824 matches
-
a adaptării. Ce comparație între lupta de supraviețuire a poporului român cu bătălia de apărare a organismelor împotriva tumorilor cancerigene... și miracolul victoriei celulei viabile în fața celei degenerative! *** Dan Puric, plimbându-se prin Viena, aude parcă pasii lui Eminescu pe caldarâmul străzilor vechii capitale. El înțelege că „cea mai mare carență a poporului român este lipsa încrederii în sine”, așa cum spunea Mihai Eminescu. El știe că poporul român are nevoie să stea cu capul sus in fața lumii, în demnitate. Nicicum
SUFLET ROMÂNESC de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1199 din 13 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Milena_munteanu_1397391488.html [Corola-blog/BlogPost/347810_a_349139]
-
o șterpeliseră la casele lor. Tremura și-i curgea întruna nădușala de pe el, i se făcuse frică de atâta liniște...Privi pe ușă, capul lui Praporică era parcă o sperietoare de ciori pusă pe gard, mâna-i căzuse jos pe caldarâm și era plină de moloz, restul corpului parcă intrase în pământ, se amestecase probabil cu pereții dărâmați și se făcuse chisăliță. Apoi își reluă iar gândurile lui frumoase... Auzise de Coasta de Azur, îi povestse și lui nevasta unui inginer
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1433226091.html [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SCENARIU ABSURD Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2051 din 12 august 2016 Toate Articolele Autorului Azi mi-am tocit genunchii pe caldarâmul vieții, Cu pletele-mi de gheață l-am mângâiat nervos Și mi-am izbit durerea senilă de pereții Aceluiași scenariu absurd, răutăcios. Mi-am aplecat grav fruntea, sperând să mă audă, Din zările cernite, un Dumnezeu prezent, Dar m-a
SCENARIU ABSURD de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1471030096.html [Corola-blog/BlogPost/366307_a_367636]
-
am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri/ Cu el am străbătut prin mlaștini sau ogor/ Și l-am sfințit cu jertfele de ieri. Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost./ Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori, / Noi am slujit vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori. Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1437039372.html [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
plasînd semne ale unei para¬digme poetice de altădată (cavalcada nocturnă, de pildă, amintind de Uhland și Eminescu: "și eu aud ecoul călăreților din miez de noapte/ Sau măcar mă infatuez cu gîndul că-l aud/ Precum monezi aruncate pe caldarîm/ Duminică dimineață cînd toți sînt în biserică/ și nu sunt de argint/ Nimeni nu vinde pe nimeni aici/ Înțelege și lasă-te în voia mea, nu e scăpare/ În spatele copacilor imaginari/ Nu este pădu¬rea imaginată/ Nu e început sau
CRISTINA EMANUELA DASCĂLU, O ”VOCE” PARTICULARĂ ÎN POEZIA CONTEMPORANĂ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1341 din 02 septembrie 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1409658939.html [Corola-blog/BlogPost/353813_a_355142]
-
purpura-i apare, e boare de jar de sfială, dar are și-o stinghereală de poem scris afară. Se-nchid ferestrele, ușa spre camera mică, poemul de-afară prins înăuntru recită, declară - Aproape trecută e toamna, așternută-i castana pe caldarâm. Auzi pașii iernii din negura vermii cum aleargă spre noi? Vezi albul masteacănului ca un fum așternut în pădure acolo unde rugul de mur pierde murmurul fructelor fumurii? Vezi tumbele coliliei uscate, ale scaieților pe câmpii? Vezi îngerii cum schimbă
DESLUŞIRI (POEME) de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/adina_dumitrescu_1483884343.html [Corola-blog/BlogPost/373971_a_375300]
-
vor împlini, când va străluci țara cea nouă, se va auzi din adâncimi refrenul cântecelor noastre de luptă, de biruință, de moarte... Prigonitorii noștri nu vor putea ascunde la infinit sângele nostru vărsat între zidurile temnițelor, sângele care a înroșit caldarâmurile pe tot cuprinsul țării, sângele vărsat în rezistența din munți și pe atâtea alte fronturi... Tăria faptelor lor a fost Iisus Hristos! Luptătorii români din Armata Demnității Creștin-Naționalist-Ortodoxe n-au putut fi decimați în lagăre, în temnițe, în penitenciare, la
