2,791 matches
-
se află că Vasile Gafencu lucra la tăiat pădurea și cerea pesmeți și usturoi. Vasile Gafencu moare pe 16 martie 1942, în lagărul sovietic, ca un mucenic jertfit pentru neamul românesc și întru Hristos. El nu și-a trădat credința. Camarazii de suferință ai lui Valeriu Gafencu au recunoscut în acesta „educația” ireproșabilă a părinților Vasile și Elena: „Fiul lui Vasile Gafencu (un bun gospodar din Sângerei-Bălți, fost deputat în Sfatul Basarabiei), născut în 1920, Valeriu, moștenește de la părinții săi o
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
Speranța că acest război al tranșeelor se va termina repede și vor putea face Crăciunul împreună cu familia, a fost înlocuită treptat cu deznădejdea. Traiul deosebit de aspru al soldaților le scăzuse moralul. Tranșeele pline de noroi, de excremente și de trupurile camarazilor morți, șobolanii care colcăiau răspândind boli infestând mâncarea, febra tifoida, holera și dizenteria făceau ravagii, iar vremea rece, ploioasa, frigul și umezeală care îi pătrundeau până în măduva oaselor erau tot atât de necruțători inamici că cei din tranșeele de vizavi. Pentru ridicarea
100 DE ANI DE LA ULUITORUL ARMISTIŢIU DE CRĂCIUN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380719_a_382048]
-
reportajul literar a dispărut de la Geo Bogza, când iată-l apărut după un sfert de secol (pag. VII). În realitate, ca și în scenariul narativ al scriitorului, experiența muncii brutale de pe șantierul militar al „Transfăgărășanului” este năucitoare pentru Mitiță și camarazii săi, pe fondul Jocului de-a armata, cu valențe rococo de Operetă, în care bravii sergenți și caporali sunt protagoniștii desenați caricatural. Esențial și semnificativ este relevant doar mitul folcloric al jertfei pentru creație, iar locul și rolul meșterului Manole
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
Dan Dediu Frică de moarte n-aveți, camarazi! Veni-va ea cândva, totuși nu azi. Dar când va apărea, atunci s-a terminat... Rămâneți blânzi, adio! Seninul ne e dat! Le Grand Macabre I Ce rămâne după un mare compozitor? Înainte poate că s-ar fi răspuns ceva
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
-o complet. Am revăzut Ardealul drag nouă, însă dezrobit acum. Peste tot era un simț de sărbătoare și bucurie. Am trecut prin Sibiu și ne-am oprit la unchiul nostru în Cristian. Cu noi mai venise un mic văr, AlexandruBäilescu, camarad bun și tovarăș de joacă al lui Vidi. Avea o bcurie copilărească de tot ce vedea, căci nu mai fusese în Ardeal și tot drumul avea de furcă cu Mărioara, care mai mică, îi sărea în cap, de câte ori nu-i
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
Mai am o mână de dat pentru patrie!”. O mână și-o pier duse într-o bătălie anterioară, dar a refuzat să stea la vatră (era avocat în Râmnic și redactorul revistei CINEMA, scoasă în anul 1914!), să-și lase camarazii de luptă sin guri. Înadins m-am oprit „din drum”, să fac această mică lecție de isto rie. De la o vreme, căutăm modele în afara României, în afara locurilor noastre natale. Și găsim destule! Dar, din păcate, uităm să căutam în jur
Printr-un hazard, în vizită la Filarmonica „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/100_a_125]
-
fără să-i alinte. Îi creștea să fie frumoși, liberi în zbor pe Pegas, călare pe destin, siguri pe ei și curajoși. Pentru sute, mii de recruți adevărați în Războiul cel Mare, Bădia, cum îi spuneau, era brațul ocrotitor și camaradul din prima linie, pe care-l urmau. Multora dintre ei le-a închis pleoapele, în clipa ultimei suflări, iar Bădia, într-un chip cu totul inimaginabil, îi mai ține minte pe toți, după nume și cu locul, ceasul, cuvântul de pe
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
pușcărie. Am fost condamnat pentru înaltă trădare. Asta era ceva: înalta trădare de-a fi devotat. Am făcut 5 ani în cele mai rele pușcării, la Văcărești, Jilava, Aiud. Ceva adevăr cu înalta trădare era pe-acolo, că împreună cu unii camarazi încercaserăm să luăm legătura cu americanii. Am făcut pușcărie între 18 septembrie 1948 și 13 septembrie 1953. Câștigasem 5 zile... pentru bună purtare, câte una pe an. Ne înfometau, ne țineau cu un polonic de ciorbă, doi păstârnaci și-un
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
cu o femeie minunată. În fine, gândirea pozitivă: să nu-ți dorești ce nu poți avea. Dacă mă plângeam vreodată de ceva, nevastă-mea mi-amintea ce norocos sunt că n-am murit în război sau în pușcărie, ca atâția camarazi. Și avea dreptate. Aș mai spune că și călăria te-ajută să trăiești mult și frumos”.
