123 matches
-
hotărârea finală urmând să fie luată de persoanele competente, respectiv de ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice, Gh. Chițu, care însă lipsea din București. În seara spectacolului faptele s-au petrecut aproximativ așa cum le descrie Bacalbașa, inclusiv scena finală a prezentării canțonetei în fața cortinei lăsate, așa cum va menționa în Camera Deputaților și un „martor ocular“, deputatul Lascăr Costin („Domnilor, am fost martor ocular faptului petrecut aseară...“): „...Molièrul nostru românesc, Millo, a jucat canțoneta sa pe întuneric, cu cortina căzută îndărătul său, între
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
așa cum le descrie Bacalbașa, inclusiv scena finală a prezentării canțonetei în fața cortinei lăsate, așa cum va menționa în Camera Deputaților și un „martor ocular“, deputatul Lascăr Costin („Domnilor, am fost martor ocular faptului petrecut aseară...“): „...Molièrul nostru românesc, Millo, a jucat canțoneta sa pe întuneric, cu cortina căzută îndărătul său, între două capete de lumânări de seu și blestemând în fundul conștiinței sale ora în care s-a decis să se facă artist român“ („Adunarea Deputaților. Sesiunea ordinară. Ședința de la 12 ianuarie 1877
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
declarase indignat în ședința Adunării Deputaților din 12/24 ianuarie 1877: „Aseară, prin niște măsuri arbitrare și inconstituționale luate de comitetul teatral s-a provocat în teatru o adevărată rebeliune; s-a oprit de a se juca o piesă, o canțonetă care s-a jucat de mai multe ori în sala de la Bossel și aiurea... Prin această măsură s-a lovit nu numai Constituțiunea care a abolit cenzura în țara aceasta, dar a izbit și în demnitatea unui artist mare“ (MOF
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
era prea mică spre a putea cuprinde pe toți cei cari veneau să asiste la reprezentație. Mesele erau așezate până aproape de trotuarul străzii, iar în fiecare seară erau refuzate, din cauza lipsei de spațiu, între 200 și 300 persoane. Ionescu avea canțonetele lui de mare succes. Satira, împotriva unui bulgar, cântată pe o arie populară: Să vezi na Petrana noastră Când iese na portă, Cum se strânge lume totă Și se face rotă. Sau: Cu o botină De cea mai fină Și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
1976, p. 63/145). Furtul „Cloștii cu pui“ într-o noapte viscoloasă din noiembrie 1875 a stârnit senzație în București, nemaipomenita întâmplare ajungând peste câteva zile, la începutul lunii decembrie chiar și pe scenă: Pantazi Ghica avea să compună o „canțonetă“, Cloșca cu pui, interpretată cu mare succes în sala Walhala de I.D. Ionescu, iar echipa de gimnaști a profesorului Moceanu va prezenta la Teatrul Bossel o „mare pantomimă gimnastică și spectaculoasă, în un act și șapte tablouri“, Hoțul de cloșcă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
prilejul morții lui I.D. Ionescu (Ion C. Bacalbașa, I.D. Ionescu, Ileana, an. I, nr. 2, septembrie 1900, p. 29, în care aflăm și o succintă caracterizare a celebrului actor, importantă pentru definirea stilului său de interpretare: „...Era cântărețul tip al canțonetei. Simpatic, cu o înfățișare impozantă, elegant și zvelt - deși era gras -, poseda o mască mobilă capabilă să înfățișeze cele mai fine nuanțe; gesturile și mișcările măsurate, ajutând admirabil la vivificarea ideilor, niciodată triviale. Vocea-i, deși nu era mare, era
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a decurs după toate legile solemne ale etichetei, dar la șampanie ușa se deschide și cântăreața Fanelly apare în cel mai decoltat decolteu. Aplauzele și vivaturile izbucniră, iar Fanelly, învârtindu-se nebunatic, începu să cânte una dintre cele mai ușoare canțonete al ușorului ei repertoriu. Apoi, luând un pahar de șampanie, se repede la Conul Mitiță, i se așează pe genunchi, îl prinde de gât și îl sărută. În aclamațiile unanime bietul Dimitrie Sturdza s-a făcut roșu ca un rac
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
sprijinit material presa românească și propaganda națională din Transilvania. C. Stere a făcut din el, sub numele Leonid Ciupagea, un personaj al romanului În preajma revoluției. Scriitorii Marius Theodorian-Carada și Caton Theodorian îi sunt nepoți. Înainte de Unire, C. a compus câteva canțonete și poezii, care s-au difuzat uimitor de repede, datorită conținutului patriotic manifest. Limba clară, chiar frumoasă, precum și ritmul popular au facilitat răspândirea poeziilor Milcovul sau Cântec și a canțonetelor Muntianul și Pandurul cerșetor. Multe dintre versurile lui au circulat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