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
doliul sufletului acestui brav neam. ...Caut cuvinte și nu găsesc. Vreau să uit, dar nu am voie. 22 septembrie 1939... Un rege dezechilibrat, apăsat de orgolii și împovărat de orgii, înconjurat de către o clică politicianisă trădătoare, înroșește cu sânge nevinovat caldarâmurile pe tot cuprinsul țării și ucide între zidurile temnițelor cele mai alese și curate suflete românești, nimicind viitorul unui tineret viteaz până dincolo de granițele timpului său. Bacăul nu e mai prejos!... În Piața Florescu..., trei cadavre cu tâmplele ciuruite de
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
am înălțat un steag al lor/ Necoborât de-atunci spre învieri./ Cu el am străbătut prin mlaștini sau ogor/ Și l-am sfințit cu jertfele de ieri.// Noi suntem mărturia unei lumi ce-a fost./ Cu sânge cald roșit-am caldarâm și flori,/ Noi am slujit vecia neamului și-un rost./ Pe fruntea țării pus-am aurori.// Legenda noastră stă și azi ascunsă-n lut,/ Ne pângăresc martirii, alți strigoi/ Ne toarnă mărăcini peste mormântul mut/ Și numele ni-l scuipă
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 by http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1489101119.html [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
nu apuci măcar o ciozvârtă, o cirtă de timp, o idee de timp și de viață, măcar câteva secunde măcar câteva nanosecunde să-ți prelungești propriul infinit iluzoriu. O, câtă deșertăciune! Iluzia iluziilor! Singură, disperarea se plimbă-n saboți pe caldarâmul încrederii și dă târcoale pe locul unde a fost amplasat „bâlciul deșertăciunilor” (ciudată sintagmă!) Cenușăreasa nu-și va găsi niciodată condurul... Iată, deși au bani clienții nu se înduplecă. Risipitori, avari, ei azvârl în dreapta și-n stânga bancnotele spulberate de
TRATAT DE SINGURĂTATE, I (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Bocet_vesel_pe_fond_depresiv_tratat_de_singuratate_i_cezarina_adamescu_0.html [Corola-blog/BlogPost/375143_a_376472]
-
întârzie să apară, iar recompunerea noastră dizolva toate nedurerile ce adâncesc hotarul abisului, în ostenirea unei inimi care nu își mai aude rostirile. Rătăcesc printre acele tăcute cuvinte. Nici nu mai știu încotro mă îndrept! Ascult pașii desenând ceruri pe caldarâmul ud și împing fulgerele la locul lor! Eternele rânduieli satisfac ursite învoieli dar nici că îmi mai pasă! Te privesc printre genele sufletului și, în firave urzeli, recompun mirajul ce l-am tatuat cândva lângă verdele sonor al unei neîncepute
REFRENUL PAŞILOR DESCULŢI de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 by http://confluente.ro/bianca_aura_buta_1457509600.html [Corola-blog/BlogPost/343353_a_344682]
-
România, după anexarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, de către Uniunea Sovietică a lui Stalin, era, din nou, sfârtecată prin diktat, furându-i-se nordul Ardealului, pentru a fi dat Ungariei horthyste. „De acum înainte - clama ministrul Germaniei la Budapesta - pe caldarâmul orașului (n.n. - Cluj) răsună bocancul honvenzilor, copitele cailor maghiari, tancurile și trupele maghiare (...) Mă bucur că foarte mulți unguri s-au reîntors în patria lor (...) și că drapelul maghiar fâlfâie pe crestele Carpaților!”. Nu-i mai reținut nici ambasadorul Italiei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/inima-a-romaniei-politice/ [Corola-blog/BlogPost/92510_a_93802]
-
a încercat să se urce prin față la clasa a doua, dar cineva l-ar fiîmbrâncit,și , în ultima secundă, s-a prins de grătarul intermediar, dintre vagoane. „Țineam ochii mari deschiși și vedeam cum, din capul meu izbit de caldarâm, ies scântei”. În ziua de 22 decembrie, orele 2, inima poetului a încetat să mai bată. Prof. dr. T. Firică:„ A murit strigând oxigen, oxigen!” Corpul neânsuflețit este depus la Casa Scriitorilor din Calea victoriei 115. au urmat cuvântări, Gh.
