136 matches
-
Ioanide: "Ce comedie!") Sufăr de o anume timiditate, din care cauză, ca să nu capitulez în fața femeilor, prefer să le evit. Sunt femei care se ridică până la condiția bărbatului, căpătând o fermitate de caracter care le face să merite a fi camaradele noastre. În categoria aceasta o clasez pe Pica. De multe ori m-am gândit că dinamismul nostru poate fi considerat ca având analogie cu acela al eroilor stendhalieni, care și ei cultivă vitalismul, în special Fabrice del Dongo. £Resping această
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
36, pp. 452-462. 11 R. Steininger, op. cit. 12 G. Devin, op. cit. 13 F. Visine, op. cit. 14 Exceptîndu-l pe F. Lafon, op. cit., precum și P. Buffotot, op. cit., cf. despre opera lui Guy Mollet, cartea realizată plecînd de la un colocviu, Guy Mollet: un camarade en République, Presses Universitaires de Lille, 1987. La 30 de ani victoria Frontului Republican, autorii săi încearcă să facă un bilanț al acțiunii secretarului SFIO, fără a ascunde dificultatea și complexitatea unei asemenea întreprinderi. Cf. tot în această carte, G.
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
la croitorie, aveau o mașină de cusut... Toată ziua erau pe la ele, se supăra mama... că le era gândul numai la rochii... Curând ajunserăm pe o stradă unde coborîram și intrarăm într-o curte. Câțiva oameni descărcară lăzile. Auzeam cuvinte, camarade în sus, camarade în jos... camaradul Gheorghe e chemat la camaradul... strigă la un moment dat cineva. - Hai și tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termină. Ieșirăm din curtea aceea și o luarăm pe stradă. - Ce e aici
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
o mașină de cusut... Toată ziua erau pe la ele, se supăra mama... că le era gândul numai la rochii... Curând ajunserăm pe o stradă unde coborîram și intrarăm într-o curte. Câțiva oameni descărcară lăzile. Auzeam cuvinte, camarade în sus, camarade în jos... camaradul Gheorghe e chemat la camaradul... strigă la un moment dat cineva. - Hai și tu cu mine, zise Gheorghe când totul se termină. Ieșirăm din curtea aceea și o luarăm pe stradă. - Ce e aici unde lucrezi tu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
verde și diagonală, cum erau unii pe care îi întîlnisem pe coridoare, lucra cu capul în hârtii. Două telefoane se aflau lângă coatele lui. Nu răspunse la salut. - Gheorghe, ai adus armele? zise el într-un târziu. - Le-am adus, camarade... - Mâine dimineață te duci la adresa asta și ridici lăzi de muniție. Și îi întinse o hârtie. Și atunci mă văzu și îl văzui și eu. Era un bărbat tânăr, cu păr bogat, dar care nu-i stătea claie în cap
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a zis... e regele... și regele a îmbrăcat cămașa verde... Domnul general... ofițerii... dar n-a înțeles? Era secret? De ce secret?... Prigonitorii... Ionel Moța și-a dat viața ca un martir... Au vrut să-i dea și lui un pistol... Camarade, zice, o să ai nevoie... Ce să facă cu el? În cine să tragă?... Legiunea... Căpitanul ... Echipa morții... Era beat. Am ieșit amândoi pe seară împleticindu-ne și nu mai știu unde și cum ne-am despărțit. Acasă, Nilă, când m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nimicitor, se vor întoarce împotriva celor ce-i exploatează de mii de ani, și în sângele lor buhăit de trândăvie vor înmuia steagurile păcii și ale lumii noi! Bologa atunci nu se putu stăpâni și întrebă foarte blînd: ― Lumea urii, camarade? ― Ura, numai ura va stârpi nedreptatea! răspunse Gross cu fața strâmbată de patimă. ― Ura naște veșnic ură, zise Apostol, cutremurîndu-se. Pe ură nu poți clădi, precum nu poți pe mlaștină... Înainte de a mai răspunde Gross, Varga se sculă în picioare
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
naște veșnic ură, zise Apostol, cutremurîndu-se. Pe ură nu poți clădi, precum nu poți pe mlaștină... Înainte de a mai răspunde Gross, Varga se sculă în picioare și vorbi zîmbitor: ― Stați!... Dați-mi voie!... Anarhistul nostru vrea o internațională... Așa-i, camarade?... Ei bine, uite internaționala! adăugă cu mândrie, ridicând glasul și arătând împrejur cu mâna pe toți cei de față. Uite!... Tu ești ovreu, domnul căpitan e ceh, doctorul de colea e german, Cervenko e rutean, Bologa e român, eu sunt
