283 matches
-
se poate constata, de pildă, în cazul unei particularități stilistice dintre cele mai evidente, cum este abundența citatelor literare. Acestea sunt adesea modificate sau falsificate cu o borgesiana dezinvoltură, ceea ce conferă literaturii lui Vila-Matas caracterul de imponderabilitate despre care Italo Calvino, în ale sale Șase propuneri pentru noul mileniu (1989), credea că ar trebui păstrat în literatura viitorului. În linia dezideratului orteguian, Enrique Vila-Matas, scriitor cunoscut și la noi grație cîtorva bune traduceri 1, aduce realmente „un nou mod de a
Literatura după era Gutenberg by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4829_a_6154]
-
lungă? Modalitatea persiflantă a unor scrieri anterioare constituie un brand al așa-numitei {coli de la Târgoviște: „Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Tudor }opa (...) au, în operele lor «ficționale», atît de multe puncte comune cu un Barth, Tournier sau Calvino (un postmodernist fermecător, pe care nu-l prea văd citat ca atare, și dacă Italo Calvino nu e postmodernist, atunci cine e?!), încît nu poți să nu te gîndești la ei ca la niște postmoderniști“. {i nu e numai atît
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
Radu Petrescu, Costache Olăreanu, Mircea Horia Simionescu, Tudor }opa (...) au, în operele lor «ficționale», atît de multe puncte comune cu un Barth, Tournier sau Calvino (un postmodernist fermecător, pe care nu-l prea văd citat ca atare, și dacă Italo Calvino nu e postmodernist, atunci cine e?!), încît nu poți să nu te gîndești la ei ca la niște postmoderniști“. {i nu e numai atît. „Modul de a opera“ al postmodernismului ar fi decelabil nu doar în Breviarul general al lui
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
literaturii americane", nu-l contrazice pe Malcolm Bradbury care l-a considerat „cel mai bun dintre scriitorii americani contemporani de proză scurtă" și invocă argumentul existenței a numeroase dizertații academice in care opera lui este comparată cu operele lui Borges, Calvino sau García Márquez, iar modernismul lui este pus alături de acela al lui Eliot, Joyce, Beckett. Donald Barthelme a trăit intens, grăbit, a murit de cancer la numai 58 de ani. Nici in viață n-a fost mai cuminte, mai conformist
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
ci și precizia elegantă a scriiturii, care imită, cu mici unduiri de frază, simetria vulnerabilă a vinietei. În plus, incitante pot fi și comparațiile, mereu reluate de comentatori (Andrei Rogoz, Cornel Robu, Marian Popa, Mircea Opriță, Mihai Iovănel), cu Borges, Calvino, Kafka, pe care cititorul le poate verifica oricând pe cont propriu fără a aduce atingere originalității autorului român.