LABIŞ-ZIDIT LA TEMELIA MĂNĂSTIRII POEZIEI ROMÂNEŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1407004272.html [Corola-blog/BlogPost/376495_a_377824]
-
plecări așteptate. alerg spre pădure, undeva, în dreapta cuvintelor las deoparte virgulele. iluzii ale materiei. punctele mă înconjură până la sufocare. salt, dincolo de mlaștina trecutului, prezentului. sferă alb-gălbuie mă absoarbe... mă trezesc. copil al iubirii, matur al încercărilor, las iarna târzie pe caldarâm. fir de iarbă ating. citesc fila primăverii. ochi de inimă deschide cerul. brațul mi-e greu. piept dezgolit sărută liziera pădurii. poem de primăvară răsfiră aerul, printre degetele sătule de amorțiri. 21.02.2012 Referință Bibliografică: de primăvară / Anne Marie
DE PRIMĂVARĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 416 din 20 februarie 2012 by http://confluente.ro/De_primavara_anne_marie_bejliu_1329783005.html [Corola-blog/BlogPost/346783_a_348112]
-
văduvite de copacii care le-au părăsit înainte de a cunoaște că muntele Ararat e doar o imagine născută din iluzia despre noi Toamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțat până la altarul dorințelor noastre. Privesc caldarâmul scăldat în lumină, întrebându-mă: dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea, inimile - fum de tamâie - înaltate la cer, ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi? Toamna asta are ceva din mirosul spicelor culese de Ruth, găsite pe
LIGIA GABRIELA JANIK by http://confluente.ro/articole/ligia_gabriela_janik/canal [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
apelor,frunze văduvite de copacii care le-au părăsitînainte de a cunoaște că muntele Ararate doar o imagine născută din iluzia despre noiToamna asta are ceva din mirosul flăcărilor pe care Ilie le-a înalțatpână la altarul dorințelor noastre.Privesc caldarâmul scăldat în lumină,întrebându-mă:dacă nazuințele nu ar cunoaște împlinirea,inimile - fum de tamâie - înaltate la cer,ar fi doar o imagine născută din iluzia despre noi?Toamna asta are ceva din mirosulspicelor culese de Ruth, găsite pe câmpul
LIGIA GABRIELA JANIK by http://confluente.ro/articole/ligia_gabriela_janik/canal [Corola-blog/BlogPost/376585_a_377914]
-
Mentalul adolescentin și obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsul de transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materiei la o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă. Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulă pe caldarâmul lumii și fac zgomot. Citește mai mult UTOPII, UTOPIIOmenirea a fost bântuită de vise imposibile,de utopii dulci și ucronii sterile, ajunse până la floare, dar niciodatăla fruct, la sămânță: Civitas Dei, cvadratura cercului,perpetuum mobile,piatra filosofală, bagheta magică,absolutul
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/janet_nic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
nasul instinctului de conservare. Mentalul adolescentinși obez al omenirii timpurii și-a pus ștampila pe impulsulde transcendere de la rezistența, volumul și greutatea materieila o lejeritate imaterială, aburoasă, eterică și imponderabilă.Chiar cu tălpile pline de răni, vechile fantome mai circulăpe caldarâmul lumii și fac zgomot.... XXXII. OEM ÂNCAT DE REME, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 263 din 20 septembrie 2011. ** OEM ÂNCAT DE REME Era - ne spune timpul crud - Un ăpitan pe un apor. Mergea spre ord, ergrea spre
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/janet_nic%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
de păianjen al memoriei” face o descriere a ploii de o maniereă nemaiîntâlnită, chiar dacă afară nu a mai plouat de trei luni, citind pasajul din roman ai impresia că se aude ploaia cu un sunet pe burlan și altul pe caldarâm ... Carmen Tănase împachetează, spun criticii literari, „Iluzii într-un viitor roz”, pe care îndrăzesc să o rog să ne lase la plecare un strop din prea plinul sensibității poemelor semnate. Pe marinarul pasionat de literatură, remarcabilul poet Florin Ciocea, l-