Agenda2003-25-03-c () [Corola-journal/Journalistic/281159_a_282488]
-
american, George Stanton, la 15 noiembrie 1882 atesta și decesul fostului diplomat, dar și faptul că în urma lui George Pomuț au rămas datorii mari, costurile înmormântării fiind suportate de colonia americană din Sankt Petersburg. În 1913, la insistențele unor foști camarazi de arme ai lui George Pomuț, Statele Unite au demarat tratativele pentru aducerea rămășițelor pământești în S.U.A. , spre a fi reînhumate la loc de cinste, în Cimitirul Arlington. Dar... tergiversările în alocarea fondurilor necesare acestei acțiuni, apoi începerea războiului mondial au
Agenda2003-40-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281549_a_282878]
-
l-a „curățat“ în ochii comuniștilor. La închisoare nu a fost, dar a „consumat“ în armată trei ani de zile. „M-au luat la armată chiar în toiul războiului“. Fapta sa de vitejie este că a ajuns întreg acasă și camarazii săi sau orice soldat de-aiurea, care a trăit pe câmpul de luptă, știu că acest lucru nu e puțin. Următoarea sa întâlnire cu gloanțele s-a petrecut 45 de ani mai târziu, în Piața Operei. „La Revoluție, numai în
Agenda2004-51-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283170_a_284499]
-
lui. Cu un dispreț duios, Ruxandra povestește cum își exprimă el uneori, stângaci, deznădejdea: "din când în când, în serile noastre lungi de singurătate, după ce am obosit să ne tot jucăm cu Raluca, privindu-ne unul pe altul ca niște camarazi vechi, ce-și cunosc defectele, slăbiciunile, durerile, în fața geamurilor întunecate pe care scânteiază miile de puncte luminoase ale metropolei canadiene, devine apăsător de sincer și, coborând fruntea, apucându-mă de mâini, strângându-le și lăsându-și față în ele ca să
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
străine, ale unor persoane publice din alte țari: "Slobodane, fă-te-ncoa" (AC 12, 1999, 8). Vocativul marcat prin desinența al numelor de familie are conotații sociolingvistice speciale: o familiaritate mai puțin cordiala, bazată pe raporturi predominant oficiale (între colegi, camarazi), adesea chiar ierarhice, în adresarea unui superior către un inferior. Selecția desinențelor se face și în acest caz în funcție de terminația numelui, legătura dintre -escu și -(u)le fiind practic obligatorie: "Nea Voiculescule" (AC 1, 1999, 3); Băsescule. Aceeași terminație e
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
foarte tineri poeți. * În editorialul cam prea patetico-metaforic, după gustul nostru, făclierul șef spune că "deși literatura nu mai e prețuita nici cît o ceapă degerata" (exagerează; vezi aglomerația de la tîrgurile de carte), iar poezia "se dă pe gratis între camarazi de infantilism" (doar fiindcă iubitorii de poezie sînt strîmtorați, iar nu din lipsă de prețuire) - își continua demersul gratuit: Încă un gest inutil în miezul unei societăți aflate la apogeul declinului sau. Încă o năluca iese din găoace pentru a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
improvizate mi se păreau niște artiști mai mari decât poeții sau pictorii, numai pentru că, ridicând brusc, de pe ochiul aparatului, dopul, obturatorul, ei lăsau realitatea, într-o clipă, două, să se întipărească înăuntru, pe placă fumurie... * Fugă aviatorilor germani, lăsați de camarazii lor de război români să fugă, să decoleze, rapid, după 23 august 1944, când, fostelor trupe aliate, trupelor germane, li se acordase un răgaz de 48 de ore, ca să părăsească țara. Un neamț, neavând loc, se legase cu niste curele
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
de relativ armistițiu, ca elev militar, cu unitatea mea, pe marginea șoselei naționale de lângă Turda. Stăteam pe un dâmb, privind camioanele germane, care se retrăgeau grăbite spre Ungaria. Treceau și motociclete, cu sau fără ataș. Lângă mine, se află un camarad pe care n-am să-l uit. La un moment dat, cum ședeam pe dâmbul înalt, dominând un cot al șoselei asfaltat, și având asupra noastra câte o carabina, el mi-a propus, pe tonul cel mai simplu, să așteptăm
Mixtum compositum by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17852_a_19177]
-
băiat bun, pe noi nu ne toarnă". Apăruse între timp, în cei doisprezece ani, noțiunea de "turnător al casei", care "se poartă bine" cu grupul din care face parte. Că, de! "nici lupul nu mănîncă lîngă vizuina!" Am avut și camarazi de pușcărie care, pînă aproape de sfîrșitul detenției s-au comportat impecabil, trecînd deseori prin încercări cumplite. Și s-au ținut țări pînă cînd situația începuse să se amelioreze, iar atunci, tocmai atunci, au cedat. Poți să știi de ce, sau cum
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
