191 matches
-
trec la calvinism. La 2 iunie 1559, prin edictul de la Ecouen, regele hotărăște să lichideze erezia, trimițînd în toate provinciile comisari, pentru a înteți represiunea, dar în zilele de 27 și 28 mai, primul sinod național al Bisericii reformate (sau Calvinistă) se ține clandestin la Paris. Cu o lună mai tîrziu, pe 30 iunie, Henric al II-lea este rănit în timpul unui turnir și moare după zece zile. DOCUMENT Parizienii află vestea înfrîngerii de la Pavia Maestrul Nicolas Versoris, avocat în Parlamentul
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mari. Această crimă, dorită de Caterina și de Henri de Guise și aprobată de Carol al IX-lea, nu rezolvă nimic, dimpotrivă: protestanții, înfuriați de pierderea șefilor lor, hotărăsc să organizeze solid gruparea hughenotă în jurul lui Henric de Navarra. Uniunea calvinistă și Liga Sfîntă. Henric al III-lea (1574-1589), care i-a urmat fratelui său în 1574, se trezește curînd într-o situație oarecum disperată. Protestanții, grupați într-o puternică Uniune calvinistă, îi smulg regelui, la sfîrșitul unui nou război indecis
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
solid gruparea hughenotă în jurul lui Henric de Navarra. Uniunea calvinistă și Liga Sfîntă. Henric al III-lea (1574-1589), care i-a urmat fratelui său în 1574, se trezește curînd într-o situație oarecum disperată. Protestanții, grupați într-o puternică Uniune calvinistă, îi smulg regelui, la sfîrșitul unui nou război indecis, edictul de la Beaulieu (1576), care le dă libertatea cultului și sporește la opt numărul fortărețelor lor. Catolicii, considerînd că regele nu susține îndeajuns cauza lor, se organizează curînd într-o Uniune
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
al lui Henric al II-lea, François, duce de Alençon, ambițios și încurcă-lume, care, pe deasupra, mai duce și o politică personală și uneltește împotriva fratelui său. Către 1580, pare să se atingă un fel de echilibru între Ligă și Uniunea calvinistă, fiecare organizîndu-se ca stat cvasi-independent, în părțile regatului pe care le controlează. Criza din anii 1584-1598 Războiul celor trei Henri. Moartea lui François d'Alençon, la 10 iunie 1584, pune din nou acest echilibru sub semnul întrebării. Într-adevăr, Henric
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Parizienii află vestea înfrîngerii de la Pavia, 182 15. Criza războaielor religioase (1559-1610), 184 Războaiele religioase, criză națională, 184 Criza religioasă, 184 Criza politică, 185 Criza economică, 186 Primele războaie religioase (1562-1584), 187 Începutul războiului, 187 Noaptea Sfîntului Bartolomeu, 188 Uniunea Calvinistă și Liga Sfîntă, 188 Criza din anii 1584-1598, 189 Războiul celor trei Henri, 189 Henric al IV-lea, 190 Ridicarea regatului sub Henric al IV-lea (1598-1610), 191 Edictul din Nantes, 191 Restaurarea autorității regale, 192 Sully și redresarea financiară
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
acesta a reaprins naționalismul celorlalte etnii, conflictele armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales, confirmat de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază pentru un discurs naționalist exclusivist. Oricare i-ar fi religia-gazdă, ideologia fundamentalistă pretinde
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
par de sine înțelese? Orice lămurire a concepției noastre ne întărește poziția față de concepțiile contrare. Există chiar în sânul creștinismului idei și curente deosebite de ale noastre. Protestantismul privește sub alt aspect raportul dintre religie și cultură. Așa-zisul purism calvinist, bunăoară, cu tendințele lui de simplificare, a redus în cea mai mare parte arta din funcția ei religioasă consacrată. Pentru protestantism, care nu recunoaște vizibilitatea Bisericii, ca așezământ în istorie, care coordonează sub acoperământul lui și călăuzește activitățile omenești în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
acesta a reaprins naționalismul celorlalte etnii, conflictele armate fiind duse cu binecuvîntarea responsabililor religioși. în Irlanda de Nord, pînă în 2007, cînd au acceptat un compromis politic cu catolicii, unioniștii conduși de Ian Paisley și de Biserica Prezbiteriană liberă au exploatat discursul calvinist despre predestinare pentru a susține că protestanții formează un popor ales, confirmat de religia lui dreaptă, teză care a servit, ca și în celelalte cazuri, ca bază pentru un discurs naționalist exclusivist. Oricare i-ar fi religia-gazdă, ideologia fundamentalistă pretinde
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
dat naștere puritanismului, și în Scoția, unde s-a transformat în prezbiterianism. În scurtă vreme, anglicanismul a devenit ținta atacurilor puritanilor deoarece, în ochii lor, nu era decât un catolicism deghizat. În al doilea rând, regele Iacob era la origine calvinist (prezbiterian), dar a îmbrățișat repede religia anglicană. El vedea în puritanism o primejdie la adresa autorității regale, motiv pentru care nu a dat curs cerințelor de reformă ale puritanilor și i-a obligat să practice anglicanismul 3. În al treilea rând
