319 matches
-
1997); despre cea mai recentă carte cunoscutul critic brașovean conchide: " Aici viața și neviața se amestecă, " Fantomele cu cranii de sare" mai poartă "coroanele de sânziene" ca și cum și ele ar fi într-o necurmată întoarcere acasă. Nicolae Stoie este un caligraf care scrie cu o disperare abia ascunsă, ceea ce nu exclude un fundal ludic, parodic (Strada Mihai Viteazul) sau o memorie culturală și istorică glisând spre biblicul vanitas vanitatum. Prozodic vorbind, poetul pendulează între rime perfecte și asonanțe intraverbale, cuvintele-emblemă, obsedante
Cartea figurilor de sare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7848_a_9173]
-
pixul“ nu e cumva și o replică împotriva mecanizării tot mai invazive în feluritele domenii ale viețuirii noastre? „Îi admir pe cei care scriu în continuare numai de mînă. Antonio Lobo Antunes, de exemplu, este un mare artist al scrisului caligraf, el e un caz fenomenal, pentru că începe prin a scrie extrem de mărunt, pe niște pătrățele de hîrtie“. În fazele ulterioare, își rescrie textul, modificîndu-l unde consideră necesar, cu litere ceva mai mari, apoi îl așterne, cu alte modificări, pe cartonașe
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]
-
efectul mediatic este minim: fie vreo știre triumfalistă în presa locală sau la radio București, fie un interviu bine "calibrat" cu vreun participant mai de vază, etc. Uneori - cum s-a întâmplat acum un an la Alexandria cu revista locală "Caligraf" - apar și texte mai dure, dar fie rămân acolo, în județul respectiv, fie - cazul nostru, când redactorii au dus revista la presa centrală - sunt luate în pleasnă de alde "Caveant consules" de mai sus. Cu alte cuvinte, centrul păstrează cu
Eminescologia, la ora exactă by Nicolae GEORGESCU () [Corola-journal/Journalistic/7008_a_8333]
-
Cronicar In memoriam Sobră și plină de gust revista Caligraf (numărul din martie-aprilie 2009), apărută sub egida Casei Municipale de Cultură Drobeta Turnu-Severin. Cum pe 31 martie s-au împlinit doi ani de la moartea directorului fondator Romulus Cojocaru, cîteva pagini îi sunt dedicate. Spicuim din articolul Un autor polivalent semnat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7398_a_8723]
-
se constituie ca un capitol încă puțin cunoscut al poeziei române contemporane. Scrise pe petece de hârtie, cusute în căptușeala hainelor cu care s-a eliberat, așa cum ne încredințează urmașii poetului, ele au fost transcrise cu grijă, cu finețe de caligraf într-un caiet care vede acuma lumina tiparului și care constituie ceea ce am putea numi și o literatură de samizdat. Aspecte din viața Blajului reia titlul volumului publicat în 1942, la care adaugă și evocările și portretele literare din volumul
O restituire necesară by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7569_a_8894]
-
pictor, un actor, un muzicant fără lecturi ?). Cu preocuparea circulației ideilor și-a realităților contemporane, Th. Pallady și-a muiat penelul nu numai în vopsea crudă, dar și în lumină de gând. Acest vechi moldovean a avut printre străbuni un caligraf al lui Ștefan cel Mare. În bătrâna Luteție el și-a potolit tumultosul temperament oriental, a renunțat la bogăția imaginilor aduse de acasă, la feeria celor o mie și una de nopți, la risipa, la dezordinea care ne regizează pe
Trei prieteni Victor Eftimiu, Al. O. Teodoreanu și Theodor Pallady by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7316_a_8641]
-
Cazimir Întîmplarea de la teze cu subiect unic la limba și literatura română a readus în atenție schița lui Caragiale Triumful talentului, povestea celor doi foști colegi de școală care participă împreună la un concurs pentru ocuparea unui post de perfect caligraf. Dintre ei, Niță Ghițescu posedă un talent excepțional în materie, în vreme ce Ghiță Nițescu are mîna dreaptă beteagă și scrie cît se poate de urît. întîlnindu-l din întîmplare în ajunul concursului, Niță află de la Ghiță că acesta din urmă se bucură
