180 matches
-
Sunt deficiențe și la nivelul clarității morale. Discursurile sunt pompoase, nu lipsesc tămâia și Închinările de rigoare, se vorbește adeseori În termeni pioși și evlavioși despre credință, libertate, adevăr; pentru multă lume, acestea sunt Însă ceea ce numea odată Eminescu „monedă calpă”, creându-se astfel mari probleme de credibilitate a democrației postcomuniste. Lucrurile nu sunt foarte limpezi și nici eu nu pot răspunde fără a intra Într-o doză oarecare de speculație și chiar a risca anumite improvizații. Mă voi abține să
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
final, el este aplaudat pentru că promite satisfacerea doleanțelor. În mod previzibil, într-o lună de zile Valea Jiului va fi reciclată și transformată într-o cazarmă. „Liniștiți-vă și reluați-vă lucrul”, îi sfătuiește Ceaușescu pe mineri. Epuizat de discursul său calp și de atmosfera tensionată în care nu se simțea în siguranță, când părăsește platforma de unde le vorbise greviștilor, Ceaușescu are chiar un moment de slăbiciune fizică, sprijinindu-se de unul dintre oamenii săi, ca un bolnav. În timpul grevei s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
unei femei care, după o dezamăgire în dragoste, se dedică îngrijirii și educării copiilor dintr-un cămin de orfani. Scrierea se dorește a fi una psihologică, atenția autoarei focalizându-se asupra prospectării și conturării caracterului eroinei. Între fosta dragoste, dovedită calpă, și comunicarea continuă și pură cu dragostea copiilor, Aurora Serafim trăiește un proces de autoregăsire, ale cărui volute se liniștesc în timp și tind spre o stare de înțeleaptă contemplare a vieții. Câteva povești și povestiri adresate copiilor, scrieri originale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286863_a_288192]
-
mult saturat ontologic încît să aibă cu adevărat consistență filosofică, motiv pentru care îi suspectează de ambiguitate pe cei care, lăsîndu-i la o parte conținutul pozitiv, își fac din timp o preocupare fundamentală 93. Altfel spus, timpul reprezintă un "ban calp la scară metafizică", o echivocitate plurală înșelătoare pentru cei ce au luat în seamă trăsăturile sale dubioase, jocul dublu și ipocrizia sa fundamentală, mai exact spus: confuzia pe care o induce în el între ființă și neființă 94. În încercarea
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
4.9. Biologie și ecologie / 66 4.10. Spre o definiție operațională / 67 4.11. Comunitatea imaginată / 69 Capitolul III. Comunitatea Morgana / 71 1. Definiție operațională / 71 2. Markerii comunității / 72 3. Trepte și grade ale comunității / 77 4. Comunitatea calpă. Imitarea sau falsificarea principiului comunității / 79 5. Despre forța comunităților / 80 Capitolul IV. Forme pseudo-comunitare de asociere / 83 1. Familia, breslele / 83 2. Communitas-communitas, comună, comuniune / 84 3. Masă, Comunitate, Comuniune / 85 4. Comunitate și societate / 87 Capitolul V. Mobilitatea
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
varii implicații, asupra căreia ne vom apleca în alt capitol. Menționăm aici că acceptăm ideea că egalitatea și libertatea sunt constitutive comunității dacă vorbim de libertatea de a te orienta spre o comunitate și de egalitatea cu ceilalți. 4. Comunitatea calpă. Imitarea sau falsificarea principiului comunității În comunitate, din interdependență și din conștiința identității împărtășite răsar legăturile comunitare. Se au aici în vedere obligațiile pe care oamenii și le datorează unii altora, precum și întregului din care fac parte. În comunitate oamenii
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
Press, 2 vol., 1994, 399 și 645 p., oferă o bună clasificare. Mai multe lucrări dau o viziune de ansamblu asupra locului Bisericii catolice în societatea spaniolă: José ANDRES GALLEGO, Pensamiento y acción social de la Iglesia en España, Madrid, España Calpe, 1984; Frances LANNON, Privilege, Persecution and Prophecy. The Catholic Church in Spain 1875-1975, Oxford, Clarendon Press, 1987, 276 p. și Alfonso BOTTI, Nazionalcattolicesimo e Spagna nuova (1881-1975), Milano, 1992, 194 p. Despre relațiile dintre Biserică și Stat: José Manuel CUENCA
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
acestea fiind împărțite fiecare pe categorii, în funcție de cai: mânji și cai de orice vârstă. învingătorul era proprietarul cailor, jocheul primea doar panglica victoriei. Cursele de cai măsurau șase stadii (sub 1200m) și erau împărțite în două categorii: mânji și iepe (calpe, anabates), specific acestor probe era alergarea călărețului alături de cal, în ultima parte a cursei. Ceremonialul Jocurilor Olimpice (ritualul, programul de desfășurare) Jocurile Olimpice, cea mai mare competiție sportivă a lumii antice grecești, era așteptată cu nerăbdare atât de sportivi, cât și de
Educaţie olimpică by Gynetta VANVU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101019_a_102311]
-
