32,616 matches
-
de stoc. De ce natură este atunci acest triumf măreț cu care obținem ceva ieftin, care "în realitate" ar fi fost mult mai scump? Pe care sau ce am învins? Sau nici nu te mai uiți într-acolo, pentru că e prea cald și de fapt ai vrea să-ți rupi toate boarfele de pe tine și să te descurci cu cât mai puține. Rochia frumoasă devine atunci de prisos. Dar fără acest material, ne gândim, suntem și mai puțin, suntem această piele plată
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
mecanismul s-a defectat în mod jalnic. Populația — cu cât mai disperată, cu atât mai credulă, așa cum se întâmplă în orice perioadă de ciumă — ajunsese chiar să creadă că nu există nici o legătură între guvern și grozăviile numite plata apei calde, factura gazelor și costul electricității. Prin șmecherii îndelung exersate, Năstase și echipa aproape că reușiseră să facă la stânga-mprejur și să dea vina pe ";greaua moștenire" (așa se explică brusca reactivare a dosarelor de la ministerul transporturilor, dublată — probabil pentru ";echidistanță
Globul de Aur, Balonul de Aur, Tigva de Aur by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14216_a_15541]
-
Constantin Țoiu Clima dulce și iresponsabilă îndeamnă la lux, desfrâu și trai fără muncă. (În legătură cu sinuciderea în masă a unei secte dintr-o insulă caldă... Guyana parcă...) Propoziția... nu mai știu cui aparține. Dar, cum am obiceiul bine înrădăcinat să pun ghilimele când citez un autor, deduc că vorbele ar putea să-mi aparțină. În asemenea cazuri, o stare dublă mă cuprinde... De uimire că așa ceva aș fi
Note americane (IV) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14253_a_15578]
-
amabilității convenționale. A doua poate părea nițel deplasată, dar nu e: sun la telefon pe cineva, și îmi răspunde o voce politicoasă, dar cam rece, de nu chiar acră. După care, când mă recomand, vocea se schimbă complet, tonul devine cald și apropiat. N-am încotro: mă bucur, în sinea mea. Poate de aceea și râd atât de des la telefon, spre uimirea celor din jur. Normal că aceștia își zic: "De ce tot râde omul ăsta?" Vorba lui Preda: știe el
Daniel Cristea-Enache by Ioana Scoruș () [Corola-journal/Journalistic/14225_a_15550]
-
vedeam decît corpul cum i se zguduia. Dincolo de zilele mai proaste pe care le-a avut, așa mă despart de el: într-un hohot de rîs, tăcut și totuși viguros, dintr-un frumos oraș de munte, mai calm și mai cald ca niciodată la sosirea iernii. Nu i-am spus niciodată "Dolfi".
Adio, Dolfi! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14259_a_15584]
-
Coelho" la noi a fost transportat, și mă gîndesc că nu doar din snobism, și asupra punerii în scenă de la Odeon. Se joacă cu publicul spectator instalat, pe gradene, în spațiul destinat în mod obișnuit doar actorilor. Deși era îngrozitor de cald, "sala" era full. Am stat înghesuiți, două ore, ca sardelele într-o conservă (ce a primit, însă, toate avizele de sănătate, spre a fi consumată). Alchimistul de la Odeon este, mai întîi de orice un spectacol de scenografie, de instalații provenite
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
și foarte rafinată a lui Dragoș Buhagiar se află, din păcate, prea puțin. Montarea este susținută și revelată de dimensiunile spațiului, de fîșîitul și sunetele costumelor, de lumea obținută prin obiecte, de culori, de lumina specială, aproape cinematografică, rece și caldă, parșivă, care scaldă scena. Deși textul romanului are un subiect nu tocmai facil - alchimia - maniera în care este scris s-a dovedit mai accesibilă și comercială (păstrînd proporțiile termenului). Inevitabil acest lucru se regăsește, amplificat, însă, și în spectacol. Traseul
Femeia deșertului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15031_a_16356]
-
și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca/ mierea din faguri, deși nu se clintea dintru/ odihna celulelor, împingea seva în pini și topea/ rășinile pînă deveneau lipicioase și calde" (Mireasma zilei a opta). E o viziune, am zice, spinozistă. Deus sive natura pare a fi deviza poetului, care e atît de legat de bucuriile telurice, încît nu înțelege a le ceda transcendenței, a se desprinde de ele așa cum ar
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
ca toate celelalte/ la urma urmelor/ ombilicul e doar prima cicatrice/ un fel de zero/ de unde începe numărătoarea inversă" (raynela sau 27 de poeme găsite într-un tomberon). Ori: "astăzi ar fi o zi/ tocmai bună de murit/ nici prea cald/ nici prea multe mierle împrăștiate prin cenușă" (ibidem). Ori: "poate că dragostea este un drog/ ce nu se mai jupoaie niciodată de pe creier/ ce părere ai despre asta Janis Joplin/ un bărbat și o femeie dansau îmbrățișați/ fiecare privind întunericul