Caragiale „obscur“ by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7153_a_8478]
-
rău tratat după citirea scrisorii n-a avut, de fapt, dreptate în privința caracterului celui pe care l-a recomandat. Scrisoarea, în diplomația măruntă, ca și-n politica de județ, este hârtia de turnesol. În fine, la concursul pentru postul de caligraf al unui minister oarecare se prezintă doi candidați, din care unul are recomandare, iar celălalt are talent. Precedentele dovedesc că înzestrarea într-ale scrisului frumos nu i-a purtat, acestuia din urmă, prea mult noroc. Așa încât scrisoarea care-l recomandă
Trei scrisori by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4824_a_6149]
-
țesătură uriașă, impecabil planificată. Personaje și biografii se întrepătrund ca într-un puzzle, iar destine excepționale se profilează pe fundalul unei epoci ieșite din comun. Tumultul istoriei și cel sufletesc merg mână în mână, autorul spaniol dovedindu-se un impecabil caligraf al unei epoci frământate.
Două traduceri by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/4426_a_5751]
-
rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de stampe atemporale în care dincolo de autoportretele vizibile putem zări uitată, într-un colț, mâna maestrului. Gheara, ar spune unii. Părul iubitei crește ca altădată cel din poemul nichitastănescian, însă poetul
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
Liudmila Petrușevskaia: Orașul luminii. Și autorul catalan, Emili Teixidor contopește ficțiune și autobiografie în romanul Pâinea neagră, înfățișând anii ce au urmat războiului civil în Catalonia rurală. Ibu Publishing propune un autor ieșit din comun, François Cheng, poet și filosof, caligraf și traducător, născut în China în 1929 și naturalizat francez în 1971, iar din 2001, devenit membru al Academiei franceze. Veșnicia ne așteaptă (trad. Cristina Radu) construiește prin povestea din timpul dinastiei Ming mitul iubiriipasiune, cu interdicții și coduri ce
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
sași poată înrăma fiecare dintre noile gânduri durabile, în consens sau în replică. Până aici, poemele (și nu poeziile!) de o stringenta modernitate, prin cadența și limbaj studiat îndeaproape, îl recomandă pe Virgil Dumitrescu drept... pictor în vorbe, din școala caligrafilor persani. Toate cuvintele din această carte răspund unor horațiene epistole. Extrag (sincopat) dintr-o ars poetica : „Oricât ai fi de pornit pe cuvinte /.../ ai grijă de ele ca de ochii din cap /.../ învăța - de vrei să forezi mai departe / să
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
maharajahul Șah Jahan și frumoasă lui soție Mumtaz Mahal (perla palatului). El a transpus în marmură, printr-un “mausoleu sub formă de moschee”, toata durerea să pentru care a adus din Persia, Turcia, Veneția, Samarkand și Bordeaux arhitecți, ingineri, sculptori, caligrafi etc. Aceștia, împreună cu 20.000 de muncitori, au lucrat vreme de o generatie pentru a realiza acest minunat mausoleu. Gară Centrală Victoria Terminal, prin care trec zilnic o jumatate de milion de călători ND: Claudiu, să excludem persoanele de față
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
cuvintelor). Chiar dacă aspirația spre lumea geometrică nu dispare, ea acceptă un compromis, resorbindu-se în desenul fantast-orgolios al verbului, id est în incantația prețiozității. Direct spus, în caligrafie. Neputînd fi un geometru, bardul se mulțumește a se manifesta ca un caligraf: "prin straturi de rouă/ prin porii storși din rouă/ trec în calești vineții/ cocoșate caligrafii// sub ramuri de ovații/ se ridică turnuri -/ zgîrie-nori de incantații/ poduri de spice sînt treierate/ de grai și agate// mașina dactilografiază/ sărbători nestemate/ amintirea e
