1,031 matches
-
1979); James Risen, „How a Plot Convulsed Iran in ’53 (and in ’79): A Secret CIA History”, The New York Times, 16 aprilie 2000; Nick Cullather, Secret History: The CIA’s Classified Account of Its Operations in Guatemala, 1952-54 (Stanford University Press, Stanford, Calif., 2000); Richard H. Immerman, The CIA in Guatemala (University of Texas Press, Austin, 1982). 43. Pentru detalii referitoare la investigațiile realizate de comisie, vezi Church Committee, Alleged Assassination Plots Involving Foreign Leaders: Interim Report, Congresul al 94-lea, prima ședință
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, vezi: Michael Howard, British Intelligence in the Second World War: Strategic Deception (Her Majesty’s Stationery Office, Londra, 1990); Michael Mihalka, German Strategic Deception in the 1930’s, RandNote N-1557-NA (RAND, Santa Monica, Calif., 1980); Barton Whaley, „Covert Rearmament in Germany 1919-1939: Deception and Misperception”, Journal of Strategic Studies, nr. 5 (martie 1982), pp. 3-39; Barton Whaley, Codeword Barbarossa (MIT, Cambridge, Mass., 1973); David M. Glantz, Soviet Military Deception in the Second World War
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
de „poetizare”, în sens romantic, a spațiilor și climatelor culturale străbătute. Ceea ce dă farmec acestor note este, în adevăr, efortul spre obiectivitate: după citate celebre despre Nil, într-o ironică paradă livrescă, se relatează o plimbare prin „orașul mort”; mormintele califilor și mamelucilor apar, în crepuscul, ca un labirint straniu. Impresionează poezia realității, insolitul cotidianului, amănuntele prozaice dospind de umor sau, dimpotrivă, de sentimentul tulburător al diversității infinite, de acela al precarității omului și a civilizațiilor, a „tărâmurilor”. În două rânduri
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
să stăpânească efectiv întreaga Europă, mulțumindu-se doar cu Occidentul ei. Era un vis de glorie pe care numai Bizanțul îl umbrea. L-a realizat totuși prin manevre subtile. Pentru a o intimida pe împărăteasa Irina, s-a aliat cu califul de la Bagdad, vestitul Harun ar-Rașid. Acesta i-a oferit Palestina ca protectorat și i-a dăruit cheile Sfântului Mormânt, ceea ce i-a sporit imens lui Carol renumele său de „împărat creștin” al unui „imperiu sacru”. Carol cel Mare nu era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
fixată în toponimie: „acest Dervent să zice elinește Alixandriia, cetate a lui Alixandru cel Mare, iar turcește îi zice Demir-capi”. Din înșiruirile onomastice cu sonorități ciudate (Șahtahmuz - feciorul șahului Persiei, Miruveiz, Bengli Mustafa-pașa, Azac, Bagdat, Abdulah-pașa, Chirul și Arakis, Nasirtasi, califul Muntevechelul, Gelas, cetatea Hai ș.a.) explodează, impresionant, secvențele de erudiție care impun un frecventator al savanților celebri în lumea otomană (citează coordonatele cetății Hemedea după „tabelele gheograficești ale lui Uluc-bei gheograful [...] lungimea 83ș și lățimea 35ș”) și al scrierilor de
POPESCU-19. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
din a cărei conducere face parte între 1946 și 1949. În perioada 1940-1944, obligat să plece din Cluj, întemeiază la București Editura și Tipografia Omnia, la care va publica peste două sute de cărți pentru copii (Moartea lui Siegfrid, Simbad marinarul, Califul din Bagdad, Povestiri de Crăciun, Motanul încălțat, Prințesa bătută, Uriașul zgârcit ș.a.). Prefect al județului Turda (1945-1947) și deputat (1945-1948), din 1949 se dedică activității literare. După debutul cu publicistică socială la „Adevărul” (1920), scoate la Cluj revistele „Gazeta satului
MUSAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288322_a_289651]
-
str. Litovoi Voievod 48. 1573. Cosma C-tin și Paraschiva, 8 apartamente, București, calea Dudești 79. 1574. Constantin N. Marin, 5 apartamente, București, str. M. Tolbuhin 143. 1575. Cornartic, 9 apartamente, București, str. Doamnei 19, str. Mitr. Dosoftei 70. 1576. Calif Elenă, 8 apartamente, București, Cal. Văcărești 109, str. Ion Procopiu 12. 1577. Cocea Cornelia, 3 apartamente, București, Bd. Gh. Dimitrov 41; str. Uranus 23; Episcopiei 6. 1578. Colan Ion, 6 apartamente, București, str. Căminului 1. 1579. Constantinescu Polixenia, 5 apartamente
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
