361 matches
-
Subfamilia Rosoideae. Sunt plante lemnoase sau erbacee, anuale sau perene, cu frunze simple sau compuse, care au stipele persistente. Florile au un receptacul plan, conic sau concav și sunt hipogine sau epigine, de tipul 5 (rar 4). Unele genuri prezintă calicul. Staminele și carpelele sunt în număr nedefinit, adesea fiind incluse în hipantiu. Fructul este multiplu, poliachenă sau polidrupă, la formarea lor participând adeseori și receptacolul. Genul Rosa este reprezentat de numeroase specii de arbuști spontani sau cultivați, cu frunze imparipenat-compuse
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ale plantei au acțiune astringentă, scăzînd secrețiile mucoaselor și permeabilitatea capilarelor. Are și efecte spasmolitice asupra musculaturii netede a intestinelor și a uterului. Intră în compoziția ceaiului antidiareic. Genul Fragaria cuprinde plante erbacee, perene, stolonifere, cu frunze trifoliate. Florile au calicul, iar după fructificare receptaculul devine cărnos, comestibil, în el fiind împlîntate numeroase achene mici. F. vesca L. (fragi de pădure) este foarte răspândită în pajiști, păduri, tufișuri, locuri pietroase, din zona colinară pînă în subalpin F. viridis Duchs. (fragi sau
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
rău pentru studenți, Villon este concediat de la universitate. Concediat din funcția de profesor și dezgustat de comportamentul Marthei, François se întoarce la foștii săi prieteni: Regnier de Montigny (Christophe Odent) și Colin de Cayeux (Bernard Farcy), care intraseră în breasla calicilor condusă de Marele Coțcar (Ion Marinescu), „regele vagabonzilor”. Dezgustat de comportamentul mârșav al Catherinei de Vaucelles, Villon compune un pamflet în care dezvăluie că aceasta avea relații imorale cu Philippe Sermoise. Datorită Bastardului, care devenise informator al poliției, textul poemului
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
pamflete defăimătoare la adresa acesteia. În urma plângerii acesteia, magistratul dispune la 10 septembrie 1456 biciuirea poetului sub geamurile Catherinei. Refuzând oferta lui Le Harlay (Jean Pierre Sentier), comandantul gărzii regale, de a deveni informator al poliției și de a afla planurile calicilor, Villon este dat afară la 24 decembrie 1456, împreună cu Regnier și Colin, din bordelul lui Marion. Cei trei intră în noaptea de 24 februarie 1457 în Colegiul Navarre și fură obiectele de valoare, în ciuda interdicției breslei calicilor. Ca urmare a
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
a afla planurile calicilor, Villon este dat afară la 24 decembrie 1456, împreună cu Regnier și Colin, din bordelul lui Marion. Cei trei intră în noaptea de 24 februarie 1457 în Colegiul Navarre și fură obiectele de valoare, în ciuda interdicției breslei calicilor. Ca urmare a încălcării legilor nescrise ale breslei, Regnier de Montigny este dat de Flora pe mâinile Bastardului. Regnier este torturat și-și divulgă complicii, apoi este spânzurat. Temându-se de poliție și de calici, François și Colin fug din
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
de Ali Tingir Mehmed năvălește în București prin barierele Delea Veche și Podul de Pământ și se dau lupte grele cu turcii. La finalul filmului, după ce turcii au fost alungați, Mărgelatu și cu Buză de Iepure merg călare prin cartierul calicilor; lui Buză de Iepure i se pare că îi vede printre săracii orașului pe Agatha și pe Gonfalone, dar Mărgelatu afirmă că nu este cu putință așa ceva. În acest film se spune că Vincenzo Gonfalone, fostul soț al Agathei, a
Totul se plătește () [Corola-website/Science/326202_a_327531]
-
