176 matches
-
acestea “, precum în majoritatea tabletelor, autoarea ne amintește de proiecțiile sarcastice ale lui Ted Huhes împletite cu lirismul ascetic al lui Eliot. Melania Cuc denunță perversitatea conștiinței obnubilate de norme și convenții, într-o expresie rafinată, ajungând, uneori, până la măiestria calofilă. Într-un alt text e proclamată vocația pentru libertatea pentru esențial, pentru cazza primă, închipuită ca un exorcism terifiant,(Libertatea mea va fi despuiată de toate veșmintele inutiule!...Urlă lupoaica și cositoarea cea strălucitoare și întruna flămândămerge înainte, mereu înainte
METAFORA CA MOD DE EXPRIMARE A VIBRAŢIILOR EULUI LA MELANIA CUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366886_a_368215]
-
un nume... “( Mă strigă din peceți). Sunt poemozii ce amintesc de proiecțiile lui Ted Hughes și de lirismul ascetic al lui Eliot, în care Stan V. Cristea denunță delirul umanității și al conștiinței obnubilate, într-o poemozie rafinată până la perfecțiunea calofilă:”Delir sus, delir în jos:/ se strecoară pân-la os/sânge de lumină dus/ pân-la ochiul care-i pus/ să vadă până unde/ lumea mă ascunde/ ori până unde o stea/ îmi străpunge inima... “( Sânge de lumină).Sunt poemozii în care
CONSTRUCŢIA POETICĂ-MOD DE A LĂRGII ARIA EXPRIMĂRII EULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366959_a_368288]
-
perspectiva emoțională fără candoare, fără naivități inutile, constatator. Deși versurile sale sunt profunde, analitice, grave pe alocuri, în tonalități sobre, versuri cu rime complicate și răsturnări semantice, citesc ușor, pentru că nu întâlnesc nimic ținând de manierism sau formulare simplă ori calofilă și constat că iubirea viersuită nu poate fi numai un șir interminabil de exclamații alintătoare și rime mângâietoare ci poate fi adâncime poetică între orizonturi stilistice originale.” 4. EU SUNT SPARTACUS, VERSURI, AUTOR MELANIA BRICIU Tot un volum de debut
LANSARE DE CARTE, 3 APRILIE 2015, BUCUREŞTI de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1552 din 01 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367549_a_368878]
-
în felul lui, dar mereu deschis, e drumul celor aleși să călătorească în propriul eu, să-și întâlnească rostul și destinul. Îmi atrage atenția scrisul Cristinei Emanuela Dascălu. Clar, în complicarea lui propusă de temă. Supus, cu grijă, unei stări calofile, acordate cuvântului pur, curat, propriu românesc. Poeta găsește lexicul grav, cel adecvat stării contemplative, ritualului de întoarcere spre sine. Versul e bine situat prozodic, cu reușite ale unui ritm interior care face lectura plăcută. Poate și faptul că acest tip
POEZIA ÎN FORMĂ PURĂ SAU TRATAT DE FALSĂ SINGURĂTATE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1342 din 03 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352186_a_353515]
-
în frâu, contribuie la feeling-ul poemelor, dar care riscă uneori să scape de sub control. Un mai bun dozaj al prea-plinului interior și al referințelor mitologice, ca și o exigență sporită a selecției textelor ar pune mai bine în valoare scenariile calofile ale tânărului autor, care, pe lângă imaginația lirică, vădește usurința de a rula registre poematice diverse, pendulând de regulă între nostalgia unei copilării "naturiste"și reveria urbană." La secțiunea de proză scurtă, competiția a fost acerbă, cu 11 lucrări nominalizate. Petru
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
Apoi el. Și tot așa. Când găsi întâiul plic în căsuța poștală, se simți tulburat. De când nu mai primise scrisori?! Se repezi în casă citind pe nerăsuflate conținutul. Totul era peste așteptări! Fire de intelectuală, doamna se vădea o adevărată calofilă, având un vocabular luxuriant, stil elegant și bogăție de cunoștințe. Dincolo de caligrafie, răzbăteau o gândire și o simțire alese. După fiecare epistolă primită, încerca un portret imaginar al expeditoarei. Nu-i reușea proiecția satisfăcător. Se apuca să-i răspundă, crezând
MATRIMONIALĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1506 din 14 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341637_a_342966]
-
gutui, Că vă părăsește Raiul, Și vă fură gutuRaiul! VÂRSTELE MUZICII Haydn Am tot căutat, ce va fi vrut să scrie Cu notele, întâia poezie: Și n-am găsit decât, din rădăcini, Lăstari și flori plesnind , către lumini - O lume calofilă, vegetală, Un cor din orice frunză, și petala, Și ce era frumos, la nesfârșit, Era intrarea-n sala, gratuit ... Mozart Apoi, n-am înțeles nimic. Ce este? Un dans de libelule? Fluturi? Stup? Și-am înțeles târziu că-i o
CÂNTECELE JIANULUI (1) (VERSURI) de LIVIU FLORIAN JIANU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374409_a_375738]
-
și în păstrarea acestor capacități. „Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare” - trebuie să fiu sinceră acum; la prima ta „citire” pari doar o romantică incurabilă, de neegalat. Te-am comparat cu Magda Isanos, cu poeta verde, cu cea calofilă, nu, nu! Atingi cititorul cu o inflație de cuvinte pe baza câtorva sentimente, dar, nu! Fiecare senzație romantică de cuvânt asociat cu loc, mai nou și muzică, reprezintă o fațetă distinctă a unei sfere uriașă, cu suprafața fagure de miere
POEMELE IRINEI LUCIA MIHALCA – DINCOLO DE LUNTREA VISULUI de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373580_a_374909]
-
perspectiva emoțională fără candoare, fără naivități inutile, constatator. Deși versurile sale sunt profunde, analitice, grave pe alocuri, în tonalități sobre, versuri cu rime complicate și răsturnări semantice, citesc ușor, pentru că nu întâlnesc nimic ținând de manierism sau formulare simplă ori calofilă și constat că iubirea viersuită nu poate fi numai un șir interminabil de exclamații alintătoare și rime mângâietoare ci poate fi adâncime poetică între orizonturi stilistice originale. Mă gândesc că poezia de iubire a domnului Berghian are ceva sculptural, creează
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
și în păstrarea acestor capacități. „Cât strigătul luceafărului ce se stinge în mare” - trebuie să fiu sinceră acum; la prima ta „citire” pari doar o romantică incurabilă, de neegalat. Te-am comparat cu Magda Isanos, cu poeta verde, cu cea calofilă, nu, nu! Atingi cititorul cu o inflație de cuvinte pe baza câtorva sentimente, dar, nu! Fiecare senzație romantică de cuvânt asociat cu loc, mai nou și muzică, reprezintă o fațetă distinctă a unei sfere uriașă, cu suprafața fagure de miere
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
Și mă simt în toate-nvinsă, / dar supusă nu pot fi / Sunt datoare c-o iubire / clipei în care voi muri”. E o emoționantă mărturisire aici, cu valoare de conduită morală. Înțelegându-și astfel condiția de poet, Renata Verejanu refuză scrisul calofil, scufundat în dulceața rostirii estetizate: vorba îi este frustă, dură, plină de concretețe materială, sintaxa este supusă și ea acestei asprimi, urmând mai degrabă o sinusoidă, decât o linie dreaptă. Spunerea ”verde în ochi” e preferată spunerii dulci, liricoide. Renata
CARDIOGRAMA LIRICĂ A RENATEI VEREJANU de RENATA VEREJANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347375_a_348704]
-
Un stil direct și sincer, parcă sec, aparent simplist, fraze scurte, o familiaritate cu subiectele abordate, sentințe încredințate paginii. Aria subiectelor începe de la politică și se termină la teologie, trecând prin istorie, cinematografie, artă, istorie, teatru, etc. Nimic din scrisul calofil și întortocheat al altor colegi de generație, și Domnul Dan Ciachir subliniază foarte bine acest lucru. Nae Ionescu este un gânditor împletit cu gazetar, care știe că ceea ce spune trebuie înțeles de toată lumea, și ca adesea o construcție complicată a
DAN CIACHIR – GÂNDURI DESPRE NAE IONESCU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 643 din 04 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346368_a_347697]