în tradiția iudeo-creștină este mult mai veche și începe cu liberului arbitru: ideea că dăm seama individual de faptele și gândurile noastre în fața lui Dumnezeu, dacă ni se recunoaște discernământul și avem posibilitatea să îl exercităm. Alminteri responsabilitatea devine vorbă calpă. Paternalismul nu este întotdeauna rău. Eticienii vorbesc despre un paternalism legitim în câteva cazuri: este drept să fim împiedicați să lezăm alți oameni și pe noi înșine, de exemplu: să fim împiedicați să ne sinucidem, să inhalăm substanțe toxice, să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
gândirea, dar e stupid să le sancționăm legal. Dilema Veche: Este potrivită lupta împotriva discriminării cu stadiul democrației românești? M.M.: Lupta împotriva discriminărilor este perfect coerentă cu stadiul actual al democrației în România. Fără ea democrația este doar o vorbă calpă. Lumea politică, în general, ia democrația drept ritual electoral și drept copy-paste din legile antidiscriminare cuprinse în Acquis-ul comunitar. Avem o democrație „room-service”, vârâtă sub nas ca legislație. Societatea civilă nu a avut niciodată succesul „Tatălui” european în a impune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
nu e cumva, Încă o dată, „oboseala” noastră de a trăi În vecinătatea abstractului Viu, a puterilor fără formă, substanță și coerență „logică”, oboseala, mediocritatea spiritului Încă și Încă o dată victorioasă?! Refuzul a ceea ce este „dificil” și „improbabil”, văzute În ordinea calpă a „obișnuinței” și „tradiției”, dar, mai probabil, În refuzul Încă o dată reiterat al „devenirii” (În sens heraclitian și hegelian!Ă, al urmăririi consecvente și teribil de curajoase a drumului nostru spre... umanitate! Al desprinderii tot mai clare, mai „sinucigașe”, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a parcat în parcă”, „Hamburgheria salvează țara”, „vrem Securitatea fără securiști”, „matriotismul” (varianta noastră de patriotism), „aceste vremi de veselă restriște”, „erotizarea României” sau asociații de idei precum aceea că Blaga și Ceaușescu ar fi „fața și reversul aceleiași monede calpe”, concluzie absurdă care pleacă de la premisa unui cult al geniului în cultura română, care generează „delirul elitist al ființei”. Lucrarea, dincolo de experimentul unui discurs descătușat, „de-crispat” (H.R. Patapievici), se susține prin texte precum Găuri în hartă. Cartografii culturale central-est
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288130_a_289459]
-
nu se mai sătura privindu-l... și uitase starea în care era....................................................... {EminescuOpVII 177} GENIU PUSTIU I TASSO-N SCOȚIA 2255 Dumas zice că romanul a esistat totdeauna. Se poate. El e metafora vieței. Priviți reversul aurit a unei monede calpe, ascultați cântecul absurd a unei zile care n-a avut pretențiunea de-a face mai mult zgomot în lume decât celelalte în genere, estrageți din aste poezia ce poate esista în ele și iată romanul. Printr-o claie prăfuită de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n Veci. Sinagoga Creat-o-a (pe Vala) din Rodul copacului lui Urizen 285 Prin arte diavolești, îngrozitoare, nelegiuite, ce nu se pot grăi, Perpetuu-nmugurind în nașteri groaznice De chipuri femeiești, frumoase grație otrăvilor ascunse-n taină Ce dau culoare calpei frumuseți: apoi fost-a ascunsă-n Sînul lui Satan falsă Femeie, ca într-un chivot și-ntr-un val 290 Pe care Hristos trebuie să-l rupă, pe ea dezvăluind-o. Fiicele ei se cheamă Tirța; Ea e Rahab numită
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
că "în vegetativi Nervii cei Optici, Somnul în Moarte fost-a/ Preschimbat în evi demult apuși de Satan însuși, tata al Păcatului și Morții"; dar și (28, 29-39): "Fiii lui Ozoth în Nervul cel Optic [...] desfătări dau omului necunoscut; și calpe bogații/ Disprețului le dau, și-i zvîrlă în necaz [...] pe cei care le au,/ Închizînd soarele și luna [...] afar' din Nervul Optic [...]/ În vreme ce sărmanul nevoiaș este că diamantul care, desi învesmîntat/ Cu aspru acoperămînt în mînă, este deschis năuntru pe
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
anihilare. Sensibilitatea poetului („simt totul distinct, excitant, dureros”) - „ultrarealistă” (Marian Papahagi) - înregistrează tensiuni paroxistice, notația expresionistă atinge apogeul: „Se învârtesc rotative, mii de ziare, cuvinte / Cad în rigole, ca grindina, ca fructele putrede / Mari reflectoare, tobe, acrobați, saltimbanci cu zâmbetul calp / Ziua curge frenetic, gureșă cu paiete, cu zale, cu explozii de-o clipă / Fire, forme, nervi se nasc, strălucesc, se consumă, se sting / Porții de viață, de moarte, de glorie se-mpart pe mari galantare / Dinții le mestecă / Am trăit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