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
îi respectăm decizia, recunoscând anabasisul absolut la care Eugen Dorcescu a „osândit” anevoioasa trudă a lui Dosoftei. Chiar și din această perspectivă, Biblicele lui Eugen Dorcescu instituie o veritabilă și fundamentală carte de căpătâi a omului modern, sufocat de angoase. Caligraf, 6/ 2005. Referință Bibliografică: CONSTANTIN STANA: POEZIA CA INSPIRAȚIE DIVINĂ / Eugen Dorcescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2164, Anul VI, 03 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Eugen Dorcescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
POEZIA CA INSPIRAŢIE DIVINĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2164 din 03 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382432_a_383761]
-
Vasile Mic Vasile Mic Născut la 15 august 1947 în comuna Călinești-Oaș, satul Coca, județul Satu Mare. A debutat cu poezie în revista „Familia”, 1974, după care a publicat în „Tribuna”, „Flacăra”, „Orizont”, „Albina”, „Argeș”, „Pleiade”, „Poesis”, ”Caligraf”, „Citadela” „Nord Literar” „Reflex”, „Cetatea Culturală”, „Pro Saeculum”, „Acolada”, „Vatra veche”, „Destine Literare” (Canada), „Sămănătorul”, în alte publicații literare și de cultură, în presa locală („Cronica sătmăreană”), precum în diverse culegeri de literatură. Cronici literare despre cărți de poezie și
Contact Us [Corola-blog/BlogPost/92316_a_93608]
-
a vizionarismului sud-est european și, de ce nu, la baza teatrului absurdului ionescian.” Acum, în 2015, citind și cumpănind, putem afirmă că Ion Pena a fost un vizionar. Istoricul și criticul literar Stan V. Cristea, membru al USR, consemna în revistă „Caligraf” din iulie 2005: „Surprinzător, prin 1943 - 1944, Ion Pena pare că evolua spre un nou fel de poezie. Îi întrezărim - incredibil, cumva pe Nichita Stănescu și Marin Sorescu”, iar în ziarul „Drum” din 17-23 august 2001 acesta sublinia: „Citite cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92501_a_93793]
-
ziarele: „România literară” (revista a Uniunii Scriitorilor din România, articolul „Un scriitor uitat - Ion Pena” este semnat de dl Gheorghe Grigurcu ), „Convorbiri literare” (revista a USR), „Poesis”(revista ce apare sub egida USR), „Cafeneaua literară”, „Plumb”, „Pietrele Doamnei”, „Gând românesc”, „Caligraf”, „Oglindă literară” (revista ce apare sub egida USR), „The Epoch Times”, „Criterii naționale”, „Revista de recenzii”, „Basarabia literară”, „Argeș Expres”, „Scrisul bănățean”, „Unirea”, „Puterea”, „Jurnal românesc”, „Armonii culturale”, „Lumea românească”, „Bogdania”, „Amprentele sufletului”, „Națiunea”, ș.a. 3) - vor fi tipărite 1000
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92501_a_93793]
-
potrivesc foarte bine și pentru anii 1300 și 1400......erau (...) și alte școli, pentru slavona și caligrafie, din care ieșeau scriitorii domnești. Astfel de școli nu erau însă deschise oricui și nu aveau decât un ucenic, doi: erau înseși locuințele caligrafilor curții și dascălilor de slavonește.(...) Boierii nu știau carte, ei nu scriau, nu citeau, nu înțelegeau limba bisericii și a statului. Domnii erau de cele mai multe ori tot asa de înaintați. Cărturarul era cine trebuia să știe carte pentru a trăi
ARTICOL PRELUAT DE PE NET de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383130_a_384459]
-