Legenda, București, 1922; Amazoana. Femeia prin veacuri, București, [1925]. Traduceri: André Theuriet, Mănunchiul de rugioare, București, 1909; Prosper Mérimée, Colomba, București, 1909; N.-P.-S. Wiseman, Fabiola sau Biserica din catacombe, București, 1911; Maurice Maeterlinck, Steaua, București, 1912; Henrieta Harkort, Califul Barză, București, 1921; Hans Christian Andersen, Prichindel închide ochii, București, 1925, Privighetaoarea și alte povestiri, București, 1926, Ionică Haplea și alte povestiri, București, 1926, Lebedele și alte povestiri, București, 1927, Zâna ghețurilor, București, 1929, Grădina raiului și alte povestiri, București
NEGRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288412_a_289741]
-
Când te uiți în oglindă, București, 1967; ed. (Adevărul fiecăruia), București, 1976; Unde ești, Eli?, București, 1969; Cu duhul blândeții, București, 1970; Amândoi la Stratford, București, 1972; Probleme personale, București, 1974; Adevărul fiecăruia, București, 1976. Traduceri: O. Henry, Pictorul și califul, București, 1957. Repere bibliografice: Paul Georgescu, „Când te uiți în oglindă”, VR, 1967, 9; Marieta Nicolau, „Când te uiți în oglindă”, LCF, 1967, 36; Mircea Iorgulescu, „Cu duhul blândeții”, RL, 1970, 47; Viola Vancea, „Amândoi la Stratford”, RL, 1973, 4
PANAITESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288649_a_289978]
-
bizantină. Derivându-și autoritatea dintr-o tradiție multimilenară, teologii ortodocși au fost foarte adesea tentați să inhibe orice formă de interogație (auto)critică asupra trecutului. Mulți episcopi răsăriteni au ajuns să judece aspectele polifonice ale propriei lor culturi cu trufia califului Omar aflat în fața Bibliotecii din Alexandria („Dacă aceasta conține învățătura Coranului, atunci este de prisos; dacă nu, atunci merită la fel de mult să piară”). Fiind abandonate sursele adevăratei tradiții mistice, s-a trecut pe nesimțite la o înșelătoare mistică a tradiției
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
într-un burnus care nu-l deosebește cu nimic de oricare om al deșertului, de oricare neguțător din bazarul Bagdadului. Deodată, la un gest neînsemnat, burnusul se dă la o parte, și apar sub el straie strălucite: necunoscutul e însuși califul Harun, travestit în neguțător sau hagiu; sau e un emir venit din insulele de mărgăritare ale Oceanului Indian. La fel l-am întâlnit eu pe autorul Desfășurării într-o seară din 1945, când, într-unul din amfiteatrele Universității din București, câteva
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
guvernarea anterioară, când Adrian Năstase nu era Încă prim-ministru, ci doar ministru de Externe, neavând o funcție atât de importantă În partid, se cunoștea preferința lui pentru sirene, mașini blindate, convoaie, un anumit gen pompos. Vladimir Tismăneanu: Este opusul Califului din Bagdad, al lui Harun ar-Rașid, care, conform legendelor, călătorea incognito. Mircea Mihăieș: Așa ni se spune În O mie și una de nopți. Vladimir Tismăneanu: A rămas În memorie ideea că, În loc să meargă cu pompă, Harun ar-Rașid se ducea
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
cea mai mare parte a populației era turcească 44. Populației turcești locale i se alătură trupele otomane staționate în Dobrogea și funcționarii otomani. De altfel, întregul sistem administrativ otoman se baza pe interpretarea Coranului, sultanul fiind considerat succesorul direct al califilor, puterea sa asupra supușilor fiind absolută și de origine divină. În consecință, imperiul era considerat moșia sultanului care numește funcționarii și stabilește cele mai mici detalii administrative. Sultanul conducea imperiul prin ordine imperiale denumite hatișerif, având putere de lege, ce
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul ei era în iatac în spatele mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
n. 19) Newton, Isaac 29 (n. 16) Nietzsche, Friedrich 10, 12, 13 (n. 2), 28, 31, 42, 80 (n. 67), 85-88, 96, 104, 177 (n. 183), 185 (n. 193), 188-189 Noica, Constantin 140-141 Numenius 45 (n. 31) O Omar I, califul 22 (n. 11) Otto, Rudolf 43, 131, 141- 142, 160, 193 (n. 199) P Pascal, Blaise 9, 10, 70 (n. 82), 106 (n. 98) Pavel, Sf. Apostol 147, 151, 153, 154, 157, 159, 172 (n. 177) Pericle 29 (n. 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
n. 19) Newton, Isaac 29 (n. 16) Nietzsche, Friedrich 10, 12, 13 (n. 2), 28, 31, 42, 80 (n. 67), 85-88, 96, 104, 177 (n. 183), 185 (n. 193), 188-189 Noica, Constantin 140-141 Numenius 45 (n. 31) O Omar I, califul 22 (n. 11) Otto, Rudolf 43, 131, 141- 142, 160, 193 (n. 199) P Pascal, Blaise 9, 10, 70 (n. 82), 106 (n. 98) Pavel, Sf. Apostol 147, 151, 153, 154, 157, 159, 172 (n. 177) Pericle 29 (n. 16
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