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
natural, pe când "puritanii", luând o poziție mai sumbră asupra naturii umane, s-au bazat numai pe Scriptură în căutarea adevărurilor morale. De fapt, aceasta e dificil de susținut. [...] Doctrina legii naturale a fost formulată pentru a fi compatibilă cu teologia calvinistă a grației"79. În consecință, o întoarcere la premisele lui Hugo Grotius era cea mai bună soluție. 1.3.1. Dreptul natural și sociabilitatea Înaintea lui Hobbes, prima teorie modernă a dreptului natural a fost formulată de Hugo Grotius, în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
al educației este formarea capacității de auto-guvernare a viitorului cetățean, pentru ca acesta să poată participa pe deplin la guvernarea societății. În 1695, Locke a publicat anonim The Reasonableness of Christianity, carte care a fost imediat acuzată de erezie de către clericul calvinist John Edwards. Deși Locke nu a fost deist, se consideră că scrierea sa i-a influențat pe cei mai importanți deiști englezi. Ideea centrală a cărții este dată de convingerea lui Locke că fiecare individ are facultatea de a înțelege
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de dinainte de Iacob I. Este adevărat că au existat regi care au încarnat un model absolutist, dar au existat și alte realități politice: Magna Carta, succesiunea la tron pe linie feminină, dreptul de rezistență față de monarhii tiranici, promovat de teologia calvinistă; toate acestea se opun modelului patriarhalist nu ca simple doctrine, ci ca realități politice. Teoria lui Filmer nu corespunde acestor realități pentru că se bazează pe două doctrine străine de Anglia: cea a lui Iacob I, concepută pe când era rege al
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Este evident aici că el nu face decât să justifice teoria whig, a superiorității parlamentului. Al doilea tratat despre guvernare justifică nu numai Revoluția Glorioasă de la 1688; el consfințește în același timp un regim politic care reprezintă sinteza dintre morala calvinistă și tradiția parlamentară engleză. Astfel, chiar dacă legislativul vizat de Locke este format din reprezentanți aleși periodic de către popor, puterea de a-l convoca aparține titularului puterii executive. Acesta îl poate convoca fie în anumite momente precise prevăzute de constituție, fie
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în De jure belli ac pacis (1625). 4 Utilizarea argumentului contractualist de către parlamentarii englezi era curentă în jurul anilor 1620. Ideile contractualiste fuseseră introduse în Anglia de protestanții exilați pe continent în vremea Mariei Tudor. Aceștia au făcut să circule tratatele calviniste care justificau rezistența pe baza ipotezei contractualiste. 5 Vezi Richard Aschraft, Revolutionary Politics and Locke's Two Treatises of Government, Princeton University Press, Princeton, 1986, p. 190. 6 Raymond Boudon, Tratat de sociologie, Humanitas, București, 1997, p. 113. 7 Articolul
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ca negocierile să se fi terminat". Michael J. Braddick, The Nerves of the State: Taxation and the Financing of the English State, 1558-1714, Manchester University Press, Manchester, 1996, p. 52. 19 Arminianismul a luat naștere în Olanda, ca o mișcare calvinistă heterodoxă inițiată de Jacobus Arminius (Jakob Hermannszoon), profesor la Universitatea din Leyda. Acesta s-a opus doctrinei predestinării și a susținut importanța liberului arbitru în actul mântuirii. Doctrina arminiană a intrat în conflict cu calvinismul ortodox, fiind acuzată de pro-catolicism
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
blasfemia, cărțile "papiste" sau mondene, cîntecele frivole. Fiecare cetățean trebuie să asiste la slujbe, să asculte de pastori și să țină cuvîntări. În ciuda unor opoziții, Geneva devine încet Roma calvinismului. Chiar în momentul în care luteranismul începe să obosească, reforma calvinistă se dezvoltă peste tot în Europa. Încîntați de caracterul ei radical, burghezi și meseriași, nobili și țărani aderă la mișcare. Primele țări europene în care își face apariția sînt Franța (mai ales în bazinul parizian și în sud), apoi Țările
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
Zelanda 50. Începînd din 1555, reformații încep să-și organizeze bisericile desemnînd persoane în vîrstă care să vegheze la disciplină, apoi diaconi care să administreze bunurile. Calvin este cel care numește pastorii. Către 1560, în Franța există 670 de biserici calviniste care se adună la conferința de la Poissy și declară că se bazează pe confesiunea de credință a lui Calvin, în timp ce bisericile din Țările de Jos adoptă Confessio belgica (1562) de strictă conformitate calvinistă. În afara acestor centre principale, reforma calvinistă se