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se opriră, ascultând râsetele gălăgioase din popotă, dominate de un glas răgușit, care cânta fals și cu mare însuflețire o romanță sentimentală. Întunericul se zbuciuma peste tot cuprinsul, și sus, în cer, vânturile fâlfâiau pânze de nouri plângători. ― Încotro mergem, camarade? întrebă Klapka deodată cu vocea schimbată. În aceeași clipă însă la răsărit se ivi pe cer o trâmbă de lumină albă, tremurătoare, plimbîndu-se de ici-colo, grăbită, cercetătoare ca o iscoadă isteață, stăruind pe alocuri, alintând pământul și sfidând întunericul... Apoi
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
medicamente, arătând că suferințele cele grele au trecut peste dânșii. În aerul încărcat de amintirile durerilor plutea o tăcere năbușitoare, pe care Varga o sfărâmă deodată cu glas speriat, ridicîndu-se în pat, ca și când ar fi văzut o nălucă: ― De ce taci, camarade?... Spune ceva, orice, te rog din suflet, căci tăcerea e mai dureroasă ca o rană de șrapnel! Bologa întoarse fața albă și suptă de suferințe spre dânsul, dar nu deschise gura. Varga așteptă un minut, întrebător, apoi se lăsă iar
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o să te familiarizezi cu situația... Firește, schița e numai pentru orientare, căci pe tine aici nu te interesează decât artileria noastră... Ca să scape de el mai curând, Bologa îi dădu mâna cu un surâs neizbutit. ― Ești foarte palid și slăbit, camarade, zise locotenentul, luîndu-și rămas bun. Eu cred că nici nu ești încă vindecat pe deplin, cel puțin după înfățișare... Ar trebui să te îngrijești foarte, foarte bine! Apostol plecă ochii, de-abia stăpînindu-și un simțământ ciudat de revoltă și umilire
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
sorbi cu lăcomie lumina cerească... 2 A doua zi Apostol Bologa, reluîndu-și serviciul, își aduse aminte de obligațiile reglementare și înștiință, prin telefon, pe aghiotantul regimentului că, în urma ordinului telefonic, ieri după-amiază a sosit în Lunca. ― Vasăzică ai luat cunoștință, camarade, și nu mai e nevoie să mă prezint în persoană, fiindcă ni s-au aglomerat lucrările pe aici, sfârși Apostol, dar când să închidă telefonul, îi veni ceva în minte și adăugă cu puțină imputare: Apropo, era să și uit
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o veste de necrezut: ― Frumoasă vreme, așa-i?... Lumea-i totdeauna frumoasă... toată lumea... Sublocotenentul tăcea zăpăcit. Apostol îl apucă de braț și urmă, grăbit, îngrijorat să nu uite ce vrea să zică: ― Vorbeai adineaori despre diferite cazuri de dezertare... Ei... camarade, ești încă tânăr și... Știi că eu azi la nouă trebuia să fiu la Curtea Marțială... ca judecător, firește... nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dată în Curtea Marțială... cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
erau astfel de indivizi primitivi prin poliție - majoritatea însă se mulțumeau să manifeste un soi de condescendență, nicidecum sexism, precum acest „mascul feroce”. Sachs nu mai auzise „scumpo” sau „păpușă” de cel puțin un an. - Hai să ne limităm la „camarade”, dacă ții neapărat să ne tutuim. - Nu, nu. Poți să te relaxezi acum. S-a terminat testul. - Nu văd legătura. - Păi, când am zis „scumpo”, nu mai era parte din exercițiu. Nu trebuie să privești asta în mod oficial, profesional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
larg. Venind din partea mea, ar trebui să te simți flatată. Pentru că ești... știi tu. - Hei, sper că nu te-ai supărat acum, nu? întrebă el deodată. - Nu m-am supărat deloc. Dar prefer să ne adresăm unul altuia măcar cu „camarade”. Cel puțin cât suntem față în față. - Nu am vrut să te jignesc. Doar că ești o femeie frumoasă. Iar eu sunt bărbat. Vezi legătura? Deci... - Deci..., mai spuse ea și se depărtă. Păși în fața ei, încruntându-se ușor. - Așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
s-a pornit să-i stârnească și pe ceilalți pasageri din compartiment împotriva „nerușinatei agresiuni prin fumat“, pronunțând s-ul din cuvântul agresiuni necuviincios de ascuțit, după felul hanovranilor care vor să se dea aristocrați, tovarășul meu, care mă numea „camarade“, și-a ridicat mâna dreaptă cu cuțitul lucind de grăsime, și-a luat un elan amenințător, cu mâna liberă și-a ținut pipa într-o parte și timp de o secundă a încremenit în atitudinea asta. Apoi, cu o lovitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
câte unui proiect depășeau posibilitățile Celebrului animal. Cotizațiile noastre, ale celorlalți, erau mai degrabă accidentale decât ritmice, așa că orice proiect nou trebuia să aibă În vedere inventivitatea financiară a Andreei. Merită să scriu mai pe larg despre acest talent al camaradei noastre. Uneori mergea pe cărări bătătorite: a cunoscut la un moment dat un redactor de la Playboy, Jean-Lorin Sterian, un scriitor quasi-genial care se prostitua; venise În Arad, Însoțit de un alai de iepurași, ca să-și lanseze un volum de povestiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