și destrămarea afirmațiilor mustind de siguranță ale apărătorilor „Postelniceștilor”. El susține că această întreprindere judiciară, menită să elimine orice pată de pe efigia bătrânului postelnic, a fost o înscenare (interpretare ce distruge orice prezență a „judecății drepte”) instrumentată cu ajutorul unor „dovezi” calpe. Faimoasele „răvășale”, scrisorile pe care Constantin Cantacuzino stolnicul le procurase de la fostul voievod Grigore I Ghica, evocate de Stoica Ludescu ca probe zdrobitoare, sunt aruncate sub umbra incertitudinii, într-o ambiguitate generatoare de îndoieli. Abil, Anonimul Bălenilor produce nu numai
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
memoriei aceluia (o ignobilă răzbunare - socotește Anonimul Bălenilor: „Iar feciorii lui Costandin postelnicul Cantacuzino, Șărban spătarul, Costandin postelnicul, Mihai postelnicul, Matei cuparul și Iordache, găsiră vréme să caute moartea tătâne-său, den cine au fost...”, declanșată în temeiul unor „probe” calpe - faimoasele „răvășale”, care transformă întreaga afacere într-o manoperă, dominată de nesiguranță, zdrobitoarele dovezi fiind învăluite într-o ambiguitate generatoare de îndoieli) se apropia - la șase ani de la crima făptuită la Mănăstirea Snagov - de sfârșit. Divanul cel mare (a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
oferă materia celor mai bine de o sută de capitole ale cărții. Toate personajele par să conspire cu folos. Atunci când în ultima secvență (cea mai întinsă) nu mai rămâne nici un astfel de garant, proza eșuează într-o rememorare cumințită și calpă. Din fericire, acest refresh inutil nu se produce decât, cum am spus, singular, în final, adică oricum prea târziu pentru a mai putea afecta substanțial narațiunea. O salvare suplimentară vine, e drept, și din compoziție: rareori capitolele depășesc două pagini
De ce avem roman by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6799_a_8124]
-
sistemul l-a împins la marginea societății, un șomer care încearcă să reaprindă flacăra dragostei în inima unei femei al cărei bărbat se află la închisoare. Pentru acești eroi speranțele sînt modeste, nu de "mai bine", ci măcar de un calp "bine". În ce măsură iubirea poate fi o cale de salvare - conform dogmei creștine - și-a propus să demonstreze Aleksandr Sokurov în Moloch, parabolă stranie de o inchietantă teatralitate patetică evocînd pasiunea Evei Braun pentru Adolf Hitler, prilej de meditație indirectă asupra
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
păstra distanța și satisfacția pe care ți-o dă gîndul că nu te terfelești sub ochii plebei. În acest caz, noțiunile de frumos artistic, de operă de artă, de capodoperă sau de bucurie estetică devin vocabule cu sens, nu vreascuri calpe trosnind în gol. Morala e una: morbul spectacolului nu naște spectacole bune și singurul remediu pentru această stare de lucruri stă în persoană, nu în climat.
Teatrul din afara teatrului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5349_a_6674]
-
infernului. Karl Albrecht nu e teoretician, ci practician al inteligenței sociale. El scrie din experiență, nu din cărți, ceea ce înseamnă că acoperirea biografică pe care o poate da cunoștințelor înfățișate îl scutește de bănuiala că ar pune în pagină litera calpă a unei galimatii sterpe. Exemplele la care recurge au acea verosimilitate firească pe care o întîlnești la evenimentele care s-au petrecut aievea, și, deși îi citești cartea cu plăcere, nu te poți împiedica să nu te întrebi de ce, de vreme ce
Flatulența socială by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9729_a_11054]
-
Cu riscul de a părea malițios, Dan Iacob trebuie să-i fie recunoscător depresiei, fiindcă din golul pe care îl resimte acum i se va deschide perspectiva pe care o va intui mai tîrziu. Cuvintele acestea par clișeu de consiliere calpă, dar toată cultura tinde spre constatarea că singura expresie care e durabilă provine din disperare. Restul e onanie de prestigiu. De altfel disperarea o găsim în Această lume nu e o concluzie, chiar titlul trădînd nevoia unei perspective care depășește
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
cert că Un port la Răsărit merita recuperat mai demult și deplin. Este unul dintre cele mai interesante romane ale deceniului ’40-’50, marcat, în prima lui fază, mai degrabă de experimente, iar în cea de-a doua, de proza calpă a realismului socialist. Un port la Răsărit vine cu o temă și o atmosferă aparte, conectându-se în chip propriu la niște teme impuse de Gib Mihăescu (în Rusoaica) și chiar Mircea Eliade (cel din La țigănci, după cum spune Alex.
Resurecția lui Radu Tudoran? by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5286_a_6611]
-
Emil Brumaru Doamne, poate e-o greșeală Că-ți mai rup lumina albă Cu trupul murdar de boală În după-amiaza calpă, Amînat moale prin uliți De-o mireasmă de femeie. Roura, Doamne, îndură-ți Sufletul să mi-l încleie Într-un miez rotund de nalbă Ce petala-n rai și-o duce Fără chin și fără grabă, Să-ți rupă lumina
Rugăciune by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/9702_a_11027]