SLOBOZI SĂ CONTINUĂM „DRUMUL CĂRŢII” INIŢIAT DE GRUP MEDIA SINGUR de EUGENIA DUMITRIU în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 by http://confluente.ro/Eugenia_dumitriu_1401325401.html [Corola-blog/BlogPost/357452_a_358781]
-
preumbla liniștită, rece și umedă, pe bulevardele pustii, până dimineața. Doar în piețe și în vecinătatea lor era ceva mai multă mișcare până mai târziu și dimineața, devreme. Pe multe străzi picioarele călcau, noaptea, pe mulțimea de frunze căzute pe caldarâm și zgomotul pașilor se auzea înfundat ori târșit, după dispoziția trecătorului grăbit ori liniștit, preocupat de probleme personale sau de serviciu ori aflat doar la plimbare de unul singur sau în cuplu. Era cu puțin trecut de miezul nopții si
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
rugat-o să mă lase să o ajut și am cuprins-o cu blândețe pe după umeri... - Nu, nu trebuie, a reușit să-mi zică printre suspine, dar mi-a întins lumânările și chibriturile. În timp ce le aprindeam, ea a îngenuncheat pe caldarâm și a început să se închine și să murmure o rugă în surdină. Iar eu nu știam ce să fac, cum să reacționez. Mi se făcuse milă, cum mai rar am simțit pentru cineva și nu puteam vorbi. Simțeam că
CUTREMUR (4 MARTIE 1977) ÎN AMINTIRI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 by http://confluente.ro/marian_malciu_1457072008.html [Corola-blog/BlogPost/377722_a_379051]
-
Strauss, Tchaikovsky, Enescu, e și Bartok. Azi în schimb, aici, e vorba despre altă femeie, despre ea, Care, în fiecare zi, când trece pe lângă mine, Parcă, nu vrea, sau nu mă vede, pentru că privirea-i Mereu, e-n jos, pe caldarâm, de parca-r numără, Toate pietricelele, împrăștiate de oameni, sau de vânt. Sunt singur printre voi și poate, Nu mai știu nici cine-s, nici ce-am fost. Și cel mai trist e, dacă-i așa, ca nu-s, Nici ce
FEMEIA STAFIE de COSTI POP în ediţia nr. 1256 din 09 iunie 2014 by http://confluente.ro/Costi_pop_1402263763.html [Corola-blog/BlogPost/365473_a_366802]
-
galop nebun și-ncai nu mai am nimic de spus nu e iarna cum e vara și nici soacra cum e nora dacă vine aurora doar când plouă la Amara ei vorbesc și ceilalți latră unii lucră, alții dărâm’ pietrele de caldarâm să-ți ia turta de pe vatră bucuria nu mai zburdă unde poți să te mai duci s-a umplut lumea de cuci vremea noastră e absurdă Referință Bibliografică: nu e iarna cum e vara / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
NU E IARNA CUM E VARA de ION UNTARU în ediţia nr. 425 din 29 februarie 2012 by http://confluente.ro/Nu_e_iarna_cum_e_vara_ion_untaru_1330535363.html [Corola-blog/BlogPost/359741_a_361070]
-
depărteză-te hăt ... cicatricea de bronz pe umeri, Și scrum de mare aprinsă peste prețul astei vieți, lent și jucăuș, Hachițe cultivate și terapii neprolifice în versuri false și stranii, Dar cine sunt? Cine? O făclâie arzândă ... și scrum viscolit pe caldarâm! Tabloul color al unei vieți cenușii - rânjește de colo ... Iar amintirile se spovedesc cu mare râvnă ... Trăiți - acum, aici - până când fundalul sonor, Nu va înceta a decurge din vioarele prăfuite, De mult prea multă trudă ... și prea puțină ascultare. “Nu
SCRUM DE VIAȚĂ ... ȘI OM PE MARGINI – CONFESIUNEA UNUI TRUP de LIVIA TIRON în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/livia_tiron_1473279120.html [Corola-blog/BlogPost/368666_a_369995]
-
concesii, decretând că unele articole, din acest tărâm blestemat, ar putea să facă figură frumoasă „în orice publicație centrală”. Așa, da, coană duducă! Bravos! Întotdeauna, Centrul e în centru și, câteodată, din mila Lăbușului-cronicar, și periferia își bocăne papucii pe caldarâmul Centrului. Să ne apropiem și mai mult de unitatea de măsură a lui Lăbuș-Cronicar, mare talent literar, grație căreia se zidește piramida valoric ă a neamului. În prezentarea unei reviste, zice, riguros științific și documentat: „Semnalăm cu plăcere”. Vorbind despre
ŢAŢA DIN TAURIDA de JANET NICĂ în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 by http://confluente.ro/janet_nica_1408407756.html [Corola-blog/BlogPost/352288_a_353617]