sa originală. Prima mențiune a unor lucrări de arhitectură stradală din București datează în 1574, când străzile erau pavate prin sistemul podurilor din bârne de lemn. Ulterior se vor construi "Podul Mogoșoaiei" (Calea Victoriei), "Podul Târgului din Afară" (Calea Moșilor), "Podul Calicilor" (Calea Rahovei), "Podul Beilicului" (Calea Șerban Vodă). Un alt edificiu important al Capitalei este Biserica Mihai Vodă. Finalizată în 1594, constituie un exemplar reușit de arhitectură feudală românească, care îmbină elemente decorative inspirate de la bisericile mănăstirilor Dealu, Curtea de Argeș, Mărcuța. Construit în
Istoria arhitecturii în România () [Corola-website/Science/334772_a_336101]
-
funcționat drept cartier general pentru pirați, până în 1692, când un cutremur puternic a scufundat jumătate din oraș omorând mii dintre locuitori. Pe insula Nassau, New Providence, Bahamas există un sat de corturi. Printre aceștia se numără Barbă-Neagră, Anne Bonny sau Calico Jack Rackham. Această a fost prima “republică” piratereasca din Caraibe, pana cand britanicii au trimis un fost pirat cu misiunea de a “curată” insula. Până în 1725, majoritatea piraților fugiseră. Multe dintre vasele încărcate cu bogații s-au scufundat, iar unele
Piraterie () [Corola-website/Science/304219_a_305548]
-
din stupi), care privea în special boierimea mică, crescători de albine. Din celelalte privilegii date de Dimitrie Cantemir se remarcă lipsa unor favoruri domnești date marilor boieri, mai multe acte fiind date oamenilor săraci. Astfel este privilegiul pentru breasla mișeilor calici din Roman, pentru breasla cioclilor din Iași, pentru niște "jupânese sărace" văduve etc.(P.P.Panaitescu, "op.cit". p.98). Domnul Moldovei obține reluarea pentru țară a mănăstirilor închinate patriarhiei din Ierusalim (în urma unei înțelegeri cu patriarhul de Ierusalim Chrisant Notara
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
Sfinții Voievozi din Pașcani), istoricul Gheorghe Ghibănescu presupune că aceasta ar fi fost sfărâmată cu prilejul reparațiilor din 1827. Biserica a fost construită în capătul de nord-vest al Uliței Mari (azi Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt), unde începea “mahalaua calicilor” sau a “mișeilor” care cobora spre râul Bahlui. Pe aceste locuri s-au așezat în secolul al XVIII-lea meșterii tălpălari, cu atelierele lor de dubit pieile și de confecționat încălțăminte. Împreună cu descendenții vechiului ctitor și cu boierii enoriași, breasla
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
Bucureștiului în sud. Cele mai importante străzi sunt Calea 13 Septembrie și Calea Rahovei. Cartierul se învecinează cu Drumul Taberei, Centrul Civic, și Ferentari și este conține dealurile Viilor și Uranus. "Calea Rahovei" a fost cunoscută în trecut sub denumirea de "Podul Calicilor" sau "Drumul Florăreselor", principalul drum de acces către Alexandria. Numele de pod venea de la scândurile de lemn cu care era pavat, acesta fiind un material mai ieftin decât piatra. "Podul Calicilor" era înconjurat de cerșetori și oameni nevoiași dar autoritățile
Rahova (cartier) () [Corola-website/Science/303439_a_304768]
-
a fost cunoscută în trecut sub denumirea de "Podul Calicilor" sau "Drumul Florăreselor", principalul drum de acces către Alexandria. Numele de pod venea de la scândurile de lemn cu care era pavat, acesta fiind un material mai ieftin decât piatra. "Podul Calicilor" era înconjurat de cerșetori și oameni nevoiași dar autoritățile i-au alungat și au redenumit strada în "Calea Craiovei" pentru a îndepărta reputația proastă. În acest sector se află mall-ul Liberty Center, Piața Rahova, Niky Scorpion, Complex Comercial (Zona
