăcut într-un colț, în cuier haine, pe scaune tricouri, pe-o poliță, lângă Istoria... în cinci volume, mașina de bărbierit. Un borcan cu zacuscă a rămas pe birou. - Ce faci, omule? Te-ai mutat aici cu tot calabalâcul? - Da, de săptămâna trecută. M-a dat afară băboiul și unde aveam să mă duc? Te invit la mine în „garsonieră”. Deschide un dulap și-aruncă înăuntru, peste cazarele cu fișe, o parte din boarfe. - Stai și tu pe banchetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
asta. Și ce să faci cu atâtea haine? Pe cine vrei să impresionezi? Pentru cine să fii elegant? Unde te duci, până la urmă? Și cui îi pasă de cum arăți tu? Ești generos din plictiseală, din oboseală, pentru că te sufocă tot calabalâcul din preajmă. Bucuria mea cea mai mare e să arunc. De câte ori sunt singur acasă, mult mai rar decât mi-aș dori, umplu sacoșe cu haine, pantofi, cutii, mai strecor și niște bibelouri și statuete ajunse prin casă nu știu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ținea în brațe. Fiecare era cam de două degete în diametru. Lo-vindu-se de podea, emiseră un sunet dogit. De fapt, nu prea arătau a arme! Brett, cu o mutră satisfăcută, se despovără de câțiva metri buni de plasă. ― Asta-i calabalâcul. Testat și gata de misiune. ― Îi chem pe ceilalți, zise Dallas dând din cap. Lansă ordinul de adunare imediată pe pasarelă și profită de cele câteva minute care mai rămăseseră până la reuniunea generală pentru a inspecta tuburile cu un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ne-au supt vlaga. Bacșiș, robie, bir, mazilire, corupție, peșcheș, lașitate, caftan, abuz, ciubuc, halal, complot, aga, jaf, lefegiu, lingușeală, alai, lulea, anteriu, trândăvie, cămătărie, calicie, samavolnicie, vizir, caimacam, politichie, tâlhărie, capuchehaie, viclenie, pricopsire, firman, lichea, bașbuzuc, buluc, bairam, mahala, calabalâc, protipendadă, taifas, cârdășie, agie, taclale. Și bineînțeles nu în ultimul rând geamparalele și cântecele iubite ale președintelui nostru, mult îndrăgitele lui manele! Toate de mai sus s-au năpustit ca o urgie peste Țările Române a secolelor trecute, contribuind cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
grăunții galbeni culeși din nisipul aurifer. Peste vară scoteau undeva la vreo patruzeci de săcușori din aceia, adică peste un kilogram de aur, poate ceva mai mult câteodată. Toamna târziu, imediat ce cădea prima brumă, chiar înainte să-și strângă tot calabalâcul și să plece, le făcea socoteala. Fiecare își primea partea și erau mulțumiți. Până atunci însă nimeni nu știa unde ținea bătrânul comoara. O ascundea probabil pe undeva, prin pădure pentru că în cortul lui nu era nici un gram de metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]