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
mult cu cei care asistau veșnic în toate satele din deșert, încît însuși senatorul se simțea sătul pînă-n gît de aceeași adunare seară de seară. Avea cămașa udă de sudoare și încerca să și-o usuce pe trup cu briza caldă a ventilatorului electric ce zumzăia ca un bărzăun în toropeala odăii. - Noi, de bună seamă, nu mîncăm păsărele de hîrtie - spuse. Dumneavoastră toți știți ca și mine că în ziua cînd vor fi copaci și flori în această groapă de
Moarte constantă dincolo de dragoste by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15054_a_16379]
-
iar celor care o și înțeleg (Athos și Bragelonne) le prevestește, redundant, o moarte iminentă. Cu o cometă am putea asemăna tipsia de argint, care, în mica insulă Sainte-Marguerite, brăzdează cerul. În plină zi, cînd e mai soare și mai cald, și nicidecum în miezul nopții. Încă o dovadă că această lume e pe dos. Cum altfel ar putea fi, dacă fratele cel geamăn al regelui Franței e pe veci închis într-un donjon și poartă o mască de fier, precum
Mitul Muschetarilor by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/15034_a_16359]
-
care mizează în continuare. Deja, ceea ce în 1996 părea o inovație, acum e loc comun. Cititorul cîștigă și el din această comoditate a autorului un lucru de mare preț: lizibilitatea. în rest același umor, aceeași ironie fină și aceeași invitație caldă la lectură. Cartea nu le este recomandată celor care s-au specializat în lecturi "grele", în lecturi încruntate, isteroide. Ci doar acelora care pot înțelege farmecul unui autor care a ales s-o facă pe "nebunul" sau pe poetul pentru
Complexul "Mendebilul" by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15108_a_16433]
-
rar în lumea literelor elvețiene. Am avut răgazul și plăcerea de a realiza un interviu cu Françoise Choquard, după lansarea la tîrgul Bookarest 2002 a romanului Iarna lucidă (Ed. Cartea Românească). Magdalena Popescu-Marin: Françoise Choquard, ce sentimente vă trezește prezența "caldă" a celui de-al treilea roman tradus în românește? Françoise Choquard: Inutil să vă spun că-mi face plăcere. Dar aceste traduceri au o anumită poveste, o carte tradusă nu vine de la sine. Ea este urmarea unui șir de întâmplări
Françoise Choquard - "Apariția unei cărți e pentru autor un fel de miracol" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/15118_a_16443]
-
da viață limbajului. Că pe urmă vine un editor și pune acel miracol care e literatura într-o carte, îl oferă unui librar care nu va avea spațiu ca să-l expună și, de aceea, va fi obligat să-l returneze, cald încă, editorului, asta e deja altă poveste, atât timp cât există cititori care, în ciuda acestor lucruri, îl vor fi cumpărat și citit, chiar dacă vor fi nevoiți, și ei, să-l pună pe urmă-ntr-un colț al casei, fiindcă nu au loc.
Jaume Cabré - Despre cărți și polemici by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/15140_a_16465]
-
e făcut personajul. Mariana Neagu și Ileana Iurciuc (în rolurile Mătușilor și ale Doamnelor) au apariții intens colorate, de păpuși mecanice, parcă de esență ghelderodiană. În interpretarea lui Petre Ghimbășan, Inocențiu, pretinsul logodnic al Ivonei, dobândește o aură de umanitate caldă, în contrast cu atmosfera înghețată de la Curte. Simona Nica, interpreta Izei, e temperamentală, cu preocupări pentru poză. Rămân nerezolvate personajul Sambelanul (Sebastian Lupu) și Chiril (Alexandru Rusu), poate în primul rând din pricina faptului că celor doi tineri actori li s-a cerut
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
a toleranței, a gîndirii pașnice, de boier, a autorului. Ne oferă o neașteptată apropiere de personajul-autor, prefațatorul îndemnîndu-ne să recunoaștem în spatele lui Gh. Jurgea-Negrilești un personaj fascinant numit Georgică. Țoiu a fost prieten cu autorul, iar prefața sa este o caldă invitație la o lectură leneșă, calmă a unei cărți făcute pentru loisir, pentru un timp mort ideal. Și promisiunile lui Constantin Țoiu nu sînt făcute în zadar. sînt minunate. Sînt un amestec surprinzător de evocare, memorii și de istorie narativizată
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
care te roagă să-i dai un număr de fax, să-ți trimită o invitație. Dai cele două numere de fax ale redacției, spui și pe ce nume să le trimită (evident că nu citește ziarul!), precizând pe un ton cald că ele apar zilnic și în caseta redacțională a cotidianului (ai tot interesul să câștigi un cititor în plus!). Apoi urmează alt telefon de confirmare, dacă ai primit faxul cu pricina. Peste câteva zile, un nou telefon grijuliu dorește să
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