Geoficțiuni by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3290_a_4615]
-
mult, există forme de experiment "tare" de tip modernist precum există forme de experiment "moale" de tip postmodern. Însă, atât experimentele moderniste cât și cele postmoderne au sfârșit prin a fi canonizate. Dacă la vremea publicării lor, romanele lui Italo Calvino au părut experimentale, astăzi, pentru un cititor cu multe lecturi din literatura postmodernă, ele nu mai par experimentale, ci deja-canonice. Evident, valoarea literară și plăcerea lecturii rămân. Am putea spune că experimentul trece, asimilat fiind în canon, și canonul rămâne
Modele literare alternative by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10181_a_11506]
-
periferic, devenit între timp arhaic, în limba literară curentă. Un exemplu evident îl constituie transpunerea «Odiseei», din versuri în proză, de către Eugen Lovinescu, ori a «Divinei Comedii» de către Alexandru Marcu, sau, de pe alte meridiane, „translarea” în limbaj reactualizat, de către Italo Calvino, a poemului de strălucire renascentistă «Orlando furioso» de Ludovico Ariosto”. O formă de rescriere este și abrevierea, povestirea pe scurt, rezumatul, ca și parodia. S-ar putea adăuga, dându-i dreptate lui Călinescu, și plagiatul care, când e vorba de
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
Principalele religii, biserici, culte și asociații religioase Religiile recunoscute de statul român sunt: - Ortodoxia, prin Biserica Ortodoxă Română (BOR) - care cuprinde și Vicariatul Ortodox Sârb, Vicariatul Ortodox Ucrainean - Catolicismul, prin Biserica Romano-Catolică și Biserica Greco-Catolică - Cultele protestante prin: Biserica Reformată (Calvină), Biserica Evanghelică C.A., Biserica Evanghelică Luterană S.P., Biserica Unitariană - Biserica Armeană - Cultul Creștin de Rit Vechi - Cultele neoprotestante (evanghelice) prin: Biserica Creștină Baptistă, Biserica Creștină Adventistă de Ziua a Șaptea, Cultul Penticostal - Biserica lui Dumnezeu Apostolică, Cultul Creștin după
PARTEA A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361493_a_362822]
-
iacobită și armeană. Orgoliile episcopilor din Apus și Răsărit au dus la Marea schismă din anul 1054, iar mult visata unitate doctrinară creștină a fost grav compromisă cinci veacuri mai târziu, adică atunci când Reforma a provocat alte desprinderi însemnate (luterane, calvine, anglicane) și -pentru mult timp, poate pentru totdeauna - sortită necontenitei fărâmițări neoprotestante (baptiști, adventiști, penticostali, martorii lui Iehova etc.). N.B.Cu toate că istoria grecilor antici nu cunoaște o mișcare eretică religioasă (religia lor nu era impusă cu atâta rigoare ca religiile
DESPRE IUDEO-CREŞTINI, GNOSTICI SI ESENIENI de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380941_a_382270]
-
fie el cărămidă, lemn, metal sau pânză. Jano nu pierde timpul cu declarații sau teoria artei. El construiește și demontează obiecte care devin produse cu o valoare adăugată, artistică. Orașele lui ne aduc aminte de „Orașele Imaginare” ale lui Italo Calvino. Procesul creației este un act care include artistul și lumea să înconjurătoare: resturi, cioburi, piese abandonate... ele capătă o nouă vitalitate și suflu: fierul devine ușor ca o foaie de hârtie, cartonul transparent, sticla se închide în opacitate iar opacul
EXPOZIŢIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376069_a_377398]
-
construiești un oraș dacă nu este oraș, unde este planul? - Ți-l vom arăta când se termină ziua, acum nu ne putem opri, răspund constructorii. Munca încetează la apus. Coboară noaptea cu cerul ei înstelat. - Iată proiectul, spun ei. (Italo Calvino) ------------------------------- Adrian GRAUENFELS Rishon LeZion, Israel 5 februarie 2015 Referință Bibliografică: Adrian GRAUENFELS - EXPOZIȚIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN / Adrian Grauenfels : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
EXPOZIŢIE JACQUES JANO LA MUZEUL DE ARTĂ RAMAT GAN de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376069_a_377398]
-
