400 matches
-
finețe și rigoare. Din debutul volumului, Livius Ciocârlie fixează locul Caietelor și rolul lor (contrapunctic) în raport cu opera publicată și atât de bine cunoscută. Cărțile lui Cioran sunt "mult mai bogate și mai adevărate", ce e acolo idee devenind aici "aproape calambur". În jurnal, scriitorul se referă la "nefericirea lui trucată", pe când în cărți, la "nefericirea, reală, a tuturor". Deoarece marea literatură e de a doua instanță, nivelul maxim al Caietelor e atins atunci când personajul, mască a scriitorului, "modifică realitatea imediată și
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
nu o dată, are o Înjurătură tare nostimă:”Idiot! La pista matii!”... E drept, soția lui e din Bacău... Într-o revistă foarte interesantă, care apare la Focșani, citesc despre un spectacol ieșean din 2010. Aflu că regizoarea este Anca Ovarez. Calambur involuntar, nu foarte rău; pe artistă o cheamă Ovanez, dar...gura păcătosului... Ca să vezi cum imită viața/moartea, arta : megastarul Michael Jackson a jucat cîndva rolul Sperietorii de ciori dintr-o ecranizare a Vrăjitorului din Oz. Ce-și dorea eroul
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
a profesorului Ștefan Cazimir, care, Într-o cronică la spectacolul lui Tocilescu, mărturisea, ironic :” Montarea aceasta mi-a distrus o certitudine - cea a actualității lui Caragiale. Un autor cu adevărat actual, nu s-ar fi pretat la atîtea actualizări!”... Un calambur care-i atît de bun, Încît nu-mi vine să cred că-i al meu: „Et in Arkadina,ego!”...E vorba, firește, de eroina Pescărușului lui Cehov. Interesant e că nu-i vorba, aici, de un foc ludic, și-atît: mărturisirea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
ei, cam la-nceputuri), mulți spectatori stăteau În picioare! Frumoase vremuri... Azi, grădina cu pricina s-a desființat, iar teatrele de revistă (cele care supraviețuiesc!) zic merci să aibă juma’ de sală plină... Din greșeală, calculatorul mi-a oferit un calambur : În loc de Stanislavski, a cules ... SATANislavski! Minunat! Și fiindcă tot vorovim de marii ruși :Tolstoi, după ce a văzut un spectacol cu o piesă de Cehov, a dat un verdict de un ludic irezistibil :” E un dramaturg Îngrozitor!...Dar nu atît de
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
zic că și actor. Fiindcă ce credeți că făcură, Într-o bună (?) zi șefii Inspecției Sanitare de la Rădăuți? S-au deghizatără-n căldărari, teteo, ca să poată observa mai bine mînăriile de la hala de carne. Așa, da! Într-un ziar găsesc un calambur care-mi place : „Veșnicia s-a născut la site!”. Ce credeți că s-au apucat să creeze americanii? Pisica... pentru alergici! Un exemplar costă doar 4.000 de dolari. Pe cînd ...politicianul pentru alergici? Poa’ să coste și 100.000
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
păcate pentru Cornel Regman, aplicația și subtilitatea criticii sale, ascuțimea ei, se împiedică într-un limbaj ciudat, trudnic, cu o sintaxă dificultoasă și un lexic aproape neverosimil. E o mare discrepanță între mobilitatea gândirii autorului, laolaltă cu predispoziția lui pentru calambur, și fraza în sine, greoaie, anulându-și efectele pe măsură ce le obține. În prima pagină a comentariului intitulat... Observații stilistice pe marginea prozei lui Fănuș Neagu, criticul ne lovește timpanul: "faptul că chiar". În proza aceluiași Fănuș Neagu - aflăm mai încolo
Un critic caustic by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9181_a_10506]
-
mai scoate un cuvânt când ies de la varieteu mustrându-mă aspru în sinea mea, gemând în gura mare „Ah, nu, nu“, cam asemenea cuiva care tocmai simte că are talpa plină de căcat de câine, dar v-ați prins de calambur, cui îi mai pasă, cui îi mai pasă... Bleah! Dezgustător. Ce Dumnezeu, chiar în pălărie?! Ven der puț șteit! Ven der puț șteit! În pălăria pe care o poartă pe cap! Îmi vine în minte așa, din senin, cum m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Franceză, Revoluția din Rusia, sute de insecte, plăcuțe cu nume de stradă, reclame, Kant, Hegel, Swedenborg, benzi desenate, cîntecele pentru copii, Londra și Salonic, Sodoma și Gomora, istoria literaturii, istoria Irlandei, acuzații referitoare la crime abominabile, confesiuni, negări, mii de calambururi, zeci de limbi, rețete culinare, bancuri porcoase, boli, nașteri, execuții - toate astea și multe altele le-am Înmagazinat În trupul meu. Da, recunosc, le-am Înmagazinat Înainte de a fi pregătit. Îmi amintesc perfect, aproape visceral, cum stăteam, foarte mic, strîns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
să mergeți acasă și să mai studiați logica. Logica vă învață că atunci când o persoană zice că nu vă poate ajuta, nu veți primi ajutor. Logic, nu? Pe față îi înflori un zâmbet batjocoritor; era încântat că-i reușise un calambur. Foarte bine, Rra, spuse Mma Ramotswe. Ați putea să mă ajutați sau, mai curând, ați putea s-o ajutați pe acea biată americancă. Este mamă. Ați avut și dumneavoastră o mamă. V-aș putea spune: Gândiți-vă la suferința acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