Popularitatea, viața unei persoane publice presupun niște reguli. Printre care și pe aceea că te protejezi de curioși atunci cînd nu vrei să profiți de ei. E perfect firesc ca poze din dormitorul Andreei Marin să se vîndă ca pîinea caldă. Sociologic, e ușor de explicat, iar cantitatea de vulgaritate și nuri de pe ecranele noastre - fie că e vorba de știri, reclame sau divertisment ca Academia vedetelor - nu e de natură să protejeze intimitatea vedetelor care se scaldă în ea. Granița
Andreea Marin în pijama și alte voluptăți by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15282_a_16607]
-
fin balans/ Rachiuri de mărare/ Topite-n Ile de France,// Iubesc pe Reparata,/ Divina cu trei sîni/ Mi-e sufletul ca pata/ De micșunea-n fîntîni.// Și jubilînd, din mîzgă,/ Cu-o bucurie-adîncă/ Îți scriu pe-un ou de gîscă/ De angora, cald încă!” (Scrisoare). Însăși demonia, mereu presupusă, însă rareori dată-n vileag a travestiului, capătă accepții sofisticate ce o deturnează înspre dulceața învăluitoarei rostiri: „Fecioarelor căzute în genunchi/ Li se retează genele pe trunchi/ Fiindc-au surîs din somn în largi
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
-ți turna la popasuri laptele dulce în ceașcă.// Apoi într-o seară (caută-adînc în memorie!)/ Ne-am dezbrăcat, neștiind întîmplarea aceasta ce-nseamnă,/ Și renunțînd la găsirea pisicilor tale, la glorie,/ Oh, ne-am pictat unul altuia, palizi, pe coapsele calde, vechi peisaje de toamnă...” (Prima elegie a detectivului Artur). Așa încît, triumf al artificiului moral, senzualitatea poartă, la rîndul său, masca stilistică. O mască suprapusă alteia, în această barocă prin excelență alcătuire care e creația lui Emil Brumaru, din substanța
Poezia lui Emil Brumaru by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13415_a_14740]
-
severă. Aceasta se exprimă relativ rar, într-o limpezime neagră, mărturie ce se-absoarbe pe sine: „dincolo patria mea tăcută începe;/ sporind întunericul peste toate/ rar tresaltă ajunse de furtuni/ căderi și urcări sub lacate./ În nerostită dimineață prin cenușe caldă de vulcani/ se desfășoară în mine ca pînze de corăbii lumea morții.// Intră odată sub trupul meu/ să-i auzi vibrarea de clopot,/ să presimți marginea nopții/ în privirea mea sticloasă/ sau de dincolo torente de lumină venind” (Fata Morgana
Poezia lui Constant Tonegaru (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13437_a_14762]
-
și azi... Traducerile din literatura universală continuă să umfle cifrele de afaceri ale branșei și să satisfacă pofta de ficțiune a publicului cultivat. Cărțile lui Coelho, ale lui José Saramango, Ismail Kadaré sau António Lobo Antunes se vînd ca pîinea caldă, Cel de-al 27-lea oraș, cum se intitulează cartea de debut a lui Jonathan Franzen, devenit celebru cu romanul Corecturi, conține deja premisele succesului ulterior al acestui scriitor american. Japonezii nu lipsesc nici ei: Haruki Murakami și Kenzaburo Oe
Tîrgul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13425_a_14750]
-
de vorbă umașilor” (3 nov. 1954). Bătrân și bolnav (va fi lovit în 1955 de paralizie), scriitorul-deputat regretă că nu s-a putut prezenta la procesul lui Ovidiu Papadima: „Bietul băiat, acuzat de legionarism, ar fi avut în mine un cald martor al dezvinovățirii lui”. Executarea lui Lucrețiu Pătrășcanu, în urma unei înscenări monstruoase de tip stalinist, e o „veste tristă”, ca și condamnarea la închisoare a prietenului său sionist A. I. Zissu, dar se abține de la orice comentariu. O face însă fără
Gala Galaction după 1944 by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13473_a_14798]
-
sînt goliți de idealuri și speranțe, trăiesc într-un fel de automatism și în absența unui sistem de valori valabil (cele vechi au fost parțial abolite, iar cele noi întîrzie să apară). Privirea autorului către personajele sale este mereu una caldă, încărcată de o foarte umană înțelegere. Inevitabil, citind cartea lui Nicolae Stan, comparația cu James Joyce vine de la sine, dar ea nu știrbește cu nimic autenticitatea unui roman în care spiritul locului se împletește cu experimente naratologice, pe alocuri extrem de
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
ar abandona avantajele catedrelor occidentale pentru a veni să trăiască din două sute de dolari la, să zicem, Universitatea din București. Sau, ca să nu-l chinuim cu distanța, la aceea din Havana (poate cu doar cincizeci de dolari, că e mai cald și întreținerea costă mai pușin!) Astfel de Gică-contra nici măcar n-ar trebui pomeniți, pentru că programul lor nu e atât de idealist pe cât pare: dacă el n-ar fi ranforsat de burse grase și poziții sociale solide, să fim siguri că
Grămăjoara de amprente by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13562_a_14887]