Rahova (cartier) () [Corola-website/Science/303439_a_304768]
-
al Armatei în anii 1895-1899 și 1911. Construcția “Colosului”, așa cum era cunoscută clădirea la începuturile sale, a fost realizată după planurile concepute de arhitectul austriac Anton Shuckerl în anul 1894 pe amplasamentul particular de la intersecția Podului Kalitzei (Călitei sau Podul Calicilor, actuala Calea Rahovei) și marcajul dat de cornișa de sud-est a Dâmboviței, prezența semnificativă pentru relieful orașului de la acea dată. Dumitru Marinescu Bragadiru a conceput Colosul, ca un loc de recreere, respectând astfel o tradiție a fabricilor de bere de a
Palatul Bragadiru () [Corola-website/Science/309478_a_310807]
-
a lui Jeanne Campan, intitulată " Pentru educația copiilor", sub anonimat, semnând „o mumă”. În 1843 înființează prima școală cu predare în limba română pentru fete, găzduită temporar în Hanul Șerban Vodă, pentru ca din 1856 să fie cumpărate case pe Podul Calicilor (Calea Rahovei). Construcția, în forma dată de arhitectul Statie Ciortan la 1930, se mai află și azi în strada Justiției nr. 55, în stare avansată de ruină. Doamna a avut nouă copii cu domnitorul Barbu Știrbei: Grigorie (1822-1845), Fenareta (1823-1895), Ecaterina
Elisabeta Știrbey () [Corola-website/Science/331503_a_332832]
-
de către boierul Savin Zmucilă, vel Ban. În 1702 Savin Zmucilă, fiul spătarului Stroe și al Saftei, a cumpărat de la Gheorghiță vel Comis un teren cu casă și pivniță la marginea orașului, pe ulița Cărvăsăriei (a Vamei), teren situat în Mahalaua Calicilor, lângă „marea râpă”, zonă cunoscută astăzi sub numele de Râpa Galbenă. Pe acest teren banul Zmucilă a construit o biserică din lemn care avea în partea de est un cimitir parohial, pe terenul căruia au fost construite ulterior Colegiul Național
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
paroh Dumitru Merticariu, a fost obținute fonduri de peste 11 milioane de lei prin Programul Operațional Regional 2007-2013 al Uniunii Europene care au permis efectuarea de lucrări în perioada iunie 2010-ianuarie 2013. Odinioară biserica era cunoscută și sub numele de „Biserica calicilor” pentru că aici se închinau mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică. De asemenea, pe lângă biserică, boierul Savin Zmucilă a construit și un azil pentru a-i adăposti pe săracii, bolnavii și
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
prin Programul Operațional Regional 2007-2013 al Uniunii Europene care au permis efectuarea de lucrări în perioada iunie 2010-ianuarie 2013. Odinioară biserica era cunoscută și sub numele de „Biserica calicilor” pentru că aici se închinau mare parte din cei care alcătuiau breasla calicilor, adică a celor care trăiau din mila publică. De asemenea, pe lângă biserică, boierul Savin Zmucilă a construit și un azil pentru a-i adăposti pe săracii, bolnavii și călători care a funcționat până în anul 1948, azil finanțat atât din veniturile
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
de condiția socială, să se unească pentru „obșteasca fericire”, pe 21 martie/2 aprilie pandurii au intrat triumfal în București. Pe 21 martie/2 aprilie 1821, oastea revoluționară în frunte cu Tudor Vladimirescu a intrat triumfal în București pe Podul Calicilor (Calea Rahovei), primită de o mulțime entuziastă. Tudor va rămâne stăpân pe capitală 15/27 mai, guvernând țara ca un adevărat domnitor, numit cu drag și respect Domnul Tudor. Stabilindu-și cartierul general în casele brâncovenești de lângă Mitropolie, preluând în scurtă
Revoluția de la 1821 () [Corola-website/Science/306244_a_307573]
-