tu îmi transmiți. Bravo. - ...mi-a mai spus că e grav că nu te integrezi, că ești distructiv, că nu ai comportament didactic... - Ce n-am? - ...că nu e comportament didactic, așa s-a exprimat, eu doar... că faci bășcălie, calambururi, că te dai deștept, dar de fapt nu te interesează nimic... - Vai, greșești profund! Mă interesează foarte multe lucruri, mă interesează de unde-a pornit în China povestea cu strânsul piciorului la femei, să fie cât mai mic, mă interesează ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un portțigaret de chihlimbar. Gestul era prea rafinat ca să nu fie și puțin ridicol. N-am suferit din cauza ei. Am suferit cînd n-o știam, cînd n-o văzusem la față. Din cauza lui Iordan, da, am suferit. Îi uram verva, calambururile, butadele, cheful de poante. Veselia. Îl voiam măcar puțin tăcut, măcar puțin melancolic. Dacă nu tragic, dacă nu singur... Cele două Daisy purtau, fiecare, cîte o zgardă. Nu aveam și eu una? O zgardă zdravănă, dar invizibilă. A ei, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a inventat plasmii. Ca și psalmii, plasmii sunt numerotați. Spre deosebire însă de psalmi, care impresionează și azi prin simplitatea lor solemnă, plasmii sunt complicați inutil și enervează. Cine îi citește se împiedică la tot pasul în filozofări amatoristice și calambururi sibilinice. Colac peste pupăză, autorul a asamblat plasmii într-un... roman, pe care îl definește, cu emfază, „deasupra - realist“ (prin analogie cu „suprarealist“). Romanul, intitulat excentric Așadar, omul pneumatic, a apărut nu demult la Crigarux din Piatra Neamț. Doi scriitori relativ
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
felul.“ Nu ne vine deloc să râdem constatând că autorul adaugă pe lista cuvintelor de origine dacă franțuzescul „viziune“ numai pentru că seamănă cu „vizuină“. Această asemănare a fost remarcată de mulți alții (de Marin Sorescu, de exemplu, care a utilizat calamburul „viziunea vizuinii“ ca titlu de roman) și, în plus, nu este prin nimic amuzantă. De asemenea, nu ne vine deloc să râdem identificând coincidența dintre primele patru litere ale cuvântului „viziune“ și primele patru litere ale cuvântului „vizigoți“. Se mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
strada Engels, la fiica ei Viorica și la ginerele Alexandru Ținca. Ăștia aveau o casă lungă, după cum spunea unchiul Sandu care fără ironie nu putea respira. Mușca de predilecție din bizareriile insolente, din automatismele și din capcanele de limbaj. Adora calambururile: „Auzi, dom’le! Sadat la Golda Meir! Păi, de ce să se dea la ea?“ Casa se Întindea Într-adevăr de-a latul curții, deși, dacă analizai inginerește, putea fi situată și de-a lungul ei. Curtea aducea cu harta Italiei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Nietzsche contra Wagner (1895) au apărut într-un moment cînd Wagner plecase deja în lumea valkiriilor (1883), ceea ce i se poate reproșa retrospectiv este tocmai ușurința cu care lovea într-un simbol pe care îl prețuise. Cînd ajungi să faci calambururi frivole pe seama orașului compozitorului (Bayreuth, bereits bereut - "Bayreuth, de pe acum regrete"), cînd nu te sfiești să-l prinzi în carcasa celor mai defăimătoare epitete, spunînd că Wagner este "un bătrîn vrăjitor", "un șarpe cu clopoței", "un actor cabotin", "artistul decadenței
Șarpele cu clopoței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6860_a_8185]
-
fel de moară pisînd grăunțe abstracte pentru mințile lipsite de har artistic. În realitate, varianta în care filosofia se îndeletnicește cu dileme logice și cu jocuri de limbă reprezintă stadiul deplorabil al declinului ei. Apetența pentru contradicții și obsesia pentru calambururi e semn de degenerescență cronică, iar filosofii nu nasc aporii decît atunci cînd mintea lor nu mai poate surprinde nici o nuanță insolită. În fine, a treia confuzie privește starea de spirit a filosofiei, care e cu totul alta decît cea
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
nețărmurita lui dragoste pentru monoton, pentru vremea înceată și sigură și urăște cruzimea nepotolită a veșniciei." (p. 36) Șmelche, negustorul evreu, ca bună parte din eroii micilor scenete, nu vinde nimic. E însuși pierde-timp, un Mitică fără umor, lansîndu-și tragicele calambururi printre oameni la care nu prind. Simili-absurde, poezii, în fond: "Căsuța noastră - am crezut-o cînd am mai crescut - pricepea omenește. Am înțeles-o aceasta, tîrziu, cînd am ieșit întîiași dată pe prispă și am coborît spre pîrîu, prin ulicioara
Poezii, în fond by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7901_a_9226]
-
Înfățișînd această tulburătoare carte, nu putem a nu ne exprima prețuirea pentru efortul traducerii, al alcătuirii unor note detaliate și al indicelui de nume, depus de Ana-Maria Brezuleanu, eminentă tălmăcitoare a mai multor scriitori ruși, defel "trădătoare", cum glăsuiește un calambur malițios, ci un generos amfitrion al lor în spațiul limbii române.