Theodorian îi sunt nepoți. Înainte de Unire, C. a compus câteva canțonete și poezii, care s-au difuzat uimitor de repede, datorită conținutului patriotic manifest. Limba clară, chiar frumoasă, precum și ritmul popular au facilitat răspândirea poeziilor Milcovul sau Cântec și a canțonetelor Muntianul și Pandurul cerșetor. Multe dintre versurile lui au circulat și în Transilvania. Până în 1860, ar fi tradus, adaptat și localizat peste o sută de drame, comedii și vodeviluri. Cele despre care se poate afirma cu certitudine că îi aparțin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286087_a_287416]
-
română. Petrecăreții povestesc că totul a început când l-au vizitat la Tescani pe surghiunitul, transcendentalul lor prieten. Poate că ceea ce ne desparte (dar nu ne dezbină) este că modesta mea disidență nu a inclus în meniu șprițuri, mititei și canțonete, ci o grevă a foamei de 40 de zile, iar scrisorile mele către Ceaușescu nu începeau cu șarmul celor ale dlui Pleșu. În ceea ce-l privește pe Montaigne și gândurile sale despre „instabilitatea naturală a moravurilor și părerilor noastre”, pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
o după-amiază plină de soare, când mă aflam alături de Spiess în cocheta șalupă a primarului Veneției, oferită pentru o plimbare pe Canal Grande. Lume peste lume, soare, gondole... Și, prins de atmosferă, Excelența Sa, Signore Ministro, a început să cânte o canțonetă pentru el însuși. Macaronarul de la timonă a ciulit urechea și la un moment dat îmi șoptește: Ce voce are domnul, cântă chiar mai frumos decât unii gondolieri de-ai noștri!". Spiess, stând monumental în mijlocul șalupei precum "Colosul din Rhodos", a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu melo drama în acțiune. La Teatrul Dacia juca trupa Fani Tardini Vlădicescu, care atrăgea un public destul de numeros, cu talentul și jocul conștiincios al protagoniștilor. La sala Orfeu, artistul I.D. Ionescu stetea în capul unei trupe de varietăți unde canțoneta și cupletul de actualitate țineau locul principal. La sala Bossel juca o trupă de operetă germană. Cinematograful nu apăruse încă, dar Bucureștiul avea 4 teatre. La Teatrul Național, colonelul Bengescu-Dabija citește în fața Comite tului teatral capodopera sa Pygmalion, căreia i
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
realităților sociale și politice ale vremii. Comedia Două sute de galbeni sau Păhărnicia de trei zile (1848) surprinde cu luciditate reacțiile diferitelor pături sociale față de schimbările aduse de revoluție. Unele replici îl anunță parcă pe I.L. Caragiale. D.-M. mai scrie canțonete comice, care nu s-au păstrat, farse și vodeviluri ușoare, de un comic ieftin, speculând pitorescul moral, însă cu unele aluzii satirice. Logofătu satului (1852) este o dulceagă poveste amoroasă, cu tentă moralizatoare, conținând și unele accente critice la adresa arendașilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286913_a_288242]
-
care mai cochetă, cu stiluri arhitectonice variind pe toată lungimea gamei europene, de la austeritatea scandinavă, în interiorul căreia ghicești cîte o Noră zbuciumîndu-se, pînă la albul orbitor, cu terase mari, de pe care aștepți din clipă în clipă să umple văzduhul o canțonetă. Incisivi, locuitorii orașului i-au și găsit o denumire zonei: "cartierul eticii și echității socialiste". Ies din nou în strada centrală și ajung lîngă clădirea teatrului. Mă opresc o clipă și mă gîndesc că, dacă e vorba să mă duc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
sarea și piperul, ieșirea din rutină și plictis. Cafeneaua, hanul altor secole, devine martorul întretăierii unor destine, dedublărilor mascate sau nu, agitate din cînd în cînd de vîntul Canalelor, de freamătul apelor lovite de pontoane, de muzica ființei explodînd în canțonete sau arii celebre din opere italiene la fel de celebre. Atmosfera venețiană și deopotrivă goldoniană se află, timp de 2 ore, pe scena Teatrului Odeon, în Cafeneaua lui Dragoș Galgoțiu. Rolurile actorilor, împlinite pînă la capăt într-o diversitate lăudabilă, se cuvine
Pe balerină o întreține Contele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17076_a_18401]
-
aceeași vîrstă: Al.A. Philippide (1900-1979) cu o traducere Părul de Charles Baudelaire, Otilia Cazimir (1895-1967) Vară și În pădure, cu frumuseți peisagistice, Demostene Botez (1893-1973) Șesurile, cu valori plastice, Victor Eftimiu (1889-1972), Veneția, evocare, N. Davidescu (1888-1954) Biruitorul și Canțoneta, care vor fi publicate ulterior în volumul Renașterea. Dintre poeții tineri ai momentului pregătiți pentru a ocupa un loc de seamă în poezia momentului semnalăm prezența lui Eugen Jebeleanu (1911-1991), Coca Farago (1913-1974), Constantin Virgil Gheorghiu (1916-1992), Dimitrie Stelaru (1917-1971
Revista România literară by Nae Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/15904_a_17229]
-
Daniel Boulanger!) Exemplele de acest fel contrazic opinia conform căreia artiștii sunt și oameni de gust. Mi-am adus aminte că însuși marele James Joyce ținea pe birou reproducerea în ghips a statuii unui leu, iar muzica sa preferată erau canțonetele, pe care le cânta acompaniindu-se la mandolină! Îmi amintesc, însă, și de câteva birouri pe care le-am privit cu încântare. Din fericire, mai am acele numere de revistă, așa că le pot descrie. Între cele mai frumoase, cred că