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
1560, în Franța există 670 de biserici calviniste care se adună la conferința de la Poissy și declară că se bazează pe confesiunea de credință a lui Calvin, în timp ce bisericile din Țările de Jos adoptă Confessio belgica (1562) de strictă conformitate calvinistă. În afara acestor centre principale, reforma calvinistă se răspîndește în mod majoritar în Boemia, Ungaria și Polonia, în Scoția, a doua zi după revolta împotriva regentei Maria de Guise, reformatorul John Knox organizează Biserica presbite-riană, de conformitate calvinistă. În Anglia, Biserica
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
biserici calviniste care se adună la conferința de la Poissy și declară că se bazează pe confesiunea de credință a lui Calvin, în timp ce bisericile din Țările de Jos adoptă Confessio belgica (1562) de strictă conformitate calvinistă. În afara acestor centre principale, reforma calvinistă se răspîndește în mod majoritar în Boemia, Ungaria și Polonia, în Scoția, a doua zi după revolta împotriva regentei Maria de Guise, reformatorul John Knox organizează Biserica presbite-riană, de conformitate calvinistă. În Anglia, Biserica este criticată de o importantă mișcare
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de strictă conformitate calvinistă. În afara acestor centre principale, reforma calvinistă se răspîndește în mod majoritar în Boemia, Ungaria și Polonia, în Scoția, a doua zi după revolta împotriva regentei Maria de Guise, reformatorul John Knox organizează Biserica presbite-riană, de conformitate calvinistă. În Anglia, Biserica este criticată de o importantă mișcare umanistă (John Caiet, Thomas Morus) și de poporul sătul de abuzurile ei. Dar chiar dacă regele Henric al VIII-lea provoacă schisma cu Roma, nu se poate vorbi de o reformă. Păstrător
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
moarte (1547) întețește persecuțiile împotriva protestanților. După moartea lui Henric al VIII-lea, Anglia este guvernată de Lordul Protector Somerset (Eduard al VI-lea este minor), favorabil protestantismului. Episcopii Cranmer și Latimer redactează o carte de rugăciuni de conspirație pur calvinistă, în timp ce o confesiune de credință, avînd patruzeci și două de articole, definește doctrina anglicană. Biserica anglicană devine astfel, către 1553, o Biserică de stat cu o ierarhie bazată pe episcopi, dar cu o doctrină și un cult calvinist: schisma s-
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
conspirație pur calvinistă, în timp ce o confesiune de credință, avînd patruzeci și două de articole, definește doctrina anglicană. Biserica anglicană devine astfel, către 1553, o Biserică de stat cu o ierarhie bazată pe episcopi, dar cu o doctrină și un cult calvinist: schisma s-a trasformat în erezie. Devenită regină, Maria Tudor (1553), fidelă catolicismului roman, abolește aceste măsuri. Dar opinia publică engleză nu-și urmează suverana. Epurarea brutală a clerului, nesiguranța achizitorilor de bunuri pentru mănăstiri și frica de a vedea
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
explozia Europei creștine. Pe lîngă o Europă orientală, cîștigată de ortodoxie și amenințată de islamism, o Europă nordică reformată se opune unei Europe meridionale rămasă fidelă catolicismului. Pe de o parte, Germania de nord și Scan-dinavia luterană, Anglia anglicană, Scoția calvinistă (numai Irlanda rămîne catolică). De cealaltă parte Italia, Spania, Portugalia, în care triumfă catolicismul tridentin (bazat pe trinitate), între acești doi poli, catolicismul și protestantismul se îmbină în Franța, în Țările de Jos și în provinciile renane, în Elveția, în
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
de Orania, se fac purtătorii de cuvînt ai insatisfacției unei nobilimi ale cărei motive de nemulțumire sînt numeroase: prezența garnizoanelor spaniole în orașele Flandrei și Valoniei, introducerea iezuiților și Inchiziției pe acest teritoriu preferat de umaniști, în care predomină reforma calvinistă, și crearea a patruzeci de noi epis copate. Separarea de la Granvelle (1564) nu ajunge să restabilească calmul: doi ani mai tîrziu, două sute de nobili conduși de Ludovic de Nassau și îmbrăcați sărăcăcios ("săracii") cer rechemarea inchizitorilor. Regele Spaniei hotărăște să
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
lîngă teroare, exploatarea financiară exercitată de Spania îndepărtează definitiv pe supușii săi din Țările de Jos. Alba împrăștie trupele lui Wilhelm de Orania, dar acesta găsește aliați de temut printre marinarii aspri din Zelanda, Olanda și Friza: cuceriți de propăvăduința calvinistă și înzestrați cu "scrisori de împuternicire" semnate de Wilhelm, "săracii mărilor" jefuiesc Marea Nordului și marchează cu atrocități zelul lor anticatolic și antispaniol. În 1572, ei cuceresc provincia Utrecht unde Wilhelm depune jurămînt și devine "stathouder"59 (locotenent) al regelui de
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]