nu tăgăduiește că Austria are mari interese pe Dunăre; însă de aci nu urmează ca România să-și sacrifice pe ale ei și să se lase împinsă deoparte. În acest înțeles cred c-a răspuns d. Brătianu la propunerea baronului Calice, după care acesta a dat a înțelege "că Austria va ținea in suspenso soluțiunea definitivă a cestiunei Arab Tabiei până ce va fi câștigat toate foloasele câte le cere de la Romînia". Diplomatul austriac a făcut guvernului român imputarea că nu e
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Vârsta înaintată a făcut ca după al doilea război mondial să nu fie adus în fața justiției. C. este fără îndoială printre cei dintâi epigoni eminescieni. În multe dintre „romanțele” sale sună inconfundabilele acorduri ale maestrului. La fel, „monologurile” (Monologul unui calic, Monologul unui vagabond) și Satiră relevă ceva din sarcasmul „scrisorilor” eminesciene, iar ciclul Cogitanda descinde direct din Glossă. Ucenicia la „Contemporanul” nu a rămas nici ea fără urmări. Declarația atee și resentimentul proletar sunt frapante în unele poezii. Totuși, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286634_a_287963]
-
cu totul nelalocul ei... Cum se poate una ca asta? Ce glumă? Mi-au schimbat paltonul meu nou, raiat, cumpărat la-nceputul acestei ierni și mi-au lăsat în loc, în cuier, vechitura, leanca asta, pătura asta uzată, haina asta de calic. Lectorul Ienceanu făcu ochii mari, se uită la profesor, zâmbi ușor ironic și cu o abia perceptibilă satisfacție care putea să însemne, în prima clipă "Doamne, ce m-aș mai bucura să fi fost băieții ăștia în stare de una
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și-a salvat tot ce-a scris bun, acceptând ani în șir un vizibil și teribil compromis cu supușii și suspușii lui Stalin, pentru care s-a dezonorat și a fabricat acel roman la comandă, Mitrea Cocor, un biet țăran calic ce s-a lăsat înșelat atât de ușor de Fata Morgana a colhozului? * ... Anii au galopat. Și multe s-au schimbat. Cele două busturi în mărime naturală, care fuseseră ca și Stalin, odinioară, în Piața Aviatorilor cocoțate pe pilaștri de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de după război la Liceul "Nicu Gane" din Fălticeni și la Institutul Politehnic din Iași Bițu simțise din plin toate urmările înfrângerii țării. Foametea. Ocupația străină. Seceta. Zvârcolirile interne. Vânătoarea celor ce luptaseră în Răsărit și avuseseră funcții în stat. Ridicarea calicilor de la sate și orașe și intrarea lor masivă în partidul minuscul, de doar 1000 de membri în 1944, ce fusese o agentură a Moscovei. Lupta împotriva elitei politice interbelice. Sovietizarea. Și proiectarea acelei Fete Morgana, a "celei mai drepte și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Pe la colțuri, între vecini și-ntre cunoscuți s-a mai șușotit încă multă vreme. Că vorba ceea: "gura lumii e slobodă. Numai pământul o astupă". Săracu domnu'șef. L-a cam îmbrobodit coana Zitta, zicea câte-o salariată mai guralivă. Calic să fii, noroc să ai, adăuga cu o vădită răutate, alta... Numai că, vezi tu, calicul dacă nu-i și fudul, nu-i prost destul. Nu vezi că, deși-i încă la început, se tapează și se fardează, se înzorzonează
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ceea: "gura lumii e slobodă. Numai pământul o astupă". Săracu domnu'șef. L-a cam îmbrobodit coana Zitta, zicea câte-o salariată mai guralivă. Calic să fii, noroc să ai, adăuga cu o vădită răutate, alta... Numai că, vezi tu, calicul dacă nu-i și fudul, nu-i prost destul. Nu vezi că, deși-i încă la început, se tapează și se fardează, se înzorzonează și se împopoțonează ca o mare cucoană, a cărei frumusețe fizică sporea și atrăgea invidia altor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]