-VI și Dosoftei, în a doua jumătate a acestui secol. Se poate spune că fiecare a statornicit o școala, un curent, o orientare culturală. Anastasie Crimca, exponent al culturii și limbii slavone la noi, s-a remarcat ca miniaturist și caligraf. Manuscrisele care ne-au rămas de la el ca și biserica mânăstirii Dragomirna, ctitoria sa, pun grăitor în lumină însușirile alese ale acestui ierarh. Pe deasupra, el s-a distins ca sfetnic domnesc, ca dascăl destoinic al unor ucenici care au ajuns
DOSOFTEI de GEORGE BACIU în ediţia nr. 207 din 26 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366952_a_368281]
-
Am ieșit din sală acordându-le un loc onorabil pentru dragostea și priceperea cu care lucrează și pentru că mi-au creat sentimentul că fac parte din lumea lor de suflet. Remarcabilă este și activitatea redactorului șef al revistei de cultură "Caligraf", poetul și jurnalistul Florea Burtan care a deschis paginile pentru creatorii din Teleorman, dar și pentru numeroși colaboratori din București, din alte zone ale țării și de peste hotare și în același timp urmărește reflectarea diverselor proiecte editoriale. M-am aplecat
O VARĂ CULTURALĂ PE MELEAGURILE DELIORMANULUI STRĂBUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1053 din 18 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/368577_a_369906]
-
formă, una dintre multiplele forme pe care le imaginează chiar Umberto Eco în Numele trandafirului. Personajul său, părintele William, maestru spiritual, odată ajuns într-o străveche abație, vrea să vadă faimosul ei scriptorium, sala pentru scris. Iată ce descoperă: "Anticari, copiști, caligrafi și cărturari erau așezați fiecare la masa lui, o masă sub fiecare din ferestre (...) Și cum ferestrele erau patruzeci (...), patruzeci de călugări ar fi putut lucra în același timp, chiar dacă în acel moment nu erau decât vreo treizeci. Fiecare masă
VREAU SĂ FIU LUCEAFĂR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363663_a_364992]
-
Alții, în schimb, stăteau doar și citeau cărți și treceau însemnări pe caietele sau tăblițele lor personale.” Așadar, descoperă pretutindeni un elogiu al scrisului și al lecturii, o aventură personală, liberă, în care fiecare își alege să fie scrib, anticar, caligraf, cărturar, simplu cititor, miniaturist sau toate acestea deodată, dar să rămână în preajma cărții. De altfel, cartea constituie cea mai importantă imagine ce leagă cele mai multe dintre textele scrise de noua generație. Ei bine, așa se face trecerea de la lume la text
VREAU SĂ FIU LUCEAFĂR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363663_a_364992]
-
este important să traseze linii pentru scriere, unde este locul înfloriturilor, cum citesc codicele și ce notează pe tăblița personală. Mai mult, poate cu această carte a lor, se hotărăște cine, în aventura scrisului, va rămâne un simplu copist, un caligraf, un miniaturist, un cărturar sau de ce nu, un Luceafăr. Fiecare a avut în față și culori, și cerneala de aur... Să aveți curaj și inspirație! Ștefan Popa Referință Bibliografică: Vreau să fiu Luceafăr! / Ștefan Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VREAU SĂ FIU LUCEAFĂR! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363663_a_364992]
-
cu al treilea ochi, acela care vede nevăzutul. Cert este că basarabeanul Nicolae Dabija, redactorul șef al curajoasei reviste „Literatura și Arta”, scrie bine și, la nevoie, schimbă elegia în pamflet politic. Este un poet autentic din familia acelor remarcabili caligrafi care se adaptează cu ușurință mai multor stiluri și, la nevoie, își modifică fără dramatism temele. Nicolae Dabija dă impresia, în tot ceea ce scrie, de onestitate și forță morală. Îl „crezi” pe cuvânt și participi sufletește la tragedia mocnită pe
LA MULŢI ANI, MAESTRE NICOLAE DABIJA de LILI BOBU în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349015_a_350344]