uliței, pentru a fi apoi aprig revendicate și sfârtecate de mâinile copiilor, în bucățele mici și lipsite de valoare. Toți mahalagiii ieșeau în stradă să urmărească acest început de ritual de împerechere între Dimitrios, veneticul cu apucături și gusturi de calif și Felicia, tainica lui amantă, pe care n-o văzuse nimeni vreodată, dar despre care se spunea că ar fi avut numai treisprezece ani și că ar fi fost frumoasă ca o zână. Locul ei era în iatac în spatele mai
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
este pentru că ei s-au îndepărtat de la calea cea dreaptă, pentru că au lăsat să le fie corupte moravurile și ideile.“ Pentru medic, în schimb, învățămintele Istoriei erau cu totul altele. „Cea mai frumoasă epocă a islamului, spunea el, era atunci când califii își împărțeau aurul savanților și tălmacilor, când își petreceau serile discutând filosofie și medicină în compania unor poeți pe jumătate beți. Iar Andaluzia era oare în suferință pe vremea când vizirul Abderrahman spunea râzând: «O, tu, care strigi: veniți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
în inima ei, avea să cuteze să exprime doar bătrânul Astaghfirullah, e adevărat că printr-o parabolă. După ce s-a ridicat în picioare spre a face elogiul răposatei, el s-a adresat mai întâi unchiului meu: — Se povestește că un calif din vremea veche își pierduse mama, la care ținea așa cum tu țineai la mama ta, și că începuse să se tânguie fără nici o reținere. Un înțelept s-a apropiat de el. „Principe al Drept-credincioșilor, i-a spus el, se cuvine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
frumoasa Șeherazada le-ar fi cunoscut, ar fi consacrat o noapte liniștită istorisirii poveștii lor, ar fi amestecat și niști djinni, niște covoare zburătoare și felinare fermecate, iar înainte de ivirea zorilor, ar fi preschimbat în mod miraculos căpetenia lor în calif, cocioabele în palate și straiele de trudă în veșminte de mare preț. Aceștia erau hamalii din Fès. Trei sute de bărbați, cu toții oameni simpli, foarte săraci, aproape toți fără știință de carte, și care știuseră totuși să devină breasla cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Povestea pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu se deosebea cu nimic de cea relatată de omul acela. — Totul a început, îmi spuse el, printr-o întrevedere furtunoasă între sultanul Kansoh și calif. Califul ăsta era un bătrân fără cusur care trăia pașnic în haremul lui. Sultanul îl repezise și-i ceruse să-și dea demisia, sub pretextul că vederea îi era tot mai slabă, că era deja aproape orb de ochiul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care mi-au spus-o mai târziu diverși cetățeni de vază și neguțători nu se deosebea cu nimic de cea relatată de omul acela. — Totul a început, îmi spuse el, printr-o întrevedere furtunoasă între sultanul Kansoh și calif. Califul ăsta era un bătrân fără cusur care trăia pașnic în haremul lui. Sultanul îl repezise și-i ceruse să-și dea demisia, sub pretextul că vederea îi era tot mai slabă, că era deja aproape orb de ochiul stâng și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
dojenit. Izbucnise, zice-se, în lacrimi în fața magistraților, care rămăseseră înlemniți: sultanul era într-adevăr un bărbat impunător, foarte înalt și foarte trupeș, cu o maiestuoasă barbă adusă rotund din foarfecă. Jurându-se că-și regreta amarnic purtarea față de bătrânul calif, făgăduise să repare neîntârziat răul pe care-l pricinuise. Și, cât ai zice pește, dictase, adresându-se înaltului personaj decăzut, un mesaj care fusese imediat transmis de către comandantul fortăreței. Biletul era conceput astfel: Îți aduc salutul sultanului, care te roagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
limbă pe care o cunoșteam prea puțin înainte de șederea mea la Roma. Am reușit totuși să culeg o informație de o extremă gravitate, datorită erorii unui consilier. „Nimic nu e mai rău pentru om decât o limbă care alunecă“, spunea califul Ali, Dumnezeu să-i cinstească obrazul! Or, limba acelui dregător aluneca necontenit. Când se discuta despre citadela din Alger, ocupată de necredincioși, omul acela spunea mereu „citadela din Cairo“, ajungând chiar să vorbească despre circazieni în loc de castilieni, până când un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ci și în Citadelă. Sultanul hotărâse să plece în Siria, în întâmpinarea trupelor otomane, apoi, în temeiul unor informații liniștitoare, își anulase expediția. Regimentelor care primiseră ordin s-o pornească la drum, li se ceruse să se întoarcă în cazărmi. Califului și celor patru mari cadii li se ceruse în două rânduri să se pregătească să-l însoțească pe suveran la Alep; de două ori cortegiile acestora se îndreptaseră spre Citadelă în vederea marii plecări și de două ori li se transmisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]