nu mai face nici o deosebire: el nu este umanisto-retoric, ci americano-pragmatic. Scopul său este reorganizarea și omologarea brutal-totalitară a lumii. 8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii țărănești1tc "8 iulie 1974. Îngustimea istoriei și imensitatea lumii Țărănești 1" Dragă Calvino, Maurizio Ferrara spune că eu regret o „vârstă de aur”, tu spuică regret „țărișoara”; toată lumea zice că regret ceva, făcând din acest regret al meu o valoare negativă și, prin urmare, o țintă ușoară. Ceea ce eu regret (dacă despre regret
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
total esența sa, pentru ca în final să se arunce asupra mea suspiciunea că aș fi un fel de Plebe 1: acțiune de care, până acum, i-aș fi crezut capabili doar pe golanii de la Borghese 2. Eu știu bine, dragă Calvino, cum se desfășoară viața unui intelectual. Știu pentru că, în parte, este și viața mea. Lecturi, singurătate de laborator; în general, cercuri restrânse de prieteni și mulți cunoscuți, toți intelectuali și burghezi. O viață de muncă și, în esență, o viață
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și aici apare „schimbarea” antropologică), oamenii sunt conformiști și egali unii cu ceilalți potrivit unui cod interclasist (student egal muncitor, muncitor din Nord egal muncitor din Sud) cel puțin teoretic, din dorința disperată de a se uniformiza. În sfârșit, dragă Calvino, aș vrea să-ți spun ceva. Nu de pe poziții de moralist, ci de realist. În răspunsul tău grăbit la tezele mele, în Messaggero (18 iunie 1974), ți-a scăpat o frază de două ori nefericită. Este vorba despre: „Nu-i
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a fost atribuită într-un mod lipsit de pudoare, isteric și inconștient de cea mai mare parte a adversarilor mei. O singură intervenție în această privință a fost civilizată și cu adevărat rațională: este vorba de cea a lui Italo Calvino 3 (Corriere della Sera, 9 februarie 1975). Despre ea aș vrea să vorbesc. La fel ca mine, Calvino s-a format și - se poate spune - și-a petrecut întreaga viață sub regimuri tradițional clerico-fasciste. Când eram adolescenți, a fost fascismul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
adversarilor mei. O singură intervenție în această privință a fost civilizată și cu adevărat rațională: este vorba de cea a lui Italo Calvino 3 (Corriere della Sera, 9 februarie 1975). Despre ea aș vrea să vorbesc. La fel ca mine, Calvino s-a format și - se poate spune - și-a petrecut întreaga viață sub regimuri tradițional clerico-fasciste. Când eram adolescenți, a fost fascismul; a urmat prima Democrație Creștină 4, care a reprezentat continuarea literală a fascismului. Prin urmare, era drept să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
urmare, era drept să reacționăm așa cum am reacționat. Prin urmare, era drept să recurgem la rațiune pentru a profana toate gunoaiele pe care clerico-fasciștii le sfințiseră. Prin urmare, era drept să fim laici, iluminiști și progresiști cu orice preț. Acum, Calvino - deși indirect și cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită tendință, la fel de „iraționalistă”, de a simți o nejustificată sacralitate a vieții. Cât privește o discuție directă, limitată la avort, aș vrea să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
cu tot respectul unei polemici civilizate - îmi reproșează un anumit sentimentalism „iraționalist” și o anumită tendință, la fel de „iraționalistă”, de a simți o nejustificată sacralitate a vieții. Cât privește o discuție directă, limitată la avort, aș vrea să-i răspund lui Calvino că eu nu am vorbit niciodată despre o viață în general, ci am vorbit întotdeauna despre această viață, despre această mamă, despre acest pântece, despre acest copil care urmează să se nască. Am evitat orice generalizare (iar dacă pentru viață
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
repune mereu în discuție propria funcție, în special acolo unde ea pare mai indiscutabilă, adică supozițiile de iluminism, laicism și raționalism. Din inerție, din lene, din inconștiență - din datoria fatală de a se împlini coerent - , mulți intelectuali ca mine și Calvino riscă să fie depășiți de o istorie reală care îi îngălbenește dintr-odată, transformându-i în propriile lor statui de ceară. Puterea nu mai este clerico-fascistă, nu mai este represivă. Nu mai putem folosi împotriva ei argumentele - cu care ne