română! Vorbește destul de bine românește, dar cu accent distinct. Numele meu este Karel Hrozny. Până acum câteva zile, când am fost capturat de către germani, conduceam un grup de rezistență. Toți oamenii mei au fost lichidați în timpul luptei, mai puțin două camarade. Mâine ar fi trebuit să fim transferați către o unitate specială de interogare, dar spre fericirea noastră ați apărut dumneavoastră. De sus, prin fereastra minusculă decupată în zidul dinspre exterior, se aud strigăte înăbușite și dupăitul unor pași grăbiți. Cunoașteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și dupăitul unor pași grăbiți. Cunoașteți văd foarte bine limba română. Am avut ocazia să vizitez des România înaintea războiului, mai ales Aradul unde sunt mulți dintre prietenii mei. Domnule locotenent, vă mărturisesc îngrijorarea care o am pentru una din camaradele noastre, Ana Milecz, soția unui informator de-al nostru care activa aici sub acoperire, ca locotenent de transmisiuni. Este o compatrioată de-a dumneavoastră, tot din Arad. A fost dusă la interogatoriu și cel care o anchetează, un maior din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
înaintează și ajung la noi. Orice se poate întâmpla în acest răstimp deoarece cu siguranță nemții vor depune toate eforturile să lichideze pătrunderea noastră. Nu. Nici nu se pune problema să plec, răspunde hotărât Karel. Rămân. Nu-mi pot părăsi camaradele. Și apoi, acum, orice ajutor vă este binevenit. Cred că sunteți de acord cu asta. Marius schițează un zâmbet obosit. Da, aveți dreptate, orice ajutor este binevenit. Acum, odihniți-vă. Foarte repede, veți avea nevoie de toate forțele. Din holul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
panichează. Se oprește și grimasele se succed pe fața sa uscată. Așa nu mai ajung pînă la... Dar iarăși dispare durerea și din nou merge încrezător. Însă iuțește pasul spre punctul care constituie speranța de moment a vieții sale. Salutare, camarade Eduardo, îl întîmpină un amic, dispus ca de obicei la o parolă. Salutare, salutare, scuză-mă, mă grăbesc. Numai o clipă, să-ți spun... Nici o clipă, altă dată. Eduardo grăbește pasul. Un nou tunet parcurge întregul traseu abdominal! Apoi altul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Pune toată forța la treabă și reușește. Oh, este în apropierea fericirii... La un ghișeu, o femeie imensă are treabă. Bate în gemuleț, în timp ce își lasă greutatea de pe un picior pe altul. Un tichet, vă rog, repede... Dați-mi buletinul, camarade. Ce buletin? Îl dau cînd ies... Nu se poate. Cine plătește stricăciunile? Știți ce responsabilități avem? Caută buletinul. În fervoarea aceea nu-l găsește. Nu-l găsesc, vă rog, este urgent. Nu se poate, fără buletin nu-i voie, camarade
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
camarade. Ce buletin? Îl dau cînd ies... Nu se poate. Cine plătește stricăciunile? Știți ce responsabilități avem? Caută buletinul. În fervoarea aceea nu-l găsește. Nu-l găsesc, vă rog, este urgent. Nu se poate, fără buletin nu-i voie, camarade. Caută din nou. Ce coșmar! Scoate iar hîrtiile din buzunar, le scapă pe jos. Se apleacă... vai, vai ce chin. Ce bucurie! Găsește buletinul și-l întinde. Da, es...c...a...n...del, pronunță rar femeia. Sînteți rudă cu... Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o bombă. Oare se moare din asta? Ce lung este culoarul ăsta parșiv! Parcurge chinuit traseul, bate la ghișeul din dreapta. Un om se foiește înăuntru și nu-l bagă în seamă. Bate din nou, cu forță, nervos, asasin. Ce ai, camarade? Am auzit, ai răbdare. Dar sînt teribil de grăbit, vă rog, nu mă țineți... Nu vă țin. Care este problema? Vreau o cabină. Bine, știu că vrei o cabină, dar pentru ce? Cum pentru ce? Omule, pentru pipi, sau... Și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
directorul plin sau cel de scenă, ori se zvonește că agresează damele, ori că-i impotent, apar la rampă acuzele de ordin sexual. Miluță Gheorghiu toarnă cu nonșalanță: "În turneul de la Timișoara, a stat o noapte întreagă închis în camera camaradei X". Athena Marcopol: "Dl. Maican mi-a dat să beau șapte cocteiluri" (probabil, a ținut-o de nas, n.n.) după care, nereușind condamnabila tentativă, a persecutat-o în scenă: "într-o piesă, mă silea să cad într-o balie cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]