-
genuri, dar cu rezultate diferite. Deși firescul mișcării și fluiditatea scriiturii sunt notabile, autorul, care insistă în direcția realismului psihologic, nu are propriu-zis instinct epic. O proză cu tente poetice, umoristică și fantezistă, ar fi convenit acestui scriitor cu înclinații calofile. Descriptivismul, ușor spiritualizat, domină începuturile poetului. Tematica tradițională caută relieful expresivității moderne, care, în exces, impune versului o înfățișare muncită, nefirească sau un fals prestigiu ermetic. Plaiul bucovinean cu ape, izvoare, codri și țărani, surprins într-o lumină egală, fără
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre sud). Domină totuși sugestia spaimelor expresioniste, a scenariului misterios, a nesiguranței, poetul fiind bântuit de himere neprietenoase. Elegiac, livresc, echilibrat și calofil, înclinat spre reverie, uneori vag oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească. În romanul Tinerii noștri bunici (1967), structurat în patru părți (Pastorala, Traversarea prin sărituri, Tinerii noștri bunici și
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
Județeană Argeș (1974-1997). După 1990 face parte din redacția revistei „Calende”. Debutează în caietul de poezie al revistei „Argeș”, cu ciclul Edict (1970), dar se impune cu volumul Curtea Veche (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), prima sa carte. Solitar și himeric, calofil de tip matein, așternându-și urechea pe catifeaua sonurilor vetuste și muzeale, inventate prin metamorfoza celor existente, sedus de codul etic și estetic al unor nobile vremuri, C. e un menestrel modern și melancolic, purtându-și stângaci fantoma printre contemporani
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
viclenii și cruzimi, orgolii, ambiții, ipocrizii, de intrigi și lupte pentru putere, adevăratul chip a ceea ce se ascunde „sub strălucirea purpurei bizantine”, acolo, în jurul tronului împărătesc, a cărui fascinație orbește, distruge. La Emanoil Bucuța, pretextul etnografic generează o poematizare fastuos calofilă (revărsare de detalii plastice, într-o cuprindere barocă, sinteză de reverie și ceremonial) a „spațiului” dobrogean (Fuga lui Șefki). E multă culoare și atmosferă balcanică, dar și, mai larg, orientală, în proza lui Panait Istrati: o mobilitate picarescă specifică, pe
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
existenței înseși de moarte, proiectată într-o structură înainte de toate simbolică, susținută și de atmosfera, tonul, somptuozitatea, armonia, dar și contrastele („culoarea” limbajului lui Pirgu față de cel hieratizant sau liric al „crailor”) unor cadențe verbale de mare rafinament stilistic, orchestrate calofil. Performanța estetică, înaltă, a sublimării spectacolului unui adânc rău moral, fără a-i atenua, ci dimpotrivă, relieful și „șocul”, în frumusețe, în artă, într-o nostalgie, totuși, a luminii interioare face din opera mateină o scriere emblematică pentru implicațiile complexe
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
revistei „Bucovina literară”. Ca poet, a debutat în 1964 la „Ateneu”. A colaborat la numeroase reviste literare și de cultură. Primul volum de versuri, Mirele pâinii (1976), evidențiază rafinamentul metaforic specific promoției ’70, chemat, parcă, de splendoarea peisajului bucovinean. Idilismului calofil i se asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
și 1977, un Dicționar plastic selectiv, alcătuit din articole micromonografice despre plasticieni români contemporani), scriitor de care este apropiat și care îl sprijină. Prima carte, Vitralii cu păsări, îi apare în 1967. Ca poet, B. a produs compuneri intimiste și calofile, de atmosferă și de expresie îngrijit-ingenioasă, convențională, vădind abilitate și „meserie”. Poemele lui sunt crochiuri, „pasteluri” ori „tablouri” (de interior, cu recuzită domestică etc.), montaje de imagini și descripții detaliate și consistente (uneori parcă „prea” insistent exploatate), dublate de mici
BELDEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285680_a_287009]
-
prin insolitul cuplu Eva (fiica lui Filipache) - Manicatide (un cinic stilat), pictura unui mediu crepuscular. Intrat, odată cu Princepele, după erupția realistă, într-o fază ce a fost numită livrescă, B. dezvăluie arta unui mare colorist, degustător de arome și împătimit calofil, dezgropând o limbă somptuoasă din hronice, pisanii și foleturi. Filoanelor cărturărești li se asociază cruditățile verbale. Coloritul descripției, opulența detaliilor, dezinvoltura imagistică și capacitatea de vizualizare fac din el un scriitor baroc, trădându-și obsesia cărturărească și gustul pentru ezoterism
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la nerăbdarea de a încredința tiparului orice rând așternut, autorul sperând la monumentalitate; remarcabil tehnician în nuvelistică, scriitorul a sfârșit în opulență epică, etalând conspecte de lectură, cu vădită intenție calofilă, fără a-și reprima predispoziția pentru argou și limbaj pitoresc. Lângă capodopere viețuiesc, în bună frățietate, titluri care țin de romanul popular, literatura de consum ori de scenaristica de tip comercial. Din altă perspectivă, un apetit agonic, cu timbru funerar
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
ceea ce s-a numit școala privirii, dar nu o face într-o modalitate tehnicistă, ci într-una suculentă, având carnația omenescului, cele mai bune pagini amintind de un Claude Simon. M. practică o scriitură perfecționistă, dar nu inutil ori forțat calofilă sau pedantă. Un fel de artă poetică e formulată în textul din Anna sau Pasărea paradisului. E vorba „de un artificiu al gândirii, o cale mai comodă care ți se oferă: nu există evenimente mari și mici [...] ci e vorba
MARES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
răzvrătit, probabil împotriva unor nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale istoriei și ale actualității (obiectul revoltei rămâne relativ nebulos, dar tensiunea „insurecției” verbale denotă un sentiment poetic real). În asemenea ocazii filonul folcloric și haloul euforic sunt absente, tonul e rece, deloc calofil, stilul frust, cumva căznit și, în pofida aparenței artificiului și a afectării, demersul liric respiră aerul autenticității. SCRIERI: Tăcerineprimite, pref. I. Negoițescu, București, 1968; Almar, București, 1970; Țara fântânilor, București, 1971; Irosirea zăpezilor, București, 1974; Cămașă Patriei, București, 1975; Din Marmația
IUGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
criptice”, pe fond peisagistic montan ori din deltă (este aceasta o moștenire din propria creație lirică), construiește mici parabole, uneori frapante, cu trimiteri morale sau existențial-majore (prin narațiuni în general recuperabile și în ordine realistă). Proza ei nu este una calofilă, ci una mai degrabă autenticistă și mai ales una „de idei”, dar nu didacticist-expozitivă, grosolan tezistă, ci o proză încifrată modernist. Limbajul metaforic conjugat convingător cu concretețea notației, luciditatea, sensibilitatea lipsită de duioșie o particularizează fără să o singularizeze. SCRIERI
IULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287644_a_288973]
-
nu o dată de la Slavici și Agârbiceanu până la Liviu Rebreanu și Pavel Dan. PERPESSICIUS Există în literatura română o rea înțelegere a prozatorilor transilvăneni, care se perpetuează. [...] În literatura acestora e mai interesantă masivitatea și concepția, profunzimea, și mai puțin aptitudinea calofilă. Deficitul de stil, real, al prozei lui Ion Lăncrănjan nu poate anula însă valoarea acestui roman - Suferința urmașilor -, care nu stă în stil. MIHAI UNGHEANU SCRIERI: Cordovanii, I-III, București, 1963; Eclipsă de soare, București, 1969; Vuietul, București, 1969; Fragmentarium
LANCRANJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]