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
scandaloasă pe care o asemenea majoritate tăcută ar face-o (și, în realitate, deja o face) între sacralitatea vieții și sentimente, pe de o parte, și între patrimoniu și proprietatea particulară, de cealaltă, preferându-le pe cele din urmă. Spre deosebire de Calvino, eu cred că, fără a renunța la tradiția noastră mentală umanistă și raționalistă, nu mai trebuie să ne temem - cum pe bună dreptate ne temeam odinioară - că nu discredităm suficient sacrul sau că avem o inimă. 1 februarie 1975. Articolul
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
acum atenția, analizând cazul planificării urbane și al discursului revoluționar. CAPITOLUL 4 ORAȘUL EXTREM-MODERNIST : UN EXPERIMENT șI O CRITICĂ „Nimeni, Înțelepte Kuublai, nu știe mai bine decât tine că orașul nu trebuie niciodată confundat cu cuvintele care Îl descriu”. Italo Calvino, Orașe invizibile „Timpul este un handicap fatal pentru concepția barocă asupra lumii: ordinea sa mecanică nu lasă loc creșterii, schimbării, adaptării și reînnoirii creative. Pe scurt, un plan baroc era o realizare de sine stătătoare. Trebuia Îndeplinit dintr-o mișcare
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
nu puteau decât să stea În calea realizării visurilor acestui Gulliver al modernismului extrem. Brasília: orașul extrem-modernist (aproape) realizat „Cred că și orașele sunt rodul muncii ori norocului, Însă nici una, nici celălalt nu ajung pentru a le susține zidurile”. Italo Calvino - Orașe invizibile Nici un oraș utopic nu ajunge să fie construit exact așa cum l-a proiectat arhitectul-profet. La fel cum silvicultorul este supus capriciilor unei naturi imprevizibile și scopurilor divergente ale angajatorului său și ale celor care au acces la pădure
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
ca viitor urban al Braziliei construirea moartea străzii În segregarea funcțională În viața În ca negare a Braziliei Piața Celor Trei Puteri din locuințele din superquadra orașul neplanificat utopismul În Bruges Buenos Aires Birmania Hărți cadastrale limitele rezistența la elaborarea de Calvino, Italo Campbell, fermă Capitalism Carr, E. H. Carson, Rachel Ecaterina cea Mare Recensământ, Florența (catasto) Uniunea Centrală a Cooperativelor de Consum (Centrosoiuz) Centralizare În agricultura extrem-modernistă În orașul extrem-modernist În proiectele de strămutare În cadrul birocrațiilor socialiste a transporturilor Chambers, Robert
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Bosquet, Charles Baudelaire, Jean Cocteau, Michel Déguy, Victor Hugo, Saint-John Perse, Bertolt Brecht, Yvan Goll, Heinrich Heine, Friedrich Hölderlin, Constantin Kavafis, Kostis Palamas, Gheorghios Seferis, Dante Alighieri, Michelangelo Buonarroti, Cesare Pavese, Francesco Petrarca, Salvatore Quasimodo, Umberto Saba, Giuseppe Ungaretti, Italo Calvino, Curzio Malaparte, Jorge Luis Borges, Julio Cortázar, Ady Endre, Petőfi Sandor, Madách Imre, Henrik Ibsen, Lars Gustafsson, Artur Lundkvist, Tadeusz Róz.ewicz, Anna Ahmatova, Evgheni Evtușenko, Vladimir Maiakovski, Osip Mandelștam, Boris Pasternak, A. S. Pușkin, Rafael Alberti, Vicente Aleixandre, Gabriel Celaya
STEAUA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289896_a_291225]
-
anii ’60. Cartea e, în cea mai mare parte, articulată din studii analitice vizând contribuția câte unui scriitor - Aldo Palazzeschi, Alfredo Panzini, Massimo Bontempelli, Alberto Savinio, Alberto Moravia, Curzio Malaparte, G. B. Angioletti, Arturo Loria, Dino Buzzati, Tomasi Landolfi, Italo Calvino, Giuseppe Tomasi di Lampedusa. Două consistente capitole introductive - unul care precizează și nuanțează chestiunea examinată, altul care trasează, într-o manieră concentrată și totodată oportun detaliată, un tablou de ansamblu al dinamicii ideologiilor și practicilor literare în epoca avută în
STATI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289886_a_291215]