place să îl asemăn cu cel al unui alt explorator al regiunilor antarctice, Robert Falcon Scott, celebrul învins în competiția cu Roald Amundsen pentru cucerirea Polului Sud. Epuizat și singur, Scott întocmește într-un ultim efort scrisori consolatoare pentru familiile camarazilor săi - deja trecuți în neființă. Apoi se stinge. Un comportament drag inimii de britanic, care ne face, de la un punct, să ne simțim cu toții britanici. Dincolo de condițiile nedemne ale ultimilor ani de viață, prin realizările fundamentale, prin entuziasmul și voința
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
moldovean susține la Sorbona un doctorat foarte apreciat în zoologie. În 1897 reușește să obțină întreruperea stagiului militar spre a se consacra dotării cu echipament științific a expediției ce urmează să se desfășoare sub conducerea lui Adrien de Gerlache. Printre camarazi, cuceritorii de mai târziu ai celor doi poli, norvegianul Roald Amundsen și americanul Frederic Cook (ultimul dezmințit totuși de Robert Peary). Această expediție este prima din lume cu un echipaj științific internațional și de asemeni prima care iernează dincolo de Cercul
Un film în 354 de pagini by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17209_a_18534]
-
zicerile lor televizate drept hoți pe acei neînfricați partizani din munți care duceau o luptă disperată împotriva comuniștilor. Este deci meritul celor de la Jurnalul literar de a fi cercetat și dat publicității acest Memorial anticomunist din închisoare, împreună cu mărturiile foștilor camarazi de luptă ai lui Oliviu Beldeanu: Chirilă, Codrescu și Ochiu sau depozițiile unor importanți martori ai procesului de la Berna, printre care: Grigore Gafencu, fostul ministru de Externe al României, principele Nicolae, Mihail Fărcășanu, președintele Ligii Românilor Liberi, foști demnitari români
Restituirea unui adevăr istoric by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/17227_a_18552]
-
propozițiunilor, cumva în genul prozelor lui Zaharia Stancu, rupând din frază membre, pentru un grafism accelerând notația, inculcându-i patosul vibrației: "Părăsesc pentru a doua oară uniforma regelui. Port din nou haine civile. N-am nici un venit. Locuiesc la un camarad care lucrează noaptea. Dimineața când se întoarce, îi las camera și-mi petrec toată ziua la facultate. Este perioada examenelor. Una dintre disciplinele obligatorii este sociologia. Sunt foarte mirat că se face sociologie la Facultatea de filosofie..." Sub aparența nudei
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
limba elenă, mă trecu în clasa a doua umanioară că extern. Aci avui de profesori: pe astronomul Genilie, pentru geografie și cosmografie - pe Aristia, pentru limba franceză și greacă pe Ioniță Popp, pentru gramatică și sintaxa - pe Valenstein... aflai între camarazii de clasă mai multe inimi cu care legai frăție și amiciție foarte intime. O, bunii mei amici! Nenovici, Nae Manolescu, Al. Cretescu, Ioranu, Bolintineanu, Zâne, voi cu câri mă luptăm și mă trânteam prin clasa, prin pridvorul Sfanțului Sava, voi
În vara anului 1837 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17938_a_19263]
-
douăzeci de compatrioți cu chica, șapca și barbă. Cămașă cu gura într-o parte, cu nasturele subt maxilar și ureche îi deosebește numaidecît. Dormitorul adună de-a valma fete și băieți. Față fiind, și după Bakunin și după Kropotkin, un camarad, sexul e o chestiune secundară și sfielile delicate sînt dominate de ăideeă. În Rusia europeană sînt nu mai puțin de 366 secte religioase, multe din ele învecinate cu o atitudine politică revoluționară". Dezbaterea e practic infinită, în această atmosferă dostoievskiana
Psihologie argheziană (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18084_a_19409]
-
de hochei? Știau ei că un puc ajuns în public rămîne, prin tradiție, la cel care l-a prins? Categoric, nu. Și atunci cine e de vină? Trupetele dornic să arate că el nu pățește ce i s-a întîmplat camaradului sau de la Costești sau comandantul său, care n-a fost în stare să-i explice pentru ce l-au pus să păzească publicul de la meciul cu pricina? Evident că în atmosferă încinsă din ultimele săptămîni se poate ajunge și la
Sîngele măsurat cu sublerul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18128_a_19453]
-
el cade victimă nălucirilor morganatice ale deșertului autostrăzii. De la o vreme încolo, el vede o fată tînără și nebunatecă, dincolo de gardul de sîrmă al unui refugiu. Se oprește zilnic, tatonînd această stranie insulă de frumusețe și prospețime, pe care strategiile camaradului său zadarnic încearcă să o creeze din modeste tabieturi de celibatar. Cea mai frumoasă scenă din poveste este aceea în care tinerii, Pierre și fata, dansează împreună pe muzica de la un tranzistor, despărțiți fiind de gardul din sîrmă. Apropierea lor
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]