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
paradis), Yambo reușește să recreeze, pas cu pas, nu numai (sau nu în primul rând), propria istorie, ci mai cu seamă pe aceea a unei întregi generații. Între Giovinezza și Pipo non lo sa, între Mussolini, Salgari, Flash Gordon și canțonetele difuzate de recent înființata radiodifuziune italiană, copilăria lui Yambo pare a se fi scurs la fel cu aceea a milioane de italieni. În altă ordine de idei, nu mai este nevoie să spunem că autorul găsește o imensă voluptate în
Postmodernism á l'italienne by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/12316_a_13641]
-
Leoncavallo, inițiator, alături de P. Mascagni, al verismului muzical. Primul său mare succes a fost opera „Paiațe“; toate cele 20 de opere ale sale au libretele scrise de el. A mai compus un poem simfonic („Serafita“), baletul „Viață de marionetă“ și canțonete. Luni, 10 martie Dimitrie A. Sturdza Acum 170 de ani s-a născut istoricul și omul politic român Dimitrie A. Sturdza. A fost fondator (1875) și președinte al Partidului Național Liberal (1891-1908) și de patru ori prim-ministru al României
Agenda2003-10-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280773_a_282102]
-
dura de pe toboganul podurilor de-a dreptul în dricurile gondolelor, iar iar în această migrare, în acest tangaj, ăst planetariu pentru toate rasele, unde prin seri, la lăsatul vârstei, un vâslaș cântă, un scamator, și cuvântul cheie, hai: hocus-pocus! al canțonetei, este "amore", "poi morire", s-adaugi, în cap cu - câți! - Tizianii și Venezianii, pentru cinci zile, o frumoasă Moartea... de carnaval intertextual, un Ca d' Oro... Și să nu spui că n-ai trăit. CALLE CORRER Faci cinzeci de metri
Itinerar venețian by Aurel Rău () [Corola-journal/Imaginative/12325_a_13650]
-
de orice dedublare, personaj emblematic pentru o lume a simulării și a figurației în neant. El este declarat nebun, ajunge material didactic viu pentru psihiatri, unde se schimbă cu ușurință infernală și se produce în chip impresionant drept cântăreț de canțonete. Iată un personaj demonic, reprezentativ pentru o epocă istorică, dar și pentru o epocă literară, creat cu o știință matură și subtilă a tipologiilor. Oglinda salvată, 1986, este un (meta)roman adus la limita memorialisticii creditabile, deopotrivă ca ficțiune și
Proza lui Virgil Duda by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/12519_a_13844]
-
E atîta duh lumesc în iubirea italiană că filosofia în marginea ei e fatal frivolă, ca o prelungire doctă a unui defect capital: pătimaș, nestatornic și labil, spiritul italian excelează în superbia zgomotoasă a mascaradei verbale. E atîta spirit de canțonetă în această metafizică a iubirii, că îți trebuie multă naivitate să-i mai cauți subtilități conceptuale. În mijlocul acestui carnaval de senzualități terestre, Julius Evola e o excepție, la fel cum Papini, în ceasurile lui bune, atunci cînd se leapădă de
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
nu e defel o extravaganță, dovadă că înalta față bisericeacă, deloc stînjenită de spectrul celibatului la care se obligase prin devoțiune eclezială, a cunoscut la vîrsta de 43 de ani o femeie de 16 ani, Androgina Faustina Morosina (onomastică de canțonetă crasă), căreia i-a dăruit trei copii ilegitimi, în ciuda amănuntului matrimonial că madona era deja căsătorită cu un altul. Cum astfel de încorsetări morale sunt vreascuri veștede în calea iubirii, Bembo și-a urmat inima păstrîndu-și deopotrivă scaunul bisericesc, într-
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
iată o strofa tradusă din malaeziană: „Și ce n’était pour leș étoiles / La lune monterait-elle ainsi / Et și ce n’était pas pour țoi / Serais-je venus jusqu’ici”; * singurii care mai cânta prin Paris câte un frehel sau vreo canțoneta la acordeon sunt țiganii români; din cauza faptului că au ajuns să-i agaseze pe francezi se dau spanioli și vorbesc numai cu Òla și cu Muchas gracias; i-am auzit cântând în stația de metrou Tuileries „Hai vino iar în
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
de conștiință. "în noile condiții - spune Paul Cornea în admirabila sa prefață la Pasteluri (Albatros, 1972, colecția Texte comentate, Lyceum) - în care însăși emulația talentelor și competiția scrierilor făcea posibilă o determinare estetică și nu doar civică a producției literare, canțonetele comice și micile gingășii lirice în vers fluid nu mai puteau satisface spiritele, cu atât mai puțin justifica o situație artistică privilegiată". Cât de bine definește prefațatorul veritabilul seism literar al acelor ani: trecerea necesară de la determinarea civică a poeziei
Pasteluri de iarnă by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12001_a_13326]