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
fără motiv, totul într-o notă tonică, plină de prospețime și neprevăzut. Oricum, împletitura dramaturgică are un fir polițist, un fir tragic, un fir comic-grosier, un fir comic-romantic, dar și un fir al limbajului inteligent și strălucitor, cu noduri de calambururi și jocuri de cuvinte, rezultând o lucrătură densă, de viață palpitantă. Și dacă, în București, oferta de spectacole teatrale este foarte diversă, lumea e din ce în ce mai grăbită și mai cinică. Așa că e necesară o fugă într-o lume colorată, unde există
Teatrul Nottara prezintă în premieră "Mult zgomot pentru nimic" by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/79462_a_80787]
-
de vise calme, e Discurs pentru un amurg: "E ca un semn pe retina multor ani/ Această despletire de gînduri în amurg;/ Cerul la gît purta mărgele de curcani/ Și patina ca un copil pe apele ce curg...". Gustul pentru calambururi, bătrînețe chemată-n tinerețe, pe care-l remarcă prefațatorul, întinde de asociații ca de-un elastic, scoțînd, uneori, efecte lin-frumoase: "Cerul mic în carul mare duce Domnului iubire" (Noapte). Visul nou, visul "leneș - de burghez", visul "înfipt ca un os
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
de dragoste. O rețetă: Puțină amețeală, puțină apă sărată, puțină gheață/ Și viața reintră în normal./ Întunericul e în același timp întuneric/ E în același timp lumină./ Dacă închizi ochii totul se transformă după cum îți este inima." Ranna (încă un calambur...) este această frumoasă fără trup, avînd contururi înșelătoare și greutăți presimțite. Ca aerul, ca decepția. Iată, de pildă, o declarație: "Ce frumoasă ești, Ranna!/ Trupul tău curge pe lîngă mine ca o apă,/ Vocea ta e o ventuză/ Care se
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
Paul Smith oferă, la rîndul lor, o interpretare spirituală motivului răzbunării: "Oricît de numeroase ar fi diferențele dintre călău și victimă, povestirea sugerează că adevărata sămînță a controversei este una religioasă. În caz contrar, referința la masonerie rămîne doar un calambur gratuit, iar replica lui Montresor - Ťpentru dragostea lui Dumnezeuť - o remarcă goală ș...ț. Este, de asemenea, în linia narațiunii ironice ca rezolvarea unui antagonism religios parțial să ia forma crucificării" (Foulke 879-80). Adevăratul conflict ia, prin urmare, un contur
Povestiri din criptă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7672_a_8997]
-
care semnifică destinderile instantanee ale încordării spiritului jocular. E mica recreație a funambulului ce se cuvine a fi hiperatent la fiecare pas: „Dacă ți-aș răspunde în maghiară (din care, prin Ildiko, mai prind cîte ceva), ar ieși un nostim calambur (nu fonic însă, ci vizual): Cea mai frumoasă parte a zilei este este, -care, pe ungurește, este seară... " Sau: „M-au mirat și-am admirat, mereu, abilitățile strict feminine. Cu-atît mai vrednice de admirația noastră, cu cît femeile-s, prin
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
de matematicieni. Departe de ochii lumii, cifra și cifrul se iubeau. În fiecare seară, se adunau acasă: 1+1." (pag. 51) Nu e, acesta, cel mai slab poem din Adora. În definitiv, fiind o anecdotă de amor, de undeva dindărătul calambururilor, tot îi vine o undă de farmec. Dar ce ne facem cu meniul fantezist (și imposibil) instrumentat sub forma unui hohot de râs ? El sună ca o antologie a sintagmelor de succes din Academia Cațavencu. Chiar dacă în nici un caz din
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
A fost, în sensul deplin al cuvântului, un om de spirit. Trăia în bucurie și răspândea în jur bucurie. Nu e pură întâmplare faptul că în ultimii ani se apropiase de Șerban Foarță, în care găsise partenerul ideal al nesfârșitelor calambururi și nestăvilitelor investigări în zona ludicului. Traducerile din poezia lui Anavi Ádám, datorate lui Șerban Foarță și lui Ildiko Gábos, pun în evidență un tip uman rar: cel a cărui identitate provine din știința de a masca gravitatea în poantă
Ați vrea să trăiți